Sunteți pe pagina 1din 9

Sistemul de semnalizare cu canal comun (SS7)

Reţelele de comunicaţii electronice asigură mecanismul necesar stabilirii legăturilor între terminalele conectate la
reţele. Pentru realizarea, menţinerea şi monitorizarea legăturilor este necesar transferul de informaţii între
terminale şi sistemele de comutare la care sunt conectate acestea, intre sistemele de comutare din cadrul unei
reţele şi respectiv ale celor apaţinând unor reţele distincte, in cazul interconectării. In continuare, vom numi acest
gen de informaţii, informaţii de semnalizare. Informaţiile de semnalizare sunt transmise prin intermediul
sistemelor de semnalizare.

In reţelele analogice, informaţia de semnalizare este transferată de regulă de sisteme de semnalizare cu canal
asociat (ex: sistemul de semnalizare R2). Aceasta înseamnă că fiecărui canal vocal îi este asociat un canal de
semnalizare. Dezvoltarea reţelelor digitale a permis introducerea unor servicii noi şi implicit, cantitatea şi
varietatea informaţiei de semnalizare care trebuie transmisă a devenit considerabil mai mare. Pentru a răspunde
noilor cerinţe ale reţelelor digitale, ITU-T a standardizat un sistem de semnalizare eficient cunoscut sub
denumirea de sistemul de semnalizare SS7 (recomandările ITU-T din seria Q.7XX).

SS7 face parte din categoria sistemelor de semnalizare pe canal comun. Mesajele de semnalizare sunt transmise pe
circuite dedicate semnalizării (diferite de circuitele pe care se transmite, de exemplu, vocea). Reţeaua de
semnalizare poate fi privită ca o reţea paralelă celei care transportă semnalul util. In principiu, fiecărui sistem de
comutare îi este asociat un nod într-o reţea de semnalizare. Nodurile reţelei de semnalizare sunt denumite puncte
de semnalizare (signalling point – SP) şi acestea pot fi identificate prin intermediul codurilor punctelor de
semnalizare (signalling cod point - SPC).

Informaţia de semnalizare este transportată sub formă de pachete denumite unităţi de semnalizare. Acestea sunt de
trei tipuri:

 Unităţi de semnalizare tip mesaj (message signal units –MSU) – informația utilă

 Unităţi de semnalizare a stării conexiunii de semnalizare (link status signal units – LSSU) –
informația utilă

 Unităţi de semnalizare de umplere (fill-in signal units – FISU) – informația pasivă

LSSU indică starea canalului de semnalizare, FISU se transmit în absenţa unor semnale utile. Informaţiile de
semnalizare efectivă transmise între două noduri ale reţelei de semnalizare sunt conţinute în MSU.

Structura standard a MSU este:

F B

F CK SIF SIO Rezervă LI I FSN I BSN F

B B

F Flag – Delimitator de cadru (fanion)

CK Check bits – asigură controlul erorilor

SIF Signalling information field – conţine următoarele câmpuri:

 Informaţii – conţine mesajul livrat de la partea de aplicaţie

 Antet – indică tipul mesajului

 Eticheta mesajului – conţine trei indicatori:

1
o CIC – circuit identity code – indică legătura din reţeaua de transport căreia îi aparţine
mesajul;

o OPC – originating point code – indică punctul de semnalizare în care mesajul a intrat în
reţeaua de semnalizare (este, de fapt, codul punctului de semnalizare respectiv);

o DPC – destination point code – indică punctul de semnalizare căruia îi este destnat mesajul
(codul punctului de semnalizare respectiv).

SIO Service information octet – conţine două subcâmpuri:

 Indicatorul de serviciu (ex: mesaj de la partea de aplicaţie, mesaj de test intern al reţelei de
semnalizare, mesaj de gestiune a reţelei de semnalizare, etc);

 Indicatorul de reţea (Network Indicator – NI). NI este format din 2 biţi cu următoarele semnificaţii:

o 00 – reţea internaţională

o 01 – neutilizat dar rezervat pentru uz internaţional

o 10 – reţea naţională;

o 11 – rezervat pentru uz naţional. În România NI = 11 caracterizează reţelele interne ale


operatorilor.

LI Lenght indicator – indică lungimea câmpurilor SIF şi SIO.

FIB Forward indicator bit – bit indicator de acceptare în sens înainte (transmisie)

FSN Forward sequence number - numărul unităţii de semnalizare transmise

BIB Backward indicator bit – bit indicator de acceptare în sens înapoi (recepţie).

