OAMENII – CEA MAI DE PRE}

RESURS~ A ARMATEI ROMÂNIEI

M
` al`tur cititorilor revistei Spirit militar modern cu câteva gânduri izvorâte
din suflet pentru oamenii din sistemul militar care se afl` zi de zi [i
ceas de ceas în slujba poporului român [i care cred, ca [i mine, cu
credin]`, onoare [i mândrie, în for]a [i coeziunea de granit a marii familii a
Armatei României.
Institu]ia militar` a trecut, de-a lungul timpului, prin numeroase transform`ri,
devenind un organism modern, eficient, bine antrenat [i performant, cu
profesioni[ti care î[i îndeplinesc misiunile cu demnitate [i d`ruire, atât pe teritoriul
na]ional, cât [i în afara ]`rii.
Contribu]ia româneasc` important` cu trupe în teatrul de opera]ii din
Afganistan, dar [i în Balcanii de Vest, participarea la Opera]ia Unified Protector
de impunere a embargoului asupra armelor împotriva Libiei, pa[ii importan]i
realiza]i pân` în prezent pentru amplasarea elementelor scutului american
antirachet` pe teritoriul ]`rii noastre [i promovarea integr`rii acestora în viitorul
sistem NATO, precum [i sus]inerea demersurilor Alian]ei Nord-Atlantice în
domeniile securit`]ii energetice [i ap`r`rii cibernetice, sunt dovezi incontestabile
ale capacit`]ii [i disponibilit`]ii noastre de ac]iune împreun` cu ]`rile aliate.
Militarii români au dovedit c` sunt cei mai buni ambasadori ai imaginii ]`rii
noastre peste hotare [i merit` respectul întregii societ`]i. Cu arma în mân`, pe
fronturile luptei împotriva terorismului interna]ional, camarazii no[tri ac]ioneaz`,
um`r la um`r, al`turi de alia]i pentru cl`direa unei lumi mai bune [i mai sigure. Gabriel OPREA
Am pl`tit tributul nostru de sânge. Au c`zut la datorie camarazi care [i-au sacrificat Ministrul ap`r`rii na]ionale
bunul cel mai de pre], via]a, pentru a ]ine departe de grani]ele ]`rii flagelul
terorismului. Am spus-o de multe ori: militarii sunt singura categorie profesional`
din aceast` ]ar` care are un jur`mânt: „Jur s`-mi ap`r ]ara chiar cu pre]ul vie]ii”.
{i când bunul Dumnezeu hot`r`[te, chiar o fac. Nu îi vom uita niciodat` pe
bravii no[tri eroi, ne vom aminti mereu de excep]ionalul lor exemplu de d`ruire
[i profesionalism [i vom ajuta familiile acestor eroi s` treac` mai u[or peste
durere, f`când tot ceea ce depinde de noi pentru ca ele s` simt` c` sunt parte a
marii noastre familii – familia Armatei României.
Armata î[i îndepline[te angajamentele interna]ionale [i misiunile
constitu]ionale, chiar [i în condi]iile unui buget de austeritate. Se fac eforturi, se
munce[te planificat, organizat, cu pricepere [i determinare, pentru a administra
eficient resursele [i pentru a ob]ine rezultate cu care ne putem mândri.
În aceast` perioad` dificil` pentru societate, eforturile noastre s-au îndreptat
atât c`tre sprijinirea militarilor în activitate, a celor în rezerv` [i a veteranilor de
r`zboi. Tot ceea ce s-a realizat pân` acum este cunoscut [i fiecare categorie de
personal a beneficiat de m`suri ce au vizat îmbun`t`]irea condi]iilor de munc`
[i de trai. Mai ales acum, în condi]ii de criz`, nu trebuie s` uit`m c` suntem
oameni [i cu to]ii avem nevoie de respect, de o perspectiv` clar` în carier` [i de
siguran]a locului de munc`, atunci când vorbim de militarii în activitate, precum
[i de respectul societ`]ii, tradus în primul rând prin resurse decente de trai, care
s` reflecte onest sacrificiile asumate sub faldurile Drapelului de lupt` pe timpul
carierei militare.
Oamenii sunt cea mai de pre] resurs` a Armatei României. Ei sunt cei care,
prin exemplul lor de devotament, de profesionalism [i de curaj, construiesc [i
men]in demnitatea acestei ]`ri. Alegând cariera armelor, militarii nu [i-au ales o
meserie, ci [i-au asumat un destin [i o misiune pe cât de dificile, pe atât de
onorante. {i, pentru c` am încredere în personalul militar [i civil din Armata
României, sunt convins c` aceast` institu]ie fundamental` a societ`]ii române[ti
va fi pus` întotdeauna în slujba ]`rii, oriunde interesele na]ionale cer a fi ap`rate.

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011 1

 ACOLO UNDE SUNT OAMENI
TREBUIE S~ FIE PREZENT
{I UN PSIHOLOG
 Interviu cu colonelul psiholog dr. Adrian PRIS~CARU,
[eful Laboratorului psihologic al Statului Major General

– Domnule colonel, v` [i de fundamentare a

rog s` ne prezenta]i în
câteva cuvinte,
„Laboratorul psihologic”
[i ce fel de activit`]i se
desf`[oar` aici.
– În noiembrie 2008
„Sec]ia de psihologie” s-a
transformat în dou` entit`]i,
respectiv în „Laboratorul
psihologic”, structura în care
ne afl`m acum, [i „Biroul de
coordonare selec]ie [i
asisten]` psihologic`” care se
afl` în compunerea Direc]iei
Personal [i Mobilizare.
Laboratorul psihologic este în
subordinea nemijlocit` a
Statului Major General [i sub
coordonarea Direc]iei
Personal [i Mobilizare. Deci
sunt dou` structuri care au
preluat si distribuit sarcinile
psihologiei militare. Cea din
direc]ie a preluat partea de
reglement`ri, iar noi am r`mas
cu partea metodologic` [i
evaluare a personalului din
structurile centrale. Facem
studii numai pe zona – foarte
necesar` – a selec]iei, a
elabor`rii de probe, pentru c`
acestea mai trebuie înlocuite
la o anumit` perioad` de timp,
totodat` [i concep]ia este
diferit` [i atunci trebuie s`
venim cu unele noi. Deci eu [i
colegii mei ne ocup`m mai
mult de latura aceasta de
elaborare a metodologiilor de
specialitate. Prin „metodologii”
în]elegem, în general, baterii
de probe psihologice sau mai
multe probe care sunt
destinate pentru evaluarea
diferitelor criterii psihologice
[i, în detaliu, procedurile de
aplicare, interpretare,
valorificare a datelor recoltate
deciziilor psihologice. Biroul a
preluat, din sarcinile fostei
sec]ii, partea de reglementare,
respectiv de elaborare a
instruc]iunilor, ordinelor, cât [i
partea de control sau de
coordonare a psihologilor din
teritoriu. A[ vrea s` subliniez
faptul c` noi conlucr`m foarte
bine cu colegii din „birou”,
fiind compatibili [i ca
persoane, lucru care este
foarte important pentru a face
o echip`. Revin: activitatea de
baz` a laboratorului este
aceea de elaborare a
bateriilor de evaluare
psihologic`, a probelor [i
metodologiilor de evaluare
psihologic` care sunt utilizate
de to]i psihologii sau pe care
le aplic`m în laborator, de
exemplu, cadrelor militare
care plec` la posturi tip NATO,
la cursuri în str`in`tate [i
personalului repatriat din
misiuni. Suntem unica
structur` care are astfel de
competen]e. Personalul de
specialitate, care încadreaza
posturile din laborator dispune
de o preg`tire superioar`, de
experien]a [i expertiza care
asigur` rezolvarea tuturor
situa]iilor [i solicit`rilor care
apar din partea liderilor
organiza]iilor militare sau a
speciliali[tilor psihologi
încadra]i în structurile militare,
trei dintre cei [ase psihologi
de]in titlul de doctor, iar doi
urmeaz` cursuri de doctorat.
În cadrul laboratorului exist` [i
personal de alte specialit`]i,
cum ar fi cel de informatic`,
care contribuie foarte mult la
crearea bazelor de date [i la
prelucrarea acestora, dar [i la
Colonelul psiholog dr.
Pris`caru Adrian este
absolvent al {colii
Militare de Ofi]eri de
Artilerie [i Rachete
Antiaeriene – Bra[ov,
promo]ia 1987, al
Facult`]ii de Psihologie –
Bucure[ti, promo]ia
1998, [i al studiilor
doctorale desf`[urate în
cadrul Academiei
Române (2005-2008),
finalizate cu teza de
doctorat: „Cunoa[terea [i asisten]a psihologic` a
personalului profesionalizat din mediul militar”.
A ocupat diferite func]ii în structuri din cadrul S.M.F.A.,
D.M.R.U. [i S.M.G. Din anul 2001 activeaz` în Sec]ie de
Expertiz` Psihologic` a Armatei, în prezent Laboratorul
psihologic al S.M.G., al c`rui [ef este din anul 2008. S-a
remarcat prin definirea, conturarea, opera]ionalizarea [i
gestionarea competen]elor psihologilor din unit`]i, dup`
cele mai noi orient`ri [i modele teoretice, cum ar fi:
cunoa[terea longitudinal` [i integrativ` prin prisma
psihologiei pozitive, asigurarea asisten]ei psihologice pe
timpul [i post-misiune, selec]ia prin prisma inteligen]elor
multiple, evaluarea climatului psihologic [.a. A valorizat,
adaptat [i a dat con]inut unor concepte, prin
opera]ionalizarea acestora, în peste 30 comunic`ri
[tiin]ifice, 16 metodologii de specialitate [i a coordonat,
al`turi de un alt coleg, apari]ia a dou` volume cu lucr`ri de
psihologie militar`.
crearea unor programe mari [i atunci suntem nevoi]i
informatice de evaluare s` comprim`m activit`]ile, s`
psihologic`. Facem eforturi s` concentr`m efortul [i s`
asigur`m partea metodologic` utiliz`m date din studii
[i de efectuare a unor studii anterioare, în a[a fel încât s`
de profil care stau la baza r`spundem la nevoile [i
elabor`rii metodologiilor de solicit`rile structurilor de
specialitate, deoarece suntem psihologie din armat`. Ba
pu]ini ca num`r. În general, o chiar am venit [i cu orient`ri
metodologie de specialitate, conceptuale noi care ne
at#t cu partea de studiu, c#t [i diferen]iaz` de alte structuri
de cercetare poate s` fie din sistemul de ap`rare. A[ da
elaborat`, aproximativ într-un chiar un exemplu: accederea
an, îns` nevoile sunt mult mai în sistemul militar, fie prin

22 SPIRIT
SPIRITMILITAR
MILITARMODERN nr.1-1-4/2011
MODERNnr. 4/2011
institu]iile de înv`]`mânt, fie
ca SGV-i[ti, evaluarea
psihologic` se efectueaza
prin cele trei centre zonale de
selec]ie [i orientare, din
Breaza, Alba Iulia [i
Câmpulung Moldovenesc,
dup` o orientare conceptual`
metodologic` nou`, respectiv
evalu`m candida]ii pe baza a
[ase aptitudini care sunt
specifice profesiei militare.
Este pentru prima dat` când
se procedeaz` dup` o astfel
de orientare, similar` cu
teoria inteligen]elor multiple.
Suntem aten]i la cerin]ele
mediului militar [i încerc`m
s` surprindem aptitudinile
care îi sunt utile individului,
ulterior, în profesie. Sigur c`
nu to]i candida]ii se situeaz`
la un nivel ridicat al
aptitudinilor pentru aceast`
profesie, dar maniera de
interpretare [i valorificare a
rezultatelor permite o
compensare a acestora, mai
ales a acelora care se afl` la
un nivel apropiat de
standardul stabilit, astfel înc#t
s` se poat` surprinde
candida]ii cu poten]ial
favorabil form`rii prin studiile
[i cursurile organizate în
institu]iile formatoare din
mediul militar etc. Metoda
este apreciat` [i de
speciali[tii psihologi din
centrele zonale, iar noi ne
bucur`m c` ne diferen]iaz`
de celelalte structuri din
sistemul de ap`rare, fiind cu
un pas înaintea lor. De altfel,
uneori, o parte din structurile
de profil din sistemul de
ap`rare s-au inspirat ori au
preluat de la noi modelele de
evaluare, de selec]ie, cât [i
cel de asisten]` psihologic`,
le-au însu[it [i le aplic` în
activitatea lor cu succes.
Revenind, apreciez c`
modelul selec]iei psihologice
la intrarea în sistemul militar,
inspirat din modelul
inteligen]elor multiple, o
teorie relativ nou`, de prin
anii ’80, a unor autori
americani,, func]ioneaz`
foarte bine. Acest lucru
înseamn` c` nu mai facem
evaluarea randamentului
intelectual, a poten]ialului
intelectual sau al m`sur`rii
IQ-ului, dup` modelul clasic,
ci m`sur`m aptitudini [i
poten]ialul aptitudinal al
fiec`rui candidat. Am optat s`
evalu`m [ase din cele opt
aptitudini pe care le
recunoa[te literatura de
specialitate, practic m`sur`m
nivelul lor [i unele dintre ele
pot fi compensate. Cu alte
cuvinte, nu mai ierarhiz`m
oamenii, nu-i mai clasific`m,
nu-i mai ordon`m dup` IQ, ci
încerc`m s` vedem ce este
mai valoros la fiecare
candidat, ce se poate dezvolta
la fiecare dintre ei [i îi
orient`m c`tre acele categorii
de personal pentru care sunt
potrivi]i: ofi]eri, mai[tri,
subofi]eri sau SGV-i[ti [i,
eventual, c`tre anumite
specialit`]i. Aceast` orientare
metodologic` este înc` în
studiu, deoarece ne dorim s`
realiz`m selec]ia [i s`
r`spundem solicit`rii
organiza]iei militare de a
efectua selec]ia pe specialit`]i
militare sau arme, îns` mai
avem nevoie de timp.
– În urma acestei noi
metode de evaluare, baza
de selec]ie este mai mare
sau, din contr`, s-a
restrâns?
– Baza de selec]ie este în
continuare destul de mare [i
de serioas`. Din datele de
care dispunem din anii
anteriori, cunoa[tem c` sunt în
medie [apte candida]i pe un
loc. Sigur, este o alt` structur`
care se ocup` de recrutare,
noi ne ocup`m numai de
partea de selec]ie psihologic`.
Deocamdat` exist` op]iuni
pentru cariera militar`, exist`
tineri care se îndreapt` spre
aceast` profesie. Am remarcat
îns` c` nivelul de preg`tire al
candida]ilor, în compara]ie cu
anii anteriori, este mai sc`zut
sau, mai bine zis, nu a[a cum
l-am dori noi, dar poate este
vorba de o tendin]`
caracteristic` societ`]ii de azi.
Înc` nu ne putem exprima cu
certitudine în aceast` privin]`.
– Mi-a]i spus c` azi a]i
avut „laborator”. Despre
ce este vorba?
– Înseamn` c` am
desf`[urat activit`]i de
selec]ie, adic` un num`r de
ofi]eri au fost evalua]i pentru
ocuparea unor posturi NATO.
Ace[tia au fost trimi[i de
Direc]ia Management Resurse
Umane, în vederea
selec]ion`rii. Sunt mai multe
criterii, dar aici vin, desigur,
pentru criteriul psihologic. La
noi mai sunt selec]iona]i
psihologic [i ofi]erii care
opteaz` pentru a urma cursuri
de specializare în alte state,
dar numai cei din structurile
centrale, structurile din Statul
Major General [i cele subor-
donate ministrului ap`r`rii.
Cadrele militare din
deta[amentele care pleac` în
teatrele de opera]ii sunt
evaluate de psihologii din
categoriile de for]e ale
armatei. Noi, fiind prea pu]ini
aici, în laborator, am distribuit
competen]ele c`tre structurile
de psihologie din cadrul
categoriilor de for]e [i
comandamente de arm`.
– În ce m`sur` un
individ care are probleme
de s`n`tate, are afectat [i
psihicul?
– În contextul evalu`rii
pentru plecarea la post sau în
misiune, se face [i o vizit`
medical`. Pe traseul vizitei
medicale ne afl`m [i noi cu
examenul psihologic [i,
atunci, o parte din afec]iuni,
tulbur`ri sau accentu`ri ale
structurii de personalitate pot fi
surprinse sau eviden]iate,
conducând astfel la avizul
psihologic de „respins”, îns`
pot fi surprinse [i unele
tulbur`ri care se afl` la nivel
de stare, care pot fi trec`toare,
beneficiind, în aceste situa]ii,
de consiliere sau orientarea
c`tre programele de asisten]`
psihologic`. Dac` au îns` ca
baz` o boal` organic` sau
fizic`, intr` în competen]a
medicilor [i o rezolv` ei. Dac`
vorbim despre o afec]iune
psihic`, a[a cum este, de
exemplu, o tulburare afectiv`
de tipul depresiei sau o
accentuare de personalitate,
noi intr`m în profunzime,
analiz`m [i, în anumite situa]ii,
recomand`m ca militarul s`
nu participe la misiunea
respectiv` sau s` amâne
misiunea. În alte situa]ii,
militarul intr` într-un program
de asisten]` fie de suport cu
nivel redus, dac` afec]iunea
nu este profund`, fie într-un
program de asisten]` prin
psihoterapie care se
desf`[oar`, de regul`, în
echip` cu un psiholog, un
medic psihiatru [i un asistent
medical. Partea aceasta de
asisten]`, cel pu]in la nivel
teoretic, este foarte bine
reglementat` de noi [i este
SPIRIT
SPIRITMILITAR
MILITARMODERN
MODERNnr.
nr.1-1-4/2011
func]ional`. Mai mult decât
atât, spun c` atunci când am
conceput modelul acesta de
asigurare a asisten]ei psiho-
logice nu ne-am ghidat dup`
un model preexistent pentru
c`, în demersul nostru de
documentare nu am g`sit
ceva care s` r`spund`
cerin]elor noastre. Atunci, am
conceput noi, aici, în laborator,
modelul acesta care
func]ioneaz` foarte bine [i
este similar cu cel din
domeniul medical.
– Ce se întâmpl` cu
militarii care au st`ri sau
tulbur`ri afective?
– În armat` este de
a[teptat, iar în realitate a[a se
[i întâmpl`, dovedit` [i de
practica de zi cu zi, nu exist`
foarte multe persoane cu
probleme psihice pentru c`, la
intrarea în sistem, se face o
selec]ie foarte strict`. De altfel,
ulterior, în evolu]ia
profesional` a fiecarui militar,
sunt prev`zute mai multe
secven]e de evaluare
psihologic`. Debut`m cu cea
de evaluare la intrarea în
sistem, pentru ca, ulterior,
militarii s` fie urm`ri]i atât de
psihologul din institu]iile de
înv`]`mânt, cât [i de
psihologul de unitate. În timp,
ei mai particip` la diferite
evalu`ri: pentru serviciul
interior, pentru securitate în
munc` etc. Cei care au o
problem`, chiar [i una
temporar`, cum ar fi de
exemplu o disolu]ie familial`,
care are efecte asupra st`rii
afective, subiec]ii sunt
consilia]i de psihologul de
unitate pentru a fi ajuta]i s`
dep`[easc` momentul, iar
dac` este nevoie sunt orienta]i
c`tre serviciile psihologice din
cadrul policlinicilor sau
spitalelor militare. Cei care au
tulbur`ri severe sau o boal`,
cum ar fi un debut de
schizofrenie sau o tulburare
de personalitate profund`,
sunt orienta]i c`tre spitalul
militar [i intr` în programe de
asisten]` specializate. Nu
avem foarte multe cazuri de
acest fel, se pot num`ra pe
degete, întruc#t, a[a cum
rezult` din cele afirmate
anterior, fiecare militar
beneficiaz` de serviciile unui
psiholog, fie cel din institu]ia
de înv`]`mânt, fie cel din
unitatea militar` sau chiar din
4/2011 33
timpul selec]iei, astfel c` nu se
poate dezvolta o anume
conduit`, tulburare sau
afec]iune f`r` s` fie surprins`
[i abordat` pentru a se remite.
– Am observat c`, în
ultimul timp, nu s-au mai
semnalat atât de multe
cazuri de sinucideri în
militarilor..
rândul militarilor
– Psihologul î[i face
datoria [i este, în continuare,
mare nevoie de acesta, pe cât
posibil mai aproape de
comandant [i de echipa de
conducere, dar [i de membrii
organiza]iei. În armat`
num`rul cazurilor de suicid
este foarte mic, îns` este
cunoscut c`, în orice tip de
organiza]ie f enomenul
suicidar „]ine pasul”, dac`
putem spune a[a, cu cel din
societatea civil`, în
organiza]ia militar` îns`,
modul de punere în practic`
este uneori mai spectaculos,
de exemplu, dac` se folose[te
arma din dotare. În ceea ce
prive[te militarii care particip`
în misiuni, întâlnim în ultimul
timp, o cazuistic` din ce în ce
mai restrâns` [i este foarte
bine c` este a[a. Astfel, avem
o situa]ie pozitiv` pe care o
punem pe seama faptului c`
suntem foarte bine organiza]i
la selec]ie, dar [i pentru c`
asigur`m asisten]a
psihologic` pe întregul
parcurs al carierei militarului.
De asemenea, personalul
militar care merge în teatre de
opera]ii militare, în general
deta[amentele mari, au un
psiholog în statul de
organizare, psiholog care este
preg`tit [i face fa]`
provoc`rilor de acolo. {i eu
am fost în 2003, deci la
începuturi. Sigur c` de atunci
s-au schimbat multe, fiecare
psiholog contribuind cu partea
lui de originalitate, studiu,
experien]` [i preg`tire. În
plus, militarii sunt mai bine
preg`ti]i din perspectiv`
profesional`, [tiu la ce s` se
a[tepte, deoarece s-au „rulat”
deja, de câteva ori. A[a c` nu
întâlnim foarte des cazuri de
militari cu probleme psihice,
cu tulbur`ri sau cu afec]iuni,
chiar dac` exist` probleme
at#t în familie, în societate, c#t
[i în profesie, ei reu[esc s`
fac` totu[i fa]` foarte bine la
stres prelungit sau la
solicit`rile mediului \n care \[i
desf`[oar` activitatea.
4 SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011
– Considera]i c`
profesia
pro fesia de psiholog se
face din voca]ie, e nevoie
de un talent aparte, de
anumite însu[iri pentru a
o practica?
– Dac` nu e[ti ata[at,
dac` nu ai dragoste pentru
profesie, nu ai mul]umiri, nu ai
satisfac]ii, nu ai starea de
confort necesar`, mergi la
serviciu numai ca s` fii
prezent sau ca decor, dar în
colectivele mici, a[a cum este
al nostru, de exemplu, a[a
ceva nu se poate întâmpla.
Sunt atra[i de aceast`
profesie cei care au chemare,
care au o voca]ie. Acolo unde
sunt oameni sau unde exist`
rela]ii umane trebuie s` fie
prezent [i psihologul. Profesia
aceasta este ca un microb
care î]i intr` în sânge. Te
angajezi pe acest drum [i nu
mai po]i da înapoi pentru c` ai
convingerea c` e[ti util, e un
aspect important, îns` nu
trebuie s` fie doar declarativ,
este important s` ai credin]a
c` e[ti cu adev`rat util celor
din jur. Lucrul acesta te
motiveaz` cel mai mult [i cel
mai bine.
Pentru c` vorbim despre
profesie, a[ dori s` fac o
completare [i anume c`, din
punct de vedere profesional,
psihologii militari, dar [i cei
civili din armat`, pentru c` fac
parte din acela[i sistem [i
practic au acelea[i
r`spunderi, se afl` – cumva –
sub dou` autorit`]i. Cea
militar`, pentru c` r`spundem
nevoilor [i exigen]elor
regulamentelor care vin pe
linie militar`, cât [i cea
[tiin]ific`, profesional`, care
vine cu anumite exigen]e [i
rigori, [i aici vorbim despre
Colegiul Psihologilor din
România care urm`re[te,
supraevalueaz` [i elibereaz`
atestate profesionale etc. Deci
noi suntem sub cele dou`
autorit`]i [i încerc`m s` le
îmbin`m. Important este c` ne
bucur`m de recunoa[tere [i
din partea profesorilor care
ne-au format, dar [i din partea
liderilor militari, a [efilor care
ne asigur` suportul,
în]elegerea [i informa]iile de
care avem nevoie.
– Dup` experien]a pe
care o ave]i, care crede]i
c` ar fi calitatea
principal` a unui
psiholog?
– Trebuie s` fii un bun
ascult`tor, mai ales în partea
de consiliere, de suport, de
asisten]`. Trebuie s` ascul]i
problemele celuilalt, trebuie
s` [tii s`-l provoci s`
vorbeasc`, s` [tii s` întrebi, s`
opre[ti, s` intervii. Desigur,
exist` [i limite, cât de mult
preiau din problemele
subiectului/militarului. Pân`
unde merg? Unde trebuie s`
m` opresc? Limita nu este
stabilit` dinainte [i aici
intervine sim]ul profesional al
fiec`ruia. Sigur c` încerc`m
s` rezolv`m problemele
persoanei respective, dar nu
pân`într-acolo încât s`-i
pl`tesc [i între]inerea, s`
zicem. O alt` calitate
semnificativ` a unui psiholog
este cea referitoare la dorin]a
de perfec]ionare, de
actualizare a informa]iilor [i a
preg`tirii, pentru a nu ramâne
ancorat [i tributar
cuno[tin]elor acumulate sau
insu[ite în facultate, care pot fi
dep`[ite din perspectiva
teoretic` sau, poate, chiar total
neadecvate.
– În]eleg c` îl ajuta]i
pe militar s` g`seasc`
solu]ii la problemele lui.
Acest lucru nu înseamn`
c`, practic, intra]i în via]a
acestuia? Poate c` el nu
este de acord cu ceea ce
îi propune]i...
– Într-un fel s-ar putea
spune [i a[a, c` intervenim în
via]a lui, dar, în general,
resursele se g`sesc în
persoana respectiv`. Aceasta
îns`, f`r` un sprijin
specializat, nu le vede pentru
c` nu se cunoa[te îndeajuns,
nu a parcurs un proces de
autocunoa[tere suficient de
profund ca s`-[i identifice
propriile resurse. Un psiholog
cu experien]` va canaliza, va
scoate la suprafa]`, va
valoriza anumite tr`s`turi care
au valen]e pozitive [i îi va
sugera subiectului c`i [i
modalit`]i care nu sunt
singulare, deoarece exist`
mai multe variante pentru a
r`spunde solicit`rilor, nevoilor
persoanei respective. Exist`
mecanisme, c`i [i metode,
numai c` ele trebuie adaptate
fiec`rei persoane în parte.
– Militarilor care vor
s` plece la posturi NA NAT
TO
li se cere ceva deosebit?
– Da. Cumva cerin]ele [i
standardele sunt diferite de
ale celor care intr` în sistem.
Evalu`rile care se fac, spre
exemplu pentru securitate [i
s`n`tate în munc`, privesc
activit`]ile obi[nuite din
mediul militar, fie c` sunt cele
de instruire, de preg`tire, de
folosire a armamentului,
tragerile, exerci]ii etc.
Presupunem c` acestea intr`
în sfera normal` de lucru [i, ca
atare, sunt implicate procese
psihice comune, care sunt
solicitate frecvent [i pentru
care exist` mecanisme de
r`spuns [i de adaptare bine
conturate. Îns` pentru cei care
opteaz` s` mearg` la posturi
sau cursuri în str`in`tate, sigur
c` intervine o schimbare de
sarcin`. {i atunci facem o
evaluare a structurii de
personalitate. În primul rând
s` nu existe tulbur`ri,
accentu`ri de personalitate,
predispozi]ii c`tre acumul`ri
de stres [i, mai mult decât atât,
facem o evaluare a
randamentului intelectual. De
la sarcina obi[nuit`, cea de zi
cu zi, trecem la una de
solicitare psihic`, de înv`]are,
de lucru în echip`, de
conducere, de stil managerial,
de confruntare psihic`, de
gestionare a stresului etc.,
standardele fiind diferite. Dar
[i acestea sunt îndeplinite de
majoritatea persoanelor care
solicit` participarea la astfel
de activit`]i, având în vedere
c` selec]ia primar` este
efectuat` [i de comandan]ii
sau [efii persoanelor
respective, c` au mai
participat la diferite secven]e
de evaluare psihologic`, iar în
ultima perioad` de timp nu am
mai avut cazuri sau au fost
foarte rare, în care s` nu
recomand`m participarea sau
s` respingem persoana
respectiv`.
situa]ii,, ce
– În aceste situa]ii
tr`s`turi de personalitate
evalua]i?
– Evalu`m mai multe
tr`s`turi de personalitate, una
dintre ele fiind gradul de
sociabilitate; dac` individul se
poate adapta la o societate, la
un grup, o organiza]ie nou` [i
dac` poten]ialul s`u este
potrivit pentru genul acela de
activitate. Dar se mai
evalueaz` multe alte tr`s`turi
cum ar fi tendin]a de dominare
– unii dintre noi simt nevoia s`
se afirme ca lideri, chiar [i
temporar, s` conduc` grupul
respectiv. Uneori este potrivit`,
alteori nu este potrivit` o astfel
de tendin]`; trebuie s` se
încadreze într-o oarecare
limit` – atunci când apare ca o
tendin]` accentuat`, militarul
nu prime[te recomandarea. O
alt` tr`s`tur` de personalitate
este echilibrul emo]ional, o
alta agresivitatea,
nervozitatea, depresia – iat`
câteva din tr`s`turile pe care
încerc`m noi s` le evalu`m.
Echilibrul emo]ional este util în
orice gen de activitate, fie ea
domestic`, în cazarm`, fie la
cursuri, de aceea este o alt`
tr`s`tur` important`. Oamenii
reac]ioneaz` în func]ie de
context, de situa]ie. Dac`
reac]iile sunt de tip exploziv,
violent, agresiv, astfel de
oameni nu primesc
recomandarea de a pleca la
cursuri în exterior. Nici nu este
bine pentru ei s` fie priva]i,
prea mult timp, de suportul
psihologic familial [i social
oferit – într-un fel – de familie.
Mergând acolo f`r` so]/so]ie,
copii, [i aflându-se într-un
grup nou, este posibil ca
aceste persoane s` nu se
adapteze. În general, din
studii, rezult` c` adaptarea
dureaz` între dou` [i patru
s`pt`mâni. Dac` dureaz` mai
mult de atât înseamn` c` au o
problem`. Cei cu o structur`
armonic` se adapteaz`. Cei
cu accentu`ri de personalitate
nu se adapteaz` poate nici în
dou` luni.
– De[i militarii români
desf`[oar` în Afganistan
ac]iuni ale c`ror
coordonate sunt
colaborarea [i ajutorul
popula]iei civile, totu[i
sunt ataca]i fie direct, fie
\n bazele lor lor.. Unii dintre
ei cad victime ale acestor
Deci,, pentru
atacuri. Deci
militari, în Afganistan,
pericolul este permanent.
Care este starea psihic`
la \ntoarcerea lor acas`acas`,,
au probleme?
– Deta[amentele mici nu
beneficiaz` de asisten]`
psihologic` pe timpul misiunii,
îns` cele mai mari, care
cuprind peste 200 de militari,
în general la batalioane,
exist` psiholog. Noi facem
selec]ie la plecare în misiune,
la constituirea deta[amentului,
iar pe timpul misiunii, a[a cum
afirmam anterior,
deta[amentele mari au în
compunere psiholog. Apoi, cu
zece zile înainte de finalizarea
misiunii, de repatriere,
încerc`m s` parcurgem un
program psihologic de
readaptare la situa]ia, de data
aceasta, normal`, din ]ar`,
care se încheie aici, în unitate,
sau în centrele de refacere.
Cu ocazia repatrierii, militarii
beneficiaz` de evaluare [i
asisten]` psihologic`,
evaluare care nu se mai face
cu probe, cu teste, ci printr-un
interviu clinic centrat foarte
precis pe problemele care s-ar
fi putut acumula în teatru, cum
ar fi stresul, stresul
posttraumatic, anxietatea,
depresia, unele probleme de
rela]ionare sau de adaptare,
pentru a urm`ri dac` se
manifest` astfel de tulbur`ri. În
situa]ia în care acestea exist`
[i se manifest` la intensit`]i
crescute, militarul intr` în
programe de asisten]`, dac`
nu, se întoarce bucuros acas`,
la familie. Pentru evaluare se
constituie echipe formate din
[ase la opt psihologi, iar unui
psiholog îi revin cam patru la
[ase militari, într-o zi. O parte
din militarii no[tri acuz`
manifest`ri specifice stresului
posttraumatic, dar nu
formeaz` tabloul clinic pentru
a spune c` sunt diagnostica]i
cu stres posttraumatic. Adic`
trebuie s` fie îndeplinite ni[te
condi]ii. Faptul c` unii dintre ei
prezint` insomnii, amintiri
recurente, tulbur`ri ale
somnului, vise cu con]inut
terifiant, pot fi simptome ale
stresului posttraumatic, dar nu
sunt suficiente pentru
diagnosticare. Exist` nou`
simptome ale acestei forme de
tulburare [i pentru
diagnosticare trebuie s` se
manifeste cinci dintre acestea
concomitent, pentru o
perioad` mai lung` de timp.
La militarii no[tri lucrul acesta
nu se întâmpl`, pentru c` nu
l`s`m s` se produc` a[a
ceva; fie c` militarul intr`
imediat în asisten]`, se
cunoa[te c` exist` [i echipe
medicale în teatrul de opera]ii
militare, iar asisten]a medical`
[i psihologic`, asigurate la
timp, conduc c`tre remitere.
Atunci când nevoile de
asisten]` psihologic` sunt
dep`[ite [i intr` în zona
psihiatriei, psihologul
comunic` acest lucru, iar
militarul este consultat [i
beneficiaz` de asisten]a
necesar`.
– Ce preocup`ri [i
priorit`]i ave]i pentru
acest an?
– Anul 2011 l-am dedicat
cunoa[terii [i evalu`rii pe
parcursul traiectoriei
profesionale. Avem o serie de
schimb`ri metodologice [i
conceptuale. Determinarea
principal` ar fi aceea c`, o
parte dintre cadre, mai cu
seama cele care au o vechime
mai mare în armat`, particip`
într-un an la trei, patru sau
chiar cinci evalu`ri
psihologice efectuate de
diferite structuri sau psihologi.
Deja [i noi credem c` este
prea mult. Nu se pot produce
modific`ri majore în via]a unui
om atât de repede, cu atât mai
pu]in în structura lui de
personalitate [i, de aceea,
încerc`m s` facem o singur`
evaluare într-un an care s`
r`spund` pentru mai multe
tipuri de activitate sau sarcini.
Mai mult decât atât, am dori s`
nu mai facem evalu`ri ale
randamentului intelectual
pentru o serie de sarcini,
deoarece, din studii, din
experien]` [i din literatura de
specialitate putem aprecia c`
nu se produc fluctua]ii ale
randamentului intelectual, de
la o perioad` la alta. Sigur, o
destructurare de personalitate
înso]e[te [i afecteaz`
randamentul intelectual, îns`
aceste situa]ii sunt înt#lnite
foarte rar. Dac` se constat` o
asemenea tulburare, decizia
psihologic` poate fi sub forma
unei recomand`ri de numire
pe o alt` func]ie, care nu
presupune o implicare
intelectual` mare, într-o
func]ie cu activit`]i
preponderent practice. Astfel,
evalu`rile vor fi orientate, cu
prec`dere, pe structura de
personalitate, finalizate cu o
parte de valorificare. De
asemenea, ne dorim ca, în
general, psihologul s` nu mai
fie v`zut ca „omul cu testul”. În
afara testelor exist` [i alte
metode pe care le poate
utiliza [i dezvolta psihologul,
cum ar fi: interviul, observa]ia
sau analiza activit`]ii [i a
produselor muncii, care pot
func]iona cu succes, dar
SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011
trebuie ceva timp ca [i
psihologii din unit`]i s` capete
experien]`. De asemenea,
interviul psihologic trebuie sa
devin` o metod` foarte des
utilizat`, prin care se pot
comunica [i unele rezultate
privind evalu`rile psihologice,
respectiv a unor tr`s`turi de
personalitate cu valen]e
pozitive, cât [i a celor cu
valen]e negative, care îl
eviden]iaz` pe subiect, care îl
scoate în eviden]` mai mult,
unde ar trebui s` fie mai
precaut, pe ce s` pun`
accentul [i diferitele
recomand`ri care pot rezulta
din evalu`rile psihologice.
Pân` la urm` este vorba de o
esen]ializare a evalu`rilor
psihologice [i de o centrare a
efortului pe unele caracteristici
ale personalit`]ii care sunt mai
vulnerabile [i mai predispuse
la tulbur`ri.
– Dumneavoastr` a]i
preg`tit [i anul acesta
Simpozionul Psihomil . Ce
a adus nou edi]ia a VIII-a?
– Da, am participat la
preg`tirea [i desf`[urarea
acestei manifest`ri [tiin]ifice
împreun` cu colegii de la
Biroul de coordonare,
cunoa[tere [i asisten]`
psihologic` din cadrul
Direc]iei Pesonal [i
Mobilizare, birou condus de
colonelul psiholog Alexandru
Jianu. Tema de anul acesta a
fost Calitatea actului
psihologic – condi]ie a
eficientiz`rii resursei
umane în organiza]ia
militar`, iar noi am participat
cu o serie de lucr`ri care
abordeaza o tem` nou`:
„Managementul incidentelor
critice în Armata Român`”.
Încerc`m s` aducem în aten]ie
un concept nou, care a stârnit
un mare interes, este de mare
actualitate, a fost foarte
apreciat inclusiv de o serie de
personalit`]i din rândul
profesorilor universitari [i
încerc`m conturarea unei
metodologii în vederea
implement`rii [i aplic`rii în
armat`. Din cuno[tin]ele
noastre, în societatea
româneasc` înc` nu se
abordeaz` acest concept.
Interviu realizat de
Delia PETRESCU
5
 Din dorin]a de a
identifica o serie de
aspecte ce privesc
climatul psihosocial din
cadrul a dou` structuri
militare române[ti din
teatrul de opera]ii din
Afganistan, pe care le
vom denumi structura
A [i structura B, s-a
aplicat personalului din
compunerea acestora
un chestionar format
din 51 de itemi,
structurat pe trei
dimensiuni, respectiv
coeziunea, profilul
psihologic al
personalului [i profilul
organiza]ional. Cu
aceast` ocazie, printre
rezultatele ob]inute, a
fost surprins [i faptul
c` tot ceea ce
presupune a defini
competen]a social` a
COMPETEN}A SOCIAL~ –
unui comandant are o
influen]` major`
asupra coeziunii,
O CERIN}~ NECESAR~
performan]elor [i
moralului oamenilor
LA |NVESTIREA ÎN FUNC}IA
din subordinea
acestuia. Am analizat,
din acest punct de
DE COMANDANT?
vedere, percep]ia C`pitan Eftemie DECONESCU
militarilor asupra
stilului de conducere al La nivelul sim]ului comun, social`. Aceast` calitate, în autorit`]ii, asupra stilului de
atunci când afirm`m despre o organiza]ia militar`, ar trebui conducere, asupra sistemului
comandantului [i, persoan` c` este competent`, s` fie, în primul rând, o calitate de motiva]ii utilizat în procesul
implicit, influen]a ne referim, de fapt, la necesar` [i obligatorie oric`rui de conducere.
acestuia asupra competen]a profesional` a comandant, presupunând Comandantul este cel care
percep]iei militarilor acesteia, competen]a, în sens capacitatea de a lucra cu orienteaz` oamenii în
larg, cuprinzând, pe lâng` oamenii din subordine, de a-i activitate, d` ordine, reparti-
privind urm`toarele
aptitudinile [i abilit`]ile motiva [i antrena la realizarea zeaz` sarcinile, controleaz`,
aspecte: coeziunea profesionale, [i calit`]i de obiectivelor [i sarcinilor apreciaz`, recompenseaz` [i
grupului, climatul natur` social`, cunoscute sub organiza]iei. Mai este denumit` sanc]ioneaz`. De capacit`]ile
general, modul în care denumirea de competen]e [i „deprinderea de a lucra cu intelectuale, psihice ale [efului,
sunt conduse sociale. Putem afirma despre oamenii”. Se poate afirma c` de maturitatea lui social`, de
un maistru din cadrul un comandant poate lucra priceperile sale psihopeda-
structurile implicate în atelierului de mentenan]` c` eficace cu oamenii numai dac` gogice, de felul cum
cercetare, m`sura în este competent profesional, este pregatit s` gândeasc` organizeaz`, planific` [i
care atmosfera de lucru acesta neavând neap`rat despre ei, în termeni umani. conduce întreaga activitate
îi determin` pe militari nevoie de calit`]ile pe care le Studiul practicilor de depinde modul cum se
implic` competen]a social`, conducere a pus în eviden]` îndeplinesc sarcinile [i
s` munceasc` mai bine
îns` atunci când vorbim despre faptul c` imaginea pe care o misiunile [i, prin aceasta,
[i m`sura în care sunt un [ef, un lider, un comandant, au conduc`torii despre posibilitatea afirm`rii fiec`ruia.
utilizate, în sistemul nu putem afirma c` este subordona]i, despre felul lor de Stilul de conducere
motiva]ional, competent dac` nu lu`m în a fi [i de a se comporta î[i reprezint`, de fapt, modul de
stimulentele morale. considerare atât competen]a pune amprenta decisiv asupra aplicare, de exercitare, de
profesional`, cât [i pe cea modului de exercitare a transpunere în practic`

