~ CUIBUL VISURILOR Valea se strimta mereu. Dealurile se apropiau, cres- teau, isi indreptau salele inverzite de paduri, clatinin- du-se agale ca niste uriasi batrini ce infruntaé batrine- tea. Somesul fugea printre picioarele lor, rostogolin- du-se peste bolovanii din cale, mugind parca l-ar fi alungat o aratare spaimintatoare. Trenul sufla din ce in ce mai greu, piriia din toate incheieturile, trecea intr-una de pe un {arm pe cellalt, incercind sa-si usureze suisul. De uruitul rotilor clo- coteau codrii, iar fumul negru, care gilgiia tot mai furtunos din cosul masinii, se irttindea peste copacii speriati, agatindu-se prin crengi si acoperind fata soa- relui, ca un val de doliu. Era atit de groasa caldura in vagoane c& storcea brazde de sudori pe obrajii calatorilor cari se inghe- suiat' resemnati, schimbind foarte rar cite-o vorba ae ra eindi-Seume la altii cu ochii istoviti si ferin- trole Aaa ins de lumina ce se legiina in feres- team cum foroneshane ca de ceva sugrumator... Sim- si-ni pipaie Hite a dimprejur cauta sa ma ispiteasca, * nima si sa-mi indébuse bucuria. Acuma ins ‘sufletul meu era in stare sA zdrob 4 ori s ninkari. Atit era de wi are sa zdrobeasca orice ame- plin de sperant 86 Scanned with CamScannerDupa treizeci de ani de zbuciumari desarte ma in- torceam acolo de unde Ppornisem in lume. Cautasem fericirea prin toate colturile pamintului si nicdieri R-O gasisem. Nici in zgomotul oraselor, nici in iubirea oa- menilor $i nici chiar in inima mea. Cu cit o rivnisem mai neincetat, cu atit ea se ascunsese mai adinc. Si viata m4 gonea mereu, ma umilea, imi reteza aripile... Apoi indrazneala m-a parasit. Ochii mei nu mai pri- veau inainte ; infricosati de intunericul nepatruns, se intorceau tot mai des inapoi. Amintirea mi imbratisa infrigurata, imi dezvalea clipe care au trait odinioara imbracate in vestminte lucitoare, ma ademenea intr-o lume ttitaté unde viata e un vis si sufletul nu cunoaste durere... ‘ Acuma, imbulzit intr-un colt al compartimentului, imi venea in fiece minut sa strig in gura mare ca tre. cem pe pamintul fagdduintii. Privelistea imi spunea ca ne apropiem, imi zimbea ca unui tovaras pierdut si re- gasit. Din cind in cind numai cite o remuscare ma mustra ca am intirziat atita amar de vreme. Ma feream insa cu“blindetea unui pacdtos care-si ispaseste vina, recunoscind-o. Si sufletul imi tremura in asteptarea sarutarii -fericirii. — Un ceas: macar sa retradiesc farmecul de odini- oara, o clipa...! Ripele, stincite, copacii, chiar soarele care-mi do- gorea cumplit obrajii, toate mi se pareau mai frumoase ca aiurea. M4 miram cum puteau sta nepasatori cei- lalti oameni, si-i compatimeam. Buzele mele sopteau mereu ,,uite, uite“, dar atit de domol ca numai sufle- tul meu le auzea glasul. Imi dadeam seama ca infla- cararea mea ar parea caraghioasd celor ce si-au incu- iat inimile in geamantane, precum de ris mi s-ar fi parut si mie acum citeva zile omul care ar alerga si gaseasca fericirea intr-tn sat pierdut pe valea Some- uilui. . Cu cit ma apropiam de Vararea, cu atit emotia ma stapinea mai coplesitoare. Silit si-mi oprese izbucni- tile, m4 inchideam tot mai bine in coaja sufletului 87 Scanned with CamScannera a Aron nu-i sub soare, ea nici fave eerie oats ingadui fiindea s-a facut ‘un betiv de stricd mai mult rachiu decit vinde musteri- jlor... Azi asa, miine asa, pind ce Aron, ca sa scape dé gura ei, se jnvoieste cu tata sa invete pe fiicd-sa carte romineasca... Estera era cam ‘trecuta $i aducea cu mia-sa la fata. Ne bufneste risul cind o auzim silabi- sind ceea ce invatam si noi la scoala, dar mai ales cind greseste cite ceva... ,,Fala-goa-la-traista-mos...