BSN Backward sequence number – numărul unităţii de semnalizare recepţionate.

Alocarea de coduri de semnalizare are ca obiect definirea consistentă a câmpurilor de adresare OPC, respectiv
DPC din SIF care identifică nodurile corespondente ale reţelei de semnalizare.

Reţeaua de semnalizare
Semnalizarea SS7 la nivel global este ierarhica, avand trei nivele independente reprezentate de:

 Reţeaua de semnalizare internă a fiecărui operator (NI = 11);

 Reţeaua de semnalizare naţională (NI = 10);

 Reţeaua de semnalizare internaţională (NI = 00)

NI reprezintă indicatorul de reţea şi este transmis prin intermediul SIO din cadrul MSU.

Punctele de semnalizare
Nodurile fiecărea din cele trei reţele de semnalizare sunt identificate prin intermediul codurilor punctelor de
semnalizare. Astfel, putem vorbi despre:

 Coduri ale punctelor de semnalizare din reţelele interne ale operatorilor;

2
 Coduri ale punctelor de semnalizare naţionale (NSPC);

 Coduri ale punctelor de semnalizare internaţionale (ISPC).

Aceste coduri au un format de 14 biţi, grupaţi (pentru facilitarea administrării) în trei câmpuri distincte. Codurile
se alocă utilizând reprezentarea zecimală a celor trei câmpuri binare (de forma Z-XXX-Y):

Pentru ISPC s-a încercat identificarea ariei geografice prin primii cei mai semnificativi 3 biţi. Iniţial, ITU a alocat
coduri pentru punctele internaţionale de semnalizare astfel:

2 – XXX – Y Europa
3 – XXX – Y America de Nord
4 – XXX – Y Asia
5 – XXX – Y Australia şi Pacific
6 – XXX – Y Africa
7 – XXX – Y America de sud
0 – XXX – Y şi 1 – XXX – Y fiind rezervate pentru alocări viitoare.

Pe măsură ce numărul de operatori a crescut, păstrarea primei cifre ca identificator de arie geografică nu a mai fost
posibilă. Astfel, României i-au fost alocate următoarele blocuri de ISPC:

2 – 052 – Y
2 – 227 – Y
4 – 252 – Y
3 – 250 – Y

Codurile punctelor de semnalizare sunt transmise prin intermediul SIF din cadrul MSU.

Alocarea codurilor punctelor de semnalizare


Codurile punctelor de semnalizare din reţelele interne ale operatorilor sunt administrate de către operatorii
respectivi.
In cadrul reţelei de semnalizare interne a unui operator, fiecare SP are asociat un cod unic care asigură transmisia
informaţiei de semnalizare în interiorul reţelei.

O parte din punctele de semnalizare ale reţelei respective sunt interconectate prin legături de semnalizare cu puncte
de semnalizare din alte reţele de pe teritoriul României. În acest caz, pentru definirea legăturii de semnalizare între
reţele, este necesar ca punctele de semnalizare respective să aibă associate şi alte coduri (NSPC), unice în reţeaua
naţională.

Codurile punctelor de semnalizare naţionale (NSPC) sunt alocate de către Autoritatea Naţională de Reglementare în
Comunicaţii. Necesitatea existenţei unui singur administrator este determinată de faptul că, pentru a fi funcţională,
reţeaua naţională care permite interconectarea tuturor operatorilor de pe teritoriul României trebuie să identifice
fiecare punct de semnalizare cu un cod unic.

În mod analog, o parte din punctele de semnalizare ale reţelei naţionale sunt interconectate prin legături de
semnalizare cu puncte de semnalizare din reţeaua internaţională şi în acest caz vor fi necesare alte coduri ale
punctelor de semnalizare (ISPC), de această dată, unice în reţeaua internaţională.

Codurile punctelor de semnalizare internaţionale (ISPC) sunt alocate autorităţilor naţionale în blocuri de câte opt (un
astfel de bloc se numeşte SANC – signalling area network code şi este de forma Z-XXX) de Uniunea Internaţională
a Telecomunicaţiilor. Autorităţile nationale, la rândul lor, le gestioneza si le atribuie în mod individual operatorilor

3
(prin nominalizarea valorii zecimale Y a câmpului binar CBA).