6 SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011

 lui apar incorectitudini,
inconsecven]`, lips` de
fermitate, subordona]ii î[i pierd
încrederea în el, nu mai
muncesc cu tragere de inim`,
apar tensiunile [i conflictele,
productivitatea organiza]ional`
scade, autoritatea se
erodeaz`, prestigiul dispare
sau nici m`car nu se na[te.
Performan]ele oric`rei
organiza]ii depind, în mod
categoric, de calitatea
comenzii. Astfel, trebuie în]eles
atât faptul c` activitatea de
conducere necesit` a fi v`zut`
ca o meserie – [i înc` una de
mare dificultate –, cât [i faptul
c` un comandant trebuie s` fie
o persoan` calificat` [i
Foto: C`t`lin OVREIU
competent` în probleme
specifice conducerii. Grupul [i
– îndeosebi – conduc`torul
s`u exercit` o influen]`
deosebit` asupra profilului
profesional [i moral al
membrilor s`i prin sistemul de
valori [i norme promovat
efectiv în fiecare colectiv. În
acest sens, comandantul
a autorit`]ii cu care un
trebuie s` fie capabil s`-[i
comandant a fost \nvestit adapteze comportamentul în
oficial. La prima vedere, func]ie de fiecare împrejurare,
\nvestirea într-o anumit` func]ie s` dea dovad` de tact, s` [tie
pare suficient` pentru a s` îmbine exigen]a cu
garanta autoritatea, îns`, odat` îng`duin]a, rigoarea cu
cu trecerea timpului, intr` în suple]ea. Când [eful respect`
func]iune un aspect important demnitatea [i personalitatea
al autorit`]ii, cel generat de fiec`rui subordonat, este
calit`]ile personale, de modul exigent, dar principial [i onest,
în care omul \nvestit cu apropiat de oameni, p`rta[
autoritate oficial` reu[e[te s-o nemijlocit la preocup`rile lor,
utilizeze în practic`, s`-[i
coeziunea cre[te, oamenii se
câ[tige un prestigiu.
mobilizeaz` mai mult în
Un comandant competent, vederea desf`[ur`rii activit`]ii,
principial [i corect, exigent [i randamentul în munc`
în]eleg`tor, care se ocup` de spore[te. Starea de spirit, de
realizarea sarcinii, dar [i de sociabilitate [i comunicativitate
subordona]i, care între]ine ale comandantului reprezint`,
rela]ii corecte în grup, î[i va de asemenea, factori care
spori autoritatea în fa]a concur` la crearea unui climat
subordona]ilor, pentru c` la propice muncii.
pozi]ia sa oficial` se adaug` Rolul de lider presupune [i
prestigiul dat de faptul c` ajut` subordona]ii, f`r` a le
subordona]ii îl percep, îl induce propriile dispozi]ii. Un
accept` con[tient ca fiind cel aspect deosebit de important îl
mai bun dintre ei, omul care-i reprezint` [i afi[area unei
poate conduce cu succes. În atitudini pozitive, optimiste în
aceast` situa]ie, rela]ia de modul de abordare a vie]ii [i a
comand` devine destins`, lucrului, încurajarea bunei
oamenii execut` cu tragere dispozi]ii [i a umorului.
de inim` ceea ce li se cere, Gândind pozitiv ne vom sim]i [i
colectivul se încheag`, mai bine. Trebuie s` înv`]`m
devine coeziv. s` fim optimi[ti (dar nu
Dimpotriv`, atunci când nereali[ti) [i s` afi[`m
rela]ia de comand` se sentimente pozitive precum
bazeaz` numai pe pozi]ia entuziasmul, aprecierea,
oficial`, când comandantul nu pl`cerea, bucuria [i euforia,
se apropie de oameni, nu-i mai degrab` decât cele
în]elege, când în comportarea negative cum ar fi sup`rarea,
îngrijorarea, nemul]umirea sau
iritarea. Proasta dispozi]ie ne
împiedic` s` fim mai deschi[i.
Pentru a crea [i a men]ine
coeziunea colectivului pe care-l
conduce, pentru a consolida
climatul de munc`, orice
comandant trebuie s`
cunoasc` modul în care
evolueaz` colectivul (cum se
structureaz` rela]iile neoficiale,
num`rul [i natura raporturilor
dintre subgrupurile informale),
stadiul atins în formarea
coeziunii (cre[te, stagneaz`
sau este în regres), cauzele
care afecteaz` procesul de
închegare a colectivului
(conduita unor membri, stilul
de conducere abordat de
comandan]i, subordona]i etc.).
Pe aceast` baz`, comandantul
structurii, chiar [i f`r` a recurge
la metode sociometrice de
evaluare a indicelui de
coeziune, centrându-[i
observarea pe surprinderea
con]inutului unor indicatori ca
rela]iile de colaborare [i de
cooperare, modul de angajare
în munc` a subordona]ilor,
natura [i forma de exprimare a
unor neîn]elegeri etc., are
posibilitatea s` intervin` la
timp pentru a face corec]iile de
rigoare.
Dorim s` eviden]iem c`
indicele de coeziune calculat
pe baza chestionarului aplicat
în cele dou` structuri ne indic`
faptul c` am analizat un grup
cu un nivel de coeziune
moderat` în cazul structurii
A [i un grup cu coeziune
slab` în cazul
structurii B.
Pentru
determinarea
indicelui de
coeziune au
fost utiliza]i itemi
care eviden]iaz`
elementele
psihosociale ce
definesc coeziunea
a[a cum sunt:
sentimentul
apartenen]ei la
grup, spiritul de
solidaritate [i
întrajutorare,
cooperarea,
predominan]a
rela]iilor
interpersonale
preferen]iale,
SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011
apropierea, pân` la identi-
ficare, a structurii organiza-
]ionale formale cu cea
informal`, opinia colectiv`,
puternic conturat`, principial`,
prompt`.
În opinia noastr`, problema
central` a rela]iei [ef-
subordonat r`mâne problema
încrederii. Un adev`r axiomatic
al teoriei organiza]iilor sun`
astfel: încrederea se câ[tig`
prin încredere, iar neîncre-
derea genereaz`, inevitabil,
neîncredere. Neîncrederea
comandantului în subordona]i
– din p`cate, des întâlnit`
printre noi – pleac` de la
premisa eronat` în leg`tur` cu
felul natural de a fi al omului;
con[tient sau nu, declarat sau
nu, la nivel general se
consider` c` unii oameni nu
sunt capabili de responsa-
bilitate, sunt lipsi]i de creativi-
tate [i ini]iativ` în rezolvarea
sarcinilor, iar pentru atingerea
obiectivelor colectivului trebuie
supraveghea]i [i constrân[i,
întrucât au tendin]a de a tri[a,
de a p`c`li sau de a se
sustrage de la
îndeplinirea
sarcinilor zilnice.
Teoria [i
practica \n
conducerea
colectivelor umane
demonstreaz`
conving`tor c`
acest punct de
vedere este de cele
mai multe ori
fals.
7
Oamenii pot munci [i f`r` a fi
împin[i de la spate, sunt
capabili de ini]iativ` [i
creativitate, se pot autocontrola
[i î[i pot afla satisfac]iile în
munc`, dac` sunt corespun-
z`tor motiva]i. Se cere cu
acuitate, prin urmare, o
schimbare hot`rât` de op]iune
dinspre supraveghere spre
motivare.
Viziunea impus` de lider ar
trebui s`-i provoace pe ceilal]i,
sporindu-le motiva]ia. Oamenii
sunt mult mai receptivi la
scopuri clare [i interesante,
decât la simplul îndemn „f` tot
posibilul”. Esen]a unei
conduceri eficiente este
materializat`, de cele mai
multe ori, în articularea unui
plan clar [i îndrumarea echipei
prin viziune [i strategii spre
atingerea scopului, ceea ce
înseamn` c` liderul trebuie s`
le insufle membrilor entuziasm,
optimism [i pl`cerea de a lucra
în echip`. În plus, este nevoie
s`-i ajute pe ceilal]i s`
comunice reciproc, s` se
aprecieze unul pe altul [i s`
înve]e s` abordeze [i s`
rezolve divergen]ele dintre ei,
în mod constructiv [i creativ.
Este important ca un
comandant s` se intereseze
sincer de nevoile, fr`mânt`rile
[i trebuin]ele oamenilor, nu
numai pentru c` este
democratic s` se procedeze
a[a, ci [i pentru c` este în
beneficiul muncii. Nep`sarea,
numit` de André Gavet
jemanfichism (de la
fran]uzescul „je m-en fiche”),
este considerat` ca fiind o
impoten]` moral`, o la[itate în
8 SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011
serviciu, iremediabile, contra
c`reia cel atins nu mai
reac]ioneaz`, ci se m`rgine[te
s` o mascheze sub exteriorul
unui inteligent scepticism.
Comandantul trebuie s`
[tie s` asculte, s` fie capabil
s`-i fac` pe subordona]i s`-[i
cunoasc` importan]a. Din date
statistice ob]inute din diferite
cercet`ri sociologice sau
psihologice rezult` faptul c`
avem destul de des exemple în
armat` de [efi care au uitat s`
mai asculte oamenii din
subordine, care sunt prea
domina]i de sentimentul
propriei importan]e, pentru a
mai acorda aceast` satisfac]ie
[i celor din subordine.
O alt` tr`s`tur` pe care
trebuie s` [i-o dezvolte
comandantul (dac` nu o are
deja) este modestia, care
presupune con[tientizarea
propriilor defecte, a punctelor
tari ale subordona]ilor [i de
faptul c`, puterea pe care o
avem nu îi d` dreptul s` se
comporte inadecvat, arogant
sau într-o manier` insensibil`.
Principiul machiavelic
spune c` un conduc`tor
trebuie s`-[i dea osteneala s`
apar` superior în toate
ac]iunile sale, s` evite
sentimentele [i tot ceea ce ar
purta pecetea nehot`rârii [i a
sl`biciunii. Ast`zi, aceast`
aparen]` trebuie înlocuit` cu o
superioritate efectiv`, real`.
Afec]iunea, ca sentiment pe
care comandantul trebuie s`-l
inspire în rela]iile cu
subordona]ii, nu este în]eleas`
la fel de to]i [efii militari. Unii
cred c` severitatea este
4/2010
însu[irea cea mai important`
pe care trebuie s` o aib` un
[ef în toate ocaziile: ]inut`
mândr`, aer aspru, contact rar
cu subordona]ii etc. Este
incontestabil faptul c` frica este
un sentiment mai u[or de
inspirat mul]imii, dar este [i un
sprijin necredincios [efului, pe
când afec]iunea asigur`
devotamentul, cel mai impor-
tant sprijin acordat [efilor în
activitatea de conducere. De
asemenea, este bine s` ne
aducem aminte c` nimic nu
distruge mai mult ambi]iile unui
om decât nerecunoa[terea
muncii depuse, criticile nedrepte
sau aruncate la întâmplare ale
[efilor s`i, precum [i atribuirea
de merite unora, care, în mod
real, nu le au.
În loc de a condamna [i a
critica oamenii, mult mai
important este s` descoperim
mobilul conduitei lor. S`
medit`m,
fiecare dintre
noi, la aceste
aspecte [i s`
ne întreb`m în
ce fel
proced`m [i cu
ce rezultate. {i
s` ne mai
gândim [i la
faptul c`
sarcasmele,
ironia [i
insultele în
rela]ia de
conducere n-au
convins
Foto: C`t`lin OVREIU
niciodat` pe
nimeni. Este
indispensabil
sa-i ar`]i
omului ce
gre[e[te, dar
s-o faci în a[a
fel încât s`-i respec]i
demnitatea, s`-l încurajezi, s`-l
convingi c` st` în puterea lui
s` remedieze neajunsurile,
s`-i oferi intact` [ansa
îndrept`rii. Acestor atitudini ar
trebui s` li se asocieze tactul [i
calmul; agitarea steril` este
aduc`toare de agitare [i de
precipitare. Ar trebui s` ne mai
aducem aminte [i de faptul c`
o strângere de mân`, o
apreciere public` întotdeauna
va stimula oamenii, le va da
încredere în for]ele proprii, se
vor sim]i mai responsabili
pentru ceea ce fac, aspecte
care concur` [i ele la
îmbun`t`]irea climatului
psihosocial. Printre valorile [i
normele ce influen]eaz`
climatul psihosocial [i pe care
ar trebui s` le aib` în vedere
un comandant, se situeaz` [i
aspecte ce ]in de respectul fa]`
de munca subordona]ilor,
întelegerea [i rezolvarea
corect` a problemelor de
munc` [i de via]` ale
oamenilor, principialitatea,
obiectivitatea în aprecierea
rezultatelor activit`]ii fiec`rui
membru al personalului,
fermitatea [i intransigen]a fa]`
de orice persoan` care
manifest` conduite nonetice,
tare morale, prejudec`]i [i
mentalit`]i negative, respectul
pentru valoare, pentru
competen]`, organizarea
riguroas` a activit`]ii [i
reparti]ia echitabil` a sarcinilor.
Sintetizând cele spuse
anterior, am putea defini
competen]a social` ca fiind
însu[irea de a fi capabil s`
argumentezi ideile, deciziile,
f`r` a folosi for]a brut`,
amenin]`ri, [antaj, intimidare,
sanc]iunea, violen]a verbal`,
discriminarea, bunul plac.
Competen]a social` d` gradul
de în]elegere cu ceilal]i,
puterea de a îndrepta cu tact
nepotrivirile, calitatea de a
u[ura contactele interper-
sonale. Absen]a acesteia,
determin` o persoan`
excelent` intelectual s` devin`
arogant`, distant` [i insen-
sibil`, iar un pseudo-intelectual
s` devin` brutal, tiranic.
Cinstea, corectitudinea,
principialitatea, buna credin]`,
lipsa de p`rtinire [i de patim`
sunt calit`]i indispensabile
oric`rui om ce tr`ie[te printre
oameni, pentru un conduc`tor,
îns`, ele constituie condi]ia
minim` f`r` de care nu se
poate vorbi de o conducere
corect`. Calit`]ile morale sunt
indispensabile, dar
insuficiente.
Nu este îndeajuns s` fii
cinstit [i corect, sa fii animat de
cele mai bune inten]ii, nu este
de ajuns s` vrei s` faci treab`
bun`, mai trebuie s` ai [i cu ce
acoperi aceste dorin]e, s`
st`pâne[ti calea cea mai
eficace spre materializarea
acestor inten]ii sau, altfel spus,
s` fii competent!
BIBLIOGRAFIE
 West, Michael A., Lucrul în
echip`, Ia[i, Editura Polirom, 2005.
 Psihosociologie [i pedagogie
militar`, în „Culegere de teme”,
Bucure[ti, 1992.
 Ne propunem s` explor`m rela]ia carier`-
familie, cu accent asupra modului în care
solicit`rile specifice dezvolt`rii carierei
profesionale intr` în conflict cu necesit`]ile
unei vie]i de familie [i de cuplu armonioase.
Familiile în care ambii so]i sunt implica]i în
carier`, „familii cu dubl` carier`”,
sunt cele mai expuse acestor factori stresori,
de aceea multe lucr`ri din literatura de
specialitate au abordat acest stil de via]` din
diverse perspective.
Concluziile arat` c` e necesar ca partenerii
de cuplu s` fac` o serie de schimb`ri în
structura familiei [i \n exercitarea rolurilor de
so]i [i p`rin]i dac` doresc s` urmeze cariere
profesionale în acela[i timp cu între]inerea
unor rela]ii armonioase în familie.

CARIERA MILITAR~
{I VIA}A DE FAMILIE
Sonia VRÎNCIANU

M
ulte organiza]ii/ family, în 1969, [i tot ei au fost
companii din primii care au studiat impactul
Europa zilelor carierei asupra vie]ii de familie
noastre au ca prioritate proble- [i invers. Prin defini]ie, familiile
mele sociale ale angaja]ilor, iar cu dubl` carier` sunt acele
Uniunea European` promo- familii în care ambii parteneri au
veaz` [i încurajeaz` ca priorit`]i dezvoltarea propriilor
schimb`rile la nivelul cadrului, cariere (profesionale sau
structurii [i organiz`rii muncii în manageriale) în acela[i timp cu
acord cu nevoile familiei dezvoltarea [i men]inerea vie]ii
(Comisia European`, 2004- de cuplu [i de familie. Multe
2006). Cre[terea preocup`rii dintre aceste studii s-au axat pe
guvernelor [i a companiilor factorii stresori ai acestui stil de
pentru echilibrarea muncii/ via]` [i pe strategiile de coping
carierei cu familia are la baz` ale so]ilor, aducând informa]ii în
schimb`rile socio-demografice sprijinul integr`rii carierei cu
din ultimele decenii, via]a de familie, necesare
determinate de intrarea, în consilierilor maritali sau a
mas`, a femeilor, în câmpul terapeu]ilor care asist` familiile
muncii. Conform statisticilor, în sau cuplurile pentru a g`si [i
Europa, 40% dintre femei dezvolta strategii de interven]ie
lucreaz` cu norm` întreag`, iar adecvate, dar [i pentru îmbun`-
32% au func]ii manageriale. t`]irea politicilor organiza]ionale
Astfel s-au constituit din ce în ce de gestionare a resurselor
mai multe familii în care ambii umane. Companiile/
so]i sunt salaria]i [i familii în organiza]iile au constatat c`,
care ambii so]i sunt implica]i în dac` nu iau m`suri menite s`
dezvoltarea unor cariere reduc` conflictul carier`-familie,
profesionale sau manageriale. vor înregistra probleme
Pentru ace[tia din urm` a serioase privind absenteismul,
sc`derea satisfac]iei în munc`
Foto: C`t`lin OVREIU

devenit o mare problem`

echilibrarea vie]ii de cuplu sau a angaja]ilor, accidente sau
de familie cu cerin]ele muncii sc`derea produc]iei sau a
sau ale carierei. Rapaport & profitului.
Rapaport au fost cei dintâi care Conflictul de rol va produce
au introdus termenul de „familie un nivel crescut de stres ce va
cu dubl` carier`” – dual career avea drept consecin]` o

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011 9


interac]iune sc`zut` între
p`rin]i [i copii cu efecte asupra
comportamentului [i
performan]elor [colare ale
acestora, [i probleme de
s`n`tate care, la rândul lor, se
vor r`sfrânge asupra
sistemului de asigur`ri sociale.
M`surile tipice adoptate de
companii pentru diminuarea
acestor probleme sunt
acceptarea unui program
flexibil, reducerea orelor
suplimentare de munc`,
munca la domiciliu, servicii
avantajoase de îngrijire a
copiilor. În S.U.A s-a admis,
înc` din secolul trecut, c` acest
stil de via]` în care ambii so]i
sunt implica]i în carier`
prezint` anumite particularit`]i
reprezentate în principal de
efectele surselor de stres
suplimentare ce ac]ioneaz` la
nivelul rela]iei conjugale. Acest
aspect a stârnit interesul
speciali[tilor pentru a identifica
factorii care produc stres,
conflictele poten]iale [i modul
în care acestea pot afecta
bun`starea cuplurilor. Un tip
specific de conflict cu implica]ii
majore asupra în]elegerii
rela]iei la cuplurile ce aleg
acest stil de via]` este conflictul
carier`/familie, care este
prev`zut în teoria
10 SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011
supraînc`rc`rii [i conflictului
de rol. Kahn [i colaboratorii s`i
au definit conflictul de rol ca
„existen]a/manifestarea
simultan` a dou` sau mai
multe ansambluri de presiuni,
iar conformarea la una
îngreuneaz` conformarea la
cealalt` presiune”. Conflictul
carier`-familie poate fi
reprezentat ca un aspect
specific al acestui cadru
general rol-conflict, în care
presiunile de carier` [i din
familie sunt incompatibile într-o
anumit` privin]`. Pe lâng`
avantajele aduse de veniturile
financiare crescute, în via]a
acestor cupluri apar o serie de
schimb`ri. Studii efectuate
într-o diversitate de popula]ii:
cupluri cu dubl` carier`,
cupluri în care atât so]ii cât [i
so]iile au slujbe obi[nuite,
cupluri în care doar b`rba]ii au
o carier` [i so]i care câ[tig`
dou` salarii, au oferit suport
semnificativ pentru existen]a
unei rela]ii negative între
conflictul carier`-familie [i
bun`starea cuplului. Cu toate
acestea, modelele
conceptuale care permit
specificarea variabilelor socio-
psihologice de baz` [i a
mecanismelor care pot media
asocierea dintre carier` [i
familie r`mân în mare masur` puncte de tranzi]ie prin
neexplorate. evitarea suprapunerii cu ciclul
Problemele principale vie]ii de familie. Astfel, multe
studiate au fost:  suprasolici- cupluri doresc s` se stabi-
tarea;  identitatea de rol-gen; leasc` profesional înainte de a
caracteristicile familiei;  tensiuni avea copii. De asemenea,
din exterior;  rela]ia de cuplu. stresul poate s` apar` când
dezvoltarea carierei unui so]
intr` în conflict cu dezvoltarea
Suprasolicitarea carierei celuilalt. Totodat`,
dificult`]ile de dezvoltare a
Aceasta se datoreaz` unor carierei pot afecta exercitarea
condi]ii care, în parte, sunt rolurilor în diverse etape ale
autoimpuse de cei care aleg vie]ii în familiile cu dubl`
acest stil de via]`: – m`sura în carier`.
care au copii [i via]` de familie;
– m`sura în care aspir` la un
standard ridicat de via]`; – felul Caracteristicile
în care au fost împ`r]ite familiei
sarcinile casnice; – m`sura în
care suprasolicit`rile presupun Izolarea familiei nucleare
efort fizic. moderne, de familia l`rgit`,
Singura strategie este o barier` în calea
identificat`, care s-a constatat dezvolt`rii carierei la ambii
c` a ajutat la sc`derea so]i. Excluderea posibilit`]ii de
încord`rii (stresului), a fost cea cre[tere [i îngrijire a copiilor de
de redistribuire a sarcinilor rude (bunici) sau alte sisteme
casnice între so]i. de îngrijire este o surs` de
stres sau conflict.
Identitatea De prezen]a sau absen]a
copiilor [i stadiul ciclului de
de rol-gen via]` depinde complexitatea
acestui stil de via]`. S-a
Dilema identit`]ii pentru constatat c` partenerii de cuplu
partenerii cu dubl` carier` este care aveau deja cariere vechi
rezultatul discontinuit`]ii dintre au evaluat acest stil de via]` ca
cerin]ele sociale de sex-rol [i fiind avantajos. Stilul de via]`
dorin]ele curente sau practice. f`r` copii este o strategie
Esen]a masculinit`]ii în cultura utilizat` pentru facilitarea
american` tradi]ional`, dar [i a dezvolt`rii carierei femeilor.
noastr`, este centrat` pe
succesul în carier` (profe-
sional), iar femeia trebuie s` Tensiuni
aib` ca priorit`]i atribu]iile din exterior
casnice. De aceea, tensiunea
[i încordarea apar din conflictul În ciuda schimb`rii
de roluri ale c`ror cerin]e se normelor (cerin]elor) sociale, în
amestec`. stilul de via]` cu dubl` carier`
Speciali[tii, având în se men]in normele culturale
aten]ie femeia implicat` ale familiei tradi]ionale. De[i la
profesional, au observat c`
aceasta, spre deosebire de
b`rbat, este nevoit` s`
integreze, s` g`seasc` un
echilibru în satisfacerea celor
dou` tipuri de solicit`ri:
familiale [i profesionale. Un alt
aspect important ar fi c`
ciclurile carierei individuale
difer` de ciclul vie]ii de
familie.Ciclul individual al
carierei are un anume pattern
de dezvoltare care poate fi o
Foto: Petric` MIHALACHE
surs` de tensiune suplimen-
tar`. Ambele cariere pot avea
puncte de tranzi]ie diferite în
care se produc restructur`ri de
roluri care, la rândul lor, sunt
noi surse de stres. Cuplurile cu
dubl` carier` încearc` s` evite
tensiunea asociat` cu aceste

nivel intelectual modelul familiei
cu dubl` carier` este acceptat,
valorile internalizate ale
societ`]ii în care predominau
familiile tradi]ionale r`mân
puternice [i produc tensiune,
anxietate [i vinov`]ie. Punctele
principale de tranzi]ie în carier`
sau na[terea unui copil
activeaz` problemele privind
normele, regulile. Una din
frecventele probleme
descoperite în studii este
expectan]a celorlal]i ca so]ul [i
so]ia din aceste cupluri s` se
comporte conform rolurilor
tradi]ionale. Ambii parteneri se
simt vinova]i c` nu se
conformeaz` cerin]elor socio-
culturale tradi]ionale. Alte surse
de tensiune identificate sunt
dificult`]ile partenerilor de a fi
disponibili pentru a se înso]i
reciproc la activit`]i recreative
sau de divertisment precum [i
dificultatea creat` de lipsa de
timp pentru a între]ine rela]ii
sociale extinse (cu rude sau
prieteni). Niciuna din familiile cu
dubl` carier` studiate nu
men]ine rela]ii sociale extinse,
iar motivul lor ar fi c` nu fac asta
din devotament pentru copii,
pentru a putea dedica lor mai
mult timp.
Rela]ia de cuplu
S-au realizat multe studii
privind rela]ia marital` la
cuplurile cu acest stil de via]`.
În familiile americane, femeile
aleg s`-[i înceap` cariera abia
când copiii ajung pre[colari.
Decizia acestor femei de a
începe târziu cariera este
asociat` cu un puternic
echilibru între satisfac]ie [i
tensiune pentru ambii
parteneri. Implicarea puternic`
în carier` este asociat` de
regul` cu satisfac]ie marital`
sc`zut`. Echilibrarea rela]iei
dintre so]i este realizat` la
nivel înalt atunci când so]ul
este mediu implicat în carier`,
iar so]ia chiar mai pu]in. Astfel
s-a ajuns la concluzia c`
satisfac]ia marital` sc`zut`
apare atunci când implicarea
excesiv` a so]ilor în carier`
exclude îndeplinirea
obliga]iilor de familie.
Diferen]ele de gen/sex în
privin]a experien]elor de
munc` [i de familie au fost de
asemenea g`site în: (a) rela]ia
dintre inegalitatea distribuirii
sarcinilor casnice între so]i [i
simptomele depresive;
(b) importan]a echit`]ii
referitoare la balan]a rolurilor
profesionale [i familiale dintre
parteneri; (c) efectul exercit`rii
rolului de p`rinte asupra orelor
de serviciu ale medicilor
barba]i [i femei; (d) gradul de
conflict inter-rol perceput dintre
rolurile de serviciu [i cele de
familie; (e) reac]iile superiorilor
legate de conflictul familie-
carier` dintre b`rba]i [i femei.
Din ce în ce mai multe
familii din România vor alege
stilul de via]` cu dubl` carier`.
Cercet`rile în domeniu î[i
Foto: Petric` MIHALACHE
g`sesc utilitatea în încerc`rile
practicienilor ce consiliaz`
cuplurile sau familia de a g`si
noi modalit`]i de interven]ie,
adaptate acestui stil de via]`.
Pe lâng` beneficiile aduse
practicienilor în încercarea de
a consolida via]a de familie,
datele ob]inute prin studiile
 Hughes, D., Galinsky, E., Morris,
psihologice pot fundamenta
A., The effects of jobcharacteristics on
politici sociale de sprijin care marital quality: Specifying linking
s` promoveze egalitatea [i mechanisms, Journal of Marriage and
pluralismul. the Family, 54, 31–42, 1992.
 Kaslow, F., & Robison, J. A.,
Long-term satisfying
BIBLIOGRAFIE marriages:Perceptions of contributing
 Bodenmann, G., Dyadic coping: factors, American Journal of Family
A systemic transactional view of stress Therapy, 24, 153–170, 1996.
and coping among couples: Theory and  Korabik, K, Lero, D., &
empirical findings, European Review of Whitehead, D., Handbook of work-
Applied Psychology, 1997. familyintegration - research, theory, and
 Braiker, H. B., Kelley, H. H., best practices, Academic press,
Conflict in the development of Canada, 2008.
closerelationships, in R. L. Burgess & T.  Mitrofan, I., Cuplul conjugal-
L. Huston (Eds.), Socialexchange in armonie si dizarmonie, Bucure[ti,
developing relationships (pp. 135–168), Editura {tiin]ific` [i Enciclopedic`, 1998.
New York: Academic Press, 1979.  Rapoport, R. N., Rapoport, R.,
 Heavey, C. L., Layne, C., Dual career families reexamined, New
Christensen, A., Gender and York: Harper & Row, 1976.
conflictstructure in marital interaction: A  Skinner A. D., Dual-Career
replication and extension, Journal of Family Stress and Coping: A Literature
Consulting and Clinical Psychology, 61, Review Author(s), Family Relations, Vol.
16–27, 1993. 29, No. 4, pp. 473-481, Oct., 1980.
SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011 11
 INTERVEN}IA PSIHOLOGIC~ –
O NECESITATE ÎN MANAGEMENTUL
INCIDENTELOR CRITICE
Dr. Aurelia CAN~
În societatea
modern`, incidentele
critice de tipul
D
ate statistice mai dep`[easc` situa]iile induse incidentelor critice vom face
accidentelor aviatice, recente eviden]iaz` de incidentele critice. anumite preciz`ri teoretice
faptul c` simptoma- Printre aceste demersuri privind specificul incidentelor
auto, a tornadelor, tologia psihopatologic` una dintre cele mai urgente [i critice [i al impactului lor
cutremurelor, provocat` de incidentele critice necesare m`suri o reprezint` asupra psihicului.
exploziilor, atacurilor se reg`se[te la majoritatea reglementarea [i organizarea Incidentele critice sunt
teroriste soldate cu persoanelor expuse, la unele interven]iei psihologice. evenimente deosebite, ie[ite
r`ni]i [i mor]i apar tot dintre acestea se remite cu Experien]a practic` a multor din comun, cu mare poten]ial
timpul, iar la 9% se agraveaz` state, dar în special a S.U.A, traumatizant, care apar brusc,
mai des, iar
manifestându-se ca stres care s-au confruntat cu multe au caracter neobi[nuit,
mediatizarea lor posttraumatic. incidente critice, a demonstrat neprev`zut, fa]` de care
prelungit` afecteaz` Constat`m cu u[urin]` c` c` persoanele care au persoana nu mai poate
în mod indirect mari incidentele critice apar beneficiat de asisten]` reac]iona adaptativ, ajungând
categorii de oameni oriunde în mediul natural sau psihologic` dup` incidente au într-o situa]ie de blocaj, de
social, îns` în anumite medii înregistrat o simptomatologie criz`. O criz` indus` de
care devin astfel
profesionale riscul apari]iei mai u[oar` fa]` de cele care incidentul critic se instaleaz`,
participan]i la lor este semnificativ mai nu au beneficiat de asisten]` atunci când:
tragediile individuale mare. Literatura de psihologic`. Deoarece efectele 1) homeostazia psihic`
sau sociale, suferind specialitate men]ioneaz` c` incidentelor critice asupra este grav perturbat`;
al`turi de cei afecta]i pompierii, persoanele care psihicului sunt, de multe ori, 2) mecanismele obi[nuite
lucreaz` în armat`, în poli]ie, devastatoare, iar costurile de coping nu mai r`spund;
direct [i resim]ind în
în serviciile medicale de recuper`rii persoanelor sunt 3) distresul emo]ional este
plan psihic efectele urgen]`, în avia]ia civil`, sunt deosebit de mari, s-a hot`rât, foarte puternic.
acestora. Alte tipuri mai des expuse incidentelor în mai multe ]`ri europene, Incidentele critice sunt
de incidente critice critice fa]` de persoanele din implementarea unor structuri alc`tuite dintr-o varietate de
precum: decesul unei alte medii profesionale. Acest organizatorice care s` se evenimente cu poten]ial
persoane apropiate, fapt conduce la ideea ocupe de managementul traumatic care, dup` criteriile
preg`tirii speciale a acestor incidentelor critice. Un loc diagnostice din DSM IV, includ:
r`nirea sau categorii profesionale pentru important revine structurilor  amenin]area vie]ii sau a
îmboln`virea grav`, a preveni sau diminua responsabile cu interven]ia integrit`]ii corporale;
divor]uri, apar în via]a efectele incidentelor critice. psihologic` preventiv`,  leziunea fizic` sever`;
multora dintre noi, Profesia militar` a fost din formativ` [i de suport.  r`nirea inten]ionat`;
având reverbera]ii totdeauna expus` riscurilor, Pentru a putea în]elege mai  expunerea la grotesc;
iar militarii sunt preg`ti]i bine rolul [i locul interven]iei  martor la agresarea unei
semnificative asupra pentru activit`]i care se pot psihologice în managementul persoane apropiate;
func]ion`rii psihice [i desf`[ura în medii ostile,
a mecanismelor de unde apar mai frecvent
adaptare social`. incidentele critice. În ultima
Statistici pe aceast` perioad` de timp, în mediul
militar s-au produs mai multe
tem` întocmite de incidente critice atât în ]ar`
„Asocia]ia american` cât [i \n teatrele de opera]ii,
de psihiatrie” (1998) soldate cu moartea, r`nirea
arat` c` 90% dintre grav` a unor cadre militare
persoanele tinere [i cu traumatizarea
familiilor [i colegilor acestora.
e[antionului Situa]iile descrise readuc în
investigat au declarat prim plan problematica
c` au fost expuse – managementului incidentelor
cel pu]in o dat` în critice [i necesitatea
via]` – unor astfel de organiz`rii unor demersuri
specifice, menite s` ajute
incidente critice.
militarii [i familiile acestora s`

12 SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011

 Tabel nr
nr.. 1
Manifest`ri Manifest`ri Manifest`ri Manifest`ri
în plan fizic în plan cognitiv în plan emo]ional în plan comportamental
Transpira]ii abundente Dificult`]i de concentrare {oc emo]ional Consum de alcool
Respira]ie sacadat` Tulbur`ri ale aten]iei Furie, fric`, sup`rare Acte antisociale
Tahicardie Tulbur`ri ale memoriei Depresie, neajutorare Reac]ii exagerate la evenimente
Perturb`ri ale somnului Confuzie Dispozi]ie fluctuant` Tendin]` de izolare
Senza]ie de vom` Co[maruri sau /[i flashback-uri Sentimente de vinov`]ie Incapacitate de relaxare
Crampe musculare Imagini intruzive Sentimente de nesiguran]` Senza]ia de boal`

 cauzarea mor]ii sau
r`nirea grav` a unei persoane.
Sunt incluse în categoria
incidentelor critice urm`toarele
evenimente: dezastre naturale
(tornade, cutremure, eruptii
vulcanice, furtuni, inunda]ii,
incendii [i atacuri ale
animalelor), agresiuni umane
(atacuri, violuri, furturi, r`piri,
arest`ri politice, tortur` [i
holocaust) care depa[esc
experien]a cotidian`, chiar
dac` oamenii echilibra]i au
resurse pentru „a se descurca
cu situa]iile”.
De obicei, incidentele
critice dep`[esc resursele
adaptative ale persoanei [i îi
blocheaz` mecanismele de
ap`rare. Simptomele sunt
variate, complexe [i uneori
instabile. Ele pot include:
oboseala, stupefac]ia, triste]ea,
anxietatea, agita]ia, amor]eala
afectiv`, disocierea,
dezorientarea, confuzia,
depresia. Unele dintre aceste
simptome sunt considerate de
autori „normale”, în sensul c`
sunt înregistrate la majoritatea
persoanelor care s-au
confruntat cu un incident critic,
fiind acceptate social, medical
[i psihologic. Succint, reac]iile
la un incident critic provoac`
un stres specific, care se
manifest` imediat sau dup`
câteva s`pt`mâni de la
expunerea la eveniment. În
1996, Woldring, în Human
Factors Module Stress,
(Eurocontrol, 1996), a clasificat
simptomele stresului indus de
incidentele critice în patru
categorii, pe care le prezent`m
în versiunea scurt` în Tabelul
nr. 1.
Se mai pot întâlni: explozii
de iritabilitate sau mânie,
uneori far` motive aparente;
pierderea credin]ei religioase
[i revolta împotriva divinit`]ii,
conflicte familiale sau
profesionale pe care nu le-au
tr`it înaintea traumei: oboseal`
neobi[nuit`; împietrire
emo]ional`; anxietate
recurent` legat` de siguran]a
personal` sau de siguran]a
persoanelor apropiate;
incapacitatea de eliberare de
gândurile [i imaginile mentale
autoculpabilizante; criticism
exagerat în legatur` cu propriul
comportament din timpul
evenimentului traumatic;
evitarea reamintirii anumitor
aspecte ale incidentului.
Poten]ialul traumatizant
variaz` în func]ie de
amploarea evenimentului, dar
[i de caracteristicile
personalit`]ii fiec`ruia.
Oamenii reac]ioneaz` diferit la
stresul indus de un incident
critic, unii î[i exprim` direct
frica [i sentimentele,
eliberându-se în acest fel de
tensiuni, al]ii caut` s` braveze
ascunzând tot înl`untrul lor.
Aceste sentimente p`strate în
interior, cu timpul, vor submina
s`n`tatea emo]ional` [i fizic`.
Se poate întâmpla ca multe
persoane s` se întrebe cu ce
poate fi de ajutor interven]ia
psihologic` în situa]iile
descrise?
Studiile de specialitate
arat` c`, imediat dup`
incidentele critice, aproximativ
85% dintre persoane prezint`
modific`ri psihice acute, 43%
continu` s` aib` probleme de
natur` psihic` [i dup` trei
s`pt`mâni, 20% [i dup` [ase
luni, la 10% persist` dup` un
an, iar 4% pot prezenta
modific`ri cronice, pe termen
lung.
Prezen]a unor manifest`ri
cronice, care afecteaz` pe
termen lung starea psihic` [i
capacitatea de adaptare
personal`, se încadreaz` în
clasa modific`rilor patologice,
care necesit` interven]ie
medical` [i suport psihologic
adecvat.
Experien]a practic` a
demonstrat c` interven]ia
psihologic` rapid` diminueaz`
semnificativ riscul croniciz`rii

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011 13

simptomatologiei induse de
incidente [i [ansele apari]iei
stresului posttraumatic.
Sintetic, scopurile interven]iei
psihologice urm`resc:
 minimalizarea efectelor
incidentului asupra psihicului
persoanelor expuse direct;
 facilitarea recuper`rii
persoanelor care prezint`
reac]ii specifice considerate
„normale” în situa]ii de via]`
anormale;  restabilirea cât
mai rapid` a func]iilor
adaptative.
Încerc`m s` particulariz`m
dezbaterea problematicii
incidentelor critice la mediul
militar, abordând în mod
special situa]ia militarilor afla]i
în misiuni în teatrele de
opera]ii, unde incidentele
critice apar mai frecvent.
Incidentele critice care apar
în ]ar` sau în misiunile din
teatre afecteaz` în primul rând
militarii expu[i direct, apoi
colegii, care sunt expu[i
indirect la incident, [efii, familia
militarului.
Interven]ia în cazul unui
incident critic este complex`,
presupune procedee standar-
dizate care se deruleaz` în
plan organiza]ional militar.
Aceasta este realizat` de o
echip` interdisciplinar` în care
sunt implicate multe structuri.
Secven]a psihologic` nu este
suficient reglementat`
legislativ [i metodologic, îns`
ea se deruleaz` cu ajutorul
psihologilor care sunt încadra]i
în unit`]i sau care înso]esc
deta[amentele în teatrele de
opera]ii.
14 SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011
În majoritatea statelor
europene, în cadrul structurilor
care se ocup` de
managementul incidentelor
critice, este bine reglementat`
[i organizat` practic interven]ia
psihologic` specializat` pentru
gestionarea incidentelor critice.
Astfel, dup` un incident,
echipele de interven]ie formate
din speciali[ti sunt deplasate
de urgen]` la locul
evenimentului [i ofer`
serviciile tuturor celor expu[i.
|n cazul accidentelor de avion,
de exemplu, persoanele care
necesit` ajutor calificat pot fi
membrii echipajului,
supravie]uitorii, membrii
familiilor acestora, persoane
implicate accidental (locuitori
din aria accidentului), [i chiar
membrii echipelor de c`utare,
salvare [i recuperare a
victimelor. Astfel de opera]iuni
se desfa[oar` sistematic în
urm`toarele armate: german`,
austriac`, portughez`, pentru a
enumera doar câteva.
Merg#nd pe linia cre[terii
gradului de accesibilitate al
serviciilor psihologice de
suport în incidentelel critice,
J. Mitchell (1996) a elaborat o
metodologie specific` de
interven]ie prezentat` sub
denumirea de Critical
Incident&Stress Management.
Aceast` metodologie a fost
implementat` în majoritatea
statelor europene [i în
armatele N.A.T.O. [i s-a dovedit
a fi eficient` în recuperarea
rapid` a militarilor expu[i
incidentelor critice. Acest tip de
metodologie prevede
preg`tirea personalului prin În misiunile din teatrele de
echipe de voluntari, compuse opera]ii, militarii sunt înso]i]i de
din persoane care fac parte din psihologul unit`]ii, care acord`
anumite colective de munc`, acestora suport psihologic
instruite [i antrenate în scopul calificat. El monitorizeaz`
acord`rii suportului psihologic evolu]ia ulterioar` a militarilor
imediat dup` un incident critic. [i stabile[te m`suri recupe-
În avia]ie, acest model este ratorii individualizate. Cu cât
implementat în majoritatea interven]ia de suport are loc
statelor europene în mediul mai devreme, în interval de ore
controlorilor de trafic aerian. de la impactul traumatic, cu
Echipele de voluntari (denumi]i atât se reduc [ansele apari]iei
„peers”) sunt înv`]ate s` unor tulbur`ri psihice mai
intervin` în condi]ii de grave.
confiden]ialitate absolut`, în Speciali[tii apreciaz` c`
analiza oric`rui incident critic primele 24 de ore sunt
(situa]iile de „conflict aerian”, importante pentru succesul
risc de coliziune, ateriz`ri interven]iei psihologice. Durata
for]ate etc.). interven]iei este relativ scurt`,
La noi în ]ar`, preg`tirea pentru cei mai mul]i militari
personalului militar pentru a fiind suficiente câteva [edin]e,
dep`[i situa]iile create de în cazurile mai dificile fiind
incidentele critice se necesare dou`-trei s`pt`mâni,
realizeaz` în cadrul preg`tirii dar nu mai mult de 30 de zile
pentru misiune, de psihologul (care este pragul diagnostic
unit`]ii sau de alte structuri de pentru stres posttraumatic).
Demersul psihologic se
psihologie în colaborare cu
extinde [i asupra persoanelor
structurile medicale [i de
indirect afectate de incidentul
comand`. Psihologii – de[i nu
critic: colegii, [efii [i familia
au elaborate sau
militarului. Pentru fiecare dintre
implementate metodologii de
aceste categorii sunt necesare
lucru unitare – îi
familiarizeaz` pe militari cu
simptomele induse de stresul
de lupt` [i de incidentele
critice. Militarii sunt înv`]a]i s`
acorde prim ajutor necalificat
colegilor care au fost expu[i
direct sau indirect unor
incidente critice, s`-[i
controleze anxietatea indus`
de acestea. Programele
diferen]iate includ [i elemente
de exersare a relax`rii, a
respira]iei [i de control al
panicii. Deprinderea militarilor
cu tehnici de management al
anxiet`]ii îi ajut`, în primul
rând, s` tolereze mai bine
stresul indus de misiune [i cel
supraad`ugat de anumite
evenimente cu poten]ial
traumatizant.
m`suri diferen]iate, dup` caz, unit`]ii monitorizeaz` evolu]ia
de suport psihologic calificat. O st`rii psihice a militarului,
aten]ie deosebit` trebuie intervenind ameliorativ prin
acordat` preg`tirii psihologice m`suri diferen]iate dup` caz.
a familiilor persoanelor expuse Cooptarea familiei în
incidentelor crtice. Acestea reintegrarea militarului în
sunt asistate [i consiliate mediul socio-profesional
psihologic diferen]iat pentru a debuteaz` cu informarea
putea sprijini recuperarea [i acesteia asupra manifest`rilor
reinser]ia socio-profesional` a induse de stresul misiunii,
militarului la repatriere. De urmat` de prezentarea
multe ori, la repatriere, unii modalit`]ilor de sprijin din
dintre militarii care au fost partea familiei. Astfel, familia
expu[i direct incidentelor crtice este înv`]at` s` creeze un
se reintegreaz` mai greu în climat netensionat, suportiv
familie. Sunt afectate rela]iile pentru militar, s` organizeze [i
din familie prin neglijarea s`-l antreneze în activit`]i
obliga]iilor, prin tendin]a spre sociale: excursii, vizite la muzee
izolare, dezinteres pentru etc., desf`[urate împreun` cu
Figura 1 CADRUL LEGAL
Interven]ie rapid` Militarii expu[i direct
Suport psihologic necalificat Militarii expu[i indirect
Colegii, [efii (colegi)
Suport psihologic calificat Persoane expuse la distan]`
Psiholog Colegii din ]ar`
Familia
evenimentele [i via]a afectiv` a prietenii, cu rudele, pentru a
familiei, reac]ii explozive sau de oferi militarului prilej de
indiferen]` fa]` de ceilal]i resocializare [i readaptare
membri. Apari]ia disfunc]io- social`. Suportul oferit de
nalit`]ilor în familie, lipsa familie trebuie s` fie continuu,
comunic`rii, sc`derea atrac]iei f`r` manifestarea unei griji
fa]` de partener sunt fenomene exagerate, f`r` a neglija
care, supraad`ugate reac]iilor nevoile celorlal]i membrii, în
stresului misiunii, duc la a[a fel încât acesta s` nu se
amplificarea acestora [i perceap` ca o persoan`
determin` apari]ia unor bolnav`, ci ca una normal`,
comportamente dezadaptative. care, pentru o perioad` de
Din acest motiv, psihologul timp, are nevoie de pu]in sprijin
pentru a dep`[i stresul indus
de misiune.
O situa]ie mult mai compli-
cat` care solicit` asisten]`
psihologic` calificat` [i de
durat` o reprezint` familiile
care au pierdut un militar.
Pentru ace[tia, ca [i pentru
militarii care prezint` la
repatriere simptome ale
stresului posttraumatic, este
nevoie de consiliere psiho-
logic` [i terapie specializat`
pentru a dep`[i stresul
posttraumatic provocat de
eveniment. Aceste terapii
necesit` uneori, monitorizarea
persoanelor pe perioade
variabile de timp, ceea ce nu
poate fi realizat în ambulatoriu,
dar nu este recomandat nici în
cadrul sec]iilor de psihiatrie din
spitale, unde se reg`sesc multe
cazuri grave de tulbur`ri
psihiatrice ce au un impact
nefavorabil asupra militarilor
sau membrilor familiilor
acestora. Din aceste motive, ar
fi de dorit ca [i în armata
noastr` s` se implementeze un BIBLIOGRAFIE
sistem organizat de
 Amaya-Jackson, L.,
management al incidentelor
Davidson, J.R., Hughes, D.C., et al., -
critice, iar asisten]a medical` [i
Functional impairment and utilization of
psihologic` recuperatorie s` fie services associated with posttraumatic
asigurat` în locuri special stress in the community,. Journal of
destinate acestei categorii de Traumatic Stress, 1999.
militari [i familiilor lor. În  American Psychiatric Association
institu]ia militar` exist` un Diagnostic and statistical manual of
num`r semnificativ de psihologi mental disorders, Fourth Ed.
(cu calific`ri \n domeniul Washington, D. C.: American
Psychiatric Association 1994.
consilierii [i terapiei clinice),
 Adams, R.E. and Boscarino,
ceea ce reprezint` o resurs` de J.A., Predictors of PTSD and delayed
mare valoare, care ar putea fi PTSD after disaster: the impact of
utilizat` în acest scop, f`r` exposure and psychosocial resources,
cheltuieli mari. Partea cu Journal of Nervous and Mental
adev`rat dificil` ar ]ine de: Diseases, 2006.
reglementarea procedurilor de  Campbell, E., Little, E., Logie, A.,

interven]ie (baza legal` pentru Critical Incident stress management in

deplasare, organizarea loca]iei
medicale [i alte aspecte de
natur` logistic`, precum
mijloace de anun]are [i de
deplasare operativ`, accesul
persoanelor afectate etc.)
Prezent`m, în Figura 1, un
model sintetic al interven]iei
psihologice în incidentele
critice.
Acest model, precum [i
dezbaterea problematicii
interven]iei psihologice în
incidentele critice sunt doar o
prim` încercare de
„Air traffic control”, Information package,
Logie Health Group, Burnaby, 1993.
 Clercq, M., Lebigot, F., Les
traumatismes psychiques, Paris,
Masson, 2001.
 Eurocontrol, Human Factor
Model – Stress, 1 édition, Eurocontrol,
Brussels, March 1996.
 Eurocontrol, Human Factor
Model – Critical Incident Stress
Management, 1st edition, Eurocontrol,
Brussels, December 1997.
 Everly, Jr., G.S., Toward a model
of psychological triage: Who will most
need assistance? International journal of
Emergency Mental Health, 1999.
 Everly, Jr., G.S., & Mitchell, T.J.,

sensibilizare a speciali[tilor [i Critical incident stress management. A

a forurilor de decizie asupra
problematicii expuse. A[tept`m
reac]iile lor [i dezbateri mai
ample [i mai profunde pe
acest` tematic`.
new era and standard of care in crisis
intervention, Ellicott City, MD: Chevron.
1999.
 Popa, M., Psihologie
aeronautic`,, Bucure[ti, Editura
Universitar` „Carol Davila”, 2005.

