CARACTERIZAREA LUI RADU-,,DIN DURERILE LUMII’’, DE ALEXANDRU VLAHUȚĂ

,,Fusese şcolar bun. Clasele primare le învăţase la Domnu Ghervescu, în sat la ei. D. Ghervescu l-
a văzut aşa cuminte şi cu dragoste de carte şi i s-a făcut oareşicum milă. El avea un frate, popă la
Bucureşti – i-a scris un răvaş lung, în care-i spunea c-a descoperit un talent grozav într-un băiat de
acolo din sat şi, cum băiatul e sărac şi ar vrea să înveţe mai departe, ar fi bine [...] să-l ia pe lângă
dânsul şi să-l dea acolo la gimnaziu. Mai târziu – cine ştie ce va putea ieşi din această binefacere
…
Frate-său i-a răspuns şi el, printr-o scrisoare lungă, că-l primeşte bucuros […].
Aşa că lucrurile s-au pus iute la cale. Biata Ilinca Văduva i-a pregătit băiatului în pripă ce-a putut,
a mai împrumutat câte o bucăţică de pânză de prin sat, de i-a făcut şi ea ce s-a priceput, ca o
mamă – şi pe la pârguitul strugurilor s-a despărţit, cu lacrămile pe obraz, de singura odraslă a
casei şi singura ei mângâiere.
— Radule mamă, vezi de nu ne uita, să ne mai scrii de pe acolo …
Şi s-a deprins Radu cu toate, pentru că era băiat bun, supus şi răbdător. Câteva zile, la început, îl
cam zăpăcise oraşul acesta mare, în care el venise pentru întâia oară. Podoabele prăvăliilor cu
geamuri cât uşa, zgomotul trăsurilor, învălmăşeala lumii, casele mari cu câte patru rânduri îi
aţâţau curiozitatea lui de copil neobişnuit cu astfel de lucruri, îl opreau în loc câteodată, iar
feluritele impresii îi năvăleau în cap valvârtej şi-i târau gândurile şi mirarea ca într-un şuvoi
năprasnic. […]
Vara, la vacanţa cea mare, îndată după împărţirea premiilor, îşi strângea lucruşoarele, săruta
frumos mâna părintelui şi mamei preotese, îşi lua legătura la subţioară şi pleca pe jos acasă, cu
inima plină de dor, de bucurie şi de nerăbdare.
Iar mama Ilinca, în toţi anii, la ziua aceea, deretica mai frumos prin casă, gătea toate pentru de-ale
mâncării […].
Şi cât îi ea de trecută, de slabă şi bătută de necazuri, dar faţa îi întinereşte când vede pe Radu
viind*; […] se repede în cale-i și într-un suflet e la poarta țarinei*.’’
*viind – venind
*țarină, s.f. – câmp cultivat; ogor, arătură
(Alexandru Vlahuţă, Din durerile lumii)
Personajul unei opere literare este definit de Roland Barthes ca ,,ființă de hârtie’’, care trăiește
doar în lumea ficțiunii. Acesta reprezintă o caracteristică definitorie a textului narativ, autorul
folosindu-l pentru a-și transmite viziunea despre lume și viață, prin intermediul acțiunii și a
relației cu celelalte personaje.
În fragmentul ,,Din durerile lumii’’, de Alexandru Vlahuță, Radu este personajul principal,
deoarece este prezentat pe toată durata acțiunii, atenția cititorului fiind orientată asupra faptelor
sale și a relației cu celelalte personaje.
Acesta este în perioada copilăriei, fiind urmărit în evoluție de către naratorul obiectiv, un copil
fără posibilități de a studia, însă, cu toate acestea ,,fusese școlar bun’’.
În realizarea acestui personaj se împletesc procedeele caracterizării directe cu cele ale
caracterizării indirecte, ce reiese din limbaj, din comportament, din relațiile cu alte personaje și
din întâmplările la care participă.
Naratorul îi prezintă statutul social, Radu fiind școlar, dar și informații despre situația sa ca elev
,,fusese școlar bun’’, calitate care îl determină pe învățător să-l susțină în continuarea studiilor la
Bucureșți, prin rugămintea adresată fratelui său. Dascălul completează caracterizarea directă,
adăugând că era ascultător și iubitor de învățătură: ,,așa cuminte și cu dragoste de carte’’.
Portretul fizic lipsește, nu sunt precizate detalii de ordin fizic în ceea ce privește personajul Radu,
deoarece autorul a vrut să evidențieze trăsăturile sale morale și un tip uman, generalizând o
întreagă categorie socială.
Personajului i se conturează un portret moral complex, realizat prin mai multe mijloace de
caracterizare. Din comportamentul acestuia, reiese că este cuminte și supus, aspect reieșit din
epitetul multiplu: ,,băiat bun, supus și răbdător’’, reliefându-se discret simpatia naratorului față de
personaj. Radu reușește să se acomodeze în marele oraș fără să se lase ispitit de tentațiile ce
pândeau la tot pasul, dovedind că are un caracter puternic. El continuă să învețe cu
conștiinciozitate și cu perseverență, continuând să ia premii pentru rezultatele foarte bune ,,după
împărțirea premiilor’’. Băiatul este surprins și în relație cu alte personaje: este politicos față de
binefăcătorii săi: ,,săruta frumos mâna părintelui și mamei preotese’’ și iubitor față de mama lui,
la care se reîntoarce, în fiecare vacanță de vară, plin de emoție. Enumerația ,,cu inima plină de
dor, de bucurie și de nerăbdare’’ evidențiază tumultul sufletesc al tânărului la revederea mamei.
Trăsătura dominantă a personajului este ambiția, scoasă în evidență de relațiile cu celelalte
personaje și din dorința de a învăța.
Pentru mine, valoarea transmisă prin acest personaj este responsabilitatea de care dă dovadă în
relațiile cu celelalte personaje și ambiția inedită pe care o are pentru a învăța și a se autodepăși
social, devenind un personaj demn de urmat, datorită seriozității sale.
Prin urmare, Radu este un personaj ale cărui trăsături morale sunt bine evidențiate în fragment, iar
portretul său este emblematic pentru categoria umană reprezentată de adolescentul ambițios, care
face eforturi enorme pentru a-și depăși condiția socială și pentru a-și schimba destinul,
impunându-se prin seriozitate și prin devotament față de cei dragi.