UIT alocă coduri ale punctelor de semnalizare în urma solicitărilor primite de la autorităţile naţionale cu competenţe
în domeniu dar în acelaşi timp solicită informaţii cu privire la modul în care sunt utilizate codurile alocate.
Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor publică periodic, in Jurnalul Oficial o listă cu ţările şi operatorii cărora
le-au fost alocate ISPC.
Până in prezent, României i-au fost alocate 4 blocuri ISPC, deci 32 coduri din care mai sunt disponibile 5.

Reţele de semnalizare SS7 – nivele ierarhice

4
Tehnologii noi
Obiective generale de test in ISDN - (partea a II-a)
Odata cu cresterea imperioasa a cererii pentru noi servicii, operatorii retelelor de telecomunicatii devin tot mai
constienti de importanta vitala pe care o are supravegherea continua a calitatii serviciilor oferite pentru toti abonatii.

In Recomandarea ITU-T G.106, calitatea serviciului este definita ca efectul colectiv (global) al performantelor unui
serviciu care determina gradul de satisfactie al utilizatorilor acelui serviciu.

Pana in prezent s-au folosit diferite metode si echipamente de masura a traficului, utilizate separat sau impreuna cu
facilitatile de test ale sistemului de comutatie testat.Centralele digitale si retelele moderne de comunicatii sunt dotate
cu functii de monitorizare incorporate care, din pacate, nu pot acoperi toate aspectele si necesitatile de testare.

Mai mult, atunci cand in retea patrund echipamente furnizate de producatori diferiti, exista deosebiri intre
echipamentele de diagnostic ale acestora.

In plus, in eventualitatea unui trafic ridicat, nu exista garantia ca, in momentele in care este necesara, monitorizarea
interna este prioritara, ceea ce poate duce la iesirea de sub control a sistemului.

La urma, dar nu in ultimul rand, administratorii de retele isi dau seama ca furnizorii de echipamente, datorita
intereselor lor particulare, nu pot fi implicati in ambele aspecte ale problemei (calitate si compatibilitate).

La instalarea echipamentelor in retea sunt necesare o serie de teste de acceptanta (va-lidare). Spre deosebire de
testele de conformitate care urmaresc daca echipamentele din retea se conformeaza unor anumite norme, testele de
acceptanta/validare realizeaza exa-minarea exhaustiva a echipamentului la instalarea acestuia, a mediului in care va
lucra, precum si a comportarii echipamentului instalat in retea, teste care nu pot fi realizate de fabricant pentru
fiecare componenta a echipamentului livrat clientului.

Obiective de performanta pentru Sistemul de Semnalizare nr. 7

Fata de sistemul de semnalizare pe canal asociat (sistemul R2), in care informatia de semnalizare este alocata numai
celor 30 de canale "asociateс aceluiasi circuit PCM, in SS7 sunt utilizate doua fluxuri de 64 Kb/s dintr-un circuit
PCM pentru semnalizarea pe cele doua directii diferite (emisie si receptie).

In plus, SS7 are incorporat un anumit grad de inteligenta, care ii permite "autovindecarea" (self healing) si
corectarea automata a erorilor datorate mediului de transmisie sau a altor perturbatii aparute, dispunand de facilitati
de routare alternata si dinamica, redistribuirea traficului si comutarea pe rezerva, pentru a nu afecta operarea
normala a retelei.

De notat ca o defectare a sistemului de semnalizare SS7 poate avea consecinte dramatice asupra intregii retele de
comunicatii.

In consecinta, este nevoie de specificatii si metodologii de masura bine definite, cat si de echipamente de test
performante, care sa permita o monitorizare simultana in mai multe puncte, pe durate mari de timp, in vederea
supravegherii si gestionarii retelei.

Principalul obiectiv de test pentru SS7 este asigurarea monitorizarii permanente a retelei din punct de vedere al
calitatii si fiabilitatii, pentru ca administratia sa aiba la indemana un raport zilnic al parametrilor privind:

• mediul (suportul) de transmisie;


• starea legaturilor de semnalizare (de exemplu, pierderea sincronizarii, alarme, nu-marul de mesaje
retransmise, incarcarea traficului pe liniile de semnalizare etc.);
• numarul, durata si motivele comutarilor pe rezerva, tinand cont ca SS7 a fost proiectat cu posibilitati de
,,autoaparareс (self-defense), din care cauza, adeseori, sunt evitate actiuni radicale imediate, pana cand nu
se analizeaza toate alternativele, in vederea adoptarii solutiei optime;
• performantele semnalizarii pe legaturi de semnalizare, care se pot degrada, ducand la un numar mare de
retransmisii datorita perturbatiilor cauzate de rate ridicate de erori;
• supraincarcarea (saturarea) anumitor legaturi de semnalizare datorita unor echipamente defecte din retea
sau mesajelor de control sau de comanda incorecte transmise de centrala ca raspuns la defectele de soft sau

