BILET DE EXAMINARE NR.

14

1. Manifestările clinice ale Limfosarcomului la copii, diagnosticul diferencial.

Limfosarcomul este unul dintre cele mai agresive limfoame; se întîlnește în 8–9% din totalul
leziunilor maligne, mai ales la copiii în vîrstă de 3-5 ani. La copii, limfosarcomul afectează nodulii
limfatici ai mediastinului, cavitatea abdominală, țesuturile moi, țesutul osos al membrelor superioare
și inferioare, dar mai ales nodulii din regiunile cervicală și supraclaviculară. La debutul bolii, nodulii
limfatici se măresc în volum, devin dolori la palpare, de consistență elastică, cu semne uşoare de
intoxicație. La această etapă de dezvoltare, limfosarcomul se aseamănă cu o adenită reactivă, deseori
fiind confundat cu adenita reactivă de origine odontogenā. Din această cauză se aplică tratament
neadecvat (chirurgical sau conservativ), care favorizează mult accelerarea tumorii. Ulterior, se
manifestă o creștere intensivă a nodulilor limfatici, cu modificări în consistență, fermi, aderenți între
ei și la planurile profunde. Tumora are consistență moale, de culoare roșie-cenuşie, cu creștere
invazivă și destructivă în jurul ganglionilor limfatici și în țesutul limfatic. Hemograma – cu
limfocitoză.
Diagnosticul diferențial se face cu limfogranulomatoza.
2. Diagnosticul diferencial între limfadenite cronice cervicale și leucoze.
Tuturor leucozelor le sunt caracteristice manifestări clinice generale:
ag) semne clinice precoce (slabiciuni, indispoziție, febră, dureri neîntemeiate cu localizare în
articulații);
ah) insuficiență de coagulare (anemie, granulocitopenie, trombocitopenie);
ai) sindrom hemoragic, cauzat de trombocitopenie sau de afectarea tumorală a ficatului și micșorarea
factorilor de coagulare;
aj) modificări în sistemul imunitar;
ak) febră (cauzată de descompunerea activă a leucocitelor);
al) pierderea în greutate (cauzată de intoxicația generală).
Limfadenita are semnele ei specifice:
am) prezența dintelui cauză;
an) afectarea ganglionilor limfatici limitrofi focarului
ao) reactivitatea părților moi periganglionare (dolore la palpare);
ap) consistența păstoasă;
aq) regresează la a 5-a - a 7-a de utilizare a antibioticelor
3. Principiile de reabilitare psihologică și socială a copiilor cu tumori maligne în
dependență de vârstă.
Reabilitarea psihologică începe imediat după suspectarea și stabilirea diagnosticului de tumoră, în
primele ore de contactare a părinților cu medicul, și durează pe tot parcursul vieții. Luând în
considerație faptul că copiii cu leziuni tumorale vor deveni maturi, ei sunt pregătiți treptat pentru
integrarea lor în societate și activitatea de muncă. Este absolut necesar de a determina sistemul de
pregătire a lor pentru viitoarea profesie. Reabilitarea copiilor cu defecte cosmetice și funcționale în
regiunea feței și gâtului are scopul de a-i învăța și a-i orienta spre viitoarea lor profesie.
Reabilitarea socială se practică în perioada adolescenței și are drept scop alegerea rațională a
profesiei, angajarea în câmpul muncii și realizarea lor ca personalitate. În acest scop se practică
intervenții complexe de reabilitare de către oncolog, ortodont, logoped, pediatru, pedagogi și
personalul medical din instituțiile de învățământ.