“ »Mos“ in loc de ,,usoara*... Hohote, hohote... Ride si tata, ingaduitor... Si Aron, iertator. Chiar si Estera, moarta de rusine. Noptile trec si zilele trec... Intr-o seara cind ne stringe mama de pe drumuri, nu mai vine Aron... Tir- ziu de tot, somnul imi apasa pleoapele. Estera intra ‘buzna urlind: ,.Moare tata!“ Isi fringe miinile. Noi ridicam mirati capul de sub plapoma. Tata s-a albit la fata si-i tremura barbia. Jese cu capul gol, Estera dupa el... ,,Bietul Aron, cum s-a mai prapddit de iute!“ murmura mama, sfarimind o lacrima intre gene, cir- pind rabdatoare la pantalonii mei pe care-i ferfeni- team in fiecare zi sdrind peste toate gardurile... O ceata de copii nebunatici ne invirtim pe dinain- tea casei lui Aron... Baiatul Cocoselului ne destainu- ieste cA pe jidovi ii ingroapa intr-o lada de scinduri infasurati doar intr-un giulgiu... Mult -ne minunadm si grozav am vrea sa vedem si,noi lada cu Aron... Prin ograda e plin de jidovi veniti din toate satele dim- prejur, cite zece $i mai multi intr-o caruta... Care-o fi rabinul ? Poate cel cu barba rosie ? 5 ploaie cu fulgere ne sperie si ne goneste acas4 Tata ins& i soteste pe Aron pina la groapa... ora Zile ploioase cind nici nu poti iesi din ograda. Ba- rem de s-ar face frumos mai repede, si vedem cimiti rul jidovesc... Uitel! Tn fala celui rominesc, posts apa, pe coasta presdrata cu copaci, imprejmuit aes d de scinduri... Nu indraznim sa trecem Somesut on se vede bine din sosea. In mijloc, pazit de © saleie batrina, cu tulpina scorburoasa, o movila lunguiaty de 90 Scanned with CamScannerpamint cafeniu-slaninos... Ne sfatuim, pacii, hotarim ca Aron trebuie sa fie rai, desi fusese jidov, caci toate pacatele le-g ispasit jn viata, avind © pacoste de nevasté ca baba jupi neasa... Ne apuca noaptea pina lamurim. bine lier. rile. Acasa mincam intii bataie. Mama desperase ca ne vom fi inecat in Somes sau ne-or fi furat laiesii... Se intunecaé mereu... Parca nici jocurile nu mai au acelasi farmec, nici prietenii, nici casa... ,,Ei, babo ne mutam !.:. Tata porunca... Leala mare...“ Toata casa e bucuroasa... In trei carute, incarcate cu virl, incape un trecut de atitia ani... Copiii ne invidiazd c-avem s4 mergem cu caruta pind ne vom satura... intr-una ; pe o vreme posomorita de ploaie, cotosmanit in niste haine vechi de-ale tatii, dis de dimineata, cu spatele inainte, somnoros si bosumflai, vad ca prin vis cum ramin in urma, una dupa alta, ograda lui Dumitru Bosca, batdtura din Arini, cancelaria, bordeiele tigani- lor, casuta Procopoaiei ascunsa intre pomi ca un 1a- cas de vrajitoare... Numai soseaua vine mereu dupa noi, grabita. ca un catelus credincios. Padurile si dea- lurile se inchina, parca ne-ar face semne. Magura, pe care noi hot#risem s-o radem cind vom fi mari, ca sa rasard mai devreme soarele, Magura cu virful plesuv, ‘cu burta umflata si impadurita, ma priveste ingindu- rata, dojenitoare..,. Caruta alearga, clopoteii cailor cinta mereu Ja fel... Yararea se stringe, se clatina. se micsoréeaza... Apoi vine cotitura $i... — Biletele pentru Vararea! striga un glas aspru, nerabdator. | Ma cutremurai ca si cind m-as fi trezit la marginea unei prapastii. Conductorul astepta, muscindu-s _Tmtus- tata. Vrui sa zimbesc si simfii ca pe buze mi-a incre- menit o tristele veche. Ridicai ochii spre ferea str’ Li- nia cotea in stinga. Si deodata Magiira plesuva se ivl in geam, privindu-ma mirata ca pe sun strain nepali Si la poalele satul se