Tema 1.

EVOLUŢIA TERAPIEI
COMPORTAMENTALE
1 . I S TO R I C U L F O N D Ă R I I T E R A P I E I
C O M P O RTA M E N TA L E .
2 . D E F I N I Ţ I A T E R A P I E I C O M P O RTA M E N TA L E ,
S C O P, O B I E C T I V E .
3 . N AT U R A O A M E N I L O R D I N P E R S P E C T I VA
T E R A P I E I C O M P O RTA M E N TA L E .
4. CARACTERISTICILE DE BAZĂ.
Resurse bibliografice
David D. (2006): Tratat de psihoterapii cognitive şi
comportamentale. Ed. Polirom, Iaşi. p. 24-41
Fontaine O., Fontaine P.,(2008): Ghid clinic de terapie
comportamentală şi cognitivă, Polirom, Iaşi, p.23- 39
Holdevici I., (2011): Tratat de psihoterapie cognitiv-
comportamentală. Ed Trei, București, p. 9-24.
Concepte-cheie
Comportament
Condiționare clasică
Condiționare operantă
Întărire pozitivă/ negativă
Învățare socială
Istoricul fondării terapiei comportamentale

Anii 50 terapia comportamentală s-a dezvoltat

simultan în Statele Unite, Africa de Sud şi Marea
Britanie.
Ivan Pavlov John Dollard
John B. Watson Neal E. Miller
Edward L. H. J. Eysenck
Thorndike Joseph Wolpe
Clark L. Hull Arnold Lazarus
B. F. Skinner
 Istoricul fondării terapiei comportamentale
B. F. Skinner (1904 – 1990)
a dezvoltat şi avansat conceptele: instruire programată,
condiţionarea operantă în managementul clasei, consiliere
comportamentală.
afirma - comportamentul este produsul a trei tipuri de variaţie şi
selecţie: selecţie naturală, condiţionare operantă, modelare.
 Istoricul fondării terapiei comportamentale

Anii 60 Albert Bandura (1925) a dezvoltat teoria învăţării sociale,

care a combinat condiţionarea clasică şi operantă cu învăţarea
prin observare.
Istoricul fondării terapiei comportamentale

Allbert Ellis a creat terapia raţional-emotivă comportamentală,

Aaron Beck a dezvoltat terapia cognitivă.
 Istoricul fondării terapiei comportamentale

Anii 70 - terapia comportamentală a avut

un impact semnificativ în educaţie,
psihoterapie, psihiatrie şi asistenţă
socială.
 Istoricul fondării terapiei comportamentale

Anii 80 - căutarea a noi orizonturi

O atenţie deosebită se acorda rolului emoţiilor în
schimbarea terapeutică, ca şi rolului factorilor
biologici în tulburările psihologice.
Două curente semnificative s-au dezvoltat:
•continuarea emergenţei terapiei cognitiv-
comportamentale ca o forţă majoră, şi
•aplicarea tehnicilor comportamentale în prevenirea
şi tratamentul tulburărilor medicale.
Anii 90 Asociaţia pentru Avansarea Terapiei Comportamentale
număra aproximativ 5000 membri
Există cel puţin 50 de reviste.
Definiţia Terapiei comportamentale,
scop, obiective.

1953 (SUA) – Lindsley, Skinner şi Solomon s-au

referit prin termenul de TC la principiile condiţionării
operante;
1959 (Anglia) – Eysenck adoptă o perspectivă mai
largă a TC a învăţării - încadrează condiţionarea
operantă, condiţionarea clasică şi modelarea.
1958 (Africa de Sud) – Lasarus - TC se referă la
proceduri obiective de laborator din cadrul metodelor
tradiţionale psihoterapeutice, este o parte a unei
modalităţi multimodale care ar include câteva
elemente de psihoterapie tradiţională şi psihiatrie.
Definiţia AATC
„TC implică aplicarea principiilor survenite din cercetările
psihologiei experimentale şi sociale pentru diminuarea
suferinţei umane şi sporirea funcţionării umane.
TC accentuează o evaluare sistematică a eficienţei acestor
aplicaţii.
TC implică modelarea mediului şi interacţiunea socială mai
mult decât disfuncţii directe corporale.
Scopul primar al terapiei este cel educaţional - creşterea
dezvoltării personale şi îmbunătăţirea / eficientizarea vieţii;
crearea noilor condiţii pentru învăţare
Tehnicile facilitează întărirea autocontrolului.”
Natura oamenilor din perspectiva TC
Abordarea clasică
Skinner (1971) - copiii sunt influenţaţi şi schimbaţi,
ca entităţi biologice, de lucrurile care se întâmplă
cu ei.
Comportamentul este produsul mediului.
Oamenii - reacţii/răspunsuri.
Oamenii se nasc neutri (tabula rasa) cu potenţial
egal pentru bine şi rău, pentru raţionalitate şi
iraţionalitate.
Autoreglarea – respinsă.
Oamenii pot reacţiona doar aşa cum au învăţat,
şi doar atunci când stimulul are loc.
 Natura oamenilor din perspectiva TC
Abordarea modernă

Persoana este producătorul şi produsul mediului său.

Dezvoltarea unor proceduri ce oferă control clienţilor şi astfel
intensifică gradul libertăţii.
Modificarea comportamentului are drept scop de a dezvolta
abilităţile oamenilor pentru a avea mai multe posibilităţi de a
reacţiona.
 Caracteristici de bază ale TC

TC este bazată pe principii şi proceduri ai metodei

ştiinţifice, derivate experimental. Concluziile se bazează
mai mult pe ceea ce s-a observat decât pe convingerile
personale.
TC se ocupă de problemele curente ale clienților şi de
factorii ce influențează aceste probleme, şi nicidecum
de determinanții istorici.
Caracteristici de bază ale TC
De la clienţi se aşteaptă să fie activi prin angajarea
în acţiuni specifice de a lupta cu problemele lor.
Atenţia este mai mult pe a face ceva în direcţia
schimbării decât pe discuţii.
TC tinde să realizeze pe cât posibil un mediu
natural pentru client. Abordarea este educaţională,
de unde învăţarea este privită ca fiind la baza
terapiei.
Caracteristici de bază ale TC
TC accentuează abordarea auto-controlului.
Terapeuţii frecvent antrenează clienţii în iniţierea,
conducerea şi evaluarea propriei terapii.
Practica terapeutică este bazată pe parteneriatul
de colaborare între terapeut şi client, astfel
fiecare mişcare ce va fi făcută este informată
clientului despre natura şi cursul tratamentului.
Limite ale terapiei comportamentale:
▪Terapia comportamentală poate schimba
comportamente dar nu schimbă sentimentele.
▪Terapia comportamentală ignoră importanţa
factorilor relaţionali în terapie.
▪Terapia comportamentală nu provoacă insight-ul.
▪Terapia comportamentală tratează simptomele mai
mult decât cauzele.
▪Terapia comportamentală implică control şi
manipulare din partea terapeutului.