Confl ictul (din lat.

confl ictus – ciocnire, izbire) este ciocnirea a două necesităţi, dintre care una
cu tendinţă opusă și de intensitate egală. Confl ictul este o trăsătură normală și inevitabilă a
activităţii umane, ceea ce nu înseamnă că dezastruoasele consecinţe ce pot rezulta din
abordarea necorespunzătoare a confl ictului sunt inevitabile, ci dimpotrivă. Mihaela Vlăsceanu
susţine că, confl ictul poate fi considerat, din punct de vedere comportamental, ca o formă de
opoziţie care este centrată pe adversar; este bazată pe incompatibilitatea scopurilor, intenţiilor
sau valorilor părţii oponente; o opoziţie care este directă și personală, în care adversarul
controlează scopul sau intenţia dorite de ambele părţi. Barron defi nește confl ictul astfel: un
aspect al tuturor fenomenelor naturale, o parte indispensabilă a vieţii, a schimbării, a creării de
noi forme. Confl ictul, în sensul său cel mai general, descrie o stare de lucruri în interiorul căreia
o forţă ce acţionează într-o unitate relativă întâlnește o altă forţă sau un alt complex de forţe
similare organizate. Confl ictul este situaţia în care două persoane au interese, ambiţii, dorinţe
diferite și care nu pot fi combinate. Confl ictele sunt inevitabile, deoarece apar în situaţii de
viaţă obişnuite şi ne urmăresc de la naştere până la moarte. Nu în zădar se afi rmă „dacă nu te
confrunţi cu o situaţie confl ictuală – verifi că dacă ai puls?!” Dar important este ca din fi ecare
situaţie de acest gen părţile să-şi schimbe atitudinea spre bine, folosind anumite șanse care
apar în procesul de soluţionare a confl ictului (Figura 1).
Un conflict se poate naşte într-o organizaţie şi se poate amplifica de la o simplă neînţelegere.
Dacă acest conflict nu este tratat la timp, poate duce la un dezechilibru de putere şi poate
submina orice metodă de colaborare.Conflictele apar atunci cand persoanele în cauza nu au nici
o posibilitatea de a comunica, asculta şi colabora. “Conflictele au valoare şi rolul lor în viaţa
fiecărui individ, în cele mai multe cazuri acestea concentrându-se pe propriile nevoi şi interese.
Pentru gestionarea cât mai eficientă a conflictelor trebuie să alegem momentul cât mai propice
pentru rezolvarea acestora.”32 Conflictele îşi pot găsii sursa în personalitatea
individului.Factorii psihologici au diverse origini şi reprezintă rădăcina stărilor conflictuale, iar
de multe ori sursa acestora este în afara organizaţiei