zbirlea ca o closed ce-st fe numaram co- urcat drept in reste puii de uliu. 91 Scanned with CamScanner* Bedi] Vararea ! murmurai uluit, repezindu-ma in nestire la ee in coastele dealurilor. Satul Drumul de Pater vale ca un desen de copil miz- acuma se Sea impathetat.. Gase, gradini, pomi gilit peo ietie se np Cautam lacom icoanele de imprastiati ati imi uscase cerul gurii odinioara. Emotia imi uscas¢ B emi strings Apoi deodata parca o mina rece incepu sa-r es a inima. Vararea aceasta era un sat ca oricare, rinti in fundul unui cazan de dealuri, speriat de uruitui tre- nului... Zarii csuta Procopoaiei, intr-un desis de pomi batrini. De ce mi s-o fi parut odinioard lacas de vraji- toare ? Bordeiele tiganilor se insirau la marginea uli- fei, ca niste cersetori murdari, porniti vesnic pe sfadi. Cancelaria comunala se plictisea singuratica, hodoro. gita, cu acoperisul tuguiat plecat intt-o ureche. Casa lui Dumitru Bosca era scunda si incovoiata ca un tosneag bolnav... Toate erau cum au fost odinioara si totusi Parca toate-mi -erau stradine ca si cind nu le-as fi vazut niciodata. Simteam cum incepea sa se darim tul_meu, lumea ‘cea mai frumoasi... oborii intr-o gara ne o lume in sufle- atunci numai opa cu carul de foc despre’ aroze minuni... Stateam in ma urnese nici inainte si ni injunghia intrebarea : venit aici >« Un tara a cel Care povesteg azneam Sa 2IN minte mx ici? De ce-am ci inapoi. Si-n wCe mai caut a tran descult si ro covan imi lua din fet! Si ros mi lua geamant ; anul as Poltim dupa mine ! ornii, dar inlatisarea omului imi rx , Matis 1 Mm T&émase in or, Ca un semn de intrebare, in jurul caruia ‘scliny creier nadejde jucay nebuneste, Pirile de 92 Scanned with CamScanner— Cum te cheama ? — Miho... O clipa pared toaty lumea se imbraca iar intr-o ceata trandafirie. \ — Tu esti Mihoc >... Si nu ma cunosti ? Nu-ti aduci fi aminte de mine? : Ma privi fara urma de incredere, banuitor chiar. Cind it pomenii de vremile de altadataé, avu doar o tresirire. Pe urma se ineruntd ca si cind i-as fi zgin- darit o rand veche. { : — Mai bine nu mai veneai, domnule! zise apoi deo- data cu glas amirit. Ce-a fost a trecut, s-a dus... S-a stricat lumea si pe-aici. Nu mai e ca atunci. — Dar Sanjoan ? Se wita la mine neintelegator. — Notarul cel vechi ? adiugai eu nerabdator. — Aha... A murit demult... Demult... Nici domniso- rul mu mai e pe-aici. Cicd s-a ficut domn mare... Dum- nezeu mai stie pe unde-o fi... = Au murit si Dihorul si Tulian... Tovarasii de odini- oara s-au risipit toti... Boroiu s-a prapadit in razbo: Ma oprii infricosat. Atunci unde ma mai duc ? Atunci lumea dupa care am alergat riu e decit 0 inchi- puire zadarnica si trecuta? Atunci am picat intr-o viata unde sint mai strain ca in orice colt de lume ? Valurile amintirii, care-mi infasurase sufletul, se sfi- siau repede-repede... _ wo i Mihoc ma calauzi pina la un han. Era circiuma lui Aron, inofta, varuita, imbogatitaé. Ma primi un ovrei imbracat curdtel, cu melonul pe ceafa, cu ustatile uicite. M4 intimpinad pe ungureste_ si avu o flutu- rare de zimbet dispretuitor cind nu-l infelesei. Unde e vremea Esterei Iui Aron care invata carte romineasc’ Se Aaltien batrinului Aron imi riisiri chematoare. Stind in poarta ogrizii, neho ‘it, cu privirea goal ‘ i parca o barba mare, alba in care se se ufunda o le fut, o chielie lucitoare cu o seufie neagra in Glasul lui Aron imi fognea blind in urechi. v pare ipa vrostet... 