Efecte psiho-comportamentale

Situaţia în care minorii rămân o perioadă de timp fără prezenţa unui părinte, bunic sau a unui
alt adult care să le uşureze activitatea casnică, de întreţinere, care să îi supravegheze, protejeze
şi care să îi susţină mai ales la nivel afectiv în acţiunile pe care ei le întreprind, s-a dovedit a
avea efecte negative la nivel emoţional şi la nivel comportamental,

Riscuri la care copiii rămași în țară sunt expuşi

Copii rămași în țară în urma emigrării părinților în străinătate, parintilor in strainatate
sunt expusi, la urmatoarele riscuri:
 Vulnerabilitate la abuzuri fizice, psihice, sexuale, exploatare prin muncă, trafic de copii şi
prostituţie.
 insuficienta dezvoltare a abilităţilor de viaţă independentă necesarepentru a face faţă difi
cultăţilor viitoare ca adult: independenţa înluarea deciziilor, încrederea în forţele proprii,
abilităţi de managemental timpului şi al banilor, controlul şi exprimarea emoţiilor,
relaţionareşi comunicare.
 însuşirea deficitară a normelor etico-morale: în absenţa unui model familial funcţional, a
unui mediu sigur şi coerent, copiii singuri acasăpot internaliza modelul de neglijare
afectivă din cadrul familiei deorigine pentru a-l aplica ulterior la vârsta adultă.
 neglijare fizica si emotionala: depresie, anxietate, marginalizare in grupul de prieteni si
colegi, autoizolare;
 supraîncărcare cu roluri: lipsa abilităților de a face față responsabilităților de adult: gătit,
menaj, spălatul hainelor, plata facturilor lunare, îngrijirea și creșterea fraților mai mici;
 deteriorarea conduitei scolare: scaderea performantelor scolare, absenteism, risc de
abandon scolar, conflicte cu profesorii si colegii.
 abuz psihologic din partea părintelui în grija căruia a rămas copilul sau a tutorelui, și din
partea altor persoane din comunitate.
 discriminare și excludere din mediul social, copiii migranților fiind percepuți în mod
diferit și fiindu-le atribuite atitudini și prejudecăți, ce vizează în mare partepărinții plecați
peste hotare.
 limitarea accesului copiilor la servicii de sănătate, educație și la beneficii sociale.
îmbolnăviri – sentimentul de nesiguranță,îngrijorare, vinovăție, stremanasul cronic pot
duce la depresie, probleme psihosomatice, tulburări dealimentație, somn și
comportament.
Atunci când una din nevoile copilului nu este satisfăcută, el se află în dezechilibru psiho-
emoțional și comportamental. Copilul nu este capabil să înțeleagă ce se întâmplă cu el în plan
emoțional din cauza nevoilor nesatisfăcute, el nu are dezvoltate abilitățile de a face față
stărilor emoționale negative. Satisfacerea nevoilor copiilor este responsabilitatea fiecărui
adult. Un copil ale căror nevoi sunt satisfăcute va deveni un adult echilibrat, încrezător,
responsabil, respectuos și competent, care-și poate realiza eficient funcțiile șirolurile asumate.
 Comportamentele problematice nu trebuie să schimbe percepția adultului față de copil,
ci să fie un semnalde alarmă pentru a iniția acțiunide prevenire și/sau intervenție.
Comportamente problematice care ar putea comunica despre nevoi nesatisfăcute:
izolare; agresiune verbală sau fizică; scăderea motivației; îmbolnăviri frecvente;
absențe nemotivate; stări depresive; dezinteres față de imaginea fizică;comportament
excentric; comportament conflictogen; scăderea capacității deconcentrare; iritabilitate;
sentimente frecvente de frustrare,furie;ostilitate față de cei din jur; frici și îngrijorări
intense

Concluzionând, nevoile copiilor rămași în țară în urma emigrării părinților în

străinătate sunt: susţinere emoţională: să fie ascultaţi şi înţeleşi; abordare individuală;
sfaturi; activităţi de timp liber; încredere în adulţi (profesori); dezvoltarea simţului
responsabilităţii; pregătire pentru un mod de viaţă sănătos; motivare pentru studii;
abilităţi de gestionare a resurselor (bani, timp); abilităţi de soluţionare a problemelor şi
luare a deciziilor stimă de sine/apreciere adecvată; relaţii interpersonale pozitive;
pregătirea părinţilor, persoanelor de îngrijire, specialiştilor pentru a diminua
consecinţele emigraţiei asupra copiilor.

AGRESIVITATE: atitudine de indiferenţă, încăpăţânare care poate merge uneori până la

comportament agresiv ca rezultat al frustrării şi al nevoii de atenţie.