5
de echipament;
• statistici asupra traficului de semnalizare si a erorilor zilnice aparute in anumite perioade de timp
prestabilite, insotite de rapoarte si grafice asupra:
o gradului de ocupare a canalelor de semnalizare
o gestionarii traficului pe legaturile de semnalizare
o eficientei legaturilor de semnalizare privind:
o numarul mesajelor transmise, dar care nu ajung la destinatie
o numarul mesajelor care ajung la destinatie, dar o parte a informatiei este gresita sau lipseste
o numarul mesajelor mai lungi sau mai scurte decat cele normale
o distributia cifratiei gresite la iesirea pe trunchi, distributia congestiei pe grupe de circuite etc.

Testele pentru SS7 si ISDN se pot face si de la distanta cu ajutorul unui calculator PC si a unei perechi de modemuri
sau pot fi efectuate in centre de operare si intretinere (OMC). Prin utilizarea operarii de la distanta se pot aduce
imbunatatiri in intretinerea retelei de comunicatii, operatorul aflat intr-un OMC avand posibilitatea sa selecteze
liniile de semnalizare SS7 pe care doreste sa le monitorizeze, sa analizeze in timp real datele culese sau sa colecteze
datele de semnalizare pentru o analiza ulterioara in vederea detectarii deranjamentelor, a detectarii fraudelor, pentru
depanare, verificarea taxarii, analiza performantelor retelei etc.

Un sprijin puternic la prelucrarea datelor obtinute sunt "sistemele expert", care fac posibila diagnosticarea
problemelor de semnalizare. Acest fapt este deosebit de avantajos, tinand cont de arhitectura si functiile foarte
complexe ale SS7.

Un alt aspect al testelor se refera la cunostintele tehnice si nivelul de instruire al personalului de operare si
intretinere implicat in supravegherea SS7. Pentru a capata experienta in diagnosticarea sistemelor de semnalizare
este nevoie de timp.

Analiza performantelor SS7 se justifica pe deplin prin descoperirea, de exemplu, a acelor legaturi de semnalizare
care au timpi de propagare prea lungi, producand perturbarea traficului. De asemenea, poate fi util sa se compare
diferentele de performanta intre traficul direct pe legaturile de semnalizare si traficul deviat (in caz de congestie, de
exemplu, prin alte puncte de transfer ale semnalizarii).

Viitorul Sistemului de Semnalizare pe Canal Comun nr. 7

SS7 este un standard de semnalizare "dinamic" si in viitor se prevede a avea diverse forme de evolutie, conform:

• noilor servicii si tehnologii aparute sau care se preconizeaza sa apara, cum ar fi: servicii de banda larga,
servicii pentru abonatii mobili si servicii multimedia;
• evolutiei serviciilor care vor fi operate simultan pe diferite tipuri de retele care utilizeaza SS7;
• evolutiei serviciilor care vor completa serviciile suport clasice si moderne (in mod circuit, in mod pachet,
ATM etc.).

Operabilitatea si eficienta retelei de comunicatii nu trebuie in nici un fel compromisa de schimbarea continua a
structurii retelei de semnalizare sau a protocoalelor folosite. Un prim pas in cresterea performantelor SS7 il va
constitui capacitatea acestuia de a "negocia" anumiti parametri ai protocolului de semnalizare intre centrale, inainte
de alocarea resurselor retelei, in scopul reducerii incercarilor de apel nereusite, de exemplu.

Intretinerea si, sa speram, cresterea performantelor si fiabilitatii SS7 vor fi obiectivele principale pentru viitor.
Echipamentele de test prietenoase, la un pret de cost scazut si orientate pe aplicatie, vor contribui la realizarea
acestui deziderat.

Obiective de performanta pentru Sistemul de Semnalizare nr. 1 pentru Abonatul Digital (DSS1)

ISDN este o retea complexa, permitand diferitelor terminale sa acceseze resurse (servicii) diverse prin intermediul
catorva interfete fizice standard. Complexitatea acestei retele este sustinuta de protocolul de semnalizare pe canalul
D care gestioneaza dialogul si sincronizarea intre terminale si retea.

Protocolul de canal D este organizat pe straturi, conform modelului OSI (Open System Interconnexion). Fiecare
strat are o functie bine definita.