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011 15

 FA}~ ÎN FA}~ CU REALITATEA
Despre pierdere
[i durere
Capacitatea de a ne ata[a
de alte persoane [i de a
dezvolta leg`turi emo]ionale
reprezint` o caracteristic`
fundamental` a fiin]ei umane
[i, totodat`, tr`s`tura care ne
ajut` s` supravie]uim ca
specie. Pierderile fac parte
din via]` [i din realitatea
social`, nu orice cuplu
r`mâne împreun` pentru
totdeauna [i fiecare om este
muritor, îns` vestea unei
desp`r]iri nea[teptate poate fi
extrem de dureroas`. Uneori
pierderile sunt privite ca fiind
mai mult decât evenimente
produse de moarte. Via]a
îns`[i este un [ir întreg de
doliuri [i pierderi. Orice
schimbare în via]a noastr`
implic` pierderea a ceva, o
separare, o moarte simbolic`
sau fizic` [i câ[tigul a
altceva.
Pierderea se ilustreaz`
clinic prin termeni ca
„tulburare de stres
posttraumatic, tulburare de
adaptare, tulburare afectiv`”.
Când cite[ti un astfel de
diagnostic, po]i în]elege c`
acel om resimte o pierdere. {i
16 SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011
Maricica PL~IAN
C`pitan-comandor Ciprian HANCIUC
schimb`rile considerate pentru cei mai puternici dintre revenirea din durere este
„fericite” (c`s`toria, câ[tigul indivizi. A deveni singurul împiedicat` nu numai prin
rapid, mutarea într-o cas` mai sus]in`tor al familiei este un multiplele [i cumulativele
mare, numirea într-o func]ie, rol cople[itor. Trebuie s` faci pierderi ce decurg din
plecarea în vacan]`, venirea fa]` nu numai propriei dureri, pierderea central`, ci [i de
pe lume a unui copil) sunt ci [i suferin]ei copiilor. {i, în absen]a persoanelor dispuse
considerare stresante, tocmai timp ce copiii pot constitui o sau preg`tite pentru a oferi
pentru c` implic` în ele o alinare, este greu s` g`se[ti sprijin. Pierderile ce decurg
pierdere. resurse [i pentru ei, s` fii din pierderea partenerului:
În Tabelul nr. 1, observ`m atent [i la nevoile lor.  pierderea istoriei personale
c` foarte multe schimb`ri Individul care el însu[i se afl` [i a viitorului – moartea
implic` pierdere. în suferin]`, este mai pu]in persoanelor cu care un
În 1968, T.H.Holmes [i capabil s` sprijine pe individ [i-a împ`rt`[it via]a
R.H.Rahe, profesori la altcineva aflat în aceea[i reprezint` o pierdere a
Universitatea din suferin]`. În astfel de cazuri, istoriei personale;  pierde-
Washington, au identificat [i
clasificat 43 de agen]i stresori
centrali.
Moartea partenerului de
via]`, perceput ca agent
stresor central (100 de
puncte), reprezint` o pierdere
ireparabil`, ce atrage dup`
sine multiple [i cumulative
pierderi ce decurg din
pierderea central`.
Anxietatea mor]ii afecteaz`
psihicul multor persoane [i
poate juca un rol hot`râtor în
multe alte condi]ion`ri
psihologice. Pierderea fiin]ei
dragi înseamn` c` nu mai
e[ti so]ie, so] sau partener, ci
v`duv sau v`duv`. Aceste
cuvinte sun` ca o sentin]`
grea [i necesit` timp pentru
adaptarea la situa]ie chiar [i
rea securit`]ii psihosociale –
supravie]uitorii acestei
pierderi experimenteaz`
insatisfac]ie, nesiguran]`,
dezam`gire [i constrângere
în redefinirea valorilor pe
care înc` le mai au;  pierde-
rea tonusului [i a bun`st`rii
emo]ionale;  pierderea
interesului pentru diferite
activit`]i;  pierderea rolurilor
sociale – partenerii înceteaz`
s` mai fie parteneri atunci
când perechea nu mai exist`;
 pierderea în]elesurilor,
sensurilor [i a[tept`rilor –
planurile [i speran]ele de
viitor cl`dite împreun` s-au
spulberat;  pierderea
s`rb`torilor [i a altor
anivers`ri – acestea devin
evenimente dureroase, triste,
pentru c` amintesc de cel
pierdut etc.
Durerea reprezint`
procesul [i încercarea de
adaptare la ireversibilitatea
pierderii suferite, este o
experien]` uman` universal`,
dar manifest`rile ei sunt
influen]ate în mod invariabil
de mai mul]i factori, cum ar fi:
– sensibilitatea
personal` la pierderi
(care poate fi exacerbat` de
unele pierderi suferite în
copil`rie), component` a
personalit`]ii. Experien]ele
infantile precoce cu mama au
contribuit la dezvoltarea
propriului stil de ata[ament,
care se va manifesta mai apoi
în toate leg`turile din via]a de
adult;
– felul în care se
produce pierderea
pierderea. Se
pare c` [ansele de a dep`[i
mai u[or pierderea unei fiin]e Tabelul nr. 1.
dragi sunt mai mari dac` Ierarhizarea evenimentelor de via]`
pierderea se produce percepute ca agen]i stresori centrali
progresiv (pierderi a[teptate).
Exist` astfel o preg`tire, cum Nr. Nr.
se întâmpl` în cazul unei boli EVENIMENT
crt. pct.
incurabile a unui apropiat. În 1 Decesul unuia dintre so]i 100
schimb, pierderile brutale 2 Divor] 73
(pierderi nea[teptate) sunt 3 Separarea conjugal` 65
mai devastatoare; 4 Timp petrecut în închisoare 63
– intensitatea [i 5 Moartea unei rude apropiate 63
durata rela]iei
rela]iei. La adul]i, 6 Îmboln`viri sau accidente 53
doliul patologic apare mai 7 C`s`torie 50
ales când dispare unul dintre 8 Concediere 47
so]i sau un copil; 9 Reluarea vie]ii conjugale 45
– complexitatea 10 Pensionarea 45
emo]iilor resim]ite fa]` de 11 Schimb`ri în starea de s`n`tate a familiei 44
cel pierdut
pierdut. Triste]ea 12 Graviditatea 40
combinat` cu alte emo]ii 13 Probleme sexuale 39
(anxietate, mânie, nostalgie 14 Sosirea unui nou membru în familie 39
etc.) este mai dificil de 15 Dificult`]i cu un [ef 39
dep`[it decât triste]ea 16 Modificarea situa]iei financiare 38
„simpl`”; 17 Moartea unui prieten 37
– sprijinul acordat din 18 Schimbarea situa]iei de la locul de munc` 36
partea celorlal]i
celorlal]i. Anumite 19 Cre[terea frecven]ei certurilor între so]i 35
studii au reliefat influen]a 20 Pierderea unei sume foarte mari de bani 31
remarcabil` a stimulului de 21 Preluarea unei ipoteci sau a scaden]ei unui împrumut 31
comunicare adoptat în familie 22 Schimbarea responsabilit`]ii profesionale 30
23 P`r`sirea domiciliului de unul din copii 29
asupra evolu]iei doliului la
24 Probleme de natur` juridic` 29
v`duve. În general, un individ
25 Dificult`]i în propria realizare 29
izolat din punct de vedere
26 So]ie angajat` în serviciu sau disponibilizat` 28
social este mai vulnerabil
27 Început sau sfâr[it de [colarizare 26
atunci când se confrunt` cu o
28 Schimbarea condi]iilor de via]` 26
pierdere.
29 Modificarea obiceiurilor personale 25
Ace[ti factori vor
30 Probleme de afaceri 24
determina intensitatea [i 31 Schimbare de orar sau de condi]ii de lucru 23
evolu]ia în timp a durerii. 32 Schimbarea domiciliului 20
Jacobs (1993) a încercat s` 33 Schimbarea [colii 20
stabileasc` o list` de tr`s`turi 34 Modificarea timpului liber 19
ale durerii, folosind modelul 35 Schimbare \n petrecerea timpului liber 19
teoriilor ata[amentului, 36 Schimbarea de activit`]i sociale 18
conceptul de „dimensiuni ale 37 Împrumutul unei sume medii de bani 17
durerii”, manifest`ri aflate în 38 Schimbarea programului de somn 16
leg`tur` cu jelirea [i care tind 39 Schimbarea ritmului reuniunilor de familie 15
s` se cristalizeze în timp. 40 Schimbarea obiceiurilor alimentare 15
Dup` o perioad` de 41 Vacan]e, concedii 13
amor]eal` [i irealitate, 42 S`rb`torile 12
durerea separ`rii poate 43 Înc`lc`ri nesemnificative ale legii 11
cauza diverse tulbur`ri.
Tulburarea cauzat` de ce înso]e[te pierderea unei Supravie]uitorii pierderilor se
separare este privit` ca fiind persoane dragi. Pierderea afl` într-un lung proces de
o caracteristic` fundamental` interesului pentru a tr`i, lipsa adaptare. Elementul cognitiv
a durerii, fiind caracterizat` oric`rui apetit, o stare de joac` un rol vital în acest
de dor [i preocupare fa]` de apatie mai mult sau mai pu]in proces, iar cei care reu[esc
cel decedat, plâns, c`utare, generalizat`, momente de s` ra]ionalizeze suferin]a
furie [i anxietate. Persoana plâns, indiferen]` fa]` de ob]in un control al situa]iei.
suferind` poate pierde activit`]i [i absen]a pl`cerii, Sprijinul social este
contactul cu realitatea, sunt simptome care definesc indispensabil în revenirea [i
încercând, prin metode aceast` stare depresiv`. Pe dep`[irea st`rilor dureroase.
inedite, s` intre în contact cu termen scurt, este o stare Cine nu s-a confruntat cu
cel pierdut (ex. spiritism). normal`, problemele apar pierderea unei persoane
Sunt persoane care nu sunt atunci când aceast` stare apropiate, e posibil s` nu [tie
dispuse s` accepte realitatea devine cronic`, suficient de cum s` reac]ioneze în astfel
pierderii [i încearc` cu constant` în timp pentru a de momente. Pierderea [i
disperare s`-l aduc` înapoi, putea vorbi de o depresie urmarea pierderii pervertesc
cu orice chip, pe cel pierdut. instalat`. Este necesar` rela]iile supravie]uitorului cu
Starea de depresie care adaptarea flexibil` a ceilal]i, ceea ce determin` o
afecteaz` anumite persoane supravie]uitorului la criz` a rela]iilor inter-
poate s` fie o alt` tr`s`tur` evenimente [i contexte. personale. Riscul retragerii [i
SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011 17
izol`rii este mare, cea mai
mare parte a durerii se
consum` în singur`tate.
Linderman a identificat
„izolarea social` progresiv`”
ca un semn al reac]iei la o
suferin]` complicat`.
Sentimentele care mai pot
ap`rea sunt variate [i
contradictorii. Persoanele
care sunt în doliu simt nevoia
de a discuta cu cineva despre
ceea ce simt [i, suferinzi fiind,
comunicarea îi ajut` la
procesul de doliu. Femeile
trec mai u[or peste drama
pierderii partenerului de via]`
pentru c` acestea se
adapteaz` mai u[or noii
situa]ii. Nu acela[i lucru se
întâmpl` în cazul b`rba]ilor
care, dependen]i fiind de
femeie, se redreseaz` mult
mai târziu dup` pierderea
partenerei. Femeile î[i revin
mai repede dup` moartea
partenerului, pentru c`
acestea accept` mai u[or
pierderea celui drag, iar în loc
s` se consume încearc` s`
g`seasc` solu]ii pentru a
merge mai departe. În orice
rela]ie sau leg`tur` exist`
patru faze:  ata[area;
 crearea leg`turii;
 separarea;  jelirea/doliul.
Dac` primele dou` sunt
pl`cute, ultimele dou` nu
sunt deloc pl`cute, îns` sunt
foarte necesare pentru
urm`toarea leg`tur`. Dac`
procesul de jelire nu este
realizat, persoana nu va
putea s` investeasc` într-o
alt` leg`tur`, nu se va lega
autentic, ci doar ca substitut
pentru leg`tura pierdut`, va
18 SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011
tr`i în trecut. Jelirea
înseamn` s` tr`im ni[te
etape mentale [i emo]ionale
cauzate de p`r`sirea a ceva,
de separarea de respectivul
obiect fizic sau psihologic.
Dup` fiecare pierdere e
important s` trecem prin
doliu..., de[i e un proces
dureros, el este imperios
necesar [i s`n`tos. Cu toate
c` fiecare persoan` reac]io-
neaz` [i se manifest` diferit
fa]` de durere [i suferin]`,
totu[i psihologii au eviden]iat
un pattern comun al tr`irilor
doliului, care cuprinde, în
general, urm`toarele faze:
 [oc [i negare
negare: stare
ini]ial` ce dureaz` 10-14 zile
(ap`rut`, de regul`, pe fondul
unei mor]i nea[teptate). Uneori,
are loc o lips` a reac]iei
emo]ionale [i un sentiment
de irealitate de la câteva ore
la câteva zile. În acest stadiu,
persoana îndoliat` nu
accept` în întregime ideea c`
a avut loc moartea celui drag;
 supralicitare [i
confuzie: \n acest stadiu se
încearc` g`sirea unor
explica]ii ra]ionale sau
spirituale fa]` de cele
întâmplate. Durerea poate fi
tr`it` ca o reac]ie mental`
(mânie, vin`, anxietate,
triste]e, disperare), fizic`
(tulbur`ri de somn, schimb`ri
ale apetitului, probleme fizice,
îmboln`viri), social` sau
emo]ional`;
 acceptarea realit`]ii
realit`]ii. În
cursul perioadei de un an,
durerea scade în intensitate
[i persoana revine la
„normal”, atinge stadiul de
adaptare sau resemnare.
Persoanele cu puternice
convingeri religioase recurg,
de regul`, la credin]a lor, nu
doar pentru consolare
emo]ional`, dar [i pentru o
explica]ie rapid` [i util`
pentru motivul mor]ii sau al
pierderii;  reevaluarea [i
redresarea – speran]a
revenirii (împ`carea,
vindecarea, speran]a,
vederea spre viitor,
împ`carea cu trecutul,
transformarea trecutului).
Zece principii
Nu ne-a înv`]at niciodat`
nimeni cum s` reac]ion`m
fa]` de un om în suferin]`
psihic` [i cum s` evit`m
lucrurile care i-ar putea
accentua starea. Prefer`m
adesea s` evit`m un
asemenea om, tocmai din
cauz` c` durerea sa ne
sperie, ne face s` ne sim]im
pe un teren nesigur,
alunecos, minat, în care toate
cele înv`]ate o via]` întreag`
dau gre[. Nu e u[or s` spui
cuvinte de îmb`rb`tare
omului care s-a confruntat cu
pierderea.
Worden a descris zece
principii pentru a ajuta o
persoan` aflat` în suferin]`
s` dep`[easc` durerea:
 actualizarea durerii
(descrierea durerii, a
circumstan]elor ei);
 identificarea [i exprimarea
sentimentelor (furie,
culpabilizare etc.);
 deta[area de cel decedat
(luarea unor decizii,
schimb`ri);  înlocuirea
emo]ional` a persoanei
decedate (stabilirea de noi
rela]ii);  stabilirea unui
termen-limit` pentru doliu;
 reasigurarea normalit`]ii
sentimentelor;  recu-
noa[terea diferen]elor
individuale în procesul
durerii;  accesul la suport
non-intensiv pe termen lung;
 explorarea stilurilor de a
face fa]`, punctând riscul
alunec`rii spre folosirea unor
metode neadaptative
(ex. abuz de substan]e);
 identificarea durerii
nerezolvate.
De[i durerea copiilor nu
este recunoscut`, în]eleas`
sau validat`, nici ei nu trebuie
uita]i în procesul consilierii.
Pentru copii, moartea unui
p`rinte constituie una din
cele mai dureroase pierderi
pe care le pot experimenta.
Pentru majoritatea copiilor,
p`rin]ii reprezint` cele mai
importante persoane din via]a
lor, de aceea, atunci când un
p`rinte trece în nefiin]`, via]a
pe care copilul o cunoa[te
este tulburat` [i se schimb`
în mod irevocabil. Este un
timp al suferin]ei [i confuziei
în care p`rintele
supravie]uitor trebuie s` fac`
fa]` propriilor emo]ii, dar, în
acela[i timp, s` r`spund` [i
nevoilor copilului. Modul în
care p`rintele poate acoperi
ambele cerin]e va determina
felul în care copilul se
adapteaz` la pierdere [i la
schimb`rile ulterioare din
via]a sa. Copiii sunt capabili
s` dep`[easc` pierderile
dac` au o rela]ie de
securitate rezonabil` cu
propriii p`rin]i înainte de
apari]ia pierderii, dac`
primesc informa]ii prompte [i
clare despre pierdere, dac` li
se permite s` participe la
durerea familiei. Psihologii
fac urm`toarele sugestii, utile
pentru comunicarea ve[tilor
rele copiilor:  dac` ve[tile
rele sunt despre un
eveniment care a avut loc sau
este pe cale de a se întâmpla,
copiii sunt ajuta]i mult mai
mult [i mai bine dac` li se
explic` situa]ia ca atare;  se
recomand` ca dezv`luirile s`
aib` loc când to]i cei implica]i
sunt de fa]`;  timpul cel mai
indicat pentru comunicarea
ve[tilor rele este atunci când
cei implica]i sunt capabili s`
dea aten]ie total` la ceea ce
se comunic`, locul ales
trebuie s` fie confortabil,
lini[tit, pe cât posibil ferit de
factori perturbatori;
 copilul, atunci când
prime[te o veste rea, ar fi
bine s` fie într-un mediu
familiar, preferabil acas` [i
înconjurat de lucruri
personale, „acolo unde
reac]iile [i r`spunsurile nu
vor fi inhibate”;  ve[tile rele
pot fi dezv`luite atunci când
cei implica]i sunt capabil s`
stea împreun` cel pu]in
perioada dup` ce ve[tile rele
sunt comunicate.
Prin tehnica pa[ilor
m`run]i, ve[tile rele vor fi
introduse gradual [i
progresiv, fiecare pas
relevând pu]in câte pu]in din
con]inutul ve[tilor rele. Prin
aceast` modalitate, copilul
este preg`tit astfel încât s` nu
fie supus brusc unui [oc
emo]ional. Sprijinul emo]ional
poate fi atât verbal, cât [i
nonverbal, ceea ce poate
însemna aten]ie, c`ldur`,
bun`tate. Copilul poate sta în
bra]ele adultului. Contactul
vizual este important în timpul
dezv`luirii [i ajut` la înt`rirea
prezen]ei emo]ionale a
adultului, relevând
disponibilitatea acestuia
pentru c`ldur` [i în]elegere.
Copilului nu trebuie s` i se
dea o asigurare fals`, iar
remarcile lui nu trebuie
ignorate. De asemenea,
atunci când persoana
supravie]uitoare nu a reu[it
s` tr`iasc` doliul [i pentru c`
înmormântarea nu este un
eveniment cu repeti]ie, ci se
întâmpl` o singur` dat`, o
modalitate terapeutic` de
încheiere a rela]iei este
redactarea unor scrisori în
care se vor exprima
sentimentele [i gândurile,
func]ie de pierderea suferit`.
Scrisorile în care ne
exprim`m sentimentele sunt
de mai multe tipuri, dup` cum
urmeaz`:
– scrisoarea otr`vit`-
furioas`-agresiv`. Exemplu:
„Te acuz pentru c`…; Te
ur`sc pentru …”.
– scrisoarea de restituire
a gândurilor, sentimentelor
altora. Exemplu: „Î]i înapoiez
aceast` temere, ur`,
anxietate, fobie, obsesie,
triste]e, ru[ine, emo]ie toxic`
[i aleg s` tr`iesc bucuros [i
fericit …”.
– scrisoarea despre
pierderile personale.
Exemplu: „Idealul meu de
familie, copil, partener, job,
carier`, era… Familia mea
real`, partenerul meu este …
Copilul meu ideal era…
Copilul meu real este… Acum
accept partenerul, copilul,
familia, care exist` real.”
– scrisoare despre
pierderile str`mo[ilor.
Exemplu: „Mam`, tat` visele
voastre despre mine
erau………. îns` eu aleg s`
nu le îndeplinesc pentru c`
nu sunt ale mele”, „Pierderile
voastre m-au înv`]at
urm`toarele …“.
– scrisoarea de adio.
Aceast` scrisoare are rol de
reglare psihologic` [i de
încheiere a unei etape de
via]` pentru a începe alta.
Putem s-o scriem pentru
persoanele decedate, dar [i
pentru persoane de care
ne-am desp`r]it, exprim#nd
ceea ce regret`m c` nu va
mai fi cu acea persoan`, îns`
[i lucrurile de care ne pare
bine c` nu mai sunt. În acest
fel, departajând clar lucrurile
bune [i mai pu]in bune din
rela]ie, clarific`m rela]ia [i ne
punem în ordine gândurile,
sentimentele.
– scrisoarea de iertare a
noastr` [i a celuilalt.
Exemplu: „Am decis s` te iert
pentru…”.
– scrisoarea de triste]e.
Exemplu: „Acum renun] la
iluzia mea privind comporta-
mentul t`u …”, „Acum nu m`
mai gândesc c` tu vreodat` o
s` te compor]i altfel …”.
– scrisoarea de în]elegere
[i/sau de acceptare.
Exemplu: „Nu ai nici o scuz`
c` te-ai comportat în felul
acesta, îns` acum în]eleg de
ce ai ac]ionat a[a în acel
moment… [i pot accepta…”.
– scrisoarea de regret,
nostalgie. Exemplu: „Îmi pare
r`u pentru c`… A[ fi dorit
s`… Mi-aduc aminte de…”.
– scrisoarea de pre]uire,
recuno[tin]` [i mul]umire.
Exemplu: „Apreciez la tine…
Mul]umesc pentru c` m-ai
înv`]at… Mi-a pl`cut
întotdeauna la tine …”.
– scrisoarea de
înv`]`minte dup` un
SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011
eveniment de via]`. Exemplu:
„Am înv`]at c` …”.
În concluzie, indiferent
care va fi calea pe care o vom
alege fiecare dintre noi
pentru a dep`[i pierderile,
separ`rile, doliuri pe care le
trecem, este important s`
avem curajul de a ne asuma
rolul de creator al propriei
vie]i [i de a ne aduce aminte
c` noi, oamenii, asemenea
legendarei p`s`ri Phoenix,
putem rena[te cu adev`rat
din cenu[`. Singura condi]ie
este s` scormonim [i s`
(re)g`sim, sub mald`rul de
cenu[`, scânteia de via]`,
urmând apoi s-o reaprindem,
s` o transform`m în tor]a care
s` ne lumineze noua via]` în
care am ren`scut [i, eventual,
când drumul nostru este
suficient de „luminat”, s` d`m
tor]a mai departe, spre a
lumina drumul altcuiva care
se afl` înc` în bezn`.
BIBLIOGRAFIE
 Buzducea, D., Cet`]i [i ruine.
Introducere în studiul problemelor
sociale, Bucure[ti, Editura {tiin]` [i
Tehnic`, 1999.
 Ionescu, {., Jacquet M.M.,
Lhote C., Mecanisme de ap`rare. Teorie
[i aspecte clinice, Ia[i, Editura Polirom,
2002.
 Jacobs S., Pathologic Grief
Maladaptation to Loss, Washinton DC,
American Psihiatric Press.
 Levi]chi, C.A., Toma, C., Vorbe
f`r` glas, Bucure[ti, Editura Ascendent,
2009.
 Mitrofan, I., Buzducea, D.,
Psihologia pierderii [i terapia durerii,
Bucure[ti, Editura SPER, 2002.
 Zorlentan, T., Burdu[, T,
C`pr`rescu, G., Managementul
organiza]iei, Bucure[ti, Editura Holding
Reporter, 1995.
19
 În contextul
actual, realitatea
mediului cazon este
propice apari]iei
conflictelor, ca de
altfel \n întreaga
societate aflat`
în schimbare.
Majoritatea acestora
au la baz`
nemul]umirile
salaria]ilor privitoare
la incertitudinile
oferite de noile
coordonate ale
institu]iei militare,
precum [i stresul
datorat multitudinii
de probleme de
serviciu [i a timpului
scurt de rezolvare a
acestora, al`turi de
cel generat de
COMUNICAREA
problemele inerente
ap`rute în plan
CU SUBORDONA}II
personal [i familial, C`pitan Cristina CAZACU
adâncind pr`pastia
dintre normalitate [i [i se exteriorizeaz` deseori Agresivitatea este capacitate maxim`. Un loc de
anormalitate. prin intermediul limbajului definit` ca fiind un munc` ostil este rezultatul
verbal, al gesticii, al mimicii [i a comportament fizic sau verbal suprim`rii abilit`]ii naturale a
întregii noastre ]inute. Se nasc s`vâr[it cu inten]ia de a oamenilor de a se exprima.

S
olu]ia pentru ie[irea
din impas, pentru
ruperea unui lan] de
conflicte disfunc]ionale,
consumatoare de energie
uman` [i cu efecte negative
asupra performan]elor
indivizilor [i organiza]iilor, se
sprijin` pe dou` cuvinte cheie:
strategie [i dialog. Strategie
„pentru a configura pa[ii ce
trebuie f`cu]i [i a da un sens, o
orientare constructiv` uria[elor
energii care se irosesc în
confrunt`ri sterile la toate
nivelurile” [i dialog –
„comunicare eficace pentru a
putea face în]eleas` [i
acceptat` aceast` strategie,
pentru a putea înfrânge
rezisten]a la schimbare, pentru
a schimba mentalit`]i [i
sisteme de valori”.
De cele mai multe ori, din
p`cate, tocmai acest dialog,
aceast` comunicare eficient`
ne lipse[te atunci când suntem
implica]i în conflicte. În aceste
situa]ii, frustrarea [i tensiunea
resim]ite în interiorul propriei
noastre persoane explodeaz`
astfel, comportamente verbale
agresive. Limbajul abuziv
folosit în rela]iile dintre [efi [i
subalterni ori dintre colegi are
atât un efect imediat (erodarea
rela]iilor [i a productivit`]ii
bazate pe aceste rela]ii), cât [i
unul pe termen lung (sc`derea
moralului, a spiritului de echip`
[i a loialit`]ii).
Un sondaj realizat de
Gallup în 2005 a scos la
iveal` faptul c` unul din [ase
angaja]i se simte atât de
enervat de colegi, încât îi vine
s` îi agreseze fizic. Linia
dintre abuzul verbal [i cel
fizic este într-adev`r extrem
de sub]ire [i este extrem de
clar c` abuzul verbal [i mânia
pe care ne-o stârne[te nu pot
fi ignorate ca simple „aspecte
ale personalit`]ii [efului” sau
„întâmpl`ri de la serviciu”.
Prin urmare, problema
abuzului verbal la locul de
munc` trebuie s` se afle în
aten]ia cercet`torilor, dat fiind
impactul deosebit pe care îl
are asupra bunei func]ion`ri
a organiza]iei.
distruge un obiect sau de a
r`ni o persoan`. Elementul
central al acestei defini]ii este
inten]ia de s`vâr[ire a daunei.
Dac` actul de distrugere sau
r`nire a unei persoane este
motivat de furie, dorin]a de
r`zbunare, manifestarea
propriei superiorit`]i [i al]i
factori de acest gen, vorbim
despre o agresivitate bazat`
pe ostilitate, adic` pur [i simplu
despre ostilitate.
Iat` care este descrierea
unui mediu de lucru ostil,
oferit` de jurnalul online
Hostile Workplace Prevention:
„un mediu de lucru ostil” este
acela unde indivizii nu pot s`
lucreze la capacitatea maxim`
[i nu pot fi productivi din cauza
condi]iilor de la locul de
munc`; adic` acesta este ostil
umanit`]ii lor. De asemenea,
trebuie remarcat c` rezultatele
unui mediu de lucru ostil sunt
ostile productivit`]ii firmei, ceea
ce afecteaz` direct profiturile
într-un mod negativ. Persoa-
nele nefericite, nes`n`toase
sau nervoase nu lucreaz` la
E opusul unui mediu de lucru
care promoveaz` creativitatea
[i vitalitatea. Mediile de lucru
ostile sunt fatale productivit`]ii.
Ele sunt nes`n`toase, ba chiar
poten]ial fatale, pentru
persoanele care lucreaz` în
aceste condi]ii.
Ostilitatea const` în:
 abuzul verbal împotriva
oric`rei persoane, indiferent de
motiv;  replicile mânioase
dintre indivizi cu privire la
grani]e teritoriale sau politice;
grandomania [i competi]ia
excesiv`;  demonstra]iile de
putere [i provoc`rile pe
marginea unor amenin]`ri
imaginare la adresa autorit`]ii
cuiva;  încerc`rile de a limita
capacit`]ile unei persoane de
a fi creativ` [i de a-[i face cât
mai bine treaba în cel mai
adecvat mod;  impunerea
unor reguli ineficiente sau
absurde, având ca singur scop
extinderea puterii asupra
celorlal]i ori împiedicarea
progresului.
Agresivitatea bazat` pe
ostilitate cuprinde nu numai