RETRAGERE: stări emoționale negative precum tristețe, izolare, singurătate,

insecuritate;

ADAPTABILITATE deteriorarea performanțelor școlare din cauza lipsei susținerii și

încurajării părinților; lipsă de concentrare;

DEPRESIE: La copii, modalităţile de expresie a depresiei sunt diversificate: refuz şcolar,

inhibiţie şi fobii, delincvenţă sau comportamente de opoziţie, tulburări alimentare, adicţii.
Dispoziţia depresivă se referă la afecte dureroase, negative şi triste care se instalează
progresiv şi se manifestă prin pierderea speranţei, sentimentul de gol interior, incapacitatea de
a anticipa o bucurie şi de a face planuri, reacţii disproporţionate în faţa micilor inconveniente.

Dispozitia depresiva (Spune: Nimeni nu ma place; Plange cu usurinta

ADAPTABILITATE.

În situaţia în care copiii traversează Reacţia de Adaptare caracterizată prin îngrijorare,

anxietate, depresie, concentrare deficitară, iritabilitate şi comportament agresiv, consilierii
trebuie să se axeze în mod special pe sprijinirea copiilor în exprimarea emoţiilor şi
sentimentelor faţă de părinţi, faţă de problemele şi conflictele pe care le au în viaţa de zi cu zi.
Copilul trebuie încurajat şi asistat în construirea strategiilor de adaptare şi de autocontrol şi în
schimbarea credinţelor iraţionale/dezadaptative prin utilizarea tehnicilor psihoterapeutice
cognitiv-comportamentale.

PROBLEME DE CONDUITĂ: băieții ar prezenta un risc mai mare de a avea probleme

comportamentale

ABILITĂȚI SOCIALE: comportament social indezirabil, deteriorarea relațiilor cu semenii

din cauza invidiei față de standardele de viață crescute;

efectele la nivel comportamental abandon şcolar (tendinţă întâlnită majoritar în rândul

băieţilor); participare şcolară scăzută; izolare.

COMUNICARE FUNCȚIONALA: comunicare slabă atât cu ceilalţi copii cât şi cu învăţătorii

sau profesorii.

Comunicarea dintre copil şi părintele plecat se poate realiza prin diferite posibilităţi: scrisori,
convorbiri sau mesaje scrise transmise telefonic, comunicarea prin internet

Consilierii trebuie să le explice copiilor că părinţii sunt plecaţi pentru o anumită perioadă
determinată de timp şi se vor reîntoarce. Aceştia trebuie să încurajeze şi să susţină o
comunicare funcţională a copiilor cu părinţii, ţinând cont de nivelul de dezvoltare a copilului.

Din interviul semistructurat pe care l-am avut cu mama celor 3 subiecți (frați D.),
aceasta mi-a spus că manifestările lor psiho-comportamentale au diferit de la un copil la altul
de-al ei, în funcție de: vârsta lor la prima migrare a tatălui; nivelul de dezvoltare psiho-socială,
capacitatea lor de înţelegere şi conştientizare a realităţii; caracteristicile lor de personalitate,
nivelul de rezistenţă la stres şi capacitatea de adaptare; nivelul de pregătire a copilului pentru
această schimbare, durata plecării tatălui şi tipul de relaţionare a tatălui cu copii lui.
Totoadată, din discuțiile avute cu mama subiecțiilor, aceasta mi-a confirmat că un
efect pozitiv al migrației soțului ei, este acela bunăstarea acestora, determinată de o creştere a
nivelului de trai al celor 3 rămași în țară cu mama lor și bunica paternă.
Mama subiecților, mi-a mai spus, ca manifestările psiho-comportamentale de natură
negativă se datorează migrării tatălui și lipsei acestuia în educația și dezvoltarea acestora
(frații D.).
Manifestările psiho-comportamentale a celor 3 subiecți erau (din spusele mamei):
deteriorarea conduitei şcolare; sentimente de abadon (copii aveau o îngrijorare cauzată de
despărțirea tatălui, deoarece, acesteia erau foarte atașați de el), de nesiguranţă; tristeţe;
anxietate; stări depresive; atitudine de indiferenţă; încăpăţânare care poate merge până la un
comportament agresiv ca rezultat al frustrării şi al nevoii de atenţie; tulburări de atenţie;
tulburări ale stimei de sine; supraapreciere şi subapreciere; dificultăţi de adaptare.

Astfel se fac următoarele recomandări: copilul singur acasă trebuie ajutat să: formeze şi să
dezvolte abilităţile de comunicare şi relaţionare cu alţi copii şi cu adulţii;formeze abilităţi de
adaptare pentru a face faţă cât mai bine la schimbările legate de vârstă şi la problemele cu care
se confruntă;formeze şi să consolideze o imagine de sine realistă şi a stimei de sine pozitive;
înţeleagă propriile emoţii şi să înveţe tehnici de autocontrol; dezvolte responsabilitatea pentru
propriile acţiuni şi decizii; formeze o atitudine pozitivă faţă de lume şi faţă de ceilalţi;
formeze deprinderi de învăţare şi de dezvoltare personală;dezvolte abilităţi de explorare a
traseelor educaţionale şi profesionale.(***