6
Un terminal incorect configurat (programat) sau conectat necorespunzator poate perturba operarea unuia dintre
aceste straturi.

Multe terminale au dificultati in a comunica unul cu celalalt.

Singurul mijloc de a identifica astfel de probleme aparute in Sistemul de Semna-lizare nr. 1 pentru Abonatul Digital
este utilizarea analizoarelor de protocoale care lucreaza cu acest tip de protocol.

Analizoarele de protocoale pot servi la: instalarea, testarea si depanarea centralelor si echipamentelor ISDN publice
si private, analiza traficului, cat si pentru testarea de noi servicii si facilitati (dezvoltare).

Un analizor de protocoale pentru reteaua de telecomunicatii poate avea si facilitatea de "gestionare a retelei".

O alta functie a unui analizor de protocoale este aceea de a simula un mediu "anormal" de functionare, functie
necesara pentru testarea echipamentelor in conditii de mediu real, fara a le introduce in retea.

Acest lucru serveste, de exemplu, la testarea unui dispozitiv care poate opera corect intr-un mediu izolat, dar, in
momentul in care este conectat intr-o retea de mari dimensiuni sau cand este supus la stres (de exemplu, trafic
intens), poate sa manifeste probleme in functionare. Functiile unui analizor de protocoale ISDN pot fi:

• l monitorizarea retelei "in mod pasiv", colectand date in vederea diagnosticarii defectelor;
• l testarea "in mod activ" a unui echipament aflat sub test care lucreaza in conditii normale sau in conditii
extreme (trafic intens, congestie etc.).

In modul de operare "pasiv", analizorul supravegheaza mai multe caracteristici ale retelei, fara sa ii perturbe
operarea normala, deoarece, din punct de vedere al retelei, analizorul, avand impedanta ridicata, nu este vazut ca o
componenta a retelei.

Caracteristicile de retea care pot fi monitorizate includ:

• rata erorilor;
• gradul de utilizare a retelei ISDN;
• aparitia conditiilor extreme (congestie etc.) ca masura a accesibilitatii utilizatorilor la servicii.

Orice modificare (salt) in valorile masurate poate indica o slabire a performantelor retelei sau chiar un defect.

Analizorul de protocoale trebuie sa fie capabil sa identifice si sa inregistreze orice element de stare pentru oricare
dintre straturile OSI analizate (fizic, legatura de date, retea etc.), realizand controlul tuturor starilor si mesajelor care
circula pe linie, la orice nivel de protocol.

Datele culese pot fi stocate in fisiere pentru o analiza ulterioara, folosind diverse programe de analiza statistica
pentru a furniza informatii asupra traficului, performantelor semnalizarii sau diagnosticarii problemelor (de
interoperare a celor doua sisteme, SS7 si DSS1, de exemplu) la toate nivelurile de operare.

Pentru a reduce cantitatea de date stocate se pot folosi diverse metode.

Prin filtrarea informatiei (sortarea dupa diferite criterii) inainte de stocarea sa, se folosese mai eficient capacitatea
limitata a memoriei analizorului si creste cantitatea de informatie relevanta stocata pentru diagnosticarea unor
probleme aparute.

Prin folosirea unor programe de tip "triggerс (declansare) se pot indeplini diferite actiuni (prelucrari) asupra datelor
inregistrate, cum ar fi:

• pornirea si oprirea inregistrarii si stocarii mesajelor la aparitia unui anumit eveniment;


• "capturarea" unui singur mesaj care prezinta interes pentru analiza;
• oprirea stocarii mesajelor (dar nu si a afisarii), astfel ca numai acele mesaje sau evenimente care prezinta

7
interes sa fie stocate.

Se poate folosi si un semnal extern drept conditie de declansare a inregistrarii (de exemplu, aparitia unei alarme).

O varietate de metode de filtrare si de "trigger" permit utilizatorului sa capteze cadre de semnalizare sau "feliiс din
cadre si sa le stocheze in memoria tampon.

Filtrele definite de utilizator pot izola situatii de protocol specifice unui anumit tip de trafic sau evenimente rare sau
singulare aparute in retea.

Alte tehnici, cum ar fi fragmentarea sau trunchierea, permit utilizatorului sa inregistreze un numar prestabilit de biti
sau octeti din fiecare cadru, cum ar fi, de exemplu, doar informatia de adresa sau antetul (header-ul).