20 SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011

acte de agresiune fizic`, dar [i
psihologic`: mândria,
autoaprecierea, sentimentul
demnit`]ii. Unii cercet`tori
disting acest aspect psihologic
al ostilit`]ii, pe care îl numesc
agresivitate simbolic`
simbolic`. Ea
cuprinde astfel de comporta-
mente, precum bârfitul,
distrugerea unor bunuri – care
nu reprezint` neap`rat o
valoare din punct de vedere
material, dar care au o mare
însemn`tate emo]ional` pentru
cel`lalt – sau manifestarea
respingerii sociale. Agresivit`]ii
bazate pe ostilitate i se opune
agresivitatea instru-
mental`. Ea este definit` ca
fiind un act de distrugere sau
r`nire care nu reprezint` un
scop în sine, ci un mijloc (un
instrument, de aici [i numele)
care serve[te la atingerea unui
alt scop, neagresiv.
Agresivitatea instrumental`
reprezint` un act de distrugere
a unui obiect sau de r`nire a
unei alte persoane, servind ca
mijloc de atingere a unui alt
scop, neagresiv. Unele forme
de agresivitate se manifest`
într-o manier` adeseori
considerat` în mod curent ca
nefiind o agresiune, motiv
pentru care ele au fost
denumite agresivitate
pasiv`. Atunci când te
strâmbi, refuzi s` discu]i cu o
anumit` persoan` sau nu-i
r`spunzi la întrebare,
s`vâr[e[ti o agresiune pasiv`.
Este o form` mai des folosit`
de b`rba]i, cu toate c`
exigen]ele rolului b`rba]ilor
impun demonstrarea st`pânirii
de sine. De aceea, femeile
(care, conform exigen]elor
rolului lor, sunt „emo]ionale”) în
timpul unei certe î[i strig`
„durerea”, în timp ce b`rba]ii
încearc` mai întâi s` se
justifice, apoi „se închid” în
sine. Agresivitatea pasiv` este
reflectat` de bosumflarea
ostil`, refuzul de a r`spunde la
întreb`ri [i dezv`luirea
ostentativ` a jignirii. Unele
forme de agresivitate sunt
acceptate social [i chiar se
bucur` de apreciere, motiv
pentru care le numim
agresivit`]i sanc]ionate.
Agresivitatea sanc]ionat`
reprezint` o form` de atac
acceptat` social [i chiar dorit`.
Un exemplu de agresivitate
sanc]ionat` îl reprezint` actul
de ucidere a du[manului.
Statutul înalt al oric`rui tip de
r`zboinic este atemporal [i
dep`[e[te grani]ele culturii.
Pentru uciderea eficient`, ei
sunt r`spl`ti]i cu apreciere [i
onoruri. În forma sa rafinat`,
agresivitatea sanc]ionat` este
manifestat` [i de actorii care
interpreteaz` rolurile unor eroi
agresivi. Cu cât mai
spectaculos reu[e[te un actor
s` redea o scen` de omor, cu
atât mai mare va fi
popularitatea sa, care
presupune, de asemenea,
„câ[tiguri fabuloase”. Pe
parcursul articolului voi folosi
ambii termeni.
Abuzul verbal
Pentru început vom încerca
definirea acestui termen prin
precizarea a ceea ce nu face
parte din categoria abuzului
verbal. Agresivitatea verbal` la
locul de munc` nu este
reprezentat` de orice form` de
comunicare aparent jignitoare.
Superiorii, colegii, subordona]ii
au nu numai dreptul, ci [i
obliga]ia de a pune degetul pe
ran` [i de a ne informa despre
p`r]ile pozitive [i negative ale
performan]ei profesionale.
Poate c` nu ne place tot ce
auzim, îns` faptul c` încerc`m
ni[te sentimente nepl`cute la
auzul acestor lucruri nu
înseamn` c` am fost ataca]i
verbal. Nu orice form` de
adresare acid` sau nervoas`
poate fi definit` ca abuz verbal.
Stresul de la locul de munc`,
inclusiv stresul pozitiv al
oportunit`]ilor provocatoare,
duce inevitabil la apari]ia a tot
felul de sentimente. Un
superior poate s` fie ro[u la
fa]` de furie când un raport
important este gre[it [i s` î[i
manifeste dezam`girea sau
exasperarea în preajma oricui
îi iese în cale. Dar exprimarea
acestor sentimente nu
constituie în mod automat un
abuz verbal. Oamenii [i-au
exprimat dintotdeauna
sentimentele la locul de munc`
[i vor continua s` o fac`,
inclusiv am`r`ciunea sau
frustrarea.
Abuzul verbal nu poate fi
definit doar ca o ofens`, de[i
acest tip de limbaj e prezent
deseori în cazurile autentice de
atac verbal. Utilizarea la locul
de munc` a unor cuvinte [i
expresii precum „la dracu’”, mesaje care, în cazul abuzului
„dobitoc”, „imbecil” [i a[a mai verbal, exprim` în]elesuri
departe poate s` nu fie pe nonverbale ce difer` radical de
placul multora [i – în cazurile cele transmise în conversa]iile
extreme – poate crea un mediu obi[nuite.
de lucru ostil, care îi face pe 5. Audien]a. Uneori,
unii s` se simt` amenin]a]i. agresorul î[i restrânge
Îns` cuvintele injurioase în audien]a ]intit` de abuzul
sine nu constituie un atac verbal la o singur` persoan` –
verbal. Prin utilizarea argoului, de exemplu, victima se afl`
superiorii î[i pot eroda singur` cu el în birou. În alte
imaginea în fa]a anumitor cazuri, atacatorii pot alege s`
angaja]i, îns`, în acela[i timp, maximizeze stânjeneala
î[i pot îmbun`t`]i imaginea în victimei prin selectarea unei
fa]a acelor angaja]i care audien]e cât mai largi posibile
apreciaz` [efii hot`râ]i [i pentru s`vâr[irea abuzului
expansivi. Analizând r`d`cinile verbal, de exemplu, în timpul
latine ale cuvântului „abuz”, unei [edin]e.
observ`m c` particular „ab” 6. Volumul. Agresivitatea
semnific` „departe de”, „deviat verbal` implic`, de obicei,
de la”. Abuzul verbal, în lumina intensitate mai mare a vocii
acestei clarific`ri, constituie un decât cea obi[nuit`. Totu[i,
comportament lingvistic „deviat chiar dac` mesajul este livrat
de la” cel normal [i decent, cu printr-un simplu murmur la
care suntem obi[nui]i la locul urechea victimei, [i în acest
de munc`. Devierea de la caz volumul difer` de cel
starea normal` a lucrurilor se obi[nuit la locul de munc`.
poate petrece în cel pu]in [ase Din punctul de vedere al
moduri.
1. Tonul
onul. Tonul
[efului (sau al unui
coleg) poate fi
neobi[nuit de dur,
sarcastic, enervat
sau depreciativ în
compara]ie cu
tonul pe care
respectiva
persoan` îl
folose[te în mod
obi[nuit.
2. Con]inutul
Con]inutul.
Afirma]iile pot s`
nu aib` nici o
leg`tur` cu locul
de munc`.
Exemplele pot
include referin]e
sexuale, comentarii
despre alcool sau
droguri, ori
comentarii despre
igiena sau
îmbr`c`mintea
personal`.
3. Vocabu
ocabu--
larul. Vocabularul folosit în agresorului verbal, scopul
abuzul verbal poate fi sensibil ac]iunii sale este s` provoace
diferit, în special în cazul durere, nu s` aduc` o
exprim`rii r`ut`cioase, fa]` de schimbare constructiv` ori s`
cuvintele utilizate pentru îmbun`t`]easc` rela]iile de
comunicarea obi[nuit` de la munc`. Tipic` abuzului verbal
birou. este criticarea activit`]ii cuiva
4. Semnalele prin jignirea persoanei. Victima
nonverbale. Expresia facial` se simte mai degrab` atacat`
a vorbitorului, postura, personal decât evaluat`
gesticula]ia mâinilor, mi[c`rile profesional. Angaja]ii care au
corpului (plimbatul de colo- devenit ]inta mâniei
colo, de exemplu), toate trimit r`zbun`toare a unui [ef ajung
SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011 21
deseori s` fie victimele
abuzului emo]ional sau psihic:
„Nu-l pot da afar`, îns` pot s`-i
fac via]a un co[mar atât timp
cât îmi va fi subordonat”.
Abuzul verbal
la locul de munc`
Este pu]in probabil c` ne
putem în[ela atunci când
suntem ]inta direct` a abuzului
verbal. Instinctiv [tim când
cineva încearc` s` ne
umileasc` sau când un
superior, un coleg sau o alt`
persoan` dep`[e[te grani]a
simplei mustr`ri (meritat` sau
nu) [i utilizeaz` limbajul pentru
a bagateliza aspecte
importante ale personalit`]ii
noastre.
Iat` câteva aspecte ale
agresivit`]ii verbale, la locul de
munc`:
a. Abuzul verbal se
concentreaz` asupra a
ceea ce suntem, nu asupra
a ceea ce facem.
Este normal ca
performan]ele noastre de la
serviciu s` fie supuse criticilor [i
comentariilor, mai ales în cazul
evalu`rilor formale sau
informale ale performan]ei. Cu
siguran]` c` superiorul ne
poate spune: „Te-ai angajat s`
aduci acest raport la prânz [i
deja ai întârziat dou` ore”. Acest
tip de critic` se concentreaz`
asupra a ceea ce am f`cut (sau,
în acest caz, a ceea ce nu am
f`cut). Persoanele care nu
suport` s` le fie criticate în nici
un fel activit`]ile poate c` ar
trebui s` evite s` lucreze într-o
organiza]ie militar`. Îns`, dac`
superiorul spune „E[ti un
mincinos! Ai promis s` aduci
acest raport pân` la prânz [i nu
te-ai ]inut de promisiune” –
atunci ]inta atacului s`u nu mai
sunt ac]iunile, ci caracterul sau
umanitatea. Nimeni nu-[i
dore[te ca religia, sexul,
orientarea sexual`,
handicapurile, etnia, starea
civil` sau înf`]i[area sa s`
devin` ]inta atacurilor unui
agresor.
b. Abuzul verbal caut`
s` r`neasc`, nu s`
exprime sentimente.
La întâlniri, interviuri între
patru ochi sau conferin]e, în
discu]iile dup` terminarea
programului ori în pauze, nu
este neobi[nuit [i nici foarte
deranjant ca un superior sau un
22 SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011
coleg s` dea glas frustr`rilor
legate de serviciu. „Pur [i
simplu nu-mi vine s` cred c`
n-au ajuns înc` materialele
solicitate”, se poate indigna un
[ef. Acest gen de izbucnire este
neutr`, în sensul în care [eful
doar î[i exprim` sentimentul
de enervare cu privire la o
întârziere. Îns`, dac`
superiorul le spune
subordona]ilor: „Amatorismul
[i incompeten]a voastr` au
determinat întârzieri cu
executarea lucr`rii”, atunci
limbajul este clar beligerant.
Aceast` exprimare nu mai are
ca scop simpla desc`rcare a
mâniei, ci urm`re[te s`
jigneasc` profund.
c. Abuzul verbal pune
în discu]ie lipsurile într-un
fel care descurajeaz`
schimbarea constructiv`.
Fiecare dintre noi are
aspecte ale personalit`]ii care
sunt deosebit de sensibile la
insulte sau critici. Agresorii
verbali identific` aceste
vulnerabilit`]i [i insist` asupra
lor nu pentru a ne ajuta s` ne
îmbun`t`]im abilit`]ile de
serviciu, ci pentru a ne face s`
ne sim]im inconfortabil în ceea
ce prive[te personalitatea
noastr` sau abilit`]ile noastre
de munc`. Cheia
recunoa[terii abuzului verbal
care se bazeaz` pe
vulnerabilit`]ile victimei nu
const` atât în cuvintele exacte
utilizate de atacator, cât în
r`utatea clar` [i repetat` ce
caracterizeaz` aceste abuzuri.
Atacurile care vizeaz` punctele
vulnerabile ale unei persoane
sunt mascate deseori de
tachin`ri sau glume (o strategie
numit` de Freud „umor
tenden]ios”).
d. Abuzul verbal este
dispropor]ionat fa]` de
situa]ia normal` de
comunicare.
Uneori, chiar [i atunci când
un comentariu negativ [i o
ac]iune punitiv` sunt justificate,
agresorul verbal „d` volumul la
maxim” în ceea ce prive[te
con]inutul, intensitatea
emo]ional` [i vizibilitatea
public` a confrunt`rii.
e. Abuzul verbal este
deseori înso]it de un act
sau un gest deosebit ori
violent.
Aceia care utilizeaz` atacul
verbal î[i doresc ca victimele
lor s` ]in` minte pentru
totdeauna incidentul. În acela[i
timp, atacatorii doresc s`
stigmatizeze victima în ochii
celorlal]i. Nimic nu se
potrive[te cu aceste inten]ii mai
bine decât un act sau un gest
dramatic care s` puncteze [i
s` fixeze în memorie limbajul
abuziv. La locul de munc`, un
astfel de comportament se
poate manifesta prin trântirea
cu zgomot a unei u[i,
excluderea de la [edin]`,
ruperea obiectelor (pixurile [i
creioanele sunt preferate), sau
aruncarea pe jos a obiectelor
de pe birou. Aceste acte
violente îi spun clar [i r`spicat
victimei: „Te v`d ca pe un copil
pe care îl pot r`ni dup` plac.
Vreau s` îmi [tii de fric` [i
astfel s` te controlez” (în
acela[i fel în care un p`rinte
autoritar încearc` s`-[i domine
[i s`-[i terorizeze copilul
speriat). Actul simbolic de
violen]` poart` un mesaj clar:
„Vreau sa te r`nesc”.
f. Abuzul verbal
con]ine cuvinte obscene
[i înjur`turi.
Utilizarea cuvintelor
obscene sau a blestemelor
aduce atingere statutului,
demnit`]ii [i sensibilit`]ii
persoanei c`reia îi sunt
adresate. Din acest motiv,
limbajul obscen [i înjur`turile
sunt considerate dovezi
evidente ale abuzului verbal,
întrucât creeaz` [i men]in un
mediu de lucru ostil. Îns`, dac`
identificarea expresiilor
obscene reprezint` un
simptom clar al agresivit`]ii
verbale, nu trebuie s` facem
gre[eala de a considera c`
limbajul dur sau jignitor, dar
care nu con]ine cuvinte
obscene, nu este un abuz
verbal. De fapt, în medie, cele
mai multe exemple de atacuri
verbale la locul de munc` nu
con]in înjur`turi sau blesteme
„agresorii fiind prea vicleni
pentru a c`dea într-o capcan`
atât de evident`. În schimb,
este mult mai probabil ca
limbajul agresiv s` utilizeze
compara]ii negative („Ai
memorie cât o musc`”) sau
întreb`ri retorice („E ceva
acolo, în cap la tine?”) care
înjosesc [i persecut` victima
avut` în vedere.
Factori de
vulnerabilitate
în cazul
abuzului verbal
Ne întreb`m de ce unele
persoane sunt victime ale
abuzului verbal, în timp ce
altele (pe care îi consider`m
mult mai expu[i unui atac sau
care chiar îl merit`) au sc`pat
de furia agresorului. Exist`
anumite atribute personale
care pot func]iona ca un
magnet pentru abuzul verbal.
Socrate îi îndemna pe oameni
„s` se cunoasc` pe ei în[i[i” [i
pentru c` aceasta reprezenta o
metod` excelent` de preg`tire
în vederea confrunt`rilor cu
ceilal]i.
 Din aceast` perspectiv`,
exist` câteva circumstan]e care
ne ajut` s` în]elegem de ce unii
sunt victime ale abuzului verbal,
în timp ce al]ii nu se confrunt`
cu asemenea situa]ii la locul de
munc`.
1. Personalit`]ile
victimei [i ale atacatorului
sunt diferite.
Fiecare tip de personalitate,
indiferent dac` este înn`scut
sau dezvoltat ca reac]ie la
mediu, prive[te via]a dintr-o
perspectiv` diferit`. Ceea ce un
anumit tip de personalitate
consider` potrivit [i dezirabil
poate fi v`zut ca total neadecvat
[i absurd de un alt tip de
personalitate.
2. Realitatea conflic-
telor dintre temperamente
se asociaz` problemei
diferen]elor de persona-
litate. Cercet`ri recente
întreprinse atât la University of
California, cât [i la Berkeley [i
în alte centre au demonstrat
c` bebelu[ii se nasc cu
anumite preferin]e
comportamentale. Extrem de
vizibil, unii dintre noi sunt
timizi de la na[tere (tipul
„introspectiv” sau „introvertit”),
pe când al]ii sunt îndr`zne]i
(tipul „extravertit”). Aceste
diferen]e puternice de
temperament pot genera
abuzuri verbale, mai ales în
condi]ii de stres. Solu]ia în
cazul diferen]elor de
temperament nu este, desigur,
încercarea de a le impune
tuturor din echip` acela[i
tip de temperament.
Mai degrab`,
managerii [i angaja]ii
de la toate nivelurile
trebuie s` fie con[tien]i
de influen]a pe care o
au diferen]ele de
temperament în
interac]iunile de la locul de
munc`.
3. De]inerea unei
pozi]ii importante în
structura organiza]iei. De[i
atacul verbal nu este inevitabil
asociat cu pozi]iile-cheie dintr-o
organiza]ie, persoanele care
de]in astfel de func]ii pot fi
prevenite cu privire la aceste
explozii verbale pentru a-[i
preg`ti strategii care s` fac`
fa]` atacurilor.
4. Crearea impresiei
unei persoane care î[i
recap`t` rapid buna
dispozi]ie, dar care nu
r`spunde niciodat` la
atacuri. Cu alte cuvinte,
comportamentul lini[tit [i
echilibrat poate fi considerat de
[ef sau de poten]ialul agresor
drept o modalitate sigur` de „a
sc`pa cu fa]a curat`” atunci
când vine timpul s` se
descarce asupra cuiva, astfel
speciali[tii din domeniul
psihologiei organiza]ionale au
identificat angajatul „sac de
box”. Acesta înghite atacurile
verbale ale [efului, pentru ca
apoi s` continue s` se
comporte ca [i când nimic nu
s-ar fi întâmplat. Între timp,
[eful se folose[te de acest sac
de box pentru a le transmite un
mesaj de for]` tuturor celorlal]i
angaja]i.
5. De]inerea unui
atribut dominant care
atrage mânia atacatorului.
Uneori, orice poate face pe
cineva diferit de ceilal]i colegi
poate constitui un motiv pentru
a deveni ]inta abuzului verbal
(un tatuaj, religia, educa]ia,
accentul etc.). Un prim pas
pentru a pune cap`t
atacului verbal
îndreptat împotriva „celor
diferi]i” este s`-l face]i pe
agresor s` recunoasc` [i s`
în]eleag` aspectele acestei
diferen]e.
6. „Marginalitatea” din
punct de vedere social
sau organiza]ional.
Angaja]ii pe perioad`
determinat` se plâng c` li se
vorbe[te pe tonuri
neprietenoase [i pline de
superioritate, care nu sunt
folosite în cazul angaja]ilor
permanen]i.
Sociologii au investigat
fenomenul „marginalilor” în
societ`]i [i grupuri. Fiecare
grup social, indiferent cât de
s`rac sau needucat, vrea s`
cread` ([i s`-i fac` [i pe al]ii s`
cread`) c` altcineva se afl`
plasat mai prost decât ei în
ceea ce prive[te statutul sau
oportunit`]ile (dar nu numai;
vor continua lista cu nivelul de
inteligent`, corectitudinea,
frumuse]ea, s`n`tatea [i a[a
mai departe). Aceia care sunt
percepu]i drept marginali fie de
c`tre cuno[tin]e, fie de grupurile
sociale sunt mult mai expu[i
abuzului, inclusiv celui verbal.
Agresorii vizeaz` aceste
persoane deoarece, în genere,
ele sunt mai pu]in capabile s`
se apere singure [i duc lips`
cronic` de alia]i. Nici un alt grup
social nu î[i manifest` dorin]a
de a le s`ri în ajutor.
7. Factori specifici de
mediu sau care ]in de
circumstan]e (de exemplu,
ultimul venit într-un
colectiv). În colectivul
dumneavoastr`, statutul de
„nou-venit” poate
atrage o palet`
larg` de
atacuri
minore, de la „Chiar nu [tii ce
trebuie s` faci, nu-i a[a?” la „Î]i
spun acum cum s` faci, îns`
po]i s` m` întrebi [i mâine,
pentru c` sigur vei uita” sau „Nu
sta a[a. M`car pref`-te c` faci
ceva util”. Angaja]ii mai în vârst`
sau mai vechi spun astfel de
lucruri nesuferite pentru a v`
reaminti de statutul lor superior
[i de necesitatea de a v` ]ine
coada între picioare. De fapt, le
face pl`cere s` observe
disconfortul dumneavoastr` de
nou-venit, deoarece
contrasteaz` pl`cut cu
sentimentele lor de securitate [i
SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011
pricepere cu privire la propriul
loc de munc`.
Solu]ia la „dilema nou-
venitului” nu const` în
rebeliune împotriva „vechii
g`rzi” [i r`zvr`tirea împotriva
tuturor conven]iilor de la birou.
Abilitatea dumneavoastr`
de a para afirma]iile abuzive
prin replici amuzante (îns` nu
persiflante) [i refuzul de a
p`rea neajutorat constituie
metode eficiente de a pune
cap`t acestor forme de atac
verbal.
Efectele abuzului
verbal asupra
s`n`t`]ii [i
randamentului la
locul de munc`
Sentimentele fiec`ruia
dintre noi au avut de suferit
m`car o dat` pe parcursul
carierei. Abuzul verbal [i
impactul s`u nu se rezum`
doar la sentimente r`nite: „[eful
mi-a vorbit urât”. De fapt, este
un act care afecteaz` individul
vizat [i organiza]ia din care face
parte în cel pu]in opt moduri.
A . Victimele abuzului
verbal „intr` în p`mânt” în
sensul c` încearc` s` se fac`
remarcate cât mai pu]in, inclusiv
în ceea ce prive[te contribu]iile
[i eforturile lor. Nu este
neobi[nuit ca, în urma unui
abuz verbal, s` vedem victima
scufundat` literalmente în
propriul scaun [i stând cu capul
în p`mânt. De[i aceste victime
nu î[i pot permite de obicei s`
dispar` efectiv de la serviciu,
ele dispar dintre membrii de
valoare ai echipei respective.
B . Agresivitatea verbal`
distruge instantaneu
încrederea, nu numai dintre
victim` [i agresor, ci [i pe cea
dintre agresorul verbal [i to]i
ceilal]i care afl` despre incident
[i se pot teme c` vor fi viza]i pe
viitor. Iar odat` cu dispari]ia
încrederii dispare [i asumarea
riscurilor. Victimele [i martorii
abuzurilor verbale „joac`
prudent”, nimicind astfel
contribu]iile lor, crea]ia [i spiritul
de ini]iativ`.
C . Dac` atacul verbal
se produce în sânul unei
ec hipe, se destram` rapid
echipe,
rela]iile de munc` care
ofereau suport emo]ional
membrilor afecta]i. Entuziasmul
anterior al echipei este înlocuit
23
de [edin]e posomorâte la care
nimeni nu dore[te s` ia
cuvântul de frica unui abuz
verbal.
D . Randamentul
victimei scade, dat fiind c`
motiva]ia sec`tuie[te, iar
descurajarea îi ia locul.
Interesant de observat, inclusiv
randamentul agresorului verbal
pare a intra în declin, deoarece
timpul îi este ocupat cu [edin]e
cu superiorii, sesiuni de
preg`tire ale departamentului
de resurse umane [i cu eforturi
înnoite de a reconstrui echipa
aflat` în subordine.
E . Terenul este deschis
r`fuielilor
r`fuielilor,, unei b`t`lii pe
toate fronturile, care îi poate
acapara pe agresorul verbal [i
pe victimele sale pentru
perioade de luni sau chiar ani.
În unele discu]ii prin care î[i
anun]` demisia, angaja]ii
relateaz`: „M` simt atât de bine
c` îmi dau demisia. În sfâr[it
scap de directorul X”.
Organiza]ia devine terenul unui
joc complex al vendetelor, în
care se încearc` s` se
pl`teasc` poli]e verbale
nerezolvate.
F. Perspectivele
profesionale – atât ale
victimei, cât [i ale agresorului –
se plafoneaz` imediat sau
chiar intr` în declin.
Promov`rile [i alte recunoa[teri
profesionale pot fi puse în
a[teptare pân` când
dolean]ele, plângerile [i
resentimentele sunt rezolvate în
mod satisf`c`tor.
G . Starea s`n`t`]ii celor
care sufer` de pe urma
stresului agresivit`]ii verbale
cunoa[te o înr`ut`]ire.
Zilele de concediu medical se
înmul]esc, deoarece angaja]ii
încearc` s`-i evite cât mai mult
posibil pe agresori.
H . Fluctua]ia
personalului ia amploare [i
odat` cu ea se m`resc [i
costurile recrut`rii, angaj`rii [i
preg`tirii angaja]ilor care vin s`
îi înlocuiasc` pe cei pleca]i.
Dac` agresivitatea verbal` este
tolerat` în organiza]ie,
devenind permanent`,
angajarea de personal nou
poate deveni dificil` din cauza
reputa]iei p`tate care afecteaz`
organiza]ia.
Exper]ii în rela]ii umane au
o list` a pericolelor personale
la care sunt expu[i agresorii
sau victimele abuzului verbal:
 Limbajul ostil v` poate omorî
24 SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011
la fel de bine precum o poate
face [ofatul agresiv. Limbajul
ostil r`ne[te, d` na[tere la
frustr`ri [i îi n`uce[te pe
oameni; prejudiciul apare în
timp, iar r`nile nu sunt u[or de
detectat.  Expunerea la
agresivitatea verbal` cronic`
nu las` urme sau r`ni vizibile,
îns` reprezint` premisa
garantat` pentru ulcere, dureri
de cap [i migrene, tensiune
arterial` crescut`, atacuri
alergice, accidente suferite
acas` sau pe autostrad`,
r`celi, urticarii, depresii [i tot
felul de alte nepl`ceri.
 Persoanele nervoase [i
cinice sunt de cinci ori mai
expuse decesului înainte de 50
de ani, decât cele calme [i
încrez`toare.  Oamenii de
[tiin]` au observat de mult timp
asocierea dintre s`n`tate [i
rela]iile sociale. Persoanele
izolate sau mai pu]in integrate
social sunt mai pu]in s`n`-
toase „atât fizic, cât [i psihic” [i
mult mai expuse riscului de
deces.  Aceste efecte nu se
fac cunoscute pe termen scurt
[i, din aceast` cauz`, este
nevoie de atât de mult timp
pentru a descoperi ce se
petrece de fapt. Pe termen
scurt, s-ar p`rea c` persoanele
cele mai meschine, mai
mânioase sau mai pu]in
pl`cute sunt cele care culeg
toate beneficiile. A fost nevoie
de tehnica de calcul actual`,
care poate descoperi tipare
printre sute de mii de fi[e
medicale, pentru a afla care
sunt adev`ratele consecin]e.
Acestea nu sunt cele pe care le
vedem la televizor.  Persoa-
nele care sunt mult prea
nervoase pentru a asculta nu
pot fi educate.  Cercet`rile au
ar`tat c` ascultarea cu aten]ie
este un factor benefic pentru
s`n`tate. Atunci când ascul]i cu
aten]ie, presiunea sângelui
coboar`, b`t`ile inimii scad în
frecven]`, iar corpul arat` acele
semne s`n`toase asociate cu
relaxarea. Atunci când felul în
care v` exprima]i îi face pe
ceilal]i s` le plac` s` fie în jurul
dumneavoastr` [i s`-[i doreasc`
s` vorbeasc` cu dumnea-
voastr`, atunci când v` cur`]a]i
limbajul, astfel încât agresi-
vitatea verbal` s` nu fie o
constant` a vie]ii dumnea-
voastr`, atunci face]i pentru
s`n`tatea [i bun`starea
dumneavoastr` mult mai multe
decât a]i putea face în orice alt fel.
Mânia nu este numai
d`un`toare pentru
randamentul la locul de
munc`, îns` ea implic` pe
termen lung riscuri serioase în
ceea ce prive[te s`n`tatea
angaja]ilor. Într-un studiu
asupra doctorilor care au
absolvit University of North
Carolina, cu vârste între 25 [i
50 de ani, jum`tatea mai
nervoas` a subiec]ilor era de
cinci ori mai expus` la afec]iuni
ale inimii [i de [apte ori mai
pasibil` s` moar` din orice alt`
cauz`, în compara]ie cu cei
mai pu]in nervo[i. Un alt studiu
efectuat asupra studen]ilor la
Drept de la University of North
Carolina a demonstrat c` din
primul sfert al celor mai nervo[i
juri[ti, 20% au decedat înainte
de 50 de ani, în timp ce din
sfertul celor mai pu]in nervo[i,
numai 4% decedaser` înainte
de 50 de ani.
Într-un studiu efectuat pe
1.800 de b`rba]i de vârst`
mijlocie, dintr-o fabric` a
Chicago Western Electric,
s-a constatat c` jum`tatea mai
nervoas` dintre ei era de 1,5
ori mai expus` la riscul
dezvolt`rii de afec]iuni
coronariene, de 1,5 ori mai
pasibil` s` moar` din orice alt`
cauz` [i mult mai pasibil` s`
se îmboln`veasc` de cancer.
Nervozitatea este un factor
care predispune la un deces
prematur mult mai mult decât
fumatul, tensiunea crescut`
sau nivelul ridicat de
colesterol.
Pe scurt, dac` v` perpeli]i
din cauza abuzurilor verbale la
care a]i fost supu[i, trebuie s`
[ti]i c` mânia dumneavoastr`,
gesturile de r`zbunare,
expresiile acre [i starea
general` de proast` dispozi]ie
de la locul de munc` v` fac
probabil mai mult r`u decât
agresorului dumneavoastr`.
De dragul propriei s`n`t`]i
fizice [i mentale, încerca]i s`
solu]iona]i incidentele de
agresivitate verbal` de la locul
de munc`.
Doar prin limitarea strict` a
agresivit`]ii interpersonale, în
special a celei verbale, se
poate ajunge la „schimbarea
extrem`”, transformându-se un
loc de munc` plin de furie,
brutal, într-un loc al rela]iilor
construite pe încredere [i al
productivit`]ii bazate pe
eliberarea de fric`.
Tehnici de evitare
a abuzului verbal
pentru manageri
(comandan]i)
I. Nu ridica]i vocea.
Indiferent de con]inutul
mesajului transmis, un ton
ridicat îl face pe ascult`tor s`
intre instantaneu în defensiv`.
Agresivitatea verbal` î[i va face
cu siguran]` apari]ia.
II. Nu înjura]i. Pur [i simplu
nu o face]i; nu pentru c` locul
de munc` ar fi [coala de
duminic`, ci pentru c` un
manager inteligent nu le ofer`
criticilor lui ]inte atât de clare.
III. Nu da]i porecle.
Poreclele peiorative
(„Pinocchio!”, „Mincinosule!”
etc.) sunt cuvinte care
declan[eaz` în mod automat
conflictul, reprezentând dovezi
clare ale vinov`]iei ini]iatorului
atacului verbal.
IV. Când sunte]i sup`rat,
asculta]i mai mult
[i vorbi]i
mai
pu]in.
Unele
persoane
v` scot
atât de
tare din
s`rite, încât
v` e team`
de ce ve]i
ajunge s` spune]i,
dac` ve]i continua s` vorbi]i.
A[a c` mai bine t`ce]i. Când
sângele pulseaz` în tâmple,
este momentul s` v` calma]i [i
s` asculta]i.
V. Nu folosi]i sarcasmul
pentru a r`ni sentimentele
celorlal]i. Sarcasmul (o parodie
batjocoritoare cu privire la ce
spune cealalt` persoan`), prin
care umili]i [i trata]i de sus pe
cineva, treze[te mânia
persoanei atacate.
VI. Exprima]i-v`
nemul]umirea, dar nu ac]iona]i
precum nemul]umi]ii. Contractul
dumneavoastr` de munc` nu
v` cere s` v` l`sa]i emo]iile la
intrarea în firm`. Orice manager
bun încearc` sentimente
puternice cu privire la munc` [i
la propria echip`. Când sim]i]i
c` sentimentele negative încep
s` fiarb`, pur [i simplu
comunica]i-i acest lucru
persoanei în cauz`, îns` nu
l`sa]i ca aceste sentimente s`
se transpun` în comportament,
deoarece agresivitatea verbal`
v` poate afecta propriile
interese.
VII. Critica]i problema, nu
persoana. Dac` contabilul a
calculat gre[it sumele din
buget, concentra]i-v` aten]ia
asupra a ceea ce a f`cut gre[it
[i asupra motivelor. Nu înainta]i
pe ghea]a sub]ire a critic`rii
însu[irilor personale ale
contabilului (aceasta incluzând
remarci caustice cu privire la
inteligen]a, devotamentul sau
educa]ia lui.)
VIII. Nu profera]i amenin]`ri
vagi. Dac` gre[eala unei
persoane va atrage dup`
sine anumite consecin]e,
spune]i clar acest lucru,
îns` nu chinui]i
imagina]ia persoanei
prin amenin]`ri
deschise, dar vagi,
precum „Vei
regreta” sau „N-a[ vrea s` fiu
în pielea ta”.
IX. Nu pleca]i în timp ce
persoana încearc` s` se
explice. A întoarce spatele
unei persoane care face
efortul s` v` explice o
problem` sau o situa]ie este
echivalent cu o „agresivitate
verbal` t`cut`” ori nonverbal`.
Odat` ce sim]i]i c` exploda]i
de nervi dac` nu v`
îndep`rta]i de persoana
respectiv`, mai bine propune]i
o alt` \nt#lnire, mai t#rziu.
X. Nu ]ine]i sabia la
vedere. Nu sunte]i pl`tit s` vi
se umfle venele [i s` v` sar`
inima din piept de furie, la
birou. S`n`tatea
dumneavoastr`, fericirea [i
imaginea profesional` nu sunt
deloc îmbun`t`]ite prin
afi[area mâniei. Sunte]i prea
intelligent pentru a v` l`sa
antrenat de toate persoanele
[i circumstan]ele care v`
împing c`tre mânie.
Recomand`ri
pentru angaja]i
Doctorii vorbesc de „ora de
aur”, potrivit` interven]iei
medicale în cazul unui accident;
dac` interven]ia vine mai târziu,
[ansele unei recuper`ri totale a
pacientului scad drastic. La fel,
putem vorbi de „minutul de aur”
[i în cazul atacului verbal.
Conteaz` enorm de
mult ce face]i în
primul minut,
atunci când
devine
evident c`
agresivitatea
verbal` se
n`puste[te
asupra
dumneavoastr`.
Ideal este
s` pute]i privi
agresorul în
ochi, s`
inspira]i adânc
pentru a avea
curajul de a-i
spune
politicos, dar
ferm, c` ve]i
putea continua
dialogul doar în
momentul când nu
ve]i mai fi insulta]i
[i ve]i putea avea o
conversa]ie ra]ional`.
De cele mai multe
ori se întâmpl` s` nu pute]i
preveni sau evita incidentul (v`
afla]i într-o împrejurare public`,
într-o [edin]`, într-o adunare). În
aceste cazuri este bine s`
recurge]i la urm`toarele
(posibile) strategii:
Strategia unu: nota]i-v`
cu exactitate cuvintele care
v-au fost adresate, a[a cum vi
le aminti]i cel mai bine, [i ce
a]i r`spuns dumneavoastr`.
Notarea evenimentelor
petrecute are dublul avantaj
de a fixa detaliile înainte de a
fi uitate (de parc` le-a]i putea
uita) [i de a oferi o perspectiv`
mai deta[at` cu privire la ce
anume s-a întâmplat exact.
Wordsworth spunea c` cea
mai bun` poezie este „emo]ia
reg`sit` în lini[te”. Crearea
unei note a incidentului
reprezint` oportunitatea de a
transpune emo]ia brut` într-un
limbaj ra]ional.
Strategia doi: lua]i o
mic` pauz` pentru a v` verifica
propriile impresii. Încerca]i s`
recunoa[te]i în sinea
dumneavoastr` orice
provocare cu care, inten]ionat
sau nu, a]i alimentat incidentul.
Strategia trei: \ncerca]i
s` identifica]i motivul pentru
care tocmai dumneavoastr` a]i
fost ales drept ]int` a atacului.
Scopul nu este s` v`
autoînvinov`]i]i, ci s`
descoperi]i dac` atacul era
unul personal sau unul
îndreptat de fapt împotriva
func]iei dumneavoastr` din
cadrul organiza]iei sau
împotriva altor factori.
Strategia patru: discuta]i
despre incident cu un prieten
bun. Este foarte important ca
persoana s` fie „de încredere”,
deoarece îi ve]i împ`rt`[i cele
mai intime sentimente de
mânie, anxietate [i
vulnerabilitate [i trebuie s`
pute]i avea încredere c` nu va
face cunoscute problemele
dumneavoastr` altora din
organiza]ie (bârfa poate s` fie
distorsionat` [i amplificat` [i
s` ajung` la urechile anumitor
persoane pe care nu v` pute]i
baza). Este important s` ave]i
aceast` discu]ie cu un prieten
nu doar pentru a v` desc`rca
(recâ[tigând astfel controlul
propriilor emo]ii), ci [i pentru a
beneficia de perspectiva
acestei persoane cu privire la
experien]a tr`it` de
dumneavoastr`. Dac`
prietenul respectiv percepe
într-o lumin` cu totul diferit`
întâmplarea, atunci ave]i un
argument puternic pentru a
reexamina percep]ia
dumneavoastr`, motivele [i
amintirile legate de incident,
pentru a v` clarifica cu privire
la natura acestuia.
Dup` incident, trebuie s`
decide]i dac` v` ve]i cheltui
energiile pentru a ob]ine
scuze, a remedia rela]iile cu
respectiva persoan`, a raporta
incidentul, a clarifica detaliile
cu privire la incident, sau o
combina]ie a acestor ac]iuni.
Strategia unu : dac` dori]i
s` ob]ine]i scuze (ceea ce
reprezint` cu siguran]` o idee
bun`), atunci, pân` nu le
ob]ine]i, nu v` preface]i c`
lucrurile continu` s` se
desf`[oare ca de obicei. Dac`
agresorul nu î[i cere singur
SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011
scuze, lua]i taurul de coarne.
Dac` persoana bate în
retragere sau v` întreab` de ce
trebuie s` fac` acest lucru fi]i
preg`tit s`-i explica]i în detaliu.
Pute]i prezenta aceast`
informa]ie calm, neprovocator.
S-ar putea ca persoana s`
refuze s`-[i cear` scuze, îns`,
întrucât a]i insistat asupra
incidentului, v` ve]i sim]i mai
puternic [i, având controlul
situa]iei, dumneavoastr` i-a]i
oferit agresorului oportunitatea
s` aduc` lucrurile înapoi, la
normal.
Strategia doi: dac` sim]i]i
c` v` pute]i descurca [i f`r`
scuze, iar tot ceea ce v` dori]i
este remedierea rela]iilor cu
agresorul, aranja]i o întâlnire
într-un moment în care pute]i
discuta relaxat, f`r` ca timpul
s` v` preseze. Dac` este
posibil, încerca]i ca
întrevederea s` se desf`[oare
într-o loca]ie diferit` de cea în
care s-a petrecut abuzul
verbal. La aceast` întrevedere
îi ve]i spune cum v-a]i sim]it în
urma tratamentului primit [i
cum v-ar pl`cea s` fi]i tratat pe
viitor. Fi]i dispus s` asculta]i
versiunea agresorului cu
privire la „ce încerca s` v`
spun`”, chiar dac` difer`
radical de ce a spus de fapt.
Alege]i formul`ri sau idei
conciliante [i construi]i pe
marginea lor.
Strategia trei: de multe
ori, agresiunile implic`
neîn]elegerea anumitor lucruri
importante. Dac` realiza]i c`
agresorul era informat gre[it,
pute]i încerca s` clarifica]i
acest aspect într-o întâlnire fa]`
în fa]`. Simpla corectare a
informa]iilor nu este un
substitut al remedierii rela]iilor,
îns` îl poate ajuta pe agresor
s` remarce eroarea f`cut`.
BIBLIOGRAFIE
 Bell, Arthur H., Gestionarea
conflictelor în organiza]ii, Ia[i, Editura
Polirom, 2007.
 Elgin, Suzette Haden, You Can`t
Say That to Me! Stopping the Pain of
Verbal Abuse, Wiley, New Jersey, 1995.
 Hedges, P., Personalitate [i
temperament, Bucure[ti, Editura
Humanitas, 1999.
 Jung, C. G., Opere vol. 6, Tipuri
psihologice, Bucure[ti, Editura Trei,
2004.
 Wosinska, Wilhelmina, Psihologia
vie]ii sociale, Bucure[ti, Editura
Renaissance, 2005.
25
 GRAFOLOGIA –
MODALITATE ALTERNATIV~
DE INVESTIGARE A PERSONALIT~}II
Când scriem, toate
emo]iile noastre
S
crisul, ca
instrument de
interioare din acel
exprimare al
moment se exprim` în fiec`ruia dintre noi,
scrisul nostru. Dar, presupune un angrenaj ce
odat` cu ele, se antreneaz` în aceast`
exprimare întreg psihicul,
reflect` în scris [i fizicul [i fiziologicul, într-o
personalitatea mi[care unitar` ce ne permite
circumscris` acestor s` cunoa[tem persoana care
a executat-o.
emo]ii. Al`turi de Fiecare dintre noi,
tr`s`turile ce ne înv`]ând ini]ial [i apoi
înso]esc mai pregnant, exersând, ne-am format
aceast` deprindere de a
scrisul exprim`
tr`s`turile principale,
scrie, devenit` un
automatism, care angreneaz`
constantele în exprimarea ei o parte
personalit`]ii noastre con[tient` a noastr`, dar [i
una incon[tient`, cea
care ne înso]esc subcon[tient` înso]ind
pretutindeni. implicit deprinderea de a
scrie. Uneori ne concentr`m
mai mult atunci când ne
26 SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011
Alina Arabella MARINCA
exprim`m în scris, poate
pentru c` este un act oficial
unde caligrafia [i lizibilitatea
scrisului conteaz`, alteori,
când scriem liber ni[te
gânduri de moment de
exemplu, scrisul curge de la
sine [i nu ne mai concentr`m
pe fiecare liter` sau cuvânt în
parte. Indiferent de modul în
care scriem, dac` suntem
gr`bi]i [i scrisul este mai
agitat, ori dac` nu ne mai
concentr`m deloc pentru c`
nimeni altcineva în afara
noastr` nu va citi, [i modul în
care am scris nu conteaz`,
indiferent dac` scriem mult
mai ilizibil, mai deformat
decât alt`dat`, ori în alt`
direc]ie decât scriem de
obicei, constantele persona-
lit`]ii noastre, tr`s`turile
noastre principale prin care
ne identific`m ca persoan`
se p`streaz`. De aceea,
scrisul nostru nu minte, ci
dezv`luie a[a cum suntem,
indiferent de moment,
dispozi]ie ori stare general`,
proast` ori foarte bun`.
Bineîn]eles c` scrisul ne d` [i
informa]ii de moment despre
persoana în cauz`, dar [i
informa]ii generale care o
înso]esc mereu, în orice
context, în orice moment al
s`u.
Un îndemn
spre cunoa[tere
Când scriem, toat`
zestrea noastr` genetic`, ce
ne înso]e[te la fiecare pas, se
exprim` [i ea, iar odat` cu
aceasta [i starea noastr`
fiziologic`, s`n`tatea fizic`,
precum [i premisele unor
atitudini viitoare. Pentru c`
mi[carea vine din noi [i, f`r`
s` con[tientiz`m, ea
înso]e[te tot angrenajul
personalit`]ii noastre în
general, nu putem disimula
oricât am crede, c`ci doar noi
am putut executa acea
mi[care grafic` [i nimeni
altcineva. {i aceasta vine ca
o prelungire a noastr`,
prelungire ce p`streaz`
tiparul nostru, o mic` parte
din angrenajul general, [i
care poate da indicii, încotro
ne îndrept`m. Bineîn]eles,
acest lucru se face în func]ie
de circumstan]ele [i de
condi]iile exterioare care ne
pot frâna ori ne pot stimula,
care pot favoriza ori
defavoriza apari]ia a ceva
anume din noi, care ne pot
direc]iona într-un anumit mod
transformarea noastr`
ulterioar`. De aceea scrisul
este mai mult decât un test
proiectiv, c`ci nu suntem pu[i
în situa]ia de a executa grafic
ceva anume, ci noi avem
deprinderea de a scrie, care
ni s-a format treptat, într-un
mod specific, particular, iar
atunci când ne exprim`m în
scris ne concentr`m la
con]inut, rar la caligrafie,
neb`nuind c` scrisul nostru
ar putea fi interpretat
disecând componentele sale.
Particularit`]ile fizice, motrice
[i psihice ale fiec`rei
persoane determin` o
conduit` psihomotorie
individual`. Psihomotricitatea
este „rezultatul integr`rii,
interac]iunii educa]iei [i
maturiz`rii, sinergiei [i
conjug`rii func]iilor motrice [i
psihice, un menaj în ceea ce
prive[te mi[c`rile [i func]iile
observabile, dar [i în ceea ce
le determin` [i le înso]e[te
(voin]a, afectivitatea,
trebuin]ele, impulsurile)”.
Astfel, psihomotricitatea
noastr` î[i g`se[te
concretizarea la nivelul
scrisului unind într-un mod
unic senza]iile kinestezice de
reprezent`rile anterioare,
specifice memoriei implicite [i
explicite deprinderii de a
scrie, limbajul ce ]ine de sfera
con[tient`, precum [i latura
volitiv` antrenat` de
inten]ionalitatea scrisului,
tensiunea interioar` a
persoanei care scrie sub
imperiul emo]iilor specifice
dar [i de fond, creativitatea,
mecanismele gândirii, nivelul
de inteligen]`, aptitudinile [i
atitudinile ca instrumente [i
valori de suport, caracterul cu
tr`s`turile principale [i cele
secundare ce îmbrac`
poten]ialul mod de
manifestare a individului
uman, starea simptomatic` a
persoanei. Acestea, împreun`
cu „gesturile-tip” în scris, ne
indic` cel mai exact specificul
persoanei, ele nu se afl` la
îndemân`, ci în profunzimea
psihic` a persoanei având
resorturi ce ]in [i de
incon[tient.
Important este s` re]inem:
 în scris componenta
ideomotorie este relativ
sc`zut` ca prezen]`,
deoarece nu exist` o
preg`tire prealabil` [i
îndelungat` pentru actul de a
scrie, iar noi prezent`m în
scris psihicul, a[a cum este,
f`r` a ne putea permite s`
ar`t`m într-un alt mod, mai
dezirabil din punctul nostru
de vedere;  la nivelul
scrisului unei persoane,
subcon[tientul, con[tientul [i
incon[tientul se reunesc în
mod dinamic, relev#nd
întreaga via]` psihic`
prezent` a subiectului, dar [i
cauzele [i resortul din trecut
ce stau la baza prezentului,
modul specific de coroborare
a tuturor tr`s`turilor de
personalitate, emergen]a
tr`s`turilor persoanei
vorbindu-ne despre via]a
psihic` viitoare, având astfel
un rol predictiv, ce se
reliefeaz` în mod mai
pregnant ca substan]` fa]` de
orice alt „obiect” de
investigare;  ritmul,
tensiunea înscrisului [i
amprenta grafic` a individului
ne vorbesc despre
temperamentul acestuia,
latura bazal` a persoanei
care îi imprim` un mod
specific de plecare, de la care
porne[te [i, ulterior, se
dezvolt` ca demers. Astfel, în
absen]a individului, putem
decela tot ceea ce ne
intereseaz` despre via]a sa
psihic`, despre tr`s`turile
sale. În timp, despre scris –
care dateaz` de 5.000 de ani
– s-a format o [tiin]`
complex`, ce tinde s` fie
exhaustiv` ca domeniu de
cercetare asupra sferei
psihice a individului uman (în
dinamica sa continu` cu
resorturile fizic si fiziologic,
]inând cont totodat` de tot
ceea ce a acumulat ca
experien]` pân` la acel
moment). Guvernat` de legi
[i metode, grafologia poate fi
concretizat` generic pur [i
simplu ca o metod` complex`
[i unic` prin modul de
investigare psihologic` a
subiectului, informa]iile pe
care le putem afla fiind ca
resort [i caracter singulare, [i
întotdeauna raportate la acel
subiect (ca întreg) ca etalon [i
nu la popula]ie (media
popula]iei). C`ci scrisul este
o component` unic` a
individului [i nu ne putem
raporta când decel`m
tr`s`turile unei persoane prin
scris decât la acea persoan`
ca întreg, ca sistem.
Deocamdat`, grafologia
este singura
[tiin]` care ne
permite
acest lucru
[i, astfel,
SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011
putem surprinde cel mai
exact specificul persoanei,
deci o putem cunoa[te în
adev`rata ei realitate. C`ci
este de dorit, [i optim în
acela[i timp, pentru a nu
gre[i, când vrem s` afl`m
una sau mai multe tr`s`turi
ale unei persoane, s` le
relev`m raportându-ne la
persoan` ca întreg cu tot ce
are ea fizic, psihic [i
fiziologic, [i nu doar prin
raportarea la etalon, la
popula]ie. Mai ales c` ast`zi,
noi, indivizii, devenind din ce
în ce mai independen]i,
tindem s` ne diferen]iem din
ce în ce mai mult.
Scrisul este o component`
unic` a individului [i nu ne
putem raporta când descriem
tr`s`turi ale unei persoane în
scris decât la acea persoan`
ca întreg, ca sistem [i nu
raportându-ne la ceilal]i. De[i
legile în grafologie [i
metodele de cercetare sunt
general valabile, o tr`s`tura
grafic` într-un înscris
semnific` altceva decât
aceea[i tr`s`tur` grafic` în
alt înscris. Astfel, concrete]ea
rezultatelor, diagnosticând
persoana prin intermediul
scrisului, este indiscutabil a
persoanei în cauz` [i, dac`
[tim resorturile acestei [tiin]e
(grafologia), nu putem gre[i.
Întotdeauna este necesar ca
27

tr`s`turile investigate sa fie
raportate la persoan` ca
întreg, altfel putem ajunge la
rezultate eronate [i chiar
periculoase.
O persoan`, pe lâng`
faptul c` scrie într-un mod
unic, net diferit de al alteia,
chiar în dou` momente
diferite ale zilei, scrisul s`u
nu este perfect identic
(con]inutul putând fi acela[i).
Astfel, avem în permanen]`
informa]ii importante [i
specifice despre persoana în
cauz` [i surprindem noi st`ri
[i noi moduri de ac]iune, ce
ne conduc [i mai aproape de
realitatea persoanei în cauz`,
realitate care poate fi o
enigm` în evolu]ia sa, chiar [i
pentru ea îns`[i. Dar, dac` ne
întreab` un psiholog –
„…bine, dar cum putem
decela prin scris nivelul de
adaptabilitate al subiectului [i
nivelul s`u de inteligen]`?”
R`spunsul este simplu: sunt
tr`s`turi anume în scris care
ne relev` poten]ialul
adaptativ al persoanei
raportat la tipul s`u de
personalitate, [i resursele pe
care persoana în cauz` le
folose[te pentru a se adapta,
precum [i poten]ialele
contexte în care cre[te
probabilitatea de a se adapta
mai rapid decât în altele. În
privin]a inteligen]ei generale,
prin intermediul scrisului se
poate decela nivelul existent
al inteligen]ei native, precum
28 SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011
[i nivelul la care a ajuns
individul privind inteligen]a
dobândit`, cristalizat`. Una
dintre legile importante ale
grafologiei ne spune c`
„gestul grafic este sub
influen]a imediat` a
creierului, forma sa nefiind
modificat` de organul
scriptor, dac` acesta
func]ioneaz` normal si se
g`se[te suficient de adaptat
la func]iunea sa”.
Tainele grafologiei
Scrisul presupune trei
componente mari [i anume
linia median`, unde avem
cuprinse toate literele mici
(a,e, c,i,m,n,o,r,s,u,v,x,w), dar
[i corpul median al literelor d
mic, b mic, q mic, p mic [.a.,
latura depasantelor
superioare ce include corpul
literelor mari ce se afla
deasupra liniei mediane, dar
[i bastonul literelor l mic, b
mic, d mic, t mic, f mic, h mic
[i latura depasantelor
inferioare adic` tot ce ]ine de
corpul literelor situate mai jos
de linia median` (v. literele f,
g, j, p, q, [, ], z).
Partea de sus a literelor
ce ]ine de depasantele
superioare ne indic` în
genere latura spiritual`, a
gândirii privind idea]ia,
componenta intelectual` a
persoanei, linia median` ne
indic` preponderent latura
afectiv` ca dezvoltare,
manifestare [i comunicare,
iar latura depasantelor
inferioare ne d` indicii asupra
materiei, pragmatismului,
activit`]ii fizice [i sexuale, a
necesit`]ii practice în genere.
Stânga ]ine de trecut, iar
dreapta de viitor, la fel cum tot
ce este vertical ]ine de
prezent. Dar acestea sunt
doar câteva din
componentele pe care ni le
poate dezv`lui scrisul unei
persoane, modul de scriere al
literelor, viteza de scriere,
ritmul, presiunea, direc]ia,
modul de leg`tur` între litere,
amplitudinea mi[c`rilor
grafice, a[ezarea în pagin`,
ne spun cu mult mai multe
despre componenta
fiziologic` [i cea psihologic`
a persoanei ancorate la
nivelul personalit`]ii sale, ca
întreg.
În general, un scris mare
ca dimensiune ne indic`
faptul c` persoana în cauz`
se exprim` ceva mai
pregnant, c` este
preponderent sincer` ca mod
de exprimare, mai comuni-
cativ` sub aspectul
exprim`rii, c` se implic`
afectiv în plus (mai ales dac`
linia median` este mai mare
ca dimensiune), c` este
dispus` s` pun` mai mult
suflet în ceea ce face (dar aici
bineîn]eles trebuie sa vedem
prin prisma altor tr`s`turi,
dac` nu este doar o
disimulare; sunt anumite
aspecte grafice ce ne indic`
nivelul de disimulare al
persoanei în cauz`); fa]` de
un scris mai mic ca
dimensiune (în general la
nivelul liniei mediane) ce ne
indic` o persoan` care tinde
s` se concentreze mai bine în
sarcin`, ce poate fi mai atent`
[i poate mai zgârcit` (aici
trebuie v`zut [i modul de
legare a literelor), mai
discret` [i cu un poten]ial sau
cu dorin]` de exprimare
sc`zute, în exterior, a
emo]iilor. Un scris cu
înclina]ie spre stânga, în
genere, ne indic` o persoan`
orientat` spre trecut sau
existen]a unei tendin]e de
disimulare la acea persoan`
ori de pruden]` exagerat`, o
persoan` care nu este, în
genere, influen]at` de mediul
exterior [i care î[i exprim`
puternic voin]a; un scris
înclinat spre dreapta ne
indic` în genere o persoana
sociabil`, influen]abil` de
mediul în care se desf`[oar`,
o persoan` care se
proiecteaz` în permanen]` în
viitor (cu atât mai mult, cu cât
înscrisul este mai înclinat
spre dreapta) [i cu tendin]a
de a-[i manifesta p`rerile,
tr`irile în exterior. Scrisul cu
înclina]ia vertical` ne indic` o
persoan` care î[i proiecteaz`
ac]iunile preponderent în
prezent ori în viitorul imediat,
cu o voin]` puternic` si mai
greu influen]abil`, iar afectiv,
mai aspr`. Dar se poate ca
persoana investigat` s` scrie
vertical îns` liniu]ele de la “t”,
partea ini]ial` [i final` a
cuvintelor ori a rândurilor
înscrisului s` se îndrepte spre
dreapta, [i atunci anumite
tr`s`turi s` o fac` s` se
propulseze ca ac]iune cu
tendin]a de a finaliza în viitor
si nu neap`rat in prezent.
Deci aceste tr`s`turi trebuie
raportate la întreg [i corelate
cu alte tr`s`turi pentru a
putea constitui un portret
psihologic exact, real al
persoanei. Dac` scrie în mai
multe direc]ii acest aspect ne
arat` în genere sau
o adaptabilitate
crescut` la variate
tipuri de situa]ii, sau
poate o incapacitate
de a lua singur` sau
în timp util decizii.
Un scris
supraîn`l]at, ale c`rui
depasante
superioare sunt net mai mari
ca dimensiune (f`r` a fi în
mod propor]ionat, ca raport)
decât linia median` ne indic`
o persoan` a c`rei latur`
intelectual` este net
dezvoltat`, reliefat`, ale c`rei
idei proprii conteaz`, iar dac`
depasantele superioare sunt
foarte lungi [i sub]iri, ne
indic` o persoan` ce poate
avea tendin]e paranoice f`r`
a intra neap`rat în patologic
(aten]ie c` nu neap`rat
aceasta tr`s`tur` grafic` într-
un înscris ne indic` tendin]ele
paranoide, de exemplu).
Un scris ale c`rui
depasante inferioare sunt net
accentuate ca lungime,
dispropor]ionat de
amplitudinea în în`l]ime a
liniei mediane, ne indic` o
persoan` cu o activitate fizic`
intens` ori cu disponibilitate
serioas` în acest sens, cu
tendin]e sexuale nerezolvate
[i care pune accent pe
materializarea de ac]iuni ori
pe acumularea de câ[tig într-
o form` sau alta (aten]ie c` o
aceia[i tr`s`tur` într-un alt
înscris poate c`p`ta alte
nuan]e ori chiar alte
caracteristici, deci nici o
tr`s`tur` grafic` nu se energic`, dar se poate mi[ca a cerceta neap`rat. Persoana
interpreteaz` distinct de uneori greoi [i mai pregnant care scrie cu rânduri verticale
contextul grafic în care ea ca mi[care, are nevoie de un (perpendicular trasate) ne
apare). Dac` linia median` timp de adaptare pân` ce se arat` c` are o voin]`
iese în eviden]` ca în`l]ime [i va implica în ac]iune (aici, ca puternic`, este hot`rât` s`
pregnan]` fa]` de linia [i în general, conteaz` foarte respecte ceea ce a început ca
depasantelor, persoana ia mult contextul scrisului [i demers, rectilinie în
decizii în baza resortului ei corelarea acestei tr`s`turi cu traiectoria sa, care rar se
afectiv, iar afectivul o alte tr`s`turi de scris). poate l`sa doborât` de vreun
ghideaz` în alegerile sale, [i Fiecare tr`s`tur` grafic` poten]ial obstacol.
în plus poate prezenta o poate avea aspecte pozitive  O persoan` cu scriere
vulnerabilitate ce se percepe într-un anumit context grafic, continu` [i armonioas` ne
drept sl`biciune pe plan cum în acela[i timp poate arat` o s`n`tate psihic`
afectiv, persoana putând fi avea [i aspecte negative. pozitiv`, poate lua în piept
exploatat` în acest sens. Dac` rândurile de scris sunt „greut`]ile vie]ii” f`r` a
 O persoan` intuitiv` coborâtoare (descendente) exagera în ceva anume; este
nativ, care, la un moment dat,
dezvolt` un ra]ionament
preponderent inductiv nu
leag` toate literele în cuvânt
între ele, ci unele sunt trasate
dezlegat de celelalte litere
din cuvânt ([i asta cu o
anumit` logic`).
 O persoan`
preponderent deductiv`, care
ra]ioneaz` deductiv, leag`
aproape toate (sau toate)
literele din cuvânt între ele [i,
de multe ori, leg`tura este
solid conturat`.
Dac` persoana
investigat`, prin trasarea
tr`s`turilor grafice, prezint` o
dexteritate, o u[urin]` în
trasarea literelor, cuvintelor [i
totul se deruleaz` cu o vitez`
rapid`, acest aspect ne indic`
o adaptabilitate crescut` – ca
tr`s`tur` general` a
personalit`]ii sale –, o
parcurgere rapid` a
demersului ac]ional, un
comportament care prin
natura [i dinamica sa, se
regenereaz`.
Dac` persoana scrie cu o persoana pune accent pe o persoan` care se ridic`
vitez` mai mic` [i pune partea material`, cu condi]ia repede din orice b`t`lie, mai
accent pe fiecare liter` în p`str`rii presiunii scrisului; mare sau mai mic`, cu sine
parte, înseamn` c` putem dac` scrisul e cu presiune sau cu ceilal]i, cu o capacitate
vorbi despre precizie, foarte sc`zut` avem de-a bun` de regenerare [i care
minu]iozitate, c` se face cu o persoan` pesimist` ac]ioneaz` preponderent
adapteaz` mai greu în ca natur`, romantic` într-un pozitiv în varii situa]ii.
sarcin` [i are preten]ii privind sens descendent, ori este
perfec]iunea execut`rii vorba de o persoan` a c`rei BIBLIOGRAFIE
meticuloase a lucrurilor. energie a sc`zut, poate – de
 Persoana care exemplu – dintr-un motiv ce  Athanasiu, Andrei, Tratat de

utilizeaz` în scris bucla în
detrimentul liniei trasat` clar
(pregnant) are un poten]ial
imaginativ-creativ ridicat, este
mai artist` în exprimarea sa,
mai boem` poate, mai
]ine de s`n`tatea fizic`, ori
oboseala s-a accentuat v`dit.
O scriere cu rânduri
ascendente ne indic` o
persoan` preponderant
energic`, idealist`, cu
Grafologie, Bucure[ti, Editura
Humanitas, 1996.
 Crépieux-Jamin, Jules, ABC de la
graphologie, P.U.F., 1930.
 Faideau, Pierre, La Graphologie,
M.A. Editions, 1983.
 Jung, Carl Gustav, Psychologie

înclinat` spre romantism [i tendin]e permanente de a se et alchimie, Paris, Buchet Chastel,

spre abstractul ce poate
c`p`ta pe parcurs noi
sensuri.
 O persoan` cu un scris
mai ap`sat poate fi mereu
proiecta în viitor, optimist`
chiar [i într-un mod u[or rupt
de realitate, uneori
copil`roas`, cu tendin]a de a
crede ceea ce i se spune f`r`
1970.
 Michon, J.H., Système de
graphologie, Editions Payot, 1949..
 Trillat, Raymond et Masson,
Huguette Experience de graphotherapie
en psychopedagogie,Vigot frères, 1957.