93 Scanned with CamScannerDin toate visurile trecutului ramine cimitirul | mg Jt a a e ulita'in sus. gindii plecind, singur, pe ulitai imi dad ii treceau pe lingad mine, imi dadeau binete Oamenii 7 limba i ma priveatt cu mirare. Tmi Statea mereu pe limba Ss " resc, sa le spun ca eu sint cel ce acum treizec; de am cunogteum tot satul, cel care aici am ciinoscut fericirea... Si mereu nu indrazneam. Nimeni nu m4 mai cunostea si nici eu nu mai cunosteam pe nimeni. Ma simleam strain de dinsii... Ciinii ma latrau din toate ograzile. Copiii se holbau la mine lung, nedu- meriti, ca si cind ar fi vazut o stafie. Casele, care odinioara imi rideau prieteneste, acuma clipeau ja!- nic din ochii lor mici si negri... Imi aruncai privirea peste Somes, spre coasta unde stiam mormintul lui Aron, in mijlocul cimitirului ovre- iesc, ingradit frumos -cu scinduri. Tresarii. Pe coasta pastea o ciurda de vaci, resfirata cit vezi cu ochii, pa- zita de un flacdu tolanit cu fata-n sus in umbra unui mar paduret. Inima mi se zvircolea incit ii auzeain limpede batdile. Poate c4 n-am nemerit locul ? jmi zi- ceam, desi-stiam bine ci n-am gresit. Trecui riul peo punte de birne. Mersei glont la vacar : — Aici e cimitiril jidovesc ? Deschise numai un ochi si numai o clipa. Apoi ras- punse nepdsAtor : — Nu-i.. nu-i nici un cimitir jidovese pe-aici. — Cu toate-astea a fost, omule !... Aici a tost in- mormintat acum treizeci de ani circiumarul Aron! Acuma deschise amindoi ochii si ma privi inti pu- tin mirat, pe urma batjocoritor. Intelese; ca ma crede ovrei. mai ales cind imi zise: . — Lasa, jupine, ca doar n-oi sti d- mine care-s cut si crescut pe meleaguri Linistea lui ma infuria. Ma tists 88tCa ! — Nu se poate sé nu fi fost, auzi ?.,, Gi bine... Aron !... Aron | indeste-te — Offi, daca zici d- ta mai bine ca 1 — se inmuia omul, nedume. rit, Dar nu-mi adue aminte... De cind am aptiegt pe-aici e numai imag... N-am auzit de Aronut d-tale. 94 ¥ Mm Scanned with CamScanner i—‘Nici n-ai auzit ? — Nici... Avem noi destule alte necazuri... Parca ne mai arde de cei morti... Dumnezey sd-i odihneasca, si pace! Minia mi se stinse intr-o clipire, facind loc unei améaraciuni spaimintatoare. Prin creieri imi furnicau ginduri negre ca niste intepaturi. — Va sa zica uitarea a inghitit si mormintul omu- lui, pina si amintirea... Si de-abia in citiva ani de zile... Atunci. nimic nu mai ramine, nimic, nimic... Imprejurul meu mi se parea ca filfiie aripi nevazute, inadbusindu-ma. Nimicul trist se apropia mereu, ma impresura, se imbulzea sa-mi striveasca dintr-odata sufletul, s4-mi ingroape toate dorurile si visurile in intunerec. Inima-mi era goala, parca s-ar fi desertat bruse de orice nadejde. Un simtamint de desertacitune ma patrundea insd din toate partile.. Imi dadeam seama c4 uitarea imi mingiie obrajii si nu mai puteam nici macar si ma impotrivesc. Si tacerea era grea in sufletul meu, ca’o piatra pe un mormint... Glasul vacartlui rasuna atunci mintuitor prin aer : -— Nu mai sta cu capul gol in soare, jupine, ca te sageata fierbinteala! Sudorile imi curgeau pe obraji. Capul imi ardea ca 6 caldare inrosita. — Cind pleaca trenul de vale, flacdule ? — Mai pe seara, jupine. Simteam o nevoie aprigd sa plec cit mai grabnic, parca ar fi trebuit s4 scap de o primejdie mare. Uita- - rea imi stringea mereu inima. Trecutul isi stergea ur- mele fara zgomot... ; ; Trenul alerga pulnind vesel si usor, lasind in urma Vararea, peste care s cobora un intuneric de moarte. La cotituré nici nu ma mai uitai inapoi. Privirea mea era a{intita drept inainte : ma sina zvirlea in dreapta si in stinga manunchiuri de scintei ce raispindeau lie mina in bezna noptii. Scanned with CamScanner