In mod ideal, se poate imagina o suita de teste pentru automatizarea masuratorilor de verificare a implementarii
functiilor de baza ale unui echipament (terminal, centrala etc.), inainte de a fi conectat in reteaua "vie". Acest tip de
teste va reduce sansa aparitiei unei functionari anormale in retea la instalarea lui.

Analiza protocolului incepe cu observarea activarii stratului 1 (stratul fizic) si a stabilirii parametrilor de strat 2
(legatura de date) si a schimbului de mesaje de strat 3 (stratul retea). In caz de eroare, analizorul afiseaza atat
parametrii protocolului, cat si cauzele erorii.

In continuare sunt prezentate cateva exemple de defecte si cauzele probabile pe care le poate detecta un analizor de
protocoale avand si functii de simulare a uneia dintre parti (echipamentul terminal sau centrala digitala) simultan cu
monitorizarea semnalizarii:

• Erori de strat 1: terminatie de retea defecta, cablare incorecta;


• Erori de strat 2: asignare incorecta a terminalului din partea retelei sau o configurare gresita din partea
utilizatorului;
• Erori de strat 3: serviciul solicitat indisponibil, eroare de selectie de protocol.

Testarea serviciilor in ISDN

In ISDN, tipurile de servicii sunt: serviciile suport, care asigura transportul informatiei intre doua terminale ale
utilizatorilor, fara sa tina seama de natura acestor informatii, si teleserviciile, care cuprind ambele aspecte ale
comunicatiei intre utilizatori (transportul si procesarea informatiei). ISDN asigura facilitati suplimentare asociate cu
serviciile si teleserviciile, sub forma unei palete largi de servicii suplimentare (peste 20), cum sunt:

• prezentarea identitatii abonatului chemator;


• devierea apelului in caz de ocupat, lipsa raspuns sau neconditionat;
• formarea directa a numarului (a unui abonat dintr-un PBX, de exemplu);
• numar multiplu pentru un abonat;
• blocarea apelului;
• informatii utilizator-la-utilizator;
• servicii suplimentare de taxare etc.

Sa consideram cazul "clasic" in care un sistem PBX conectat la ISDN cuprinde o varietate de terminale, cum ar fi:
telefoane di-gitale, faxuri, telexuri, PC-uri etc., conectate prin mai multe accese de baza. Se presupune ca toate
echipamentele terminale au fost testate de fabricant, in conformitate cu anumite specificatii, inainte de a fi lansate pe
piata, ceea ce inseamna ca protocolul ISDN a fost corect implementat in fiecare echipament.

La instalarea fiecarui echipament/serviciu nou, operatorul retelei si utilizatorul trebuie sa verifice disponibilitatea
acelui serviciu.

Daca terminalul nu poate accesa serviciul solicitat, nu inseamna ca acel terminal este defect, chiar daca inlocuirea
lui cu un simulator de terminal arata ca serviciul solicitat este disponibil.

In acest caz trebuie verificata configuratia de acces si, eventual, reconfigurat terminalul in privinta parametrilor

8
serviciilor, planului de numerotare, numarului asignat etc.

Testarea disponibilitatii serviciilor se face cu ajutorul analizoarelor de protocoale care au si functia de simulator.
Prin activarea individuala a fiecarui serviciu suplimentar si o analiza detaliata a motivelor de acceptare sau
respingere a accesului din partea retelei, ana-lizoarele de protocoale ofera o metoda simpla, rapida si reproductibila
de verificare a disponibilitatii serviciilor ISDN, evaluand practic performantele si calitatea acestora.

Testele se pot face si automat, operatorul alegand secventa de teste adecvata prin intermediul unui meniu usor de
folosit.

Concluzii

Realizarea unei retele ISDN pan-europene este strans legata de crearea unei retele de semnalizare integrata,
inteligenta si flexibila.

Astazi, majoritatea administratiilor de telecomunicatii din diferite tari au inca propriile lor versiuni de protocoale de
semnalizare. Mentinerea unei retele fiabile si de inalta calitate se bazeaza pe testarea preventiva si structurata a
componentelor individuale ale retelei si supravegherea acesteia, folosind echipamente de test performante, cum sunt
analizoarele de protocoale.

Va ramane o sarcina dificila pentru proiectantii si fabricantii de sisteme de comunicatie si echipamente de test, cat si
pentru operatorii de retele sa realizeze o unifor-mizare orientata pe servicii de calitate intr-un mediu rapid
schimbator.

Autorii, cercetatori in cadrul Institutului National de Studii si Cercetari in Comunicatii, pot fi contactati la telefon
401-400-3395 si 401-613-1661.