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011 29

 CUM NE „DESCURC~M”
CU PROPRIILE SL~BICIUNI
Psihologia
contemporan` î[i
orienteaz`
demersurile de
cunoa[tere a
personalit`]ii asupra
acelor caracteristici
sau elemente
definitorii ale
eficien]ei personale
care îi faciliteaz`
omului ob]inerea de
performan]e
superioare [i îl
diferen]iaz` în
calitate de creator de
valori. Poten]ialul
intelectual constituie
o premis` favorabil`,
dar nu [i suficient`,
pentru activitatea de
înv`]are [i pentru
activit`]ile prin care
personalitatea se
formeaz` [i se
modeleaz` ca unic`
[i irepetabil`.
E
xist` [i alte
caracteristici ale
personalit`]ii care
func]ioneaz` intercorelat,
asigurând randamentul în
activit`]i cât mai variate,
contribuind la adaptarea
eficient` în situa]ii inedite.
Cunoa[terea [i valorificarea
poten]ialit`]ilor fiec`rei
persoane constituie preocup`ri
ale psihologiei pozitive, axate
pe constituirea unui stil de
via]` s`n`tos, încununat de
succes. Aceast` psihologie are
paradigme ce includ
optimismul, emo]iile pozitive,
spiritualitatea, fericirea,
satisfac]ia, dezvoltarea
individual` [i starea de bine.
Scopul acestei concep]ii este
unul practic, ameliorativ prin
30 SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011
eliminarea disfunc]iilor [i
men]inerea [i cultivarea
poten]ialit`]ilor benefice.
Psihologii consider` c`
pe cei mai mul]i dintre noi
nu i-ar deranja s` fie mai pu]in
de[tep]i. Dar, de mul]i ani, ei au
fost mai preocupa]i de
m`surarea inteligen]ei decât
de a-i ajuta pe oameni s` [i-o
îmbog`]easc`. Scopul nu este
doar m`surarea capacit`]ilor
mentale, ci [i în]elegerea [i
ajutarea oamenilor s` le
foloseasc`.
Cercet`rile moderne de
psihologie, preocupate în
special de optimizarea [i
modelarea unor caracteristici
ale personalit`]ii, au imaginat
programe destinate valorific`rii
poten]ialului intelectual [i
creativ, cum ar fi: „Programul
de îmbun`t`]ire instrumental`”,
conceput [i transpus în
practic` de Reuven Feurstein
(1992). Programul are la baz`
o concep]ie constructivist` [i
modelatoare asupra
personalit`]ii care se poate
modela, schimba [i valorifica
eficient prin demersuri
educativ-formative.
Al]i speciali[ti ai acestei
orient`ri s-au centrat pe
studierea caracteristicilor de
personalitate ale unor oameni
celebri sau care au avut un
succes deosebit în anumite
domenii, pentru a ajunge la
diverse modele ale persona-
lit`]ii eficiente, care sunt apoi
utilizate ca repere în cunoa[-
terea propriei personalit`]i.
Printre modelele rezultate din
studiile de psihologie reg`sim
[i modelul punctelor forte ale
personalit`]ii. Elaborat în
scopul constituirii unor echipe
de lucru cât mai omogene [i
productive, modelul urm`re[te
determinarea aptitudinilor
angaja]ilor [i valorificarea lor
într-un program managerial
care conduce la succes
organiza]ional. Acest lucru se
George C`t`lin TUDOR
poate realiza cu ajutorul
speciali[tilor psihologi sau prin
efort propriu de
autocunoa[tere [i monitorizare
a evolu]iei personale. Pentru a
elabora modelul punctelor
forte, autorii au întreprins dou`
milioane de interviuri într-o
varietate larg` de profesiuni. În
urma prelucr`rii statistice a
datelor s-a ajuns la 34 de
modele ale personalit`]ii
formate din puncte forte
distincte. S-a elaborat [i un
chestionar numit „Testul
Clifton” (Strengthsfinder) care,
prin autoevaluare, permite
identificarea punctelor forte.
Un punct forte este o
combina]ie între aptitudini
înn`scute, cuno[tin]e
acumulate prin înv`]are [i
abilit`]i teoretice sau practice
însu[ite prin exerci]iu. Dintre
aceste trei componente cea mai
important` este aptitudinea, sau
talentul, ca treapt` superioar`
de dezvoltare a aptitudinii,
deoarece confer` persoanei
[ansa de a ob]ine destul de
facil [i de pl`cut performan]e
superioare într-o activitate.
Secretul descoperirii punctelor
forte ale fiec`ruia dintre noi st`
în con[tientizarea aptitudinilor
[i talentelor pe care le de]inem.
Acest singur început nu ne
garanteaz` succesul.
„Talentele” pot fi dezvoltate prin
acumularea de cuno[tin]e, prin
exersarea unor modalit`]i
practice. Sunt deosebit de
importante cuno[tin]ele, dar ele
nu pot suplini lipsa aptitudinilor.
Probabil c` procentul stabilit de
Einstein, care spunea c`
„inspira]ia este 90%
transpira]ie”, apare cumva
modificat în modelul punctelor
forte în favoarea inspira]iei.
Acest model invit` la
cunoa[terea propriei
personalit`]i, la adâncirea
preocup`rilor pentru
autoperfec]ionare prin
determinarea aptitudinilor
dup` mai multe criterii, dintre
care primul îl constituie
u[urin]a [i pl`cerea cu care
desf`[ur`m o activitate. Putem
s` încerc`m câteva luni s`
facem un tip de munc` [i, în
cazul în care constat`m c` nu
avem succes sau nu am
progresat a[a cum ne doream
[i cum este necesar, schimb`m
activitatea cu o alta, pân`
descoperim talentele noastre [i
începem s` le dezvolt`m.
Pentru a nu încerca mereu [i
pentru a nu risipi timpul cu
aceste taton`ri, putem s`
începem prin aplicarea Testului
Clifton, care ne orienteaz`
preliminar spre modelul
personal al punctelor forte.
Dup` identificarea lor, prin
autoanaliz` stabilim activit`]ile
în care consider`m c` le putem
valorifica. Testul se reg`se[te
pe internet la pagina
www .strengthsfinder
www.strengthsfinder .com.
.strengthsfinder.com.
Exist` 34 de tipuri de
personalit`]i descrise de Testul
Clifton. Acestea sunt: activator,
adaptabilitate, analitic,
armonie, colec]ionar,
competi]ie, comunicare,
conducere, conectare,
consisten]`, context, crez,
cuceritor, deliberativ,
dezvoltator, disciplin`, empatie,
focalizare, futurist, idea]ie,
importan]`, includere,
individualizare, intelect,
organizare, perfec]ionist,
pozitivism, realizator,
rela]ionare, responsabilitate,
siguran]` de sine, solu]ionare,
strateg [i studios. În
urm`toarele sunt prezentate
câteva din aceste tipuri, astfel:
 activator: „Când putem
s` începem?” – aceasta este o
întrebare frecvent`. E[ti
ner`bd`tor s` ac]ionezi. Po]i fi
de acord c` analiza are
utilitatea ei sau c` dezbaterile
[i discu]iile pot ocazional s`
scoat` la iveal` câteva aspecte
valoroase; dar, în adâncul t`u,
tu [tii c` numai ac]iunea este
real`, numai ac]iunea poate
face ca lucrurile s` se
întâmple, numai ac]iunea
conduce la performan]`. O
dat` ce o decizie este luat`, nu
po]i s` nu ac]ionezi.
 analitic: „Dovede[te-mi!
Ar`t`-mi c` ceea ce sus]ii este
adev`rat!” În fa]a unor astfel de
provoc`ri, teoriile unor
persoane pur [i simplu se vor
spulbera. Pentru tine îns`
exact acesta este scopul. Nu
vrei neap`rat s` desfin]ezi
ideile altor persoane, dar însi[ti
ca teoriile lor s` fie stabile [i
solide. Te consideri ca fiind o
persoan` obiectiv` [i
impar]ial`. Preferi datele
pentru c` acestea nu au
sisteme de valori, nu au
obiective personale.
 colec]ionar: e[ti curios.
Colec]ionezi lucruri. Po]i
colec]iona informa]ii – cuvinte,
fapte, c`r]i, citate – sau obiecte
tangibile – fluturi, bilete la
meciurile de baseball, p`pu[i
de por]elan sau fotografii
sepia. Orice ai colec]iona, o
faci pentru c` te intereseaz`
acel obiect. E[ti genul de
persoan` pe care o
intereseaz` extrem de mult
lucrurile, lumea înconjur`toare
te incit` tocmai pentru
varietatea [i complexitatea
infinit`.
 comunicare: î]i place s`
explici, s` descrii, s` g`zduie[ti,
s` vorbe[ti în public [i s` scrii.
În acest mod func]ioneaz` tema
comunic`rii. Ideile sunt afabile.
Evenimentele le consideri
statice [i de aceea sim]i nevoia
s` le aduci la via]`, s` le dai
energia necesar`, s` le faci
interesante [i str`lucitoare. Din
acest motiv transformi
evenimentele în pove[ti [i
exersezi povestindu-le.
 conectare: e[ti convins
c` lucrurile se întâmpl` din
anumite motive pentru c`,
în adâncul sufletului t`u,
[tii c` noi to]i suntem
în strâns` leg`tur`.
To]i suntem
indivizi
responsabili pentru faptele [i
via]a noastr`, dar, cu toate
acestea, suntem parte a unui
întreg care poate fi numit
subcon[tientul colectiv, spiritul
sau for]a vie]ii. În orice mod s-ar
numi, tu câ[tigi încredere în tine
din faptul c` [tii, c` nu sutem
izola]i nici unul de altul, nici de
p`mânt, nici de via]`.
 adaptabilitate: tr`ie[ti
momentul, prezentul. Nu vezi
viitorul ca fiind o destina]ie fix`.
În schimb, vezi aceast`
destina]ie ca o situa]ie creat`
pe baza op]iunilor luate în
prezent. {i, în acest mod, î]i
descoperi viitorul pas cu pas.
 armonie: cau]i s` ajungi
la un consens. În opinia ta, se
poate câ[tiga foarte pu]in de
pe urma conflictelor [i contra-
dic]iilor [i, de aceea cau]i ca
acestea s` fie minime. Când
persoanele din jurul t`u au
viziuni diferite încerci s`
g`se[ti punctele lor comune.
 competi]ie: î[i are
r`d`cina în compara]ie. Privind
în jurul t`u, e[ti, în mod
instinctiv, con[tient de perfor-
man]ele altor persoane.
Performan]a lor este unitatea
de m`sur`, etalonul de baz`.
Indiferent cât de mult încerci,
cât de demne sunt inten]iile
tale, dac` ]i-ai atins ]elul [i nu
ai ob]inut performan]e mai
bune decât persoanele din
pozi]ii similare, realizarea nu
are valoare.
În urma complet`rii testului,
se vor defini câte cinci teme,
cele mai importante pentru
fiecare persoan`. Pentru a le
valorifica, nu este suficient`
cunoa[terea lor, deoarece
exist` multe bariere subiective
care împiedic` omul
s`-[i valorizeze aceste puncte.
Barierele sunt diferite de la o
persoan` la alta, îns`, în linii
mari, ele pot fi grupate în
categoria stimulilor
motiva]ionali negativi precum:
frica de e[ec; intensitatea mic`
a motiva]iei de autoperfec-
]ionare; interese limitate;
imaginea de sine neadecvat`
prin insuficient` încredere în
sine; teama de a-[i recunoa[te
propriile limite etc. Aceste
bariere potrivnice valorific`rii
propriului poten]ial trebuie
contracarate, deoarece, l`sate
s` se dezvolte, ele pot deveni
adev`rate fobii care încep s`
ne controleze via]a. Fiecare
dintre noi este afectat – într-o
m`sur` sau alta – de prezen]a
acestor bariere care sunt
denumite în limbaj comun
sl`biciuni. Sl`biciunile sunt
destul de diverse [i diferite de
la o persoan` la alta.
Deoarece sl`biciunile sunt
definite chiar [i în dic]ionare ca
„lips` de ablit`]i”, aceast`
etichetare cu tent` negativ`
produce anxietate [i
demotiveaz` persoana prin
afectarea imaginii de sine.
Pentru a contracara efectul lor
indezirabil, psihologii
recomand` ca sl`biciunile s`
fie ori ignorate, ori considerate
ca mici obstacole în calea
ob]inerii unui randament
crescut, f`r` a ne impacienta în
prezen]a lor. Pentru a le
dep`[i, este recomandabil ca
fiecare dintre noi s`-[i
elaboreze un plan propriu.
Acesta poate cuprinde, dup`
caz, m`suri de înv`]are a unor
opera]ii sau ac]iuni menite s`
înl`ture sl`biciunea,
ree[alonarea unor priorit`]i [i
formularea unui plan de
redresare. Avem ca exemplu
pentru planul de redresare, pe
oratorul grec Demostene care,
fiind bâlbâit, a dep`[it aceast`
sl`biciune f`când zilnic
exerci]ii la malul m`rii, în ritmul
valurilor, cu pietre în gur`,
pentru a-[i corecta pronun]ia.
O alt` metod` de dep`[ire a
sl`biciunilor o constituie
g`sirea unui partener de
colaborare cu ajutorul c`ruia
putem rezolva mai rapid
sarcina în care nu avem
randament, datorit` unor
inabilit`]i. Prin colaborare se
estompeaz` sl`biciunile,
fiecare fiind stimulat s`
presteze activitatea pe care o
cunoa[te cel mai bine. În via]a
SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011
noastr` [i în profesie nu exist`
un tip de activitate pentru care
s` avem talent [i aptitudini [i în
care s` nu întâlnim bariere sau
sl`biciuni care ne stau în cale.
Din acest motiv, uneori, este
bine s` l`s`m sl`biciunile a[a
cum sunt ele, s` nu mai
încerc`m continuu s` le
dep`[im [i s` ne ax`m mai
bine pe dezvoltarea
aptitudinilor, deoarece acestea
pot compensa de multe ori
sl`biciunile.
Testul Clifton ne ajut` [i în
orientarea profesional`,
deoarece în interpretare
cuprinde [i referiri – e drept,
foarte generale –, la domeniile
de activitate în care pot fi
valorificate maximal punctele
forte ale fiec`ruia. Aptitudinile
sunt polivalente, aceea[i
aptitudine poate fi valorificat`
în profesii diferite, iar alegerea
domeniului depinde nu numai
de aptitudini [i, mai ales, de
atitudinile caracteriale. Astfel,
acela[i poten]ial aptitudinal
poate fi investit în profesii care
aduc un profit material mare,
mic sau mijlociu sau în acte
antisociale, în func]ie de
atitudinea de via]` [i de
ob]inerea [i locul avantajelor
materiale. Rezultatele
cercet`rii punctelor forte nu
sus]in afirma]ia c` po]i s` te
descurci foarte bine în orice rol,
dac` ]ii neap`rat, dar o sus]in
pe cea care afirm` c` vom
avea succes când ne vom
modela conform aptitudinilor [i
talentelor cu care suntem
înzestra]i. Chiar dac` acest
model al punctelor forte nu a
reu[it s` ne conving` sau nu
avem încredere total` în el,
merit` s` încerc`m s` ne
identific`m punctele forte, iar
invita]ia la autoanaliz` [i
monitorizare a evolu]iei
propriei personalit`]i r`mâne
valabil` pentru orice persoan`
care aspir` s` fie eficient` [i
mul]umit` de sine.
BIBLIOGRAFIE
 American Psychologist. Positive
psychology, 2000. Washington, D.C.:
American Psychological Association.
 Hogan, R.,J., Hogan and B.W.,
Roberts,1996, Personality measurement
and employment decisions: Questions
and answers. American Psychologist.
 Judge,T.A., C.A., Higgins, C.J.,
Thoresen, M.R., Barrick. 1999. The big
five personality traits, general mental
ability, and career success across the
life span.
31
 Când Eric Berne
a creat Analiza
tranzac]ional`1,
a considerat-o „teorie a
ac]iunii sociale” [i o
metod` de lucru cu
grupurile, unde
abordarea din acest
punct de vedere poate
spori orice metod` de
lucru [i eficien]` în
interac]iune.
În aceast` lucrare am
abordat „jocurile
psihologice”, oferind o
prezentare succint` a
ceea ce tr`im [i sim]im
prin jocuri.
JOCURI PSIHOLOGICE
ÎN ORGANIZA}II
ob]ine lucru eficace în echip`,
economisindu-se, astfel,
energie afectiv`, emo]ional` [i
rela]ional`.
Munca într-o echip` care
ofer` un cadru de rela]ionare
cald, stimulativ [i autentic ne d`
un sentiment de satisfac]ie
inegalabil. Fiecare dintre noi a
cunoscut sau a tr`it schimb`ri
profesionale pozitive,
stimulative, [i adevarate surse
de energie. Toate principiile de
dezvoltare a rela]iilor umane în
Maria Monica NASTASA
Motto:
„Existq patru cqi prin care putem avea
contact cu lumea. Suntem evalua]i [i clasifica]i
în func]ie de ceea ce facem, cum arqtqm, ce
anume spunem [i cum spunem.”
Dale Carnegie
sens, Jocul este unul psihologic celuilalt [i de aceea este util de
care reprezint` un mod de aflat cum se manipuleaz`
comportare programat oamenii unii pe al]ii, cum pot
incon[tient [i are – ca urmare – distruge motiva]iile, cum
interac]iuni repetitive ce duc la sec`tuiesc energia [i cum

C
um ar fi s` avem în
cadrul organiza]iilor
din care facem parte
echipe care colaboreaz` în loc
s` î[i consume energia în
discu]ii inutile? Nu crede]i c`
managerii î[i risipesc prea
mult` energie? Prin deplasarea
accentului de la rezolvarea
conflictelor prin manipulare [i
amânare, spre discu]ii [i
schimburi de idei, faciliteaz`
dezvoltarea profesional` a
angaja]ilor [i atingerea
obiectivelor organiza]iei.
Analiza tranzac]ional` ofer`
managerului [i consultantului
de organiza]ii solu]ii pentru a
organiza]ii se bazeaz` pe
aceast` realitate evident`. În
acela[i timp, în unele echipe [i
organiza]ii totul se petrece pe
dos, iar aspectul proceselor
rela]ionale devine de
nesuportat. De exemplu, dup`
un conflict sau o întâlnire
nesatisf`c`toare, ne sim]im
incapabili s` mai facem ceva [i
suntem lipsi]i de energie. De ce
se întâmpl` acest lucru? Ce ne
provoac` aceast` stare,
aceast` derut`, aceasta
indispozi]ie? R`spunsul este c`
ne afl`m, cel mai probabil, în
mijlocul unui Joc – ca s`
recurgem la un termen din
Analiza tranzac]ional`. În acest
rezultate negative.
„Jocurile psihologice” sunt
rodul obiceiurilor rela]ionale
„rele” pe care le poate avea
oricine. În cadrul unei echipe
sau a unei organiza]ii, prin
intermediul deleg`rii [i
demultiplic`rii, efectul acestor
jocuri poate fi distructiv. Aceste
jocuri sunt mai u[or de sesizat
la ceilal]i decât la propria
persoan`, deci este dificil
pentru cineva s`-[i dea seama
în ce moment recurge el \nsu[i
la Jocuri. Oamenii se implic` \n
Jocuri f`r` a-[i da seama c` fac
acest lucru. Jocurile sunt
mecanisme de manipulare a
deturneaz` obiectivele. În multe
organiza]ii este posibil ca
majoritatea echipelor s`
petreac` mai mult de 50% din
timpul lor în Jocuri mai mult sau
mai pu]in sterile si
neproductive. Jocurile atrag
sau implic` un public [i, în
ansamblu, paraziteaz`
organiza]iile: sunt jucate între
[efi si angaja]i, sindicali[ti [i
patroni etc.
Un joc are, prin defini]ie, o
solu]ie previzibil` [i negativ`
care parcurge un proces
structurat. Dac` schimb`m
rezultatul Jocului, îndreptându-ne
c`tre o solu]ie care ap`r`

32 SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011

rela]ia [i care evit` rezultatul
negativ, putem ie[i din procesul
distructiv, adic` din Joc. În
general, Jocurile apar
îndeosebi într-o rela]ie în care
contextul este prost definit.
Dac` indivizii nu [tiu la ce se
pot a[tepta unul de la cel`lalt,
dac` î[i definesc insuficient sau
incorect termenele la care
a[tept`rile lor trebuie
satisf`cute sau dac` î[i
definesc neclar obiectivele
comune, atunci contextul
rela]ional imprecis deschide
calea unui Joc. Dac` î[i
canalizeaz` energia c`tre o
]int` comun`, c`tre un proiect
mobilizator, oamenii pot mult
mai u[or s` se situeze într-un
câmp rela]ional pozitiv.
Jocuri
psihologice – no]iuni
Un joc este o serie de
tranzac]ii2 ulterioare care se
încheie având ca rezultat faptul
c` ambele p`r]i au un
sentiment nepl`cut (tr`ind
sentimente racket3, adic`
sentimente substituite). Jocul
are întotdeauna o stratagem`,
ducând spre un beneficiu
negativ, adesea bine ascuns,
dar [i bine definit.
Un joc este procesul de a
face ceva cu un motiv ascuns
care:  este în afara con[tiin]ei
adultului, jocuri incon[tiente,
unde oamenii sunt angaja]i în
tranzac]ii bilaterale de care ei
nu sunt pe deplin con[tien]i [i
care constituie cel mai
important aspect al vie]ii sociale
oriunde în lume;  nu devine
eficient pân` când participan]ii
nu schimb` modul în care se
comport`;  are drept rezultat
faptul c` to]i se simt deruta]i,
neîn]ele[i [i doresc s`
învinov`]easc` pe cel`lalt.
Întotdeauna negative,
jocurile sunt agende ascunse,
manipulative, cu efecte
sup`r`toare.
Atât organiza]iile, cât [i
indivizii, pot dezvolta tipare
disfunc]ionale sau ineficiente
de comportament, iar una din
interven]iile principale este
observarea [i analiza jocurilor
psihologice. Un model simplu
de a în]elege [i a analiza
dinamica unui joc psihologic
este TRIUNGHIUL DRAMATIC,
acesta baz#ndu-se pe
similitudinile dintre jocurile
psihologice [i piesele de teatru.
Exemplific`m un joc
psihologic într-o organiza]ie:
„S` [tii c` nu încerc`m
decât s` te ajut!”, „De ce sunt
mereu eu cel care ia ]eap`?”,
„De ce trebuie s` trec eu,
mereu, prin a[a ceva?”,
„Proiectul acesta ar fi avut
succes, dac` nu ar fi fost
sabotat!”,
„A[a
încurc` el
lucrurile
mereu...”,
„Bine...”
Recunoa[te]i
aceste afirma]ii? Astfel
de afirma]ii semnaleaz`
c` unii oameni din
organiza]ie se implic` în jocuri,
de exemplu sus]in c` „ei [tiu cel
mai bine”, pleac` pe
nea[teptate sup`ra]i, se plâng
întruna de câte ceva, fac
comentarii de la distan]` etc.
Comportamentele de acest gen
au efecte negative asupra
calit`]ii [i rezultatelor muncii.
Oamenii pierd din vedere
situa]iile reale cu care au de-a
face [i las` problemele
nerezolvate. To]i putem intra la
un moment dat într-un astfel de
joc, f`r` s` ne d`m seama.
Uneori cineva arunc` o
moned` [i jocul începe. „Ce
p`rere ai despre noul nostru
coleg?”, în acel moment jocul
se simte în aer. Cel care
lanseaz` jocul include [i o
invita]ie c`tre interlocutor: s`-[i
asume rolul de persecutor sau
de victim`. Într-un joc trebuie s`
existe în primul rând o Victim`
sau un Salvator care au între ei
o rela]ie de simbioz`: nu pot
supravie]ui unul f`r` altul. Al
treilea rol revine Persecutorului,
astfel se creeaz` TRIUNGHIUL
DRAMATIC – instrument prin
care putem analiza ce se
petrece într-o situa]ie de joc [i
putem afla ce ar trebui f`cut
pentru eliminarea mecanis-
melor care irosesc energie.
Uneori, într-un astfel de joc,
apare [i al patrulea personaj,
Observatorul, care influen]eaz`
mesajul jocului, îl înt`re[te –
jocurile cap`t` însemn`tate
când avem observatori.
Este inutil s` [tim ce avem
de f`cut dac` ne sim]im
incapabili s` ne schimb`m
comportamentul. Deseori
realiz`m, la nivel logic, c` ceea
ce facem nu este folositor [i,
totu[i, continu`m s` facem acel
lucru. Pentru a evita s`
intr`m într-un joc
psihologic, este
necesar s` privim
sistematic prin
fereastr` – „eu sunt
O.K., tu e[ti O.K.” –
acest lucru nu ne
oblig` s` fim
întotdeauna de
acord cu
comportamentul
celor din
jur, ci s` îi
privim atent ca pe
ni[te oameni creativi
[i capabili s`
reflecteze, s`
gândeasc`
independent, oameni
pe care merit` s` îi lu`m în
seam`. Astfel nu vom uita c`
exist` [i roluri pozitive, opuse
celor din triunghiul dramatic,
care formeaz` „triunghiul
\nving`torilor” – o teorie care se
potrive[te cu realitatea.
Tr`s`turile
caracteristice
jocului
 Durata de timp este
variabil`, jocurile pot dura
oricât, de la câteva minute pân`
la zile, luni, ani, chiar toat`
via]a, perioad` în care
parcurgem un num`r de pa[i în
cursul unei serii de contacte. În
astfel de cazuri putem da
impresia c` lucr`m bine cu
cineva, îns`, la un moment dat
vom observa c` avem
neîn]elegeri majore.
 Jocurile sunt repetitive
(recunoa[tem secven]a ca fiind
ceva obi[nuit, avem senza]ia
de „iar începem”?) dar, de multe
ori, con]in un moment de
surpriz` sau confuzie,
juc`torul are
senza]ia c`
s-a petrecut
ceva
nea[teptat.
 Efectul jocurilor
este întotdeauna negativ, în
cele din urm` to]i juc`torii
r`mân cu un gust amar.
SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011
 Jocurile sunt jucate f`r`
con[tien]` adultului – de[i
oamenii repet` iar [i iar
acelea[i jocuri, ei trec prin
fiecare reluare a jocului lor f`r`
a fi con[tien]i c` fac acel lucru;
juc`torul se întreab` în etapa
final` a jocului: „Cum oare am
ajuns iar în aceast` situa]ie?”
 Jocurile presupun un
schimb de tranzac]ii ulterioare
între juc`tori, la nivel psihologic,
se întâmpl` ceva diferit decât
ceea ce pare s` se întâmple la
nivel social. Orice joc trece
cronologic prin [ase stadii [i
anume: a) momeala (aceasta
este transmis` non-verbal);
b) stratagema (punctual slab,
care determin` pe cineva s`
accepte momeala altcuiva);
c) r`spuns (mai multe
tranzac]ii; la nivel social aceste
tranzac]ii par schimburi directe
de informa]ii, îns` la nivel
psihologic ele repet` schimbul:
„momeala + stratagema”, cu
care a debutat jocul);
d) comutarea (atunci când
interlocutorul nu mai are
sugestii, se întâmpl` ca juc`torii
s` comute la mesajul disimulat,
p`r`sind subiectul ini]ial, fapt ce
conduce la al cincilea stadiu);
e) deruta (confuzia);
f) beneficul negativ
(sentimente racket) – acesta
este aspectul cel mai
semnficativ al unui joc
psihologic. În momentul în care
ne implic`m în astfel de
interac]iuni nu suntem
con[tien]i de ele [i se poate
chiar s` nu realiz`m nici
ulterior, deoarece presupunem
c` beneficiar negativ este doar
o parte fireasc` a timpului vie]ii
noastre.
Aceste stadii sunt ceea ce
speciali[tii numesc formula
jocului.
Diferite grade
de jocuri
Jocurile pot fi jucate la
diferite grade de
intensitate:
33
 un joc de gradul I are un
rezultat pe care juc`torul e
dispus s` îl împ`rt`[easc`
cercului s`u social; jocurile de
gradul I formeaz` mare parte
din structurarea timpului; îl
întâlnim la petreceri sau la
întâlniri sociale;  jocurile de
gradul II au rezultate mai
serioase, cele pe care juc`torul
nu le-ar face publice în cercul
s`u social;  jocul de gradul III
(jocul tragic) este „un joc la
infinit, care sfâr[e[te la
chirurgie, la tribunal sau la
morg`“.
Planul de joc (la nivel
de dialog intern)
„Ce anume mi se
întâmpl` în mod
repetat?”
„Cum începe de
obicei?”
„Ce se petrece în
continuare?”
„{i apoi?”
„Cum se termin` o
astfel de situa]ie?”
„Cum m` simt?”
„Cum cred eu c` se
simte cealalt`
persoan`?”
Jocuri de care
mai bine v-a]i
lipsi – „Al meu
este mai bun”
Este unul dintre jocurile de
baz`, foarte r`spândit, prezen]a
sa cople[itoare put#ndu-ne
împiedica s` vedem
stupiditatea [i inutilitatea lui. Eu,
Persecutorul, m` str`duiesc s`
î]i demonstrez c` ceva din mine
sau ceva ce eu posed este mai
bun decât ceea ce e[ti tu sau ai
tu. Astfel te a[ez în pozi]ia de
Victim`. Variantle sunt infinte,
de la C.V.-ul meu este mai bun,
mai complet, mai actual...
colegul meu..., haina mea, la
lucruri mai grave: „religia mea”,
„familia mea”, „culoarea pielii” [i
a[a mai departe, la altele
situate în cele dou` extreme:
„ma[ina mea”, „facultatea
mea”, „diplomele mele”,
„prietenii mei” etc.
Caracteristica unui
34 SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011
astfel de joc este accea de a nu
avea alt scop decât cel al
minimaliz`rii interlocutorului,
victima putând g`si la rândul ei
ceva de criticat, jocul
continu#nd astfel cu rolurile
inversate.
„H`ituitul”
Se refer` la cineva care
vrea cu tot dinadinsul s` î[i
câ[tige dreptul de a se r`zvr`ti
sau de a se pr`bu[i ca un
martir, în timp ce interlocutorul
se distribuie în rolul
Dezam`gitului.
Unii oameni accept` orice
sarcin` care trebuie executat`,
ad`ugând-o unui [ir tot mai
lung de sarcini [i responsa-
bilit`]i. Dac` sunt manageri
probabil c` nu se pricep s`
delege cum trebuie. În acest
joc mesajul ascuns e c`
individual respectiv este
singurul capabil s` execute
atâtea sarcini. Într-un astfel de
joc pot participa mai mul]i
parteneri care coopereaz` cu
protagonistul în efortul lui de a
face totul. La suprafa]`, s-ar
putea s` îl stimuleze s`-[i tot ia
lucr`ri în exces, remarcând
cople[it munca pe care o
desf`[oar`. Interesul lor secret
este s` se încredin]eze în
sinea lor c`, în realitate, nimeni
nu este atât de capabil – lucru
dovedit când protagonistul se
îmboln`ve[te sau devine
recalcitrant de prea mult`
munc`.
„Te-am prins ...”
Acest joc const` în a pune
întreb`ri pân` când
interlocutorul r`mâne f`r`
r`spuns [i este frecvent întâlnit
în timpul [edin]elor. Atunci c#nd
ne expunem ideile, constat`m
c` cineva se arat` foarte
interesat de ceea ce spunem.
Ne sim]im flata]i observând c`
trezim interes [i putem dezbate
pe larg anumite teme. Apoi,
tocmai când suntem pe cale s`
ne felicit`m pentru
cât de bine
merge
discu]ia,
interlocutorul
se repede
asupra unei
aparente contradic]ii, ne
simntim deruta]i [i stânjeni]i, iar
asisten]a concluzioneaz` c`
ideile pe care le-am expus sunt
nefondate. În substrat, dinamca
acestui joc este legat` de
manifestarea propriei
superiorit`]i fa]` de altul.
Interlocutorul are o opine
excelent` despre el însu[i [i
dore[te s` demonstreze celor
din jur c` [tie mai multe decât
ei; cel care îl atac` are [i el o
p`rere foarte bun` despre
propria lui capacitate [i se
asigur` c` publicul vede cât
este de de[tept. Cei doi recurg
la iscusin]` purtând o b`t`lie
pentru cucerirea inimilor [i
min]ilor celor din public, dar
numai unul dintre juc`tori poate
câ[tiga.
„De ce nu?”/
„Da..., dar...”
Se scot în eviden]`
deficien]ele fiec`rei sugestii,
folosind termenii care dau
numele jocului. „Da, dar data
trecut` când am încercat a[a
ceva nu a mers.” „Da, dar ar fi o
pierdere de timp s` le cerem lor
ajutoare.” „Da, dar nu pot s` m`
concentrez pe priorit`]i, pentru
c` tot ce am de f`cut este la fel
de urgent.” Persoana cere o
p`rere sau un sfat, dar respinge
sistematic tot ceea ce i se ofer`,
demonstrând mai mult sau mai
pu]in logic c`, în cazul s`u,
solu]ia nu va func]iona („Da,
dar...”). Aceasta pân` când
persoanele care ofer` sfaturi
(Salvatorii) obosesc [i intr` în
rolul de Persecutori („Nu î]i va
merge bine nimic...”; „Cu atât
mai r`u pentru tine...”), iar ea
intr` în rolul de Victim` („Nimeni
nu m` în]elege [i nu vrea s` m`
ajute cu adev`rat.”).
„D`-mi un [ut!”
Exist` persoane care se
comport` în societate într-un
mod absolut nepotrivit situa]iei
în care se afla, provocând
indubitabil un r`spuns agresiv
din partea celor cu care intr` în
contact (direct sau indirect),
ace[tia devenind Persecutori [i
le dau un „[ut”, fie în sens fizic
– cum este atunci când
persoana este dat` afar` din
restaurant, fie psihologic – „S`
nu te mai v`d vreodat` pe
aici!”. Acest lucru le va permite
s` se pozi]ioneze în rolul de
Victim` [i s` î[i g`seasc`
repede o persoan` care se va
oferi s` joace rolul de Salvator.
„Uite ce am
f`cut din cauza ta!”
„Joc de trei stele”: individul
sim]indu-se nesociabil, se
cufund` într-o activitate care
tinde s` îl izoleze [i s` îl
întoarc` împotriva celorlal]i.
Este posibil ca în acel moment
s` vrea cu tot dinadinsul s` fie
l`sat în pace, îns` un intrus,
cum ar fi unul dintre colegi, vine
s` îl întrebe ceva; atunci, el
furios se întoarce [i striga: „Uite
ce am f`cut din cauza ta!”. Dac`
acest lucru se întâmpl` frecvent
de-a lungul timpului, cei din
jurul lui îl vor l`sa în pace atunci
când este ocupat cu ceva.
De men]ionat c` nu
persoana care intr` cu el în
contact este responsabil`
pentru nervozitatea lui, ci
propria lui iritare, îns` el va fi
fericit când se întâmpl` a[a
pentru c` i se d` ocazia s` îl
dea afar` pe musafir. Acest joc
se practic` atât în familie, cât [i
în mediul social. Juc`torul
profesionist, care nu r`mâne
dator din punct de vedere
psihologic, îl va folosi cu
siguran]` [i în munca lui, unde
cuvintele sunt înlocuite cu
repro[uri din priviri care
exprim` o suferin]`
îndelungat`. Juc`torul le cere
sugestii asisten]ilor s`i în mod
democratic sau ca form` de
management corect, astfel el ar
putea ajunge într-o pozi]ie
inatacabil` de pe care s` îi
poat` ataca pe cei afi[a]i sub
nivelul lui. Orice gre[eal` pe
care o face el va fi folosit`
împotriva subordona]ilor,
dându-se vina pe ei. Dac`
gre[elile lui sunt folosite
împotriva [efilor lui, dându-se
deci, vina pe ace[tia, procesul
devine autodistructiv, putând
duce la concediere.
„Lupta]i-v`!“
Este un joc foarte viclean,
unde X va face tot posibilul s`
intre în conflict, situându-se
ulterior în afara p`r]ilor, trecând
în acest fel la un alt joc: „Acum
s` v` v`d eu pe voi!”. Vorbim
despre joc ca fiind „viclean”,
pentru c`, a[a cum se întâmpl`
cu prec`dere în jocuri, nimeni
nu î[i recunoa[te deschis
obiectivul, iar A ar putea nega în
orice moment, c` i-ar fi provocat
pe cei doi, în mod deliberat.

„}i-am spus eu...”
Oamenii ]in mor]i[ la propria
lor concep]ie despre lume,
genul de concep]ie „]i-am spus
eu...”. Aceasta poate fi de gradul
unu, doi sau trei. Uneori o
auzim exprimat` prin afirma]ii
de genul: „Nu m` ascult`
niciodat`!”; „Habar nu ave]i cu
ce se m`nânc` asta”. Se
folosesc cuvinte radicale ca:
„niciodat`“, „întotdeauna” [i
„nimic”, folosirea simplificat` a
limbajului fiind tipic` concep]iei
„]i-am sups eu!”, informa]iile
contrare fiind f`r` efect. Iat`
cele trei grade ale acestei
filosofii:
„}i-am spus eu!” de
gradul I – selec]ia.
Informa]ia selectiv`
înseamn` detectarea doar a
semnalelor u[or de recunoscut
care se potrivesc cu ceea ce
gândim deja. Individul poate s`
î[i p`streze propriile opinii
despre sine, despre al]ii sau
despre lume chiar [i o via]`
întreag`.
„}i-am spus eu!” de
gradul II – interpretarea
interpretarea..
Concep]ia „]i-am spus eu”
de gradul II nu numai c`
recurge la observa]ia selectiv`,
dar se asigur` în plus c` orice
informa]ie contrar` care ajunge
la receptor este „interpretat`
corect”. Exemplu: „Ei, na, se
preface c` îi ascult` pe oameni,
dar, în realitate, nu îl
intereseaz` ce spun, fiindc` el
are deja toate planurile f`cute”,
„A[a sunt to]i! }i-am spus eu!”.
„}i-am spus eu!” de
gradul III – manipularea
Cineva care ac]ioneaz`
conform concep]iei „}i-am spus
eu” de gradul I sau II recurge
uneori [i la ad`ugarea de
informa]ii sau la parcurgerea
repetat` a tuturor faptelor
existente. Astfel, demonstreaz`
c` o opinie contrar` nu
schimb` realitatea, cel pu]in
pentru situa]ia respectiv`, îns`
o astfel de manevr` nu mai este
mul]umitoare pentru adeptul
concep]iei de gradul III care nu
se mai manifest` la selec]ie [i
interpretare
interpretare, ci recurge [i la
manipulare
manipulare. Individul,
asumându-[i rolul de Victim`,
Salvator sau Persecutor sau
Observator, îl manipuleaz` pe
interlocutor [i ac]ioneaz` în a[a
fel încât s`-i confirme opinia.
Angaja]ii pot s` î[i spun`: „Uite
cât de mizerabil este [eful
nostru!”, dar ceea ce nu v`d ei
este faptul c` ei în[i[i folosesc
propriul comportament pentru
a-l manipula pe manager s`
ajung` la atitudinea iritabil` [i
ostil`.
Consecin]e
Jocurile au consecin]e
diferite, variind ca intensitate
de la moderate, la severe. În
cazul jocurilor moderate, ne
vom sim]i incomod, acestea
fiind, de exemplu, interac]iunile
nereu[ite cu colegii.
Urm`toarele sunt jocurile care
ne reduc semnificativ
performan]a; oamenii nu mai
vor s` colaboreze cu noi
pentru a termina o sarcin`. Mai
departe pe scara gravit`]ii se
afl` jocurile în care
consecin]ele devin vizibile
pentru to]i, de exemplu, cele în
urma c`rora suntem reclama]i
la [efi, de c`tre colegi. Dac`
gravitatea jocurilor este [i mai
mare, se trece de la mustr`rile
verbale la cele disciplinare. În
cazuri extreme putem fi
concedia]i sau s` ne d`m
demisia. Când gravitatea este
[i mai mare înc`lc`m legea [i
ajungem la tribunal, sau nu
mai ]inem cont de propria
securitate [i ajungem, a[a cum
spuneam, într-un impas de
gradul III – la spital, la tribunal
sau la morg`.
De ce joac`
oamenii jocuri?
Oamenii joac` jocuri fiindc`
le este team` s` dea ochii cu
realitatea, evit` s` spun`
lucrurilor pe nume, s` declare
ceea ce nu merge, fiindc` se
tem s` se implice într-o
conversa]ie despre adev`rata
cauz` a problemei lor; de multe
ori indivizii intr` într-un joc ca s`
uite c` nu au o p`rere bun`
despre ei în[i[i, beneficiul
a[teptat fiind întotdeauna
aten]ia celor din jur. Oamenii
fug de vulnerabilitatea asociat`
unei interac]iuni autentice a
semenilor lor. Un alt beneficiu
pe care îl a[teapt` participan]ii
la joc este acela c` le înt`re[te
imaginea pe care o au asupra
lumii. Privind înapoi la joc,
juc`torii î[i spun lor [i,
câteodat`, altora: „chestia asta
nu face decât s` se
adevereasc` iar [i iar”, pentru
c` astfel ei se conving singuri
c` lumea din jur se potrive[te
întotdeauna cu imaginea pe
care [i-au format-o deja în
minte, iar dac` realitatea difer`
de ceea ce î[i închipuie în
mintea lor, e treaba realit`]ii! O
parte important` a problemei
jocurilor psiholgice este c` nu
suntem con[tien]i de ele, ne
uit`m în jur [i vedem c`
oamenii se comport` astfel [i
credem c` a[a este via]a. Via]a
f`r` jocuri ar fi monoton` [i
plicticoas`. Persoanele ]in la
propriile jocuri [i nu sunt
dispuse s` renun]e la ele cu
u[urin]`. Desigur [i pentru
organiza]ii jocurile sunt
contraproductive. Angaja]ii nu
se vor concentra pe ceea ce au
de f`cut în fi[a postului, ci se vor
implica în tot felul de jocuri care
le consum` mult timp sau
energie. A[adar, pentru ei,
jocurile sunt o modalitate de
a-[i împ`r]i timpul. Pentru c`
buna împ`r]ire a timpului
reprezint` o necesitate
SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011
elementar` a oric`rui individ,
jocurile devin [i mai
atr`g`toare. De multe ori, în
timp, plictiseala duce la declinul
mental [i fizic al individului.
În încheiere, doresc s` atrag
aten]ia acum c` [tim mai multe
despre jocuri, c` exist` riscul de
a ne dedica descoperirii jocului
altuia, f`r` a le vedea pe ale
noastre.
Pentru anumi]i oameni
noroco[i, exist` ceva care
transcende toate clasific`rile de
comportament [i acest lucru
este con[tientizarea
con[tientizarea; ceva ce
se ridic` deasupra program`rii
trecutului [i aceasta este
spontaneitatea
spontaneitatea, iar ceva care
este mai mul]umitor decât
jocurile este intimitatea
intimitatea. Dar,
toate acestea trei pot fi
însp`imânt`toare [i chiar
primejdioase pentru cei
nepreg`ti]i. Este posibil ca ei s`
o duc` mai bine a[a cum sunt,
c`utându-[i solu]ii în tehnici
populare de ac]iune social`.
Concluzionând, suntem
responsabili pentru ceea ce
sim]im [i tr`im, nu putem s` îi
schimb`m pe al]ii, dar putem s`
ne schimb`m propriile atitudini
[i comportamentul.
NOTE
1
Teorie a personalit`]ii [i
psihoterapie sistem ca pentru dezvoltare
[i schimbare personal`, care are la baz`
cele trei st`ri ale eului, respectiv:
p`rinte, adult [i copil.
2
„Unitatea de baz` a discursului
social”, Eric Berne.
3
Emo]ie familiar`, înv`]at` [i
încurajat` în copil`rie, tr`it` în mai
multe situa]ii stresante diferite [i
maladaptativ`, ca mijloc adult de
solu]ionare a problemelor.
BIBLIOGRAFIE
 Graaf, Anne de [i Kunst, Klaas,
Einstein [i arta de a naviga, Bucure[ti,
Editura Codecs, 2010.
 Berne, Eric, Jocuri pentu adul]i,
Bucure[ti, Editura Amaltea, 2002.
 Berne, Eric, Ce spui dup` „Bun`
ziua”?, Bucure[ti, Editura Trei, 2006.
 Sewart, Ian, Joines, Vann, AT
Ast`zi, Timi[oara, Editura Mirton, 2007.
 Kottler, Jeffrey A., Carlson, Jon,
Mumia de la masa din sufragerie,
Bucure[ti, Editura Trei, 2009.
 Hay, Julie, [arada de la serviciu,
Bucure[ti, Editura Codecs, 2006.
 Angel, Pierre; Amar, Parick;
Emilie, Devienne; Tence, Jacques;
Dic]ionar de Coaching, Ia[i, Editura
Polirom, 2008.
 Klein, Stefan, Formula fericirii,
Bucure[ti, Editura Humantas, 2008.
 Kahler, Taibi, D., Ph., The
Process Therapy Model, 2008.
35
 MOTIVAREA SUBORDONA}ILOR
PENTRU PARTICIPAREA
LA MISIUNI ÎN TEATRELE DE OPERA}II
Maior Georgeta }ÎRLEA
C`pitan Alina Rodica BANIA
Emilia Carmen GR~JDAN

Participarea la misiuni în teatrele de opera]ii externe este o [ans`, dar [i o provocare adresat`
Diviziei 1 Infanterie „Dacica”. Caracteristica misiunii nu mai este demult o noutate pentru
comandan]ii unit`]ilor participante. Rolul [i, totodat`, provocarea adresat` Diviziei 1 Infanterie
este de a asigura un mediu de preg`tire cât mai apropiat de cel din teatrul de opera]ii, sub toate
aspectele: clim`, dotare, proceduri, amenin]`ri, personal multina]ional, tehnic` ce nu se g`se[te
în dotare, consumabile, muni]ie diferit` de cea de acas`, [i înc` multe altele. Crearea unui astfel
de mediu necesit`, din partea comandamentului diviziei, cunoa[terea în detaliu a realit`]ii din
teatrale de opera]ii, a realit`]ii materiale [i a dimensiunii moralului trupei.

