Sfânta Alianță

Sfânta Alianță a fost o coaliție a Imperiului Rus, Prusiei și Imperiului

Austriac creată la inițiativa țarului Alexandru I și semnată pe 26 septembrie 1815
de ce le trei mari puteri. [1]

În mod formal, Sfânta Alianța ar fi trebuit să asigure implicarea valorilor și

dragostei creștine și a păcii în viața politică europeană, dar, în practică, Klemens
Wenzel von Metternich a transformat-o într-un bastion al conservatorismului
împotriva revoluțiilor. Cei trei împărați ale țărilor implicate au folosit acest tratat
pentru a împiedica răspândirea ideilor revoluționare, în special ale celor ale
Revoluției franceze. Alianța era îndreptată împotriva democrației și secularismului.
Cu excepția Regatului Unit, Imperiului Otoman și a Sfântului Scaun, toate
națiunile europene s-au alăturat Sfintei Alianțe. Se poate spune că Sfânta Alianță a
fost, cel puțin din punctul de vedere al celor de azi, prima organizație
internațională pentru apărarea securității și păcii din Europa, deși era legată de
modele politice retrograde. Sfânta Alianță este asociată, de obicei, cu Cvadrupla
Alianță și cu Cvintupla Alianță, (care au inclus, pe lângă Rusia, Austria și Prusia,
și Regatul Unit și, din 1818, Franța), organizații care au urmărit susținerea
aranjamentelor de pace stabilite la Congresul de la Viena. Sfânta Alianță a încercat
să se amestece și în politica Americii Latine, dar acțiunile sale au fost stopate de
opoziția Regatului Unit și de poziția politică a președintelui american James
Monroe.

Se consideră, de obicei, că Sfânta Alianță a încetat să existe odată cu

decesul împăratului Alexandru I (1825).

Conferințe ale Sfintei Alianțe

Congresul de la Viena (1815) – crearea Sfintei Alianțe;

Tratatul de la Paris (1814-1815);

Congresul de la Aix-la-Chapelle (1818) – admiterea Franței în Sfânta

Alianță;

Conferința de la Carlsbad (1819;

Congresul de la Troppau (1820);

Congresul de la Laybach (1821);

Congresul de la Verona (1822).