C
omponenta
motiva]iei militarilor
asupra c`rora
Divizia 1 Infanterie, prin
managementul procesului de
preg`tire, poate interveni este
dimensiunea opera]ional`.
Sporirea încrederii în tehnica
de lupt` [i în procedurile
proprii se poate realiza doar
printr-o instruire adecvat`, pe
tehnica [i în condi]ii
apropiate celor din
teatrale de opera]ii
externe. Dac`
tehnica este
mai
greu de adaptat, militarul preponderent rural`, SGV-ul nu
trebuie s` fie con[tient c` prea avea alternative, iar
procedurile pe care le executarea cu succes a unei
exerseaz` sunt cele mai noi [i misiuni ar fi putut rezolva o
c` acestea sunt adaptate parte din problemele sale. De
evolu]iei tacticilor principalelor aici [i o motivare ridicat`,
grup`ri insurgente din teatrale comparativ cu un militar dintr-o
de opera]ii. zon` urban`, cum ar fi
În condi]iile Bucure[tiul, în care atât modul
recesiunii de via]`, cât [i alternativele la
economice [i a via]a militar` existau. Anul
instabilit`]ii sociale, acesta, situa]ia s-a schimbat,
motiva]ia militarilor diferit de la o zon` geografic`
se schimb`, fa]` de la alta, [i motivarea s-a
ceea ce era anul schimbat în consecin]`. Pe
trecut, spre lâng` dimensiunea na]ional` a
exemplu. Anul problemei, mai apare [i
trecut, dac` e s` dimensiunea opera]ional`.
ne referim la o Încrederea în sistemul militar,
zon` în comandan]i, încrederea în
sine [i în componenta tehnic`,
num`rul de pierderi
din teatrul de opera]ii din
perioada premerg`toare
deciziei de voluntariat, modul
în care acestea sunt prezentate
în mass-media, posibila func]ie
etc. sunt elemente de natur` s`
înt`reasc` sau sl`beasc`
motiva]ia militarului.
Componenta motiva]iei
militarilor asupra c`rora Divizia
1 Infanterie, prin
managementul procesului de
preg`tire, poate interveni este
dimensiunea opera]ional`.
Astfel, un proces de selec]ie
deschis, corect [i f`r`
compromisuri este cheia prin
care militarul cap`t` încredere
în cei ale[i s` execute
misiunea împreun`. Sporirea
încrederii în tehnica de lupt` [i
în procedurile proprii se poate
realiza doar

printr-o
instruire
adecvat`, pe
tehnica [i în
condi]ii apropiate
celor din teatrele de
opera]ii externe. Dac`
tehnica este mai greu de
adaptat, militarul trebuie s` fie
con[tient c` procedurile pe

36 SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011

care le exerseaz` sunt cele
mai noi [i c` acestea sunt
adaptate evolu]iei tacticilor
principalelor grup`ri
insurgente din zona de
opera]ii alocat` în Afganistan.
Al doilea domeniu,
„resursele”, este cel în care
comandamentul diviziei poate
influen]a alocarea unor
priorit`]i. Pentru selec]ionarea
personalului instruc]iunile sunt
foarte clare, iar aria în care se
pot stabili priorit`]i este
reprezentat` doar de
parametrii procesului: durat`,
condi]ii, termene. Nici în ceea
ce prive[te celelalte
componente ale domeniului, în
condi]iile unor transform`ri
structurale, prin care Divizia 1
Infanterie î[i redefine[te modul
de operare logistic, activit`]ile
nu pot fi influen]ate hot`râtor. Al
treilea domeniu, considerat al
capabilit`]ii de lupt`, este
„preg`tirea doctrinar`”. A[a
cum reiese pân` aici,
abordarea nu poate fi una
unilateral`. Prin tipurile de
activit`]i [i prin resursele avute vulnerabilitatea la stres este astfel de situa]ii;  însu[irea disfunc]iile severe provocate
la dispozi]ie, ridicarea de anumite aspecte ale
ridicat`, iar capacitatea de unor tehnici [i procedee de
nivelului de preg`tire, pe
adaptare este solicitat` la autocontrol psihic, refacere [i misiunii. Se dispune scoaterea
toate cele trei domenii, se
maximum. }inând cont de recuperare;  realizarea [i imediat` din misiune acolo
face concomitent [i
importan]a particip`rii la aceste men]inerea unui climat de grup unde situa]ia o impune [i se
sinergetic. De fapt,
misiuni, unul dintre obiectivele caracterizat prin coeziune [i aplic` solu]iile adecvate,
consider`m c` sinergia este
principale pentru speciali[ti moral ridicat. variabile de la caz la caz.
cuvântul cheie. Preg`tirea
r`mâne aprofundarea Cunoa[terea obligatorie a
doctrinar` este de fapt
cuno[tin]elor despre Cum pot fi militarilor este condi]ia de baz`
integratoarea celorlalte dou`
psihologia celui care pentru a rela]iona cu ei, fi[ele
domenii men]ionate pân`
îndepline[te aceste misiuni, în realizate aceste psihologice de cunoa[tere,
aici. Nu se pot dezvolta
tehnici [i proceduri f`r` a vederea asigur`rii unei resurse deziderate? documentele personale,
avea personal motivat, umane capabile s` r`spund` discu]iile cu ace[tia,
echipat corespunz`tor, cu o cât mai bine cerin]elor În primul rând, prin antecedentele personale
dotare minim` [i cu ultimele activit`]ii. stabilirea unui circuit reprezint` tot atâtea surse de
informa]ii din teatrul de Participarea personalului informa]ional permanent între informa]ii. În al treilea rând,
opera]ii. Aceasta este de fapt militar la astfel de misiuni to]i factorii de decizie, asigurarea la parametri optimi
plus-valoarea atribuit` implic` perceperea con[tient` r`spundere [i control, a condi]iilor [i satisfacerea
tehnicii [i componentei a necesit`]ii [i ra]iunii comandantul unit`]ii minim` a nevoilor de baz`
umane. Simbioza om-tehnic` misiunilor [i sarcinilor pe care participante la misiune, (hran`, cazare, echipament,
de lupt` este definit`, de fapt, le execut`. În linii mari, personalul din componen]a odihn`, asisten]a psihologic`,
prin proceduri [i confer` unei consider`m c` PROGRAMUL unit`]ii, psihologul, medicul [i medical` [i religioas`, dotarea
structuri putere de lupt`. DE MOTIVARE PENTRU chiar preotul unit`]ii. cu mijloacele necesare
PARTICIPAREA LA MISIUNI ÎN Comandan]ii trebuie s` fie ([i activit`]ii) diminueaz`
Motivarea TEATRELE DE OPERA}II nu exager`m când afirm`m semnificativ riscul apari]iei
EXTERNE TREBUIE S~ acest lucru) „ochii [i urechile” tulbur`rilor de adaptare. În
militarilor URM~REASC~: psihologului/medicului, în acela[i context se înscrie [i
 con[tientizarea militarilor sensul c` sunt la curent [i informarea la timp [i în m`sura
Prin particularit`]ile sale, asupra importan]ei misiunii; surprind, în cea mai mare necesar` despre toate
participarea militarilor la  în]elegerea sub toate parte, schimb`rile din conduita evenimentele [i schimb`rile
misiuni în afara teritoriului aspectele a r`spunderii ce le militarilor (f`r` a-[i asuma care privesc misiunea
statului român presupune revine pe timpul misiunii din responsabilitatea ignor`rii executat`, pornind de la
solicit`ri psihofiziologice punct de vedere militar, juridic, anumitor semnale sau principiul comunic`rii reciproce.
specifice, induce schimb`ri moral;  înt`rirea motiva]iei, interpret`rii/minimaliz`rii De asemenea, formarea [i
majore în existen]a individului care va constitui suportul moral importan]ei acestora). În al men]inerea coeziunii de grup,
[i determin` modific`ri pe timpul misiunii;  infor- doilea rând, ace[ti militari fac l-am considerat a fi unul dintre
esen]iale at#t în ritmul biologic marea asupra riscurilor obiectul unei supravegheri obiectivele principale, dat` fiind
[i în plan psihocomporta- previzibile ce pot ap`rea [i a psihologice permanente, cu influen]a rela]iilor intragrupale
mental. Ca urmare, modului de comportament în rolul de a preîntâmpina asupra moralului militarilor.

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011 37

 Decizia
de a participa la
misiuni în teatrele
de opera]ii
O anumit` categorie –
restrâns` ce-i drept – de
militari prive[te participarea la
misiuni în afara statului român
ca pe o oportunitate deosebit`
de câ[tig în plan profesional,
prin dobândirea unei
experien]e utile.
O alt` categorie – mult mai
larg` – se raporteaz` la aceste
misiuni ca la o modalitate de
a-[i îmbun`t`]i situa]ia
economic`, prin cre[terea
destul de mare a venitului
lunar odat` cu participarea la
misiune.
Chiar dac` ra]iunile
principale pentru care o fac
difer` în mod categoric, în
ambele situa]ii vorbim despre
militari care doresc s` participe
la misiune. Exist` îns` [i o
anumit` categorie de militari
care nu doresc s` participe la
astfel de misiuni. În cazul
acestora, apare necesitatea de
a-i determina s`-[i schimbe
op]iunea. Pentru a face acest
lucru, trebuie mai întâi s`
cunoa[tem, pe de o parte,
motivele de natur` ra]ional`,
pentru care nu
doresc s`
participe, iar
38 SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011
pe de alt` parte, pe cele de
natur` afectiv` legate de
aceast` perspectiv`.
1. Motive de natur`
ra]ional`
Atunci când apare
posibilitatea plec`rii într-o
misiune în afar`, orice individ
realizeaz` o analiz` între ceea
ce înseamn` balan]a „cost –
beneficii“. Dac` în urma
analizei realizeaz` c`
beneficiile (fie c` sunt de
natur` profesional`, fie de
natur` material`), sunt mai
pu]ine decât costurile
(perioada prelungit` în care va
sta departe de familie, riscul de
a-[i pierde via]a etc.), atunci
apare firesc refuzul de a
participa la o astfel de misiune,
sau dorin]a de a nu participa
la ea.
2. Motive în plan
emo]ional, afectiv
Perspectiva plec`rii într-o
astfel de misiune aduce dup`
sine, o doz` destul de ridicat`
de agen]i stresori. Diferit este,
bineîn]eles, modul de raportare
la situa]ie. Unii militari suport`
stresul [i au un poten]ial mai
mare de adaptare, în timp ce
pentru al]ii perspectiva
particip`rii la misiune poate fi
atât de stresant`, încât
încearc` evitarea situa]iei
(posibilitatea g`sirii unei c`i de
a nu pleca în misiune).
În]elegem [i putem
con[tientiza faptul c` lipsa
dorin]ei de a participa la o
astfel de misiune
are, cel pu]in
din punctul lor de vedere, un
argument. În consecin]`, ne
punem câteva întreb`ri:
Ce se poate face pentru a-i
motiva?
Ce modalit`]i g`sim pentru
a d`râma, dac` vre]i, aceste
mecanisme ra]ionale [i
afective?
Ce modalit`]i de
compensare a stresului
presupus de o asemenea
misiune putem g`si, pentru ca,
în final, s` putem avea acordul
lor pentru a participa la
misiune?
Cum putem, în esen]`, s`
modific`m balan]a despre care
vorbeam mai devreme, în
favoarea beneficiilor?
Cu siguran]` c` nu este
u[or s` realiz`m o r`sturnare
de situa]ie în mintea [i în
tr`irile afective ale unui om. Cu
siguran]` nu este u[or ca un
om, indiferent de pozi]ia
de]inut` în organismul militar,
indiferent de gradul avut, s`
motiveze pe un altul s` fac`
ceea ce el nu î[i dore[te.
Ca o consecin]` la cele
afirmate, dac` motivarea
direct`, nu poate fi realizat`,
atunci ar putea fi eficient` [i
– de ce nu? – merit` încercat`
o modalitate indirect` de
convingere. {i aici ne referim
la asigurarea unui climat de
munc` motivant, prin
reducerea stresului implicat de
plecarea în misiune, stopându-
se astfel ac]iunile de
demotivare a oamenilor.
Motivarea
subordona]ilor
Ar fi inutil s` ne referim, în
cele ce urmeaz`, la conside-
rentele de ordin financiar [i la
cele pentru cariera militar`
rezultate în urma particip`rii la
misiuni, deoarece acestea sunt
cunoscute de to]i militarii [i –
oricum – comandan]ii nu pot
interveni asupra lor.
Ceea ce ne propunem este
de a v` prezenta câteva direc]ii
de ac]iune cu caracter general,
urmând ca, ulterior, fiecare
dintre cei implica]i s`-[i poat`
construi propriul plan de
motivare a subordona]ilor, în
func]ie de realit`]ile concrete
cu care se confrunt`.
Dou` direc]ii importante,
majore am putea spune, ar
trebui s` ne atrag` aten]ia
pentru realizarea scopului pe
care ni l-am propus:
a) asigurarea unui climat
motivant pentru activit`]ile
desf`[urate;
b) reducerea nivelului de
stres indus de plecarea într-o
misiune în teatrele de opera]ii.
Asigurarea unui
climat motivant
Din punctul nostru de
vedere, atmosfera în care
lucreaz` atât comandan]ii, cât
[i subordona]ii este esen]ial`
în ceea ce prive[te raportarea
acestora la sarcinile pe care
le au de îndeplinit, inclusiv
aceea de a participa la o
misiune extern`. Suntem de
p`rere c` un climat foarte
bun, în care subordona]ii au
încredere [i î[i respect` în
mod real comandantul, un
climat caracterizat printr-un
nivel înalt de coeziune [i
satisfac]ie, este un aspect
avantajos pentru unitate. O
astfel de atmosfer` de lucru îi
determin` pe subordona]i s`
participe, s` ob]in`
performan]`, s` ac]ioneze atât
pentru binele propriu, cât [i
pentru binele unit`]ii.
Vom prezenta în continuare
o serie de caracteristici care ni
se par a fi esen]iale pentru un
climat motivant [i, pentru
fiecare dintre ele, c`ile de
ac]iune la dispozi]ie [i
rezultatele în rândul subordo-
na]ilor în urma aplic`rii lor.
  Acorda]i fiec`rui
subordonat un anumit grad
de autonomie, pentru ca
atunci când activitatea lor va
fi eficient`, ace[tia s`-[i
poat` con[tientiza [i valorize
finalitatea propriei munci.
Rezultatul scontat:
antrenarea subordona]ilor în
a lua mult mai u[or decizii
pentru binele personal [i al
unit`]ii.

Utilizarea corect`
a sistemului de
recompense/sanc]iuni
 }ine]i cont de faptul c`
nimeni nu este motivat numai
de câ[tigul material, nici chiar
cei mai materiali[ti dintre noi,
a[a c` nu ezita]i s` recom-
Reguli clare [i precise în cazul în care ei nu o fac, sunt deja cunoscute din pensa]i realiz`rile subordo-
 Fi]i siguri c` to]i pentru în]elegerea corect` a experien]e anterioare. na]ilor cu laude, care au un
subordona]ii în]eleg scopul ordinelor. Rezultatul scontat : real efect mai ales atunci
prevederilor regulamentare [i  Evita]i pe cât posibil ca îndeplinirea mai eficient` a când ele sunt primite în fa]a
al regulilor de aplicare. anumite ordine s` contravin` sarcinilor ce revin fiec`rui colegilor.
 Asigura]i-v` c` regulile altora date anterior; acest lucru subordonat pentru c` fiecare  Asigura]i-v` c`, atunci
nu au devenit mai importante poate crea confuzie [i duce, în va [ti clar ce are de f`cut. când l`uda]i pe cineva,
decât activitatea în sine (]ine]i cele mai multe cazuri, la laudele sunt meritate pe
seama de faptul c` regulile nu neîndeplinirea nici unuia dintre Responsabilizare deplin, pentru c` altfel
reprezint` un scop în sine, ele ele.  Atunci când este posibil, corectitudinea [i verticalitatea
doar concur` la realizarea unui  Defini]i exact standardele l`sa]i-i pe subordona]i s`-[i dumneavoastr` în fa]a
climat de lucru eficient). la care trebuie îndeplinite gestioneze resursele pentru celorlal]i subordona]i va fi
Rezultatul scontat: activit`]ile. anumite activit`]i; se vor sim]i pus` sub semnul întreb`rii.
subordona]ii vor fi mult mai  Adapta]i-v` limbajul astfel responsabiliza]i [i vor  Evita]i, evident atât cât
dispu[i s` respecte regulile, utilizat pentru transmiterea c`p`ta mai mult` încredere în pute]i, utilizarea sanc]iunilor
deoarece nu vor considera c` ordinelor [i sarcinilor nivelului for]ele proprii. [i pedepselor, deoarece ele
sunt inutile sau menite s`-i de în]elegere/preg`tire/cultur`  Încuraja]i-i [i l`uda]i-le nu motiveaz` decât într-o
încurce. al subordona]ilor dumnea- ini]iativele atunci când ele foarte mic` m`sur`, putând
voastr`, f`r` a face presu- concur` la realizarea eficient` duce chiar la alte efecte decât
Repartizare echitabil` puneri c` anumite lucruri le a activit`]ilor. cele scontate.
a sarcinilor
 Asigura]i-v` c` sarcinile
sunt împ`r]ite în mod echitabil,
c` fiecare om prime[te sarcini
în func]ie de îndatoriri [i
competen]e.
 Asigura]i-v` de utilitatea
sarcinilor primite de
subordona]ii dumneavoastr`.
 Evita]i distribuirea
sarcinilor unor subordona]i
care nu au competen]e în
domeniul respectiv.
Rezultatul scontat :
îndeplinirea mai u[oar` [i mai
eficient` a sarcinilor [i evitarea
suspiciunilor care ar putea
ap`rea cu privire la reparti]ia
acestora, fapt care ar putea
influen]a negativ [i coeziunea
grupului.

Claritate
 Fi]i siguri c` subordona]ii
au în]eles corect sarcinile;
pune]i dumneavoastr` întreb`ri,

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011 39


 Nu pedepsi]i orice e[ec,
ci doar pe acelea care au drept
cauze del`sarea, individua-
lismul, reaua inten]ie, lipsa de
implicare; în celelalte cazuri,
analiza]i mai întâi care au fost
cauzele care au dus la e[ec,
pentru ca ele s` poat` fi
ulterior corectate.
 Încuraja]i competi]ia [i
cultiva]i spiritul de înving`tor
pentru ca subordona]ii
dumneavoastr` s` se orien-
teze spre ob]inerea succeselor.
Rezultatul scontat:
cre[terea încrederii
subordona]ilor în capacitatea
dumneavoastr` de evaluare [i,
în esen]`, motivarea [i
implicarea acestora în
rezolvarea sarcinilor.
Încurajarea
rela]iilor de cooperare
[i coeziune
 Încuraja]i lucrul în echip`
[i coeziunea membrilor
echipei.
 Nu încuraja]i sau chiar
sanc]iona]i individualismul,
dac` acesta împiedic`
realizarea sarcinilor.
 Lua]i în seam` munca
subordona]ilor dumneavoastr`
ca fiind esen]ial` pentru reu[ita
misiunii; ei trebuie considera]i
competen]i pân` la proba
contrarie.
 Încuraja]i rela]iile de
amici]ie [i manifest`rile de
altruism în rela]iile dintre
subordona]ii dumneavoastr`.
Rezultatul scontat : dac`
un militar face parte dintr-un
colectiv coeziv, în care rela]iile
sale cu ceilal]i sunt foarte bune
[i în care camarazii s`i
40 SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011
manifest` o atitudine pozitiv`
fa]` de misiune, atunci [ansele
ca el s` fie de acord cu grupul
sunt mult mai mari.
Recunoa[terea
meritelor militarilor
participan]i la misiune
 Acorda]i importan]a
cuvenit` ceremonialurilor
militare la întoarcerea din
misiune.
 Amenaja]i înc`peri
special destinate tipului de
misiune la care au participat
militarii, în care s` expune]i
fotografii, plachete, diplome
ob]inute, medalii).
Rezultatul scontat:
valorizarea activit`]ilor
executate de militari poate
reprezenta o modalitate de a-l
motiva pentru participarea la
alte misiuni, reprezentând în
acela[i timp o surs` de
motivare pentru cei care nu au
luat parte la astfel de misiuni.
Reducerea nivelului
de stres
Deoarece este un fapt
unanim recunoscut c`
perspectiva particip`rii la o
misiune în afara teritoriului
statului român constituie o
surs` de stres important`, ne
propunem, în cele ce urmeaz`,
s` stabilim cu certitudine ce
anume induce stresul, pentru
ca, mai apoi, s` g`sim
modalit`]ile de reducere a
acestuia la un nivel acceptabil.
Pe baza discu]iilor cu
militarii [i comandan]ii lor
participan]i la astfel de misiuni,
am stabilit ca principale cauze
ale stresului urm`toarele: a)
teama de schimbare/de
necunoscut; b) teama pentru
propria via]`/s`n`tate; c)
îngrijorare pentru felul în care
se vor descurca cei de acas`.
a) Teama de
schimbare/de necunoscut
Este firesc ca pentru
militarii care nu au mai
participat la astfel de misiuni s`
existe teama de un loc
necunoscut. În acela[i timp,
plecarea în misiune reprezint`
pentru militari o schimbare
total` a modului de via]`, un
mod de via]` în care vor trebui
s` fac` fa]` unor constrângeri
legate de dep`rtarea de cas`
[i de cei dragi, de anumite
obiceiuri legate de hran`,
odihn` etc. Exist` îns` câteva
modalit`]i prin care aceast`
team` de necunoscut poate fi
diminuat` sau chiar învins`.
Dintre acestea amintim:
 informarea clar` [i precis` a
militarilor cu privire la
caracteristicile geoclimatice ale
locului în care vor fi disloca]i,
obiceiuri [i cutume ale
localnicilor etc.;  organizarea
de întâlniri între militarii din
unitatea care urmeaz` s`
plece în misiune [i militari ai
unor unit`]i care au participat
anterior la acest gen de
misiuni, în aceea[i zon` de
dislocare; trebuie ]inut cont de
faptul c` informa]ia primit` de
la un militar care s-a confruntat
cu o situa]ie asem`n`toare
este mult mai credibil` decât
cea pe care i-ar transmite-o
comandantul sau altcineva;
 implicarea psihologului
unit`]ii în organizarea [i
desf`[urarea acestor activit`]i
de informare a militarilor
privitoare la situa]iile/
manifest`rile psihice care pot
ap`rea [i cu care se pot
confrunta în teatrul de opera]ii;
desf`[urarea cu ajutorul
psihologului de unitate a unor
[edin]e în cadrul c`rora militarii
s` fie preg`ti]i cu privire la
managementul [i învingerea
simptomelor stresului de lupt`,
care pot ap`rea într-un
asemenea gen de misiune.
Rezultatul scontat:
reducerea gradului de
incertitudine [i a rezisten]elor
la schimbare în urma unei
inform`ri corecte [i oportune
venit` de la persoane cu
credibilitate ridicat`.
b) Teama pentru
propria via]`/s`n`tate
Acest tip de temeri poate fi
considerat cele mai important
în contextul particip`rii la astfel
de misiuni. Fiind consecin]e
fire[ti ale instinctului de
conservare, existent în orice
fiin]` uman`, sunt cele mai
grave [i deci cel mai greu de
controlat în mod ra]ional.
Putem vorbi totu[i [i aici de
câteva modalit`]i de reducere
a lor:  crearea unor echipe de
lucru coezive [i formarea
sentimentelor de încredere în
competen]a [i profesionalismul
propriu cât [i al camarazilor;
 cunoa[terea de c`tre to]i
militarii a elementelor de
suport/persoane pe care se pot
baza pe timpul misiunii:
psihologul, medicul, preotul [i
modul în care vor primi sprijinul
acestora.
 Rezultatul scontat :
con[tientizarea militarilor cu
privire la faptul c`, în situa]ii
dificile sau periculoase se pot
baza pe sprijinul camarazilor [i
pe ajutorul unor persoane
competente.
c) Îngrijorare pentru
felul în care se vor
descurca cei de acas`
Pe lâng` temerile
men]ionate anterior, [i grija
pentru cei de acas` poate
constitui o surs` major` de
stres. Astfel, militarul [tie c` cei
dragi vor trebui s` se descurce
singuri o bun` perioad` de
timp, fiind lipsi]i de sprijinul lui
în rezolvarea problemelor
legate de cas`, cre[terea
copiilor etc. Ce poate
comandantul s` fac` pentru a
concura la reducerea acestor
temeri, v` prezent`m în cele ce
urmeaz`:  implicarea
factorilor de comand` în
activit`]ile de sprijinire a
familiilor militarilor participan]i
la misiuni în afara teritoriului
statului român;  participarea
cât mai frecvent` la întâlnirile
organizate de Comitetul
reprezentan]ilor membrilor
familiilor [i/sau de Grupul de
sprijin familial;  realizarea de
scrisori de mul]umire [i
adresarea lor familiilor
militarilor, mul]umindu-le astfel
pentru sprijinul acordat [i
pentru în]elegerea de care dau
dovad`.
Rezultatul scontat:
militarii [i familiile acestora vor
avea convingerea c` membrii
familiilor lor nu vor fi lipsi]i de
sprijin pe timpul derul`rii
misiunii.
CONCLUZII
Pentru formarea unui
sistem motiva]ional solid, cu o
puternic` semnifica]ie
profesional` [i social`,
comandan]ii ([efii) pot ac]iona
în mai multe direc]ii,
concretizate în:  informarea
permanent` [i oportun` a
subordona]ilor, astfel încât, în
actuala situa]ie de incertitudine
a evolu]iei societ`]ii în general
[i a organiza]iei militare în
particular, fiecare individ s`
con[tientizeze situa]ia
institu]iei [i a sa în cadrul
acesteia;  men]inerea st`rii
morale superioare dobândite
datorit` ob]inerii unor succese
în activitatea profesional` [i
evitarea minimaliz`rii lor,
creându-se premisele ac]iunii
eficiente pentru rezolvarea
altor situa]ii problem`;
 sprijinirea subordona]ilor în
în]elegerea utilit`]ii [i
necesit`]ii activit`]ilor pe care
le desf`[oar` în ansamblul
activit`]ilor unit`]ii, marii unit`]i,
comandamentului etc.; grupurilor militare;  tratarea Crearea [i dezvoltarea unei
 valorificarea în toate situa]iile realist` a e[ecurilor motiva]ii superioare la
a experien]ei profesionale [i subordona]ilor, evitându-se personalul din subordine
de via]` a subordona]ilor, a amplificarea, dar [i duce nu numai la optimizarea
cuno[tin]elor, priceperilor, minimalizarea lor [i g`sirea
deprinderilor anterior dobân- activit`]ii, dar [i la crearea
solu]iilor optime de înl`turare a unui climat favorabil
dite (formate);  asigurarea
cauzelor [i remedierea desf`[ur`rii muncii în echip`,
unui climat de munc` favorabil,
consecin]elor;  motivarea la armonizarea rela]iilor
f`r` st`ri tensionale sau chiar
preponderent pozitiv` a interindividuale [i implicit la
conflictuale inutile, nejustificate
militarilor prin încurajare, laud` cre[terea coeziunii grupurilor
[i artificial create în cadrul
[i recompense;  intensitatea militare.
motiv`rii s` fie corelat` direct
cu complexitatea [i dificultatea
sarcinilor [i misiunilor pentru BIBLIOGRAFIE
prevenirea apari]iei
 Ar`d`voaice, Gh., Stresul psihic
submotiv`rii sau
în lupta armat`, Bucure[ti, Editura
supramotiv`rii;  formarea [i Academiei de Înalte Studii Militare, 1993.
dezvoltarea la subordona]i a  Bucur, H., Unele considera]ii
mentalit`]ii de înving`tor; referitoare la necesitatea preg`tirii
 acordarea aten]iei cuvenite psihice a statelor majore, în „Gândirea
problemelor subordona]ilor [i militar` româneasc`” nr. 6/1992,
sprijinirea lor pentru rezolvarea Bucure[ti, Editura Marelui Stat Major,
1992.
oportun` a situa]iilor create;
 Colectiv, Elemente de psihologie
 desf`[urarea activit`]ii de militar`, Bucure[ti, Editura Academiei de
control, sprijin [i îndrumare Înalte Studii Militare, 1991.
dup` principiul eficien]ei  Colec]ia INFOCOM, Buletinul
raportului coercitiv – informativ al Sec]iei de Opera]ii
necoercitiv. Psihologice din Statul Major General.
În concluzie, pentru  Doctrina pentru opera]ii întrunite
multina]ionale.
ob]inerea unei eficien]e
 S.M.G./F.O.P.-3.14, Manual
maxime [i a unor rezultate pentru opera]ii psihologice, Bucure[ti,
superioare în activit`]ile 2004.
desf`[urate, comandan]ii ([efii)  Zlate, Mielu, Cunoa[terea [i
trebuie s` ]in` seama de activarea grupurilor sociale, Bucure[ti,
componenta motiva]ional`. Editura Politic`, 1992.
SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011 41
 TEMPERAMENTELE {I
EFICIENTIZAREA RESURSEI UMANE
Conf. univ. dr. Maria NEAGOE
Dan Alexandru CIOC
Oana Monica NEAGOE

Studiul de fa]`
abordeaz` problema
rolului [i a evalu`rii
temperamentului, ca
latur` dinamico-
energetic` [i expresiv` a
personalit`]ii, în
perspectiva eficientiz`rii
resursei umane din
organiza]ia militar`. În
acest sens, mai întâi, au
fost analizate identitatea
[i rolul temperamentului
la nivelul personalit`]ii. În
continuare s-au trecut în
revist` principalele
tipologii temperamentale
[i s-a realizat o privire
sinoptic` asupra
portretelor
temperamentale.
În cea de-a doua parte
a lucr`rii a fost supus
analizei rolul
temperamentului în
activitatea profesional`
în general [i, corelativ
corelativ,,
s-a insistat pe
necesitatea cunoa[terii
profilului temperamental –
din perspectiva rolului
jucat de fiecare militar la
nivelul organiza]iei din
care face parte, în
dependen]` de specificul
acesteia – [i pe ideea
racord`rii factorului uman
la sarcinile ce-i revin în
organiza]ia militar`,
definit` ca sistem, ca
ansamblu corelat de
militari c`rora le revin
sarcini specifice.

42 SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011

 Temperamentul,
latura dinamico-
energetic` [i
expresiv` a
personalit`]ii
În calitate de latur`
dinamico-energetic` a
personalit`]ii, temperamentul
are o serie de caracteristici.
Printre ele men]ion`m pe
aceea de a fi latura expresiv` a
personalit`]ii. Astfel corpul,
configura]ia somatic`, figura,
expresia fe]ei, mi[c`rile spun [i
ele multe despre
temperamentul omului. De
asemenea, energia, activismul,
vitalitatea, for]a, viteza
mi[c`rilor, mobilitatea lor sunt
indicatori ai temperamentului.
Temperamentul este înn`scut.
Adic` particularit`]ile sale ]in
de structura somatic`, de
sistemul nervos, de reactivitate,
resurse energetice. Dar el nu
se manifest` în acela[i mod pe
tot parcursul vie]ii, începând de
la na[tere. Temperamentul
evolueaz` în raport cu întregul
organism [i sistem nervos,
astfel încât tr`s`turile de
temperament se maturizeaz`,
sunt deplin reliefate la sfâr[itul
adolescen]ei, se men]in relativ
constante pân` spre b`trâne]e,
când cunosc un proces de
aplatizare datorit` pierderii
vitalit`]ii, vigorii, vivacit`]ii,
vioiciunii. În schimb, unele
tr`s`turi devin mai accentuate,
se rigidizeaz` (iritabilitatea la
un coleric, depresia la un
melancolic etc.). Tr`s`turile de
temperament nu au un con]inut
psihologic în sine, ele ]in de
aspectul expresiv, dinamico-
energetic al conduitei.
Temperamentele nu sunt bune
sau rele, de dorit sau
indezirabile. Cu aceste
tr`s`turi ne na[tem [i ele se
constituie în fundamentul
personalit`]ii. Pe ele se
grefeaz` celelalte tr`s`turi,
c`rora le imprim` o anumit`
nuan]are, expresivitate,
dinamism, vivacitate sau,
dimpotriv`, inhibi]ie, retragere.
Tipurile de temperament pe
care le vom prezenta în
continuare nu trebuie s` fie
luate ca atare, nu exist`
temperamente pure. Chiar
etimologia latin` a cuvântului
sugereaz` c` „tempera-
temperare” înseamn` a
„amesteca”. În mod poten]ial,
ele coexist` în fiecare
persoan`, dar se manifest`
mai pregnant unele sau altele.
A[adar, temperamentul real al
omului este o combina]ie
original`, aparte, care îl
individualizeaz`. Totu[i
temperamentul este o
particularitate foarte general`
a personalit`]ii, în interiorul
unei tipologii sau al unui tip,
intr` un num`r foarte mare de
oameni. Acest lucru a [i f`cut
ca tipologiile temperamentale
– de[i sunt destul de
numeroase – s` prezinte multe
puncte comune, fapt normal
pentru c` specia uman` este
unitar` în diversitatea ei.
Temperamentul, ca latur`
dinamico-energetic` [i
expresiv` a personalit`]ii,
interac]ioneaz` cu aptitudinile
[i caracterul, influen]ând [i
fiind influen]at la rândul lui.
Fiind înn`scut, temperamentul
precede celelalte manifest`ri
ale personalit`]ii care se vor
dezvolta pe acest fundament.
Rezult` c` temperamental î[i
va pune amprenta specific`
asupra aptitudinilor [i
caracterului, dar f`r` a le
determina în con]inutul lor
psihologic, ci în forma [i
expresivitatea lor. Aptitudinile
simple, derivate din
capacit`]ile înn`scute ale
sistemului nervos [i
analizatorilor, vor suporta o
influen]` din partea
temperamentului. Timpul de
reac]ie, promptitudinea,
coordonarea, precizia [i
fine]ea mi[c`rilor, aptitudinile
fizico-sportive vor fi influen]ate
de particularit`]ile dinamico-
energetice ale
temperamentului. În schimb,
aptitudinile complexe,
generale, cum ar fi, de
exemplu, inteligen]a nu
suport` influen]e din partea
tipului temperamental. În
acela[i timp, acele aptitudini
simple [i speciale care solicit`
dinamica energetic` a
activit`]ii nervoase tind s`
accentueze unele tr`s`turi
temperamentale, f`r` a le
putea modifica. Caracterul nu
suport` influen]e din partea
temperamentului. Se poate
vorbi cel mult de o anumit`
nuan]are sau „pat` de
culoare”. De[i temperamentul
nu este înc`rcat valoric, nu
sunt temperamente bune sau
rele, totu[i exist` tendin]a s` personalit`]ii [i se exprim` în
apreciem în rela]iile particularit`]i ale activit`]ii
interpersonale mai mult intelectuale [i a afectivit`]ii, cât
oamenii cu un temperament [i în comportamentul exterior:
comunicativ, deschis, sociabil, limbaj [i motricitate, conduit`.
oamenii veseli, destin[i decât Ca subsistem al personalit`]ii,
oamenii întrista]i, tri[ti, el se refer` la o serie de
rezerva]i, prea exigen]i. particularit`]i [i tr`s`turi
Deseori, c`dem prad` erorilor înn`scute care sunt importante
de evaluare [i acest lucru se în procesul devenirii socio-
întâmpl` chiar [i celor care morale a fiin]ei umane.
trebuie s` adopte decizii, cum Tr`s`turile temperamentale
ar fi manageri sau chiar unii sunt foarte u[or de observat [i
profesori. Cunoa[terea de identificat [i, în opinia
temperamentului este majorit`]ii speciali[tilor în
important` pentru c`, prin domeniu, ele sunt legate de
intermediul tr`s`turilor moral- aspectele biologice ale
volitive de caracter, putem persoanei respective, în
încerca s` influen]`m modul de special de sistemul nervos [i
manifestare a unor însu[iri cel endocrin. Psihologul român
temperamentale. Nicolae Margineanu a
Temperamentul nu poate fi considerat c` temperamentul
modificat, dar – con[tientizând caracterizeaz` forma
anumite tr`s`turi
[i implicarea lor în
activitate – omul
poate încerca s`
exercite un
anumit
autocontrol al
unor manifest`ri
prea explozive
sau s` activeze,
s` mobilizeze
unele manifest`ri
prea pasive. În
anumite limite,
temperamentul
poate [i trebuie
s` fie luat în
st`pânire. Nimeni
nu ne va ierta
dac` ne
manifest`m
agresiv, violent [i
apoi ne vom
scuza, spunând
c` avem un
„temperament
vulcanic”.
Temperamentul
nu este o
variabil` neutr`
din punct de
vedere adaptativ:
structura temperamental` este manifest`rilor noastre [i, de
o interfa]` între persoan` [i aceea, l-a definit drept aspectul
lume, [i are rol mediator între formal al afectivit`]ii [i
intensitatea, durata [i reactivit`]ii motorii specifice
semnifica]ia influen]elor unei persoane. Constituind
externe [i efectele în sfera latura dinamico-energetic` a
psihocomportamental`. personalit`]ii, temperamentul
Tr`s`turile temperamentale au ne furnizeaz` informa]ii cu
rol important în sfera rela]iilor privire la cât de iute sau lent`,
interpersonale (atrac]ie/ mobil` sau rigid`, accelerat`
respingere, simpatie/ sau domoal`, uniform` sau
antipatie). Temperamentul se neuniform` este conduita
refer` la dimensiunea individului; pe de alt` parte el
energetico-dinamic` a exprim` care este cantitatea de
SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011 43
 Tipologia, la rândul ei,
define[te tr`s`turile tipice [i
rela]iile reciproce dintre
diversele manifest`ri, în cazul
de fa]` temperamentale. Un tip
sau o tipologie tempera-
mental` se aplic` unui num`r
mare de oameni. De[i sunt
destul de numeroase, aceste
tipologii prezint` multe puncte
comune. Tipul desemneaz`
totalitatea caracterelor
distinctive fundamentale. El
întrune[te atributele cele mai
caracteristice, este prototipul
cel de Al Doilea R`zboi
Mondial unor critici acerbe. Lor
li s-a repro[at faptul c` nu au
contribuit deloc la progresul
analizei [tiin]ifice a
personalit`]ii, faptul c` ele sunt
bazate în primul rând pe
intui]ia clinic` [i nu pe
experimente. Cercet`rilor
experimentale, pu]ine la
num`r, derulate în leg`tur` cu
acest subiect, li s-a repro[at
faptul c` ele nu sunt
concludente. Tr`s`tura psihic`
este acel concept care

Foto: C`t`lin OVREIU

energie de care dispune un
individ [i, mai ales, modul în
care este consumat` aceasta.
Temperamentul se exprim`
cel mai pregnant în conduit` [i
comportament, existând o serie
de indicatori psihocompor-
tamentali care ne pot ajuta s`
identific`m temperamentul:
 ritmul [i viteza desf`[ur`rii
tr`irilor [i st`rilor psihice;
 vivacitatea sau intensitatea
vie]ii psihice;  durabilitatea
manifest`rilor psihocompor-
tamentale;  intrarea,
persisten]a [i ie[irea din
ac]iune;  impresionalitatea [i
impulsivitatea;  egalitatea sau
inegalitatea manifest`rilor
psihice;  capacitatea de
adaptare la situa]ii noi;
 modul de folosire, de
consumare a energiei
disponibile.
Prin el însu[i tempera-
mentul nu genereaz` nici
con]inuturi psihice, nici
performan]`, reprezentând
strict modul de a fi, de a se
comporta al cuiva, ]inând, mai
ales, de stilul comportamental
al omului. Cercet`rile au
eviden]iat faptul c`
temperamentul este nespecific
sub raport valoric, pentru
personalitate; nu el este cel
care acord` valoare omului, nu
coreleaz` semnificativ cu
tr`s`turile, aptitudinile
orientative, caracteriale ale
acestuia. Pe unul [i acela[i
temperament pot fi formate
caractere diverse, iar acela[i
caracter poate fi format pe
temperamente diferite.
Temperamentul suport` toate
unei tipologii, categorii. Practic, eviden]iaz` aceste însu[iri sau
tipologiile temperamentale, ca particularit`]i relativ stabile ale
de altfel tipurile de unei persoane sau ale unui
personalitate pot fi împ`r]ite în proces psihic. În plan
mai multe clase. De exemplu, comportamental, o tr`s`tur`
O. Fontaine vorbe[te despre este indicat` de predispozi]ia
urm`toarele tipologii sau clase: de a r`spunde în acela[i fel la
influen]ele dezvolt`rii celorlalte  Tipologii descriptive o varietate de stimuli. De
componente superioare ale  Tipologii care încearc` s` exemplu timiditatea este o
personalit`]ii. stabileasc` leg`turi de tr`s`tur`, fiind în cele mai
cauzalitate între tipuri [i unele multe cazuri înso]it` de
func]ii ale organismului  stâng`cie, hiperemotivitate,
Tipologii Tipuri bazate pe analiza mobilizare energetic`
temperamentale factorial` a factorilor sau exagerat` etc. Tipurile sunt
tr`s`turilor de personalitate. formate din mai multe tr`s`turi
Oamenii de [tiin]` au O alt` categorie important` (de exemplu: introvertit,
identificat [i alte aspecte care de tipologii este cea bazat` pe extravertit, ciclotimic etc.). W.
definesc temperamentul [i au analiza factorial`. Astfel, Michel consider` c` tr`s`turile
elaborat variate tipologii tipologiile descriptive [i cele sunt prototipuri, adic` nu
temperamentale. O tipologie fundamentate pe ideea de descriu decât propriet`]i tipice
cuprinde un ansamblu de clasificare a tipurilor în baza sau frecvente în anumite
caracteristici temperamentale unor func]ii ale organismului situa]ii. Deseori, oamenii
comune unui num`r mare de au fost supuse mai ales dup` atribuie o tr`s`tur` dac`
indivizi. Tipul întrune[te
atributele cele mai
caracteristice, este prototipul
unei tipologii (categorii)
temperamentale. Când
spunem „tipul coleric”,
„sangvinic”, „flegmatic” sau
„melancolic”, ne referim la
tipologia clasic` a
temperamentelor. Dar mai
exist` [i alte tipologii [i vom
realiza o trecere în revist` a lor.
Tipologiile se constituie ca
domeniu al psihologiei
personalit`]ii [i al psihologiei
diferen]iale. Ele clasific`
oamenii, conduitele acestora
dup` tipuri, în categorii cu
tr`s`turi relativ asem`n`toare,
folosind optica bionaturalist`
de clasificare. Adic` se
bazeaz` preponderent pe
caracteristici biologice sau de
personalitate. Toate aceste
tipologii se întemeiaz` pe
observa]ia c` personalitatea
uman` se structureaz` în jurul
unor caracteristici dominante
sau centrale, structurate în
formula genetic`, dar
influen]ate de factori de mediu.

44 SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011

aceasta apare în câteva situa]ii
frecvente, chiar dac` nu se
poate generaliza [i astfel
caracteriza un om. De
exemplu, cineva poate fi
„catalogat” ca fiind coleric,
dac` a fost v`zut cuprins de
mânie într-o situa]ie ie[it` din
comun, chiar dac` aceasta nu
este o constant` a
comportamentului s`u.
Aceea[i tr`s`tur` poate avea
în vedere comportamente care
se manifest` în situa]ii foarte
diferite: de exemplu a-]i fi fric`
de e[ec, de p`ianjeni sau de
vreo boal` nu reflect` aceea[i
component` a personalit`]ii. În
opinia lui G. Allport, personali-
tatea este o structur` format`
din tr`s`turi organizate
ierarhic. El spune c` la fiecare
individ exist` dou`-trei tr`s`turi
cardinale care domin` [i
controleaz` celelalte tr`s`turi.
În ordine ierarhic`, urmeaz` un
grup format din 10-15 tr`s`turi
principale, relativ u[or de
identificat [i, în sfâr[it, sute sau
chiar mii de tr`s`turi
secundare [i de fond, care sunt
foarte greu de identificat.
No]iunea de factor a fost
introdus` în psihologie odat`
cu utilizarea analizei factoriale.
De exemplu, dac` un elev are
rezultate bune la matematic`
se poate anticipa c` va avea
rezultate bune [i la fizic`,
explica]ia fiind existen]a unui
factor comun, [i anume, un
mod de ra]ionament tipic. În
vârful piramidei factorilor se
afl` factorul general, deseori
identificat cu inteligen]a.
Factorii [i tr`s`turile de
personalitate datorit`
asem`n`rilor dintre ele sunt
utiliza]i ca sinonimi. Pornind de
la respectivele aprecieri critice,
introducerea în psihologie a
analizei factoriale de c`tre
Spearmen a orientat
cercet`rile, mai ales dup` anii
’50, spre analiza factorilor sau
tr`s`turilor de personalitate.
Într-o asemenea optic` se
înscriu lucr`rile autorilor J.P.
Guillford, G.V. Allport, R.B.
Cattell [i H.J. Eysenck. Ele sunt
analize asupra întregii
personalit`]i, subsistemul
temperamental bucurându-se
de o aten]ie considerabil`.
Exist` [i alte criterii de
împ`r]ire a tipurilor
temperamentale: Biotipologii
constitu]ionale. Ele sunt
sugestive, dar s-a apreciat c`
nu li se poate acorda credit
deplin. Aici ar intra tipologiile
lui Hipocrate, Kretschmer,
Sheldon. Tipuri intermediare
ce iau în calcul [i influen]e de
ordin sociocultural, al]i factori
care determin`
temperamentul. A[a este
tipologia lui I.P. Pavlov.
Tipologia lui Pavlov a constituit
un progres fa]` de tipologiile
anterioare. Totu[i ei i se poate
repro[a excesul de
fiziologizare, precum [i lipsa
de nuan]are din punct de
vedere psihologic. Tipuri
psihologice de descriere [i
evaluare a temperamentului.
Aceste tipuri utilizeaz` criterii
psihologice în evaluarea [i
descrierea temperamentelor.
Ilustrativ` pentru aceast`
tipologie poate fi considerat`
contribu]ia lui Jung. De[i între
oameni exist` diferen]e
psihocomportamentale, implicit
[i temperamente foarte diferite,
nu este mai pu]in adev`rat c`
este posibil` o grupare a
oamenilor în func]ie de
tr`s`turile lor asem`n`toare.
Pe aceast` baz` s-a ajuns la
stabilirea unor tipuri de
personalit`]i, a unor tipologii
temperamentale:  tipologiile
substan]ialiste (propuse de
Hipocrates [i Galenus)
pornesc de la luarea în
considerare a unor substan]e
din organismul uman (sânge,
limf`, bila galben` [i bila
neagr`) [i propune urm`-
toarele tipuri temperamentale:
sangvin, flegmatic, coleric,
melancolic;  tipologiile
constitu]ionale pornesc, în
clasificarea lor, de la aspectul
somatic, morfologic al
individului, considerând c` o
anumit` constitu]ie predispune
la un anumit comportament.
Cea mai cunoscut` tipologie
constitu]ional` a fost elaborat`
de psihiatrul german E.
Kretschmer care a ajuns la
stabilirea urm`toarelor tipuri
constitu]ionale: picnic,
leptosom sau astenic, atletic;
 tipologii psihofiziologice iau
în considerare, în clasificarea
temperamental`, criterii atât de
ordin psihologic cât [i fizio-
logic, încercând s` realizeze o
sintez` între subiect [i obiect. I.
P. Pavlov, studiind tipul de
activitate nervoas` dup`
propriet`]ile de intensitate,
echilibru [i mobilitate a
proceselor nervoase
fundamentale, excita]ia [i
inhibi]ia, a stabilit patru tipuri
de ANS: puternic echilibrat
mobil, puternic echilibrat inert,
puternic neechilibrat excitabil
[i tipul slab;  tipologiile
psihologice utilizeaz`, în
calitate de criteriu de clasi-
ficare, fapte, fenomene de
natur` psihic`. Cel care a
fundamentat aceast` tipologie
este C. G. Jung care arat` c`
personalitatea uman` poate fi
orientat` spre exterior, ace[tia
fiind extraver]ii, sau spre
interior, intraver]ii. Persoanele
la care aceste orient`ri nu sunt
evidente, echilibrul fiind nota
lor distinctiv`, poart`
denumirea de ambiver]i. Dac`
extraver]ii sunt înclina]i c`tre
dinamismul vie]ii practice,
SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011
c`tre circumstan]ele vie]ii
externe, fiind mai sociabili,
comunicativi, vioi, expresivi [i
u[or adaptabili, introver]ii se
îndep`rteaz` de obiecte pentru
a se concentra asupra
psihicului propriu, de unde
tendin]a de izolare [i închidere
în sine. Tipologiile psihologice
au ap`rut ca urmare a
raport`rii omului la mediul
sociocultural existen]ial, la
sistemul valorilor. Spranger,
Vernon [i Allport, pornind de la
premiza c` valorile determin`
anumite tipuri umane,
deoarece omul are o atitudine
fa]` de ele, au distins [ase
tipuri diferen]iate: teoretic,
economic, estetic, social, politic
[i religios;  tipologiile
psihopatologice vizeaz`, în
principal, destructur`rile
manifest`rilor temperamentale,
Kahn descriind urm`toarele
tipuri: nervo[ii, sensibilii,
obsesivii, explozivii,
hipertimicii, depresivii,
instabilii, nestatornicii,
impulsivii, fantasticii, bizarii etc.
Rolul
temperamentului
\n activitatea [i
organiza]ia militar`
Temperamentul joac` un
rol fundamental în activitatea
uman`. Din aceast` cauz` se
impune încadrarea fiec`rui
subiect uman într-o anumit`
tipologie. De exemplu G.
45

Berger a elaborat un
chestionar u[or de utilizat
pentru a încadra o persoan` în
cele opt tipuri temperamentale,
inspirate de Jung. Astfel se
poate stabili dac` un lupt`tor
este emotiv sau nu, este activ
sau nu. Dac` un copil este
activ el poate fi harnic, energic,
indiferent de gradul de
emotivitate, dac` este inactiv,
ar putea fi lent, lene[, f`r`
ini]iativ`. Dac` este emotiv,
poate avea reac]ii emotive
foarte puternice, va fi implicat
afectiv în tot ceea ce face, iar
dac` este non-emotiv, astfel de
manifest`ri vor fi minime. Dar
nu este de ajuns s` identific`m
aceste caracteristici, ci s` [i
lu`m m`suri necesare
stimul`rii sau control`rii
acestora, dup` caz.
Persoanele active trebuie
orientate spre activit`]i utile [i
temperarea tendin]ei de a lua
hot`râri pripite, iar cei inactivi
au nevoie de o stimulare
constant`. Le Gall subliniaz`
valoarea muncii în grup pentru
cei neemotivi [i inactivi. Pentru
alte tipuri, de exemplu pentru
sentimentali rolul muncii în
echip` este discutabil,
deoarece sentimentalul poate
avea probleme de integrare în
grup, preferând singur`tatea.
Realitatea sistemului
personalit`]ii echivaleaz` cu
prezen]a unui model interior al
persoanei, care, într-un anumit
46 SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011
mod, îi vectorializeaz`
conduita acesteia, schi]ându-i
un unghi de deschidere fa]` de
lume [i via]`, iar în mod propriu
o voca]ie profesional` în
câmpul produc]iei. Cercet`rile
în materie conduc spre
urm`toarele constat`ri:
 personalitatea îns`[i, care
nu-i un dat, ci o rezultant` a
concuren]ei unei multitudini de
factori, depinde de luarea sau
neluarea în considera]ie a unor
indici, ce se manifest` înc` din
copil`rie. În timp ce
respectarea în evolu]ia
persoanelor a liniilor sale
interne conduce spre
construirea unei personalit`]i
armonioase, nerespectarea
poate s` concureze la
ob]inerea unui sistem deficitar.
Modelul dispozi]ional interior
joac` un rol important în
activitate;  orice persoan`
prezint` o anumit`
disponibilitate auto-socio-
reglatoare fa]` de structurile de
activitate productiv`, în func]ie
de gradul de coresponden]`
sau necoresponden]` dintre
modelul personalit`]ii [i o
structur` de activitate
productiv`, se ajunge la un
gradient de integrare în rolul
profesional; a[a se explic` de
ce unele persoane au un
randament mediu sau sub
medie în unele profesii,
rezultând c` integrarea în
produc]ie e în strâns` corela]ie
cu voca]ia;  respectarea
voca]iei reprezint` pentru
persoana uman`, în plus, un
factor de sanogenez` cu
implica]ii individuale [i sociale,
s`n`tatea fiind definit` ca o
stare de plenitudine fizic`,
psihic` [i social`, o
corespunz`toare încadrare
voca]ional`, genereaz`
sentimentul de excelent`
func]ionare a organismului,
determin` un tonus psihic
perfect [i conduce la o
integrare social` optim`;  se
[tie c` voca]ia este un rezultat
al unui lung proces de definire,
în promovarea ei dându-[i
concursul institu]iile de
educa]ie [i înv`]`mânt; o
defectuoas` îndrumare, contrar
voca]iei, poate fi pentru acesta
o cauz` a unei conduite
ineficiente, precum [i a unor
tulbur`ri psihice, de obicei din
categoria nevrozelor.
Orientarea voca]ional` d`
satisfac]ie persoanei umane,
aceasta prin intermediul unei
încadr`ri voca]ionale
realizându-se optimal,
atingând cel pu]in în parte
ceea ce se în]elege prin
no]iunea de fericire: serve[te
deci principiul individual. În
egal` m`sur` satisface [i
principiul social. Printr-o
orientare voca]ional` se
promoveaz` valorile, acestea
constituind promisiunea
ridic`rii nivelului material [i
cultural al societ`]ii, asigur`rii
cre[terii bun`st`rii sociale.
Marele psiholog [i umanist
român Mihai Ralea (1896 –
1964) considera c` obiectivul
final este întotdeauna
în]elegerea omului integral. În
timpurile noastre, în diverse
mari centre universitare ale
lumii, se constituie institute
complexe consecrate studiului
omului de c`tre diver[i
speciali[ti, astfel încât s` nu fie
prezentat` numai o fa]et` a
fiin]ei umane, ci omul în
plenitudinea tuturor însu[irilor
[i dependen]elor sale.
Personalitatea este
întotdeauna unic` [i original`,
întrucât fiecare porne[te de la
o zestre ereditar` unic`,
singular` (cu excep]ia
gemenilor univitelini care
posed` eredit`]i identice) [i,
mai departe, în câmpul
existen]ei sociale, fiecare
str`bate un drum anume,
încercând o serie de
experien]e variate, intrând în
anumite rela]ii, toate având
anumite efecte asupra cursului
dezvolt`rii personalit`]ii. În
realitate fiecare om are un mod
propriu [i concret de gândire [i
de sim]ire. Totu[i între oameni
nu sunt numai deosebiri ci [i
asem`n`ri. Se în]elege c`
asem`n`rile nu sunt totale, iar
tipurile nu reprezint` decât o
schem` ce permite o grupare
prin aproxima]ie.
Personalitatea integreaz` în
sine organismul individual,
structurile psihice umane [i,
totodat`, rela]iile sociale în
care omul este prins.
Activitatea de evaluare [i
selec]ie uman` în vederea
form`rii profesionale pentru
activit`]i din domeniul militar,
activitatea de selec]ie a
militarilor pentru anumite tipuri
de sarcini se confrunt` cu o
serie de dificult`]i. Selec]ia,
evaluarea sunt de mare
importan]` pentru reu[ita
misiunilor particulare în care
militarii sunt implica]i. În
practica selec]iei psihologice a
personalului listele de cerin]e
psihice ale unei specialit`]i sau
profesii se reduc la un num`r
minim de însu[iri ale
personalit`]ii relevante pentru
determinarea succesului
profesional, posibil de m`surat,
diagnosticat cu ajutorul
probelor [i testelor psihologice.
Din nevoia de simplificare [i
sintetizare a unei psihoprofe-
siograme ipotetice a militarului
putem apela la structura celor
cinci factori de personalitate,
folosi]i în psihologia evalu`rii
personalit`]ii. Ace[tia
integreaz` [i componenta
temperament, într-o form`
schematic` decât inventarul pe
care l-am amintit anterior.
Ace[tia sunt:
– STILUL EXPRESIV
(orientarea intern` – extern`):
INTROVERSIUNE (rezervat,
t`cut) – EXTRAVERSIUNE
(expansiv, sociabil);
– STILUL
INTERPERSONAL (atitudinea
fa]` de ceilal]i): ANTIPATIE
(inabil, resping`tor) –
AGREABILITATE (abil,
agreabil, onest);
– STILUL DE MUNC~
(atitudinea fa]` de munc`):
DEL~SARE (f`r` sim]ul
datoriei);
– CON{TIINCIOZITATE,
RESPONSABILITATE
(con[tiincios, serios) – STILUL
EMO}IONAL (autocontrolul
emo]ional): INSTABILITATE
EMO}IONAL~ (nervos,
impulsiv) – STABILITATE
EMO}IONAL~ (calm,
echilibrat, rezistent la stres);
– STILUL INTELECTUAL,
CULTURAL (complexitate
cognitiv`): SIMPLITATE (rigid,
tradi]ionalist) –
COMPLEXITATE (flexibil,
inteligent, creativ).
În statele dezvoltate ale
lumii, se manifest` un interes
crescând pentru cunoa[terea
diferen]elor psihologice dintre
indivizi [i pentru valorificarea
optimal` a acestora. De
asemenea, inspirându-se din
concep]ia lui Jung, dup` o
munca de 40 de ani, Katharine
Myers a elaborat un chestionar
ce permitea clasificarea [i
identificarea a 16 tipuri de
personalitate. Foarte apreciat
în lumea speciali[tilor, el este
numit indicatorul de tipuri
Myers-Briggs (MBTI). Acest
chestionar poate s` ofere
informa]ii pre]ioase cu privire la
tipologiile de personalitate [i la
consecin]ele pe care le pot
implica în plan sociouman
diferite manifest`ri
psihocomportamentale ale
Temperamentul este un
subsistem de personalitate cu
mare valoare adaptativ` în
toate ipostazele de via]` ale
omului. Aceasta justific`
interesul pe plan mondial al
speciali[tilor din cele mai
diverse sectoare de activitate.
De[i extrem de diverse, fiin]ele
umane prezint` numeroase
asem`n`ri, fapt ce justific` pe
deplin tipologiile tempera-
mentale [i valoarea lor
aplicativ`. Atunci când
discut`m problema identific`rii
temperamentului ideal pentru
un militar, în cadrul organiza]iei
sale, se impun a fi luate în
calcul mai multe aspecte dintre
care men]ion`m: specialitatea
militarului [i sarcinile concrete
ce-i revin, condi]iile specifice
de munc`, experien]a lui
profesional`, nivelul s`u de
vârst` [i mai ales componen]a
grupului în cadrul c`ruia el î[i
va desf`[ura activitatea, locul
s`u în ierarhia profesional`. În
fond, într-un anumit fel se va
comporta un „soldat devotat”
c`ruia îi revin sarcini de
execu]ie [i altele sunt cerin]ele
personalului de decizie.
În aceea[i ordine de idei,
întrucât nu vorbim despre
temperamente pure, ci despre
grup`ri temperamentale,
consider`m c` cea mai
eficient` solu]ie în selec]ia
profesional` impune
selectarea factorului uman în
func]ie de particularit`]ile
locului de munc` [i de
cerin]ele activit`]ii.
BIBLIOGRAFIE
 Allport, G. W., Structura si
dezvoltarea personalitatii, Bucure[ti,
EDP, 1991.
 Hedges, Patricia, Personalitate [i
temperament – Ghidul
tipurilorpsihologice, Bucure[ti, Editura
Humanitas, 2002.
 Jung, Carl Gustav, Opere
complete, vol.6, Tipuri psihologice,
Bucure[ti Editura Trei, 2004.
 Keirsey, David, Personalitate [i
temperamente, Bucure[ti, Editura
Polirom, 2009.
 Keirsey, David, Portrete de
temperament, 1987.
 Kretschmer, E., Fizic [i Caracter,
1977.
 Sheldon, W., Variet`]i ale
temperamentului, 1990.
 Toffler, Alvin& Heidy, R`zboi anti-
r`zboi, Bucure[ti, Editura Antet, 1995.
 Zlate, Mielu, Fundamentele
psihologiei, Bucure[ti, Editura Pro
Humanitate, 2000.
 Zuckerman, M., Kuhlman, D.M.,
Joireman J., Teta P., Kraft, M, A
comparison of the three structural
models for personality: The big three,
the big five and the alternative five,
Journal of Personality and Social
Psychology.
SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011 47
 Societ`]ile, în evolu]ia
lor istoric`, au fost
marcate de numeroase
conflicte politice, sociale,
etnice, culturale, militare
înso]ite de ample [i
diversificate ac]iuni de
dezinformare
psihologic`.
F`cându-[i prezen]a
atât în perioada
premerg`toare
conflictelor
conflictelor,, sporite ca
num`r [i intensitate pe
timpul desf`[ur`rii
acestora, dintotdeauna
au avut drept obiectiv s` Pearl Harbor, decembrie 1941
genereze nesiguran]`,
panic`, îndoial`, [i pe
acest fond s` sl`beasc`
rezisten]a psihomoral` a
lupt`torilor [i
popula]iei civile.

ZVONUL – MIJLOC
DE INFLUEN}ARE PSIHOLOGIC~
Psiholog Lidia STAN
Colonel (r) Florentin UDREA

Î
n acest scop, unul dintre
cele mai folosite mijloace
a fost zvonul, cu o
influen]` deosebit` datorat`
puterii de persuasiune [i al
posibilit`]ii influen]`rii unei
mari majorit`]i a popula]iei.
Zvonul poate influen]a rela]iile
atât pe vertical` cât [i pe
orizontal` în cadrul unei
organiza]ii militare. O bun`
preg`tire psihologic`,
informarea la timp în special pe
vertical` [i nu în ultimul rând
preg`tirea profesional`
temeinic` vor contracara
zvonurile sau acestea nu vor
influen]a în mare m`sur`
organiza]ia militar`. În ultima
perioad`, asist`m, f`r` s`
vrem, la o agresiune mediatic`
f`r` precedent asupra tuturor
aspectelor sau activit`]ilor ce
se desf`[oar` în societatea
noastr`. Nimeni nu neag` îns`
comunic`rii de mas` func]ia sa
indispensabil` în democra]ie:
informa]ia r`mâne esen]ial`
pentru bunul mers al societ`]ii.
Totu[i, graba cu care sunt
folosite noile posibilit`]i de
comunicare prin structuri
mediatice pentru a domina,
pentru a „impune” anumite
imagini sociale, pentru a
canaliza într-o anumit` direc]ie
gândirea [i atitudinile
oamenilor [i nu în ultimul rând
lipsa, uneori, a deontologiei
profesionale a celor care aduc
informa]ia, toate acestea pot s`
conduc` în mod involuntar la
„fabricarea” unor zvonuri cu
efecte negative asupra bunului
mers al societ`]ii.
Zvonul, ca fenomen
psihosocial
Zvonul, ca fenomen
psihosocial reprezint` o
informa]ie ce se vrea a fi
veridic` [i cu caracter de
noutate, cu posibilit`]i minime
de verificare: o informa]ie de
cele mai multe ori
tenden]ioas`, care circul`
paralel [i în mod frecvent în
contradic]ie cu informa]iile
transmise prin mijloacele
oficiale de comunicare. „Copil
al insecurit`]ii, zvonul creeaz`
leg`turi puternice între membrii
unei comunit`]i a c`rei tem` nu
mai suport` întreb`ri f`r`
r`spunsuri”. Zvonurile sunt
crea]ii colective [i au func]ii [i
disfunc]ii sociale. Chiar dac`
unele au o surs` de lansare
bine sau – cel mai adesea –
r`u inten]ionat`, prin
retransmisii succesive,
amprenta personalit`]ii
colportorilor se imprim` adânc
în con]inutul lor, cu atât mai
mult în cazul zvonurilor
emergente, rezultat al
„tranzac]iei colective", prin
punerea laolalt` a resurselor
intelectuale ale grupurilor
umane în vederea interpret`rii
unor evenimente importante,
dar ambigue, despre care
lipsesc informa]ii, sursa oficial`
neavând credibilitate.
Cu cât este mai accentuat
interesul despre anumite
aspecte în cadrul colectivit`]ii,
cu atât cresc [ansele de
r`spândire a zvonurilor.
Acestea „sunt fabricate” cu
scopul de „a da r`spuns” la
probleme importante în situa]ia
în care nu exist` suficiente
informa]ii oficiale în ceea ce
preocup` cu prec`dere pe
oameni în acel moment. Cu
alte cuvinte, [ansele ca o
afirma]ie s` g`seasc` sau nu
crezare în fa]a publicului
depind mai pu]in de adev`rul
sau falsitatea acelei informa]ii
decât de maniera în care
informarea este ticluit` [i
difuzat`. Zvonul apare cu o
probabilitate mai mare atunci
când oamenii sunt extreme de
interesa]i de o anumit` situa]ie
despre care informa]iile oficiale
lipsesc, sunt insuficiente, sunt
filtrate sau chiar interzise s`

48 SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011

ajung` la popula]ie. Zvonul nu
a p`r`sit scena vie]ii
comunitare, sociale [i politice
odat` cu întronarea mass-
media pe aceste spa]ii.
Precursor al mass-media,
zvonul este în continuare o
prezen]`, o reflectare a
imperativului psiho-social de
împr`[tiere [i împ`rt`[ire a
informa]iei. Pe de o parte,
acest imperativ psiho-social d`
un sens manifest`rii
apartenen]ei [i identit`]ii; pe de
alt` parte, el minimalizeaz`
tensiuni [i incertitudini.
Zvonul ocup` o pozi]ie de
prim-plan în via]a de zi cu zi. El
este, înc`, o solu]ie alternativ`
la mass-media în momentele
de incertitudine [i disconfort
psihic. Poate fi punct de
plecare pentru bârf`, clevetiri,
pove[ti, legende, divertisment
[i pentru bancuri. Din aceste
motive, el este uneori preluat
de media, caz în care aspectul
de divertisment îl concureaz`
pe cel de informare. Apari]ia
zvonului este îns` legat` [i de
acele situa]ii în care
comunicarea social` poart`
amprenta unor puternice tr`iri
emo]ionale. Astfel de momente
apar de cele mai multe ori în
timp de criz` economic`,
politic` [i social`, de catastrofe
naturale sau de r`zboi, care
genereaz` inevitabil st`ri
stresante acute. Factorii
psihologici generali care
contribuie la na[terea [i
r`spândirea unui zvon sunt în
acela[i timp subiectivitatea [i
selectivitatea percep]iei
umane, urmare a câmpului
limitat a evolu]iei umane care
poate duce la dispari]ia unor
p`r]i periferice ale obiectului
percep]iei sau ale con]inutului
comunic`rii. Printre informa]iile
generatoare de zvonuri g`sim
în primul rând tot ceea ce
tulbur` ordinea lucrurilor [i
provoac` o reac]ie, adic` [tirile
de interes pragmatic direct:
înc`lc`rile moralei, pericolele,
schimb`rile de ordin social,
modific`rile mediului
înconjur`tor.
Ca form` specific` de
comunicare, în special
interpersonal`, zvonul are la
baz` o serie de mecanisme
psihologice ce exploateaz`
unele caracteristici
generalumane, cum ar fi:
– curiozitatea excesiv`; –
dorin]a unora de a „poza” în
persoane bine informate, a tot
[tiutoare, devansând
informa]ia oficial`; – tendin]a
de a amplifica o [tire prin
elemente [i comentarii
personale (caracteristic`
observat` în ultima perioad` [i
la unii jurnali[ti, în cadrul
prezent`rii unor [tiri); - reac]ia
fireasc` de a transmite mai
departe o informa]ie, anumite
st`ri psihice (nemul]umire,
team` etc.); – nevoia de a
integra necunoscutul într-un
univers cunoscut, de a
transmite noutatea imediat.
Zvonurile pot fi spontane,
generate de încerc`rile
oamenilor de a-[i explica
evenimente, procese,
fenomene despre care nu au
date certe sau deliberate adic`
sunt concepute [i lansate la
„]inte" bine stabilite de c`tre
structuri de specialitate, în
scopul de a determina o
anumit` atitudine, comportare
a unor indivizi sau grupuri
umane.
Apari]ia presei, apoi a
radioului [i în sfâr[it explozia
audiovizualului nu a fost îns`
de natur` s` „potoleasc`"
zvonurile. Cu toate c` exist` o
gam` însemnat` de mijloace
de comunicare în mas`,
publicul continu` sa preia o
parte a informa]iei „din gur`-n
gur`”.
Dac` este „fabricat” [i
lansat de profesioni[ti, zvonul
reu[e[te s` acapareze o arie
considerabil` în spa]iul social,
îndeosebi în situa]ii de criz`. O
echip` de profesioni[ti poate
provoca chiar o criz` social`,
analizând [i alegând foarte
bine „]intele audien]`" [i
lansând zvonuri la momente
de maxim impact asupra
opiniei publice.
Lansarea zvonurilor nu se
face la întâmplare, ci ]inându-se
seama de a[tept`rile grupurilor
umane fa]` de situa]ia
problematic` pe care o
traverseaz`. Plecând de la
aceste date ale situa]iei, se
lanseaz` un mesaj cât mai
apropiat de ceea ce ar dori s`
afle popula]ia la acel moment,
indiferent cât de departe de
adev`r este con]inutul
enun]ului respectiv. În acest
context, posibilitatea de
diseminare a zvonului este cea
mai mare.
O problem` de mare
interes o reprezint` puterea de
penetrare a zvonului în raport
cu natura sau particularit`]ile
mediului social-cultural [i
profesional.
Zvonurile sunt r`spândite
în medii vulnerabile, iar
difuzarea se face de c`tre mai
mul]i subiec]i, în a[a fel încât
apari]ia zvonurilor din mai
multe surse s` duc` la
confirmarea lor. Pe latura
informa]ional`, zvonul aduce,
prin iluzia de a [ti, iluzia de
putere. El „deconspir`" o
realitate pe care receptorii n-ar
fi trebuit s` o [tie, o realitate
„furat`", care va oferi deliciul
consum`rii acestuia în cadrul
microgrupului.
Zvonul poate fi o dovad` a
existen]ei unui mod de gândire
diferit, deci poate fi o reac]ie la
o anumit` tem`, ac]iune,
informa]ie, o dovad` a
dinamicii sociale în plan
comunica]ional. În alte cazuri,
el poate însemna îmbr`]i[area
unui punct de vedere care doar
subliniaz` ceea ce este larg
acceptat.
În perioade de r`zboi,
zvonurile pot c`p`ta o
importan]` na]ional`. De
exemplu, în timpul celui de Al
Doilea R`zboi Mondial,
zvonurile legate de Pearl
Harbor au luat o amploare
deosebit` deoarece
îndeplineau cele dou` condi]ii
de propagare în leg`tur` cu
subiectul zvonului: importan]`
[i ambiguitate. Importan]a
decurgea din faptul c` urmarea
atacurilor îngrozitoare despre
care se vorbea ar fi fost
mobilizarea, ceea ce ar fi
afectat, direct sau indirect, pe
aproape toat` lumea.
Ambiguitatea – din faptul c`
nimeni nu p`rea s` [tie exact
nici amploarea atacului, nici
cauzele [i nici consecin]ele
posibile ale acestuia. Dup`
cum relateaz` Allport [i
Postman, zvonurile aveau o
amploare atât de mare, încât
pre[edintele Roosevelt va ]ine
un discurs radiodifuzat
(celebrul discurs din 23
februarie 1942), în care va
dezmin]i oficial acest curent de
opinie. Zvonurile care
exagerau pierderile navale se
al`turau altora, ostile armatei,
alia]ilor, marinei, administra]iei
– toate, urm`ri ale incertitudinii
[i fricii. Se vorbea c` armata ar
l`sa f`r` carne cartiere întregi,
c` negrii constituie focarul unor
revolte iminente, c` ru[ii î[i
ung armele cu unt american,
c` evreii s-ar înrola masiv.
SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011
Ca afirma]ie general` care
nu se poate verifica, zvonul nu
poate constitui o baz` pentru
credin]e [i comportamente; mai
degrab`, el este o proiec]ie a
acestora, unul dintre modurile
de speculare a informa]iei în
comunicare pentru a se
întâmpina [i a se împlini un
interes.
Impactul zvonului
asupra organiza]iei
militare
Specificul activit`]ii militare
se eviden]iaz` printr-o
structur` ierarhic` pe mai
multe niveluri, subordonare
strict` pe vertical`, desf`[urare
a activit`]ii pe baza legilor,
ordinelor [i regulamentelor.
Organiza]ia militar` are o
structur` aparte, bazându-se
pe norme de func]ionare
riguroase. Organiza]iile militare
sunt alc`tuite din oameni care
sunt preg`ti]i [i educa]i în
spiritul ata[amentului fa]` de
]ar`, în mod mai accentuat
decât în alte organiza]ii civile.
Sistemul de valori pe care se
sprijin` armata în îndeplinirea
misiunilor este diferit de cel al
organiza]iilor civile,
fundamentat de motiva]ia
profesional` [i motiva]ia pentru
ap`rare. Motiva]ia profesional`
este reprezentat` de latura
psihologic` care determin`
asumarea necondi]ionat` a
riscurilor [i mai ales a
priva]iunilor pe care le
comport` „meseria” de militar.
Motiva]ia de ap`rare ]ine de
perceperea pericolului [i a
gradului de amenin]are
resim]ite la nivelul organiza]iei
[i al societ`]ii, precum [i
sistemul de valori care
motiveaz` ac]iunile de
interven]ie pentru înl`turarea
situa]iilor de pericol.
Responsabilitatea social`
a militarilor const` în ap`rarea
]`rii prin folosirea
armamentului [i a tehnicii de
lupt`, asumându-[i riscul major
de a-[i sacrifica, la nevoie,
chiar via]a. Aceast`
responsabilitate face ca
profesia militar` s` fie diferit`
de celelalte profesii. Profesia
militar` este puternic
individualizat` în societate.
Militarii sunt con[tien]i de
existen]a lor ca un grup
distinct, caracterizat de valori [i
idealuri proprii pe care î[i
49
întemeiaz` comportamentul [i
opiniile. Toate aceste
caracteristici contureaz`
tr`s`turi de personalitate
aparte [i comune membrilor
organiza]iei.
Organiza]ia militar` nu este
un sistem închis, dimpotriv`
aceasta are conexiuni cu alte
organiza]ii iar militarii sunt
angrena]i în societate, au
familii, particip` ca orice
cet`]ean la ac]iunile care
privesc bunul mers al „cet`]ii”.
Institu]ia militar` nu
func]ioneaz` într-un habitat
artificial [i izolat, ci este parte
integrant` a societ`]ii care a
creat-o [i pe care o serve[te. În
acest context, militarii
comunic` cu orice cet`]ean [i
la fel ca to]i membrii societ`]ii
sunt supu[i agresiunilor
mediatice. În cadrul organi-
za]iei militare, comunicarea
influen]eaz` organizarea [i
func]ionarea acesteia. Comuni-
carea reprezint` forma
Orice decizie politic` trebuie s` ia \n calcul,
\n vreme de r`zboi, importan]a zvonului
esen]ial` de adaptare a
organiza]iei militare la
schimb`rile rapide [i dese care
apar în mediul extern [i în
special pe câmpul de lupt`.
Procesul de modernizare a
armatei a determinat nevoia
îmbun`t`]irii procesului de
comunicare, atât în interiorul
structurilor militare cât [i între
acestea [i componentele
societ`]ii civile. Comunicarea
este extrem de util` în cadrul
organiza]iei militare, de fapt
comunicarea intern` fiind
domeniul cel mai complex [i
mai dificil decât orice
comunicare.
Oamenii, în general, iar în
cazul nostru militarii simt
50 SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011
nevoia s` [tie, din surse sigure
[i nu din zvonuri, care sunt
problemele cele mai
importante ale organiza]iei din
care fac parte, care sunt
proiectele de schimbare [i
perspectivele de evolu]ie ale
acesteia etc.
Într-o lume dominat` de
interese divergente, când
dialogul, interviul, comunicatul
sau conferin]a de pres`,
dreptul la replic`, articolul,
[tirea, imaginea etc. întind tot
felul de capcane, trebuie
st`pânit` foarte bine „arta
comunic`rii” pentru a le putea
descifra sensul [i contracara.
Zvonurile lansate de
profesioni[ti au urm`toarele
scopuri principale: – sl`birea
poten]ialului psiho-moral al
militarilor [i amplificarea
încord`rii; – diminuarea
capacit`]ii de lupt`; – sl`birea
coeziunii organiza]iilor militare,
în spe]` a unit`]ilor [i
subunit`]ilor; – alterarea
spiritului [i a demnit`]ii de
corp; – s`direa neîncrederii în
comandan]i, în armamentul [i
tehnica de lupt` din dotare;
– s`direa neîncrederii în cauza
[i scopul ac]iunilor pe care le
duc.
Cei care produc zvonul
pleac` de la premisa c`
efectele distructive,
dezorganizatoare ale acestuia
determin` reducerea
poten]ialului combativ [i
sl`besc rezisten]a
combatan]ilor [i a popula]iei
civile. Efectele zvonului se pot
materializa prin erodarea sau
modificarea opiniilor,
convingerilor, motiva]iilor [i
atitudinilor militarilor, iar
acestea la rândul lor vor
determina modific`rile
comportamentale dorite de cei
care au declan[at ac]iunea.
Zvonurile pot induce starea
de insecuritate [i de
neîncredere, ducând la o
accentuare exagerat` a
instinctului de conservare. Se
pot întâlni situa]ii de
insubordonare, ultraj,
nervozitate, ac]iuni haotice [i
necooperare. Cei mai
predispu[i la ac]iunile
zvonurilor sunt acei militari
înclina]i spre anxietate, apatie,
cei slabi la [ocurile psihice [i
nu în ultimul rând cei slab
preg`ti]i profesional. De
regul`, zvonurile sunt
îndreptate în primul rând
asupra celor men]iona]i,
mizându-se pe faptul c` aceste
ced`ri ale lor de natur` psihic`
sau refuzul de a lupta, pot fi
urmate prin imita]ie [i de al]i
militari.
Întrucât falsific` realitatea,
zvonurile creeaz` st`ri
emo]ionale negative, cum ar fi:
teama, nesiguran]a, panica,
ele determin#nd comporta-
mente, atitudini [i ac]iuni
haotice – neexecut`ri de
ordine, dezert`ri, confuzie
privind juste]ea cauzei pentru
care se instruiesc sau pentru
care lupt`. Pe un fond psihic
suprasolicitat, tensionat,
datorit` evenimentelor produse
[i datorit` apari]iei altora
neprev`zute, zvonurile lansate
asupra grupurilor de militari
amplific` teama indivizilor [i
accentueaz` blocajele
emo]ionale. Totodat`, ele
determin` o intensificare a
nevoii de informa]ie, de
c`utare asidu` f`r` logic` de
noi argumente pentru
clarificarea situa]iei existente,
ducând la o reac]ie în lan], la
un „cerc vicios”.
Zvonurile afecteaz`,
a[adar, în mod negativ moralul
trupelor [i coeziunea
subunit`]ilor, amplificând
pericolele [i permanenta
incertitudine existente în
situa]iile de lupt`, teama de
necunoscut [i nesiguran]a
provocat` de lipsa informa]iilor,
exaltând imagina]ia [i creând,
totodat`, pericole imaginare.
Putem observa c` ne
confrunt`m cu modalit`]i de
agresare nesanc]ionabile din
perspectiv` juridic`, acestea
fiind forme de agresare
ascuns`, de tip „informa]ional”.
În vederea protej`rii
colectivelor militare, ale
unit`]ilor [i subunit`]ilor,
împotriva zvonurilor, se impun
m`suri [i ac]iuni concertate din
partea mai multor factori de
decizie [i de execu]ie. În
sintez`, ac]iunile [i m`surile
prioritare care pot fi ini]iate ar fi
urm`toarele: – informarea
permanent`, atât pe vertical`
cât [i pe orizontal`, a
membrilor structurilor militare;
– preg`tirea psiho-moral` a
comandan]ilor [i a lupt`rilor;
– preg`tirea profesional`,
temeinic`, a militarilor;
– selec]ia cu aten]ie a
personalului care urmeaz` s`
îndeplineasc` misiuni de lupt`;
– contracararea zvonurilor de
c`tre structurile de specialitate;
– asigurarea asisten]ei
psihologice; – asigurarea
asisten]ei religioase [i
respectarea identit`]ii religioase
[i confesionale a militarilor; –
facilitarea men]inerii leg`turii
militarilor, care se afl` în teatrele
de opera]ii, cu familiile;
motivarea corespunz`toare a
militarilor etc.
În concluzie, se poate
observa c` ac]iunile
psihologice, zvonul fiind una
dintre acestea, pot fi uneori mai
agresive decât conflictul armat
în ceea ce prive[te efectele
devastatoare asupra ]intei sau
obiectului agresiunii.
Preg`tirea corespunz`toare a
militarilor atât profesional, cât
[i psihic, poate contracara
ac]iunile din gama opera]iilor
psihologice.
BIBLIOGRAFIE
 Ar`d`voaice, Gheorghe,
Stresul psihic în lupta armat`,
Bucure[ti, Editura AISM, 1993.
 Allport, Gordon W.,
Postman, Leo J., Bazele
psihologice ale zvonurilor, New
York, Academy of Sciences,
Series II, 1945.
 Kapferer, Jean Noël,
Zvonurile, Bucure[ti, Editura
Humanitas, 1993.
 Golu, Pantelimon, De la
psihologia individual` la psihologia
de grup [i colectiv`, în „Analele
Universit`]ii Bucure[ti", seria
Psihologie, Bucure[ti, 1969.
 Tamotsu Shibutani-
Improvised News, A Sociological
Study of Rumor, The Bobb-Merril
Company, Inc., New York, 1966.
 Vincent Lemieux, Les
masses, „Chaiers Internationaux
de Sociologie”, LXXVIII, 1985.
 www.psihoteca.info.
 www. psihologie.weebly.com.
 MANAGEMENTUL STRESULUI
Corina Mihaela ZAHARIA

În]elegerea O stimulare a stresului ajut`

procesului ciclic ca s`n`tatea [i performan]a
s` se îmbun`t`]easc`. La
al stresului nivelurile accesibile, stresul
poate s` ajute la sporirea
Prevenirea [i gestionarea aten]iei [i la mobilizarea
stresului ar trebui s` se corpului pentru a face fa]`
adreseze atât lucr`torilor, cât unor situa]ii amenin]`toare/
[i organiza]iei. Adoptând o stimulatoare. Când excita]ia
perspectiv` preventiv`, ajunge la maximum de efect
aceasta permite ca atât începe deteriorarea s`n`t`]ii
lucr`torii, cât [i organiza]ia s` [i a performan]ei. Chiar dac`
anticipeze agen]ii stresan]i [i un agent stresor este
s`-[i ajusteze r`spunsul, reprezentat de o mic`
decât s` reac]ioneze simplu schimbare de stare sau de un
la o situa]ie de criz` atunci atac ce-]i amenin]` via]a,
când aceasta apare (Centrul creierul este cel care
de S`n`tate Mental` CMHS, determin` când echilibrul
2005). interior al corpului este
Acest ghid ofer` un cadru deranjat; acesta ini]iaz`
pentru formularea unor ac]iuni ce restaureaz`
strategii de management al echilibrul; creierul decide ce
stresului pentru reac]iile este amenin]`tor sau nu.
lucr`torilor [i managerului în Reac]ii obi[nuite la stres:
situa]ii de criz`. Educa]ia cu  Din punct de vedere
privire la stres, prevenirea [i comportamental:
mic[orarea acestuia de-a – Cre[terea sau sc`derea
lungul planific`rii este nivelului de activitate.
esen]ial`. Stresul este cauzat – Folosirea sau abuzul de
de o stare de excita]ie sau de substan]e (alcoolice,droguri).
preg`tire, cauzat` de anumi]i – Dificult`]i de comunicare
stimuli sau comenzi. sau de ascultare.

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011 51

 Reac]ii extreme
la stres
Stresul traumatic sau
cronic este în mod poten]ial
foarte distructiv [i poate s`
priveze oamenii de s`n`tatea
fizic` [i psihic`. Dac` stresul
este la limit` sau nu este
gestionat anumi]i indivizi pot
s` tr`iasc` stresul
posttraumatic. Ace[tia
retr`iesc adesea experien]a
provocatoare prin co[maruri
[i insomnii.
Stresul posttraumatic este
asociat cu sc`derea calit`]ii
persoanei de a func]iona
social sau familial incluzând
instabilitate ocupa]ional`,
probleme conjugale [i chiar
– Iritabilitate. – Negare. – Imposibilitatea de a apari]ia/existen]a unui divor].
– Imposibilitatea de – Anxietate. sim]i pl`cerea.
odihn` sau de relaxare. – Depresie. Majoritatea oamenilor au Managementul
– Sc`derea performan]ei – Sentimente de vinov`]ie. tulbur`ri psihologice
la locul de munc`, – Apatie. moderate sau trec`toare.
stresului
absenteism.  Din punctul de vedere Reac]ia la stres devine
– Plâns frecvent. al gândirii: problematic` atunci când Planificarea înaintea
– Hipervigilen]` sau – Probleme de memorie, simptomele dureaz` prea evenimentului:
îngrijorare excesiv`. st`ri de dezorientare [i mult sau când aceasta  planificare bine gândit`
 Din punct de vedere confuzie. intervine în via]a de zi cu zi. a unei strategii de comu-
fizic: – Proces de gândire lent. Când reac]ia la stres este nicare poate diminua
– Probleme – Dificultate în stabilirea activ` pentru o perioad` mai impactul stresului;  în]ele-
gastrointestinale. priorit`]ilor sau în luarea lung` de timp, aceasta poate gere clar` a rolurilor [i a
– Dureri de cap. deciziilor. s` deterioreze sistemul procedurilor ajut` indivizii s`
– Tulbur`ri de vedere. – Pierderea obiectivit`]ii. imunitar, cel nervos [i cel gestioneze stresul.
– Cre[tere sau sc`dere în Din punct de vedere cardiovascular. Pa[i pentru a ajuta
greutate. social Oamenii dezvolt` lucr`torii s` fac` fa]` într-o
– Insomnii. – Izolare patternuri de reac]ii la stres modalitate mult mai eficient`
 Din punct de vedere – Învinov`]ire. ce sunt variate [i ]in de stresului:
psihic,emo]ional: – Dificult`]i în a cere sau fiecare individ în parte Minimalizarea stresului
– Stare euforic`, eroic`. accepta ajutor. (Selze,1984). înaintea crizei:
 Stabilirea clar` a
responsabilit`]ilor [i a
modalit`]ii de conducere.
 Asigurarea unor
traininguri pe tehnici de
management al stresului.
 P`strarea unei liste
actualizate cu informa]iile de
contact ale membrilor familiei
fiec`rui angajat.
Minimalizarea stresului în
timpul crizei:
 Definirea clar` a
rolurilor fiec`rei persoane si
reevaluarea acestora dac`
situa]ia se schimb`.
 Asocierea lucr`torilor
f`r` experien]` cu veteranii
experimenta]i,aceasta fiind o
metod` eficient` de a le oferi
suport,de a monitoriza stresul
[i de a consolida procedurile
de siguran]`.
 Rotirea lucr`torilor de la
func]ii ce au un grad ridicat

52 SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011

de stres la func]ii cu contactare al membrilor a cupunctura, terapia prin
un grad mai sc`zut. de familie în timpul masaj.
 Reducerea pe crizei. – Evit` consumul de
cât mai mult posibil alcool,droguri.
a zgomotului [i  Minimalizarea
asigurarea unei stresului personal în CONCLUZII
lumini [i timpul crizei Un management de
temperaturi – Încurajeaz` [i succes al stresului este
corespunz`toare. ofer` suport colegilor. construit pe prevenire [i
Minimalizarea – Ofer`-]i pauze
planificare, o în]elegere clar`
stresului dup` criz`: regulate oricând ai avut
a rolurilor [i responsabili-
 Sfâr[itul unei un incident îngrijor`tor
t`]ilor, oferirea de support
situa]ii de criz` [i dup` fiecare schimb
colegilor [i c`utarea
poate însemna o de tur`.
ajutorului atunci când este
perioad` cu emo]ii – Practic` tehnici de
relaxare (respira]ie nevoie, adesea cel
amestecate pentru
adânc`, medita]ie). recomandat este cel calificat
lucr`tori.
 Acordarea de – Evit` consumul de în acest domeniu.
timp pentru alcool,droguri sau
lucr`torii ce au cofein` în exces.
experimentat o traum` sau o [i s` ofere personalului ajutor  Minimalizarea
pierdere personal`. profesional în caz de nevoie. stresului dup`
 Dezvoltarea unui criz`
protocol pentru a le oferi Înaintea unei crize: – Resta-
consiliere gratis. Întreaga familie ar trebui bile[te leg`turile
 Asigurarea de implicat` în dezvoltarea [i cu familia.
workshopuri pe tema men]inerea unui plan de – R`mâi
managementul stresului. urgen]` al familiei implicat în
 Minimalizarea stresului hobbiurile [i
personal înaintea unei crize interesele tale.
Promovarea unui – Dezvoltarea unui plan – Ia în onsiderare
mediu de lucru de evacuare [i de siguran]` tehnici de
pozitiv al casei. management al
– Crearea unor planuri de stresului ca medita]ia,
îngrijire a copiilor [i
Un plan proactiv al
animalelor.
managementului stresului se
– Crearea unui plan ce
focalizeaz`, atât pe mediu,
are în vedere modul de
cât [i pe individ. Un plan ce
are ca prioritate s`n`tatea
organiza]ional` [i cea a
mediului de lucru ar trebui s`
con]in` urm`toarele
dimensiuni:
 Structura
managementului [i a
conducerii.
 Scopuri clare [i
traininguri.
 Roluri din punct de
vedere func]ional definite.
 Suportul echipei.
 Planul pentru
managementul stresului.
Minimalizarea stresului la
locul de munc`:
 Tratarea lucr`torilor cu
respect [i valorizarea
contribu]iilor lor.
 Rezolvarea conflictelor
rapid [i din timp.
 Comunicarea clar` a
ra]ionamentului din spatele
unei schimb`ri procedurale
sau de conducere [i a
expecta]iilor din punctul de
vedere al performan]ei.
 S` se accepte c`
munca este deseori stresant`

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011 53

 EFECTE GENERATE DE TERORISM
Locotenent-colonel Sorin N~STASE

Terorismul este un subiect care st#rne[te

Victime atentatelor de la World Victimele
emotivitate, iar grup`rile teroriste au comis [i Trade Center, Pentagon sau,
continu` s` comit` atrocit`]i de propor]ii înfrico- recent, cele de la metroul din terorismului
[`toare. Actorii în[i[i î[i pot ap`ra cauza cu Moscova, sunt nu doar mor]ii
[i r`ni]ii prin[i sub d`râm`turi, Exist` întotdeauna trei
îndârjire [i sunt dispu[i adesea s` fac` atât dimensiuni ale fenomenului
ci sute de mii de oameni care
sacrificii personale, cât [i s` produc` suferin]` (situa]ia
terorist: drama (situa ]ia
au tr`it teroarea [i-i vor sim]i
celorlal]i, ad`ugând în permanen]` alte victime la gustul înc` mult` vreme de
traumatic`)
traumatic `) provocat` de
num`rul, deja imens, de mor]i [i r`ni]i. ac]iunea distructiv` ce
aici înainte. Nu exist` unit`]i
afecteaz` în principal victimele,

A
cest articol, f`r` a avea
preten]iile unei
cercet`ri exhaustive,
î[i propune s` identifice [i s`
analizeze o parte din efectele
pe termen lung [i reac]iile
psihice generate de terorism.
Obiectivul este acela de a
informa [i sensibiliza colegii
psihologi ce activeaz` în
domeniul securit`]i na]ionale,
asupra unui aspect cu care
ne-am confruntat (din fericire)
foarte pu]in pân` acum:
victimele terorismului.
Terorismul poate ap`rea
oriunde, dac` istoria ne este
ghid, vom vedea c` nu suntem
niciodat` la ad`post de
aceast` amenin]are [i c` nici
o ]ar` sau regiune nu este
complet imun` la acest risc.
Atentatele care au zguduit
întreaga lume prin violen]a [i
amploarea lor f`r` precedent
continu` s` nasc` bilan]uri
dramatice, evalu`rile vorbind
despre pagube de multe
miliarde de dolari. Precizia
cifrelor încearc`, parc`, s`
distrag` aten]ia mapa-
mondului, dar mai ales a celor
implica]i, de la efectele pe
termen lung, la cele care nu
pot fi m`surate sau contorizate
cu niciun fel de instrumente.
de m`surare a durerii [i nu
s-au inventat înc` firme de
asigur`ri care s`
desp`gubeasc` victimele
terorismului pentru insomnii,
pentru co[maruri, pentru
lacrimile de neputin]`…
Pentru c` terorismul are
consecin]e pe termen lung,
uneori întinse pe mai multe
genera]ii, iar implicarea într-un
asemenea episod traumatic
provoac` r`ni care nu se vor
mai vindeca niciodat`, na[te
serioase schimb`ri psihice,
transform`ri psihologice ce
conduc deseori la boli
mentale grave.
teama generat` de
desf`[urarea ira]ionalit`]ii,
nerespectarea valorilor,
negarea justi]iei, înfrângerea
ra]ionalit`]ii [i misterul
alimentat de necunoa[terea
resorturilor organiza]iei care a
provocat dezastrul, a
protagoni[tilor atentatului,
precum [i a motiva]iei [i
consecin]elor acestor ac]iuni.
Terorismul are ceva din
romanele thriller, suspansul
fiind componenta care, de
altfel, anim` pe mul]i dintre cei
implica]i în asemenea ac]iuni [i
care spore[te dramatic
audien]a atentatelor. De

54 SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011

asemenea, exist` o ampl`
constela]ie a victimelor
terorismului care pot fi împ`r]ite
în dou` mari categorii:
victimele propriu-zise – cei
care au fost afecta]i direct, fizic
sau psihic de atentate sau
victimele adiacente – grup din
care fac parte martorii, rudele
[i prietenii victimelor,
autorit`]ile responsabile,
agen]ii de ordine public`,
for]ele de salvare.
Victimologia, o ramur` a
[tiin]elor penale [i a
criminologiei, studiaz` rela]ia
interpersonal` existent`
anterior între criminal [i
victim`, ajutând astfel la
înlesnirea în]elegerii anumitor
aspecte legate de geneza [i
execu]ia actelor criminale. Un
studiul din anii ’80 aprecia c`:
„… în 80% din omuciderile
sau r`nirile grave, criminalul [i
victima au fost fie rude, fie
cuno[tin]e apropiate [i numai
în procent de 20% ter]e
persoane sau persoane
str`ine”. În linii mari, victimo-
logia încearc` s` previn`
delictul prin identificarea
profilelor de personalitate cel
mai probabil convertibile în
victime. De obicei este vorba
despre persoanele slabe sub
aspect biologic sau social,
nesigure, provocatoare,
autovictimizante, masochiste
sau cu un sentiment de
vinov`]ie pe care încearc` s`-l
alunge. Unii dintre ei caut`
criminalul ca oaia lupul, ca
Abel pe Cain… Numai c`,
victimologia, singura [tiin]`
bine conturat` pân` acum,
care studiaz` victimele actelor
criminale, nu ne poate ajuta în
în]elegerea efectelor pe
termen lung ale terorismului,
pentru c` victimele actelor
teroriste nu prezint` nici una
dintre caracteristicile
victimelor prezentate anterior,
ci sunt complet inocente,
lipsite total de rol activ în
geneza actelor criminale.
Unele dintre ele prezint`
anumi]i factori extra personali
(de profesie, obiceiuri de
via]`, re[edin]` etc.) care îi
pun în situa]ii de risc mai mult
decât pe al]ii. Trebuie precizat
aici c` în aceast` categorie
intr`, a[a cum au demonstrat
[i atentatele din SUA sau,
recent, cele de la Moscova, în
special poli]i[tii, pompierii,
agen]ii de ordine, ofi]erii de
protec]ie [i paz` care, prin
natura meseriei înfrunt`
riscurile agresiunilor teroriste.
Dar imensa majoritate a
victimelor terorismului este
perfect inocent`, f`r` cea mai
mic` rela]ie psihic` cu agen]ii
terori[ti. Prin ei,, tactica
terorist` poate fi definit` drept
un proces care încearc`
victimizarea celor inocen]i.
Reac]ii \n urma
unui atentat
Reac]iile victimelor,
indiferent de categoria din care
fac parte, se distribuie în patru
faze. Ordinea acestora este
întotdeauna aceea[i, dar
intensitatea [i durata fiec`reia
variaz` mult, în func]ie de
fiecare personalitate în parte [i
în func]ie de existen]a unui
contact psihologic între victim`
[i criminal [i de natura acestui
contact (vezi sindromul
Stockholm).
Toate victimele unei ac]iuni
criminale violente, subite,
nea[teptate, r`spund ini]ial
printr-un [oc înso]it de senza]ia
de irealitate [i incredulitate.
Aceast` prim` faz` include
negarea. Negarea este o
reac]ie la pericolul extern care
echivaleaz` cu mecanismele
de reprimare utilizate fa]` de
un pericol intern reprezentat,
de exemplu, de un puternic
stimul instinctual. În aceast`
faz` o mare parte din
mecanismele de ap`rare ale
subiectului sunt paralizate,
negarea fiind modalitatea
primar` [i cea mai facil` de a
face fa]` situa]iei traumatice.
Când este vorba despre o
persoan` amenin]at` care este
pus` în gard`, ap`rarea se
poate produce cu mai mult`
SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011
repeziciune, iar salvarea poate
interveni printr-o reac]ie
prompt` de fug` sau ap`rare,
n`scut` dintr-o con[tientizare
prealabil`.
În cea de-a doua faz`,
negarea este înlocuit` de
teroare, o reac]ie care include
fric`, team`, groaz`, panic`
sau oroare. Acestei faze îi
corespund o serie de reac]ii
polimorfe, înso]ite de o
con[tiin]` crepuscular`,
caracterizat` printr-un camp
mental mai îngust [i mai
întunecat decât cel obi[nuit.
Dup` o perioad` de timp ce
variaz` mult în func]ie de
personalitatea victimei începe
cea de-a treia faz` în care
comportamentul este marcat
de depresia posttraumatic` ,
sub form` de apatie [i refuz,
iritabilitate, insomnii,
co[maruri, tendin]` de
autoacuzare, elaborarea de
incidente traumatice prin
fantezie. Aici, în aceast` faz`,
cei afecta]i se confrunt` cu
evenimentele traumatice [i cu
reac]ia lor personal`.
În final, cea de-a patra faz`,
sau fazaaza de rezolvare a
conflictului [i de
psihic`, implic`
reintegrare psihic`
o atitudine con[tient` [i
utilizarea mijloacelor psihice
pertinente pentru mic[orarea
consecin]elor [i prevenirea
situa]iilor de victimizare. Acum
apar revizuiri valorice [i ale
unor atitudini prealabile [i
schimb`ri afective care
oscileaz` între sentimente de
55
furie [i nedreptate [i cereri de
r`zbunare [i repara]ii morale.
Oamenii au – cu siguran]` – un
sim] al drept`]ii foarte
accentuat, iar dorin]a de
r`zbunare reprezint` partea
întunecat` a acestuia. Un
element important al dorin]ei
de r`zbunare este acceptarea
surprinz`toare a indivizilor de
a se sacrifica [i de a suferi
doar ca s` se r`zbune. A[a
cum comenteaz` autorii Cota-
McKinley, Woody [i Bell
(2001): „R`zbunarea poate
avea multe consecin]e
negative atât pentru persoana
care se r`zbun`, cât [i pentru
]int`. Persoana care caut`
r`zbunare î[i va pune adesea
în primejdie integritatea
moral`, statutul social,
siguran]a personal` de dragul
r`zbun`rii…”.
Paradoxal – [i, din neferi-
cire, unanim recunoscut de
c`tre speciali[tii în domeniu –,
una dintre motiva]iile cele mai
puternice în a deveni terorist
este dorin]a de r`zbunare.
Tulbur`ri [i boli
psihice produse
de terorism
Ac]iunile teroriste produc
deregl`ri psihice în 90% din
cazurile celor ataca]i sau
implica]i direct. Unul dintre
speciali[tii care s-au ocupat de
acest domeniu, încercând s`
stabileasc` cele mai frecvente
56 SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011
tulbur`ri [i maladii psihice sexualitatea (lips` de interes fantasme, uneori într-o form`
generate de terorism, este sau impoten]`). Diferen]ele direct`, ca o repeti]ie a
psihiatrul Francisco Alonso- specifice dintre nevroza momentelor de groaz` tr`ite în
Fernández care, pornind de la traumatic` [i modific`rile atentat, fenomen numit retr`ire.
numeroasele victime ale comune ale nevrozelor uzuale, Peste noapte, imensa tensiune
terorismului basc [i ajungând în care conflictul psihic a emo]ional` acumulat` prin
la exemple interna]ionale, a generat situa]ia clinic` [i a fost traum` împiedic` relaxarea
elaborat numeroase lucr`ri pe reprimat în incon[tient, se nasc prin somn sau provoac` somn
aceast` tem`. Cea mai des din faptul c` experien]a discontinuu, iar alteori se
întâlnit` situa]ie traumatic` se men]ine în plan manifest` prin co[maruri.
psihopatologic` la victimele con[tient. Peste zi, trauma Acestea prezint` avantajul c`
terorismului este anxietatea. revine prin gânduri, temeri, permit totu[i somnul, în ciuda
unei supraînc`rc`ri emo]ionale
interne. Nevroza traumatic`
genereaz` deci un tablou clinic
anxios, fiind dominat de tema
traumatic` r`mas` în prim plan
al con[tiin]ei [i acompaniat`
de o serie de simptome psihice
[i somatice func]ionale care
apar [i în nevrozele comune.
Un important element patogen
al traumei este zdruncinarea
durabil` a în]elegerii de sine [i
a lumii. Cu aceast` formulare
deliberat cuprinz`toare, este
vizat` pe de o parte pierderea
încrederii în sine [i, pe de alta,
pierderea încrederii în
realitatea social` sau
pragmatic`, ce se instaleaz`
ca urmare a traumei.
Zdruncinarea poate fi mai mult
sau mai pu]in ampl`. În
experien]ele radicale ea se
întinde [i asupra principiului
realit`]ii ca atare, corelatul
capacit`]ii umane de
O dat` dep`[it momentul de
nega]ie, victima se simte
complet lipsit` de ap`rare fa]`
de pericolul iminent [i în
imposibilitatea de a se salva.
Reac]iile acute de anxietate
faciliteaz` apoi apari]ia
elementelor halucinatorii [i
delirante de tip paranoid, de pe
urma c`rora victima poate
r`mâne cu o nevroz`
traumatic` pe termen lung,
cunoscut` mai ales sub
denumirea de sindrom de stres
posttraumatic.
Sindromul de stres
posttraumatic genereaz` un
stadiu psihovegetativ în care
apar transform`ri afective
bru[te, iritabilitate, schimb`ri
de dispozi]ie bru[te [i
nejustificate, fobii, lips` de
concentrare, pierderi de
memorie, simptome somatice
neurastenice (dureri în diverse
p`r]i ale corpului, ame]eli,
zgomote în urechi etc.) [i
transform`ri vegetative care
afecteaz` somnul (insomnii,
co[maruri), alimenta]ia
(anorexie sau bulimie) sau
cunoa[tere. În 20% din cazuri,
subiectul care a trecut printr-un
episod de teroare manifest` o
restrângere a personalit`]ii.
Este vorba despre schimb`ri
reductive ap`rute în via]a
psihic`, traduse prin rigiditate
afectiv`, disocieri între acte [i
emo]ii [i tendin]` de izolare
social`. Cel în cauz` nu
realizeaz` aceste transform`ri,
spre deosebire de cei din jurul
s`u, iar de aici rezult` multe
probleme sociale [i familiale,
deregl`ri în rela]iile
interpersonale care merg de la
pierderea prietenilor pân` la
cea a partenerului de via]`,
probleme la serviciu care duc
de la insatisfac]ii profesionale
pân` la instabilitatea locului de
munc`. Transform`rile
psihosomatice cel mai des
ap`rute se localizeaz` asupra
aparatului digestiv (ulcer
stomacal sau duodenal, colon
spastic sau iritabil) sau asupra
sistemului circulator (boli
coronariene reale sau
aparente [i hipertensiune
arterial`). Exist` multe alte
transform`ri psihosomatice
care pot fi generate de
experien]e terifiante, dintre
care mai frecvente sunt
alergiile sau migrenele
repetate. Vârsta infantil`
constituie
perioada cea mai
propice pentru ca
experien]ele de
teroare s`
produc` efecte
devastatoare [i
permanente.
Asupra copiilor au
influen]` nu doar
evenimentele
tr`ite de ei, ci [i
acelea c`rora
le-au c`zut
victime p`rin]ii lor.
Cele mai mari
devia]ii de
personalitate
induse de traume
apar în copil`rie.
Violen]a suferit`
de cei mici poate
reprezenta pentru
ei punctul de
pornire înspre un
Se poate vorbi [i despre o societatea româneasc`
comportament cinic [i
a doua genera]ie de victime, preg`tit` s` fac` fa]`
manipulator, uneori chiar cu
care-i include pe fiii consecin]elor unui eventual
porniri criminale. Psihanali[tii,
supravie]uitorilor sau ai celor atentat terorist? Oare vom
pornind de la „tendin]ele
care au pierit în ac]iuni r`spunde [i noi la fel ca
spontane la repeti]ie” aflate în
teroriste. Copiii celor care au taximetri[tii moscovi]i, care au
serviciul „tendin]ei de supravie]uit [i au fost afecta]i
completitudine” (completion scumpit de 25 de ori costul
se supraidentific` cu p`rin]ii curselor în martie 2010, dup`
tendency, Horowitz M.J.), ofer` lor, simt nevoia de a-[i
explica]ia numit` ciclul dublul atentat sinuciga[ ce a
supraproteja p`rin]ii, ca [i cum
violen]ei: fosta victim` caut` s` dus la suspendarea temporar`
ar intra în responsabilitatea lor
se despov`reze de experien]a ocrotirea acestora. De a circula]iei pe o linie de
psihotraumatic` prin asemenea, între victimele celei metrou? (BBC news.
victimizarea altor persoane. de-a doua genera]ii afectate de 30.03.2010).
terorism intr` [i personalit`]ile
predispuse la depresie, care
dezvolt` un acut sentiment de BIBLIOGRAFIE
culp`. Culpabilizarea se na[te
 Alonso-Fernández F., Psicología
[i atunci când nu reu[esc în del terrorismo, Ediciones Científicas y
via]`, pentru c` simt c` nu au Técnicas, Barcelona, 1997.
împlinit a[tept`rile p`rin]ilor, [i  Cota-McKinley A., Woody W. [i
atunci când au succes pentru Bell P., Vengeance: effects of gender,
c` simt contrastul fa]` de age and religious background, Publishing
p`rintele lor suferind [i Aggressive Behavior, 27, 2001.
marginalizat.  Fischer G. [i Riedesser P., Tratat
de psihotraumatologie, Edi]ia a 2-a, rev.,
Bucure[ti, Editura Trei, 2007.
ASISTEN}~
 Horgan J., Terrorists, Victims
{I CONSILIERE and Society: Psychological Perspectives
PSIHOLOGIC~ on Terrorism and its Consequences, Ed.
Efectele pe termen lung ale Andrew Silke, John Wiley&Sons, Ltd,
actelor teroriste sunt, a[adar, 2003.
 Mendelsohn B., The origin of the
imprevizibile [i cu consecin]e
doctrine of the victimology, Publishing
dramatice. Un om singur nu
Excerp.Crimin., 3,1963.
poate birui problematica adus`  Mitrofan N., Zdrenghea V., Butoi
de situa]ia traumatic`. Individul T., Psihologie judiciar`, Bucure[ti,
traumatizat nu este o fiin]` Editura {ansa, 1992.
izolat`, iar situa]ia traumatic`  N`stase S., Fenomenul terorist,
cât [i încerc`rile de elaborare o perspectiv` psiho-social`, Bucure[ti,
[i de auto-vindecare ale celui Editura AISM - lucrare de curs, 2003;
în cauz` au esen]ialmente o  Radu, I., T., Eul, imaginea de

dimensiune social`. Sunt sine [i comportamentul în lupt`,

psihologii militari preg`ti]i s`
acorde asisten]` [i consiliere
psihologic` pentru acest gen
situa]ii traumatizante? Este
Bucure[ti, Editura AISM, 1999.
 Schmid A.P. [i Jongman, A.J.,
Political Terrorism, 2nd edn, Oxford, Ed.
North-Holland Publishing Company,
1988.

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011 57

 REINTEGRAREA MILITARULUI
ÎN FAMILIE, LA ÎNTOARCEREA
DIN MISIUNILE
DIN TEATRELE DE OPERA}II
Delia PETRESCU

58 SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011

 P
ân` nu de mult, psihologii acordau o aten]ie îngrijorare. Bineîn]eles, copiii suprafa]` anumite resentimente.
deosebit` st`rii psihice în care se afla sunt cei mai ner`bd`tori s`-l Ambii parteneri pot gândi c`, în
militarul înaintea plec`rii în misiune în teatrele aib` înapoi, acas`, pe p`rintele timp ce el/ea a renun]at la
care le-a lipsit. libertate, fie prin plecarea în
de opera]ii, când acesta se desparte de familie, iubit`,
Dup` o misiune misiune, fie prin r`mânerea
rude sau prieteni pe o perioad` mai lung` de timp, [i periculoas`, militarul care a acas` asumându-[i toate
când e normal s` apar` tot felul de griji, dublate de un fost atât de mult timp absent solicit`rile gospod`riei, cel`lalt
sentiment acut de pierdere [i singur`tate, resim]ite din via]a celor dragi a[teapt` [i [i-a permis unele lucruri, mai
atât de membrii familiei, cât [i de cel care pleac`. În el, cu sufletul la gur`, mult sau mai pu]in ortodoxe.
timp, speciali[tii au constatat c`, în mod surprinz`tor
surprinz`tor,, revederea, confortul psihic [i Astfel, imaginându-[i fapte sau
dup` revenirea în ]ar`, [i intervalul de timp în care siguran]a pe care i le ofer` întâmpl`ri care le displac
familia [i c`minul s`u. profund, în timp ce toat` lumea
are loc reintegrarea în mediul familial poate fi la fel
a[teapt` cu ner`bdare
de stresant pentru militar
militar,, dificult`]ile întâmpinate fiind revederea, ei nu pot sim]i decât
uneori nea[teptat de dureroase [i [ocante pentru Ce se poate furie [i frustrare. F`r` aceste
acesta, dar [i pentru cei de acas`. întâmpla… impedimente, reunirea cu cei
apropia]i ar trebui s` fie, în
Militarii români participan]i familiile acestora, în scopul Amestecate cu general, mult mai pu]in
la misiunile interna]ionale, sunt evalu`rii nivelului de adaptare, sentimentele de emo]ie [i de stresant`.
supu[i unei evalu`ri de integrare social` [i anticipare, apar – inevitabil – [i Revederea ini]ial` este, de
psihologice postmisiune, familial`, dar [i a st`rii de grijile –, iar acest lucru este cât cele mai multe ori, fericit`
destinat` s` surprind` unele s`n`tate. În aceast` etap` se se poate de normal. So]iile/so]ii pentru ambii parteneri, îns`,
modific`ri sau perturb`ri ale aplic` tehnici de lucru se tem c` perechea lor s-a câteodat`, se poate întâmpla
structurii de personalitate, individual, cu participarea schimbat, c` vor ap`rea ca ei s` aib` speran]e mult
psihologii având ca sarcin` direct` a psihologului unit`]ii, obstacole în rela]ia lor viitoare. prea mari legate de acest
sesizarea la timp a dar pot exista [i secven]e pe Exist`, nu rareori, situa]ii în moment, existând o
manifest`rilor indezirabile [i grupuri organizate, la care care reintegrarea în mediul discrepan]` destul de
propunerea de m`suri pentru particip` [i familiile. familial înseamn` o adev`rat` important` dintre a[tept`rile lor
înl`turarea sau, cel pu]in, În acest material mi-am provocare pentru partenerii [i ceea ce le ofer` de fapt,
pentru limitarea lor. În baza propus s` v` prezint câteva unui cuplu: dac` misiunea a realitatea. De exemplu, so]ul
dintre recomand`rile grupate fost mai lung` sau mai militar întors acas` poate fi
datelor rezultate, se întocme[te
într-un „ghid, pe care psihologii periculoas` decât de obicei; nevoit s` fac`, în ceea ce-l
un program de readaptare
din Centrul de S`n`tate dac` absen]a militarului a prive[te, o schimbare – uneori
social` [i familial` a cadrelor
Mintal` din armata belgian` le pricinuit probleme financiare major` – pentru a se potrivi,
militare, program structurat pe
adreseaz` unui tat` militar familiei; în cazul în care din nou, în rolul [i în rutina din
trei etape, având durate diferite
care se întoarce dintr-o comunicarea cu cei de acas` a familie, iar acest lucru l-ar
[i obiective specifice. În prima
misiune de lung` durat`, fost mai greu de realizat decât putea cople[i atât de mult,
etap` a programului de desf`[urat` în afara grani]elor se a[teptau; dac` misiunea a încât revenirea s` se
readaptare social`, psihologii ]`rii, cât [i so]iei lui, pentru ca continuat un lung [ir de alte transforme într-un eveniment
militari î[i propun s` revenirea acestuia la un mod misiuni etc. Dac` unul dintre „mai pu]in fericit”.
diagnosticheze [i s` de via]` normal, [i „tranzi]ia” de Pe de alt` parte, nu trebuie
parteneri manifest` sentimente
detensioneze starea militarilor la teatrul de opera]ii la mediul ignorat` nici conjunctura în
de gelozie sau apar zvonuri de
care au fost în teatrele de familial s` aib` loc cu cât mai care, în ciuda celor mai bune
infidelitate, din p`cate, lucrurile
opera]ii, pentru ca, în etapa a pu]in stres posibil [i, a[a cum inten]ii, fie militarul, fie
se complic` deoarece \n
doua, s` se procedeze la este firesc, cu bucurie. asemenea ocazii ies la partenerul r`mas acas`, s` fie
reintegrarea acestora în
activit`]ile de baz` [i în via]a
de familie. În cadrul perioadei
|nt#lnirea
amintite, militarii beneficiaz`
Uneori, partenerii unui
de un program de recuperare
cuplu care a fost separat pentru
de aproximativ 12-14 zile,
o perioad` mai lung` de timp
asociat cu un concediu de uit` c` primul moment al
odihn` în care se desf`[oar` revederii este cel mai important.
reacomodarea la via]a de De aceea – spun psihologii –
familie, îmbinat` cu odihn`, ar fi de dorit ca cei doi s` se
relaxare [i reconectarea la lase purta]i de sentimente, s` le
realit`]ile sociale na]ionale [i exteriorizeze, s` tr`iasc` cu
discu]ii cu to]i participan]ii intensitate clipa [i s`-[i
pentru informarea despre manifeste f`r` re]inere fericirea
schimb`rile produse în plan de a fi din nou împreun`.
social, politic [i militar în Împ`rt`[indu-[i unul altuia
societatea româneasc`. Ultima emo]iile [i afec]iunea, ace[tia
etap` este cea în care se face au o [ans` real` s` revin` la
evaluarea gradului de via]a de cuplu de dinaintea
reintegrare socioprofesional`. plec`rii so]ului militar, în
Dup` dou` luni de la misiune. Indiferent c` sunt so]i
întoarcerea în mediul sau so]ii, to]i simt aceea[i
profesional se organizeaz` dorin]` de a-[i petrece – din nou
înt`lniri cu militarii participan]i – timpul împreun` cu cel pe
la ac]iunile din teatre [i cu care l-au a[teptat cu atâta

4/2010
SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011 59
prea împov`rat de responsa-
bilit`]i, epuizat, ocupat sau
anxios ca s` se mai preg`-
teasc` într-un mod „deosebit”
pentru momentul întâlnirii.
Combinate cu a[tept`ri
exagerate [i, uneori, cu
speran]e nerealiste, aceste
lucruri pot genera o profund`
dezam`gire unuia dintre cei
doi so]i.
Tot pentru evitarea situa]iilor
critice, ambii parteneri de cuplu
ar trebui s` se a[tepte ca
zborurile la ore târzii sau cele
amânate, condi]iile meteoro-
logice nefavorabile, listele de
pasageri incorecte, situa]iile de
urgen]` legate de profesie sau
de familie, ratarea apelurilor
telefonice sau a mesajelor, s`
strice planurile preg`tite cu cea
mai mare aten]ie.
Cum se rezolv`
 În primul rând, cel mai
bun lucru este de a comunica
familiei, în detaliu, planul de
întoarcere acas`, [i de a-]i
anun]a so]ia despre orice
modificare a programului.
 Ar fi indicat s` te gânde[ti
din timp [i la un plan „B” în
cazul în care zborul ajunge la
un moment în care so]ia nu se
poate afla la domiciliu sau la
locul de întâlnire, fapt posibil fie
din cauza unui program de
lucru care a suferit modific`ri în
ultimul moment, fie dintr-o
nevoie a copiilor, care nu
suport` amânare, fie dintr-o alt`
urgen]` sau – pur [i simplu –
pentru c` mesajul t`u nu a
ajuns în timp util. De aceea este
bine s` ai la îndemân` unul
sau mai multe numere de
telefon ale unor cunoscu]i la
care s` apelezi în cazul în care
partenerul t`u nu te întâmpin`,
sau ajunge la o or` diferit` de
cea stabilit` de comun acord.
Fii r`bd`tor! În nici un caz nu
este momentul s` te gânde[ti
c` din partea cealalt` nu ar
exista dorin]a de a v` revedea
cât mai curând posibil.
 Este recomandat s` ai
preg`tit „ceva special pentru
fiecare”: la revenirea în mijlocul
familiei, câteva aten]ii sau
cadouri oferite celor dragi i-ar
asigura c` te-ai gândit la ei.
 Fii gata s` dai dovad` de
în]elegere [i s` treci cu vederea
dezam`girea în cazul în care,
ajuns acas`, realitatea nu se
potrive[te cu planurile [i
speran]ele tale.
60 SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011
La ce te po]i
a[tepta…
A doua zi s-ar putea s` te
sim]i epuizat, s` ai nevoie de
ceva timp ca s` te obi[nuie[ti
cu schimbarea de fus orar, [i
cu unele modific`ri –
imprevizibile – în program.
Este bine s` fii preg`tit
suflete[te pentru a te confrunta
cu tot felul de reac]ii din partea
unor membrii ai familiei, reac]ii
care s` nu fie chiar cele pe
care ]i le-ai imagiant, de
exemplu sugarii [i copiii mici
s` plâng` [i s` se sustrag` la
încerc`rile tale de a-i îmbr`]i[a.
Trebuie s` [tii c` ace[tia au
nevoie de timp pentru a-[i
recunoa[te p`rintele, dup` o
lung` absen]`.
Se poate întâmpla [i ca, din
diverse motive, un cadou adus
de peste m`ri [i ]`ri, s` nu fie
primit cu aprecierea la care te
a[teptai.
Ce faci mai departe
 Cel pu]in la început, f`
efortul de a avea numai
comentarii pozitive despre
orice fel de modific`ri pe care
le observi când ajungi acas`,
chiar dac` nu sunt pe placul
t`u. Încearc` s` p`strezi acest
ton pentru cel pu]in primele
dou` zile.
 Str`duie[te-te s` observi
acele schimb`ri în bine, cum ar
fi felul în care au crescut [i s-au
maturizat copii, lucrurile noi pe
care le-au înv`]at, sau
îmbun`t`]irile pe care so]ia a
reu[it s` le fac` în gospod`rie,
în absen]a ta. Spune membrilor
familiei c` e[ti mândru de ei [i
de ceea ce au realizat.
 Arat`-]i aprecierea pentru
munca suplimentar` a
partenerei tale, c#t [i pentru
toate responsabilit`]ile casnice
pe care aceasta [i le-a asumat.
Nu critica modul în care a dus
la bun sfâr[it sarcinile pe care
a fost nevoit` s` [i le asume
prin plecarea ta, chiar dac`
felul în care le-a rezolvat este
Foto: Petric` MIHALACHE
diferit de cel în care ai fi
procedat tu. Mul]i militari se
simt leza]i când v`d cât de bine
au reu[it familiile lor s` se
descurce f`r` ei. Nu este cea
mai bun` idee de a-]i exprima
mândria r`nit` chiar din primul
moment în care ai p`[it în
cas`.
  Restabilirea rela]iei cu
copiii nu este o sarcin` u[oar`.
A[teapt`-te ca, cel pu]in la
început, ace[tia s` nu-]i ureze
imediat un „bun venit” plin de
zâmbete [i îmbr`]i[`ri. Copiii
foarte mici te v`d – în prima zi
– ca pe un str`in [i pot fi timizi
sau, probabil, le inspiri chiar
team`. A[a c` nu-i for]a, ci
înarmeaz`-te cu r`bdare
suficient` ca micu]ii s` te
cunoasc` [i s` te accepte, din
nou, ca pe un p`rinte. Cea mai
bun` solu]ie ar fi aceea de a te
„coborî” la nivelul lor de
în]elegere [i de a începe s` te
joci cu ei. Desface]i împreun`
cadourile aduse, vorbe[te cu
ei, cât mai mult. Particip` la
baia de sear` sau ajut-o pe
mam` s`-i culce. Cei mici se
pot sim]i în siguran]` dac`
toate acestea se fac în
prezen]a celuilalt p`rinte sau a
persoanei care a avut grij` de
ei, în absen]a ta. L`s`-i s` se
apropie de tine numai atunci
când doresc. Timpul lucreaz`
în favoarea ta permi]ând
micu]ilor s` dep`[easc` starea
de confuzie de la început.
Copiii mai mari î[i pot
exterioriza sup`rarea pentru
faptul c` ai fost departe de ei
atât de mult timp, iar
adolescen]ii pot avea
manifest`ri noi, afirmându-[i
independen]a. Aminte[te-]i c`
toate acestea sunt r`spunsuri
naturale pentru copiii afla]i la
diferite vârste [i, mai ales, c`
sunt ni[te manifest`ri
trec`toare.
Ce face... ea
 Desigur, partenera de
via]` poate realiza ceva
special – în func]ie de
imagina]ie, de timpul avut la
dispozi]ie [i de posibilit`]ile
materiale – pentru a-[i
întâmpina so]ul: un banner pe
care a scris, at#rn#nd al`turi
de baloane colorate, cuvinte
calde, de bun-venit, preg`te[te
o mas` festiv`, la care invit`
rudele [i prietenii cei mai dragi,
îi ajut` pe copii s` î]i fac` un
cadou deosebit sau te
surprinde cu o cin` intim`,
numai pentru voi doi. Dar nu
trebuie s` se simt` ofensat` în
cazul în care tu e[ti prea obosit
pentru a te bucura de aceste
ini]iative „surpriz`”.
 În cazul în care observ`
c` te sim]i lezat v`zând cât de
bine a reu[it s` duc` la bun
SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011
sfâr[it sarcinile [i responsa-
bilit`]ile familiei pe care [i le-a
asumat odat` cu plecarea ta în
misiune, înseamn` c` este
momentul s`-]i cear` s`
participi din nou la „împ`r]irea”
atribu]iilor în familie. Stabili]i
împreun` cine [i ce va face
acum, c` te-ai întors acas`.
Prima s`pt`mân`…
…este probabil cea mai
grea, ce doi so]i sim]indu-se
aproape str`ini în primele ore,
chiar [i în primele zile de la
întoarcerea so]ului militar, în
special dup` misiunile lungi.
Exist` cupluri în care apar
probleme, cei doi având
a[tept`ri diferite cu privire la
modul în care vor petrece
împreun` aceast` perioad`.
De exemplu, militarul revenit în
mijlocul familiei poate spera c`
acest lucru înseamn`, în primul
rând, o evadare din rutina
rigid` resim]it` în timpul
misiunii [i s` nu reac]ioneze
favorabil la planurile „bine
puse la punct” ale so]iei. Dup`
o misiune periculoas` în
teatrele de opera]ii, el î[i poate
dori s` stea un timp lini[tit,
numai în cas` sau, din contr`,
dup` o misiune pe care a
considerat-o plictisitoare, vrea
s` ias` [i s` fac` tot felul de
lucruri – cum ar fi dusul copiilor
la gr`dini]` sau la [coal`,
verificarea temelor \mpreun`
cu ei sau s`-[i ajute p`rin]ii la
muncile câmpului etc.
Partenera de via]` poate
avea a[tept`ri mai mult sau
mai pu]in realiste despre cât de
repede se va întoarce so]ul ei
la treburile casnice [i sarcinile
de familie. Unii dintre ace[tia
doresc s` fie inclu[i imediat în
luarea deciziilor importante, în
timp ce al]ii se gândesc s` se
implice din nou, mai mult
treptat, permi]ând celorlal]i s`
hot`rasc` pentru ei,
în primele zile.
La revenirea
în familie
 F`-]i timp pentru so]ie [i
copii. Amân` vizitele la rude [i
la prieteni, pân` în momentul
în care te obi[nuie[ti cu o
rutin` „confortabil`”. Mânca]i
împreun`, merge]i cu to]ii în
parc, la cump`r`turi sau
duminica la biseric`. Du-te
61

împreun` cu b`iatul la un meci
de fotbal sau invit`-]i fata la o
cofet`rie. Pentru copii este
foarte important s` petreac`
timpul cu ambii p`rin]i – îi ajut`
s` se simt` într-un mediu stabil
[i iubitor. P`rintele militar are
ocazia s` le arate c` se simte
bine în compania lor.
 F`-]i timp s` vorbe[ti cu
so]ia. Este important s` vorbi]i
unul cu celalalt. Nu trebuie s`
î]i ascunzi emo]iile sau ceea ce
sim]i cu adev`rat. Dup` o
absen]` îndelungat`, trebuie
s` v` cunoa[te]i reciproc, din
nou. Ambii a]i trecut prin
experien]e noi de via]`, fapt
care ar putea s` fi schimbat
priorit`]ile [i ideile voastre
despre rolurile din cadrul
c`s`toriei [i familiei. Vorbind
acum, pute]i pune bazele
pentru o viitoare rela]ie solid`.
 A[teapt`-te ca
intimitatea [i rela]iile sexuale
s` fie dificile la început. Timpul
petrecut în afara rela]iei de
cuplu v` face mai re]inu]i unul
fa]` de cel`lalt. De multe ori o
femeie are nevoie de ceva mai
mult timp pentru a se obi[nui,
din nou, cu prezen]a
partenerului, în via]a de cuplu.
Fii r`bd`tor [i fermec`tor a[a
cum ai fost demult, atunci când
a]i avut prima întâlnire.
 D`-]i silin]a s` în]elegi
modul în care familia ta s-a
schimbat în timp ce ai fost în
misiune. Nu încerca s`-]i impui
modul personal de a rezolva
lucrurile. Observ` felul în care
so]ia se ocup` de disciplina
62 SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011
copiilor, de exemplu, [i
încearc` s` nu intervi cu o
abordare mai dur`.
 Revino cu delicate]e în
rela]ie [i în familie. În]elege c`
so]ia poate s-a obi[nuit s`
gestioneze singur` toate
sarcinile casei dup` plecarea
ta, [i probabil c` nu este prea
dornic` s`-]i transfere imediat
controlul asupra lor.
 Împarte-]i aten]ia între
so]ie [i copii, f`r` ca vreunul
dintre ei s` se simt` neglijat.
Petrece un timp singur, cu
fiecare membru al familiei.
Rezerv` o bun` parte din timp
pentru anumite activit`]i pe care
s` le faci împreun` cu copiii,
mai ales. Este o ocazie foarte
bun` ca fiecare s` se bucure
de prezen]a celuilalt, s` vorbi]i,
s` schimba]i p`reri [i impresii,
s` v` distra]i împreun`, într-un
mod relaxat. Arat`-]i interesul
pentru preocup`rile lor,
întreab`-i depre prietenii noi [i
despre colegii de [coal`.
Explic`-le pe în]elesul lor
experien]a prin care ai trecut.
Arat`-le c` ai avut tot timpul în
bagaje fotografiile lor [i
întreab`-i ce au sim]it în
absen]a ta. Nu uita s` le
mul]ume[ti pentru ajutorul pe
care l-au acordat mamei în
treburile gospod`re[ti [i pentru
felul admirabil în care s-au
comportat.
 Supravegheaz`-]i
cheltuielile. Poate fi tentant s`
s`rb`tore[ti întoarcerea acas`
cu mese la restaurant sau
cump`r`turi costisitoare. Fii
atent s` nu faci datorii mari
pentru care ]i-ar trebui luni sau
chiar ani s` le rambursezi.
Timpul petrecut împreun` cu ai
t`i [i aten]ia de care fiecare
dintre ei are nevoie de la tine
sunt mult mai valoroase decât
orice po]i cump`ra – [i nici nu
vei fi nevoit s` te confrun]i cu
tot felul de facturi sau cu cardul
de credit descoperit, luna
viitoare.
Ce fac am#ndoi
 Ar fi bine ca acesta s` nu
încarce programul so]ului
militar chiar din primele zile.
E posibil ca rutina strict` a
misiunilor s` fi f`cut ca
acestuia s`-i piar` cheful
pentru lucruri programate din
timp [i, mai mult chiar, sper` s`
ob]in` o „scutire” – cel pu]in
pentru o perioad` – de la
responsabilit`]ile casnice.
 Nu ar trebui s` se
a[tepte ca so]ul, imediat de
cum a intrat pe u[`, s` aib`
grij` de treburile casnice [i de
tot felul de alte sarcini, a[a cum
f`cea înainte de plecare.
Militarul, pentru a reveni la
starea normal`, are nevoie de
repaus [i de ceva mai mult
timp pentru a se adapta la
schimbare. Uneori chiar [i
trecerea de la alimenta]ia de
campanie, la mâncarea g`tit`
de acas`, înseamn` un stres [i
necesit` o perioad` de
adaptare.
 E bine s` vorbeasc` cât
mai mult cu partenerul ei
reintegrat de cur#nd în familie.
Fiecare a trecut prin experien]e
deosebite [i lucrul acesta i-a
schimbat, probabil, din multe
puncte de vedere. So]ia
r`mas` acas` a înv`]at, pe
cont propriu, cum s` gestio-
neze gospod`ria, c`p`tând
mai mult` încredere în ea
îns`[i, în timp ce so]ul s-a
confruntat cu experien]e total
diferite, unele foarte intense,
dramatice chiar, înv`]ând s` fie
folositor sie[i, dar [i altora,
într-un mod cu totul deosebit
de cel în care avea grij` de
familie. Dialogul îi poate ajuta
pe cei doi s` se cunoasc`
reciproc din nou, s` î[i
recâ[tige intimitatea, s`
reconstruiasc` rutina de zi cu
zi a familiei din care amândoi
fac parte. În timp, cei doi pot
stabili de comun acord ce
trebuie f`cut pentru ca militarul
s` preia din sarcinile casei,
într-un ritm convenabil
amândurora.
 Este de a[teptat din
partea copiilor, ca ace[tia s`
„testeze” vechile reguli, acum
c` ambii p`rin]i sunt acas`. Ori
de câte ori exist` o schimbare
într-o familie, copiii dau de
lucru atât tat`lui, cât [i mamei
pentru a afla pân` unde le-au
fost stabilite limitele. Discu]ia
(dar nu în fa]a copiilor) cu so]ul
pentru a-i explica orice regul`
nou ap`rut` dup` plecarea lui
în misiune, este necesar`
pentru ca cei doi p`rin]i s`
poat` aplica împreun`
normele stabilite, într-un mod
corect [i coerent.
 E indicat ca [i so]ia s` fie
atent` la cheltuielile pe care le
face. Dac` a reu[it s` men]in`
un anumit echilibru în buget pe
perioada în care so]ul a fost
plecat acum, c` sunt din nou o
familie, cheltuielile noi care se
vor ad`uga nu trebuie s` fie
„nelimitate”. În nici un caz nu
trebuie s` se piard` controlul
asupra bugetului pentru a
s`rb`tori la nesfâr[it revenirea
lui lâng` cei dragi.
 Nu ar trebui s` renun]e la
activit`]ile care o ajut` s` se
relaxeze. Dac` merge la sal`,
sau a descoperit un hobby
care îi place sau s-a al`turat
unui grup de prieteni care are
acelea[i procup`ri ca [i ea –
de exemplu ie[irile în natur`,
cu bicicleta, înv`]area unei
limbi str`ine [.a. – trebuie s`
continue s` le practice. Nu
trebuie s`-[i [tearg` contul de
pe Facebook doar pentru c`
partenerul ei a revenit acas`.
Dac` acesta nu manifest`
în]elegere pentru noile ei
activit`]i, sigur, va fi cea mai
bun` cale pentru a-l determina
s` fie ceva mai flexibil.
Mai târziu…
…este posibil ca amândoi
s` ave]i probleme în stabilirea
modului în care a]i împ`r]it
responsabilit`]ile casnice –
cine ia deciziile importante [i
cine se ocup` de corvezile
zilnice. Unul dintre voi poate
s`-[i manifeste dorin]a de a se
reveni mai repede la modul în
care aceste roluri erau stabilite
înainte de plecarea în misiune
a militarului sau de a schimba
modul în care s-a f`cut
redistribuirea lor de la sine,
acum. Este ceva obi[nuit ca
unii oameni s` exagereze în
readaptarea la via]a de cuplu,
de aceea e recomandat ca
repartizarea sarcinilor [i a
responsabilit`]ilor, precum [i
orice alte modific`ri, oricât de
mari sau de mici, în rutina
zilnic`, s` fie f`cut` cu mare
aten]ie deoarece poate duce la
situa]ia nedorit` când oricare
dintre cei doi parteneri de
cuplu s` se simt` neapreciat,
neînsemnat sau dat la o parte.
În cazul în care copiii au
preluat [i ei unele din treburile
casnice, pot ap`rea
resentimente din partea lor,
dac` p`rin]ii ar vrea s`
schimbe lucrurile imediat.
Este bine s`-i întreba]i
\mpreun` ce p`rere au despre
felul în care s-au (re)atribuit
responsabilit`]ile în
gospod`rie [i s` ]ine]i cont de
ceea ce simt ei atunci când
face]i modific`ri, chiar dac`
sunt f`cute în avantajul lor.
Unele diferende
[i probleme…
…pot ap`rea în cuplu în
privin]a copiilor sau chiar direct
cu ace[tia. P`rintele care a
revenit acas` poate dori s`-[i
reafirme rolul, uneori, într-un
mod care nu face prea bine
celor mici sau prin aplicarea
unor sanc]ion`ri prea stricte.
Evident, p`rin]ii militari care
revin acas` dup` o misiune de
lung` durat` au ratat multe
momente speciale din via]a
copiilor lor. Fiind ner`bd`tori
s` se reconecteze cât mai
repede la via]a de familie
sper` la o revenire imediat` la
rela]ia pe care au avut-o
ace[tia înainte de plecarea în
misiune, f`r` s`-[i dea seama
c` at#t ei c#t [i copiii s-au
schimbat, fizic [i mental,
fiecare având a[tept`ri diferite
de la cel`lalt. Din acest punct
de vedere tranzi]ia spre via]a
de familie poate fi destul de
dur`. În cazul unei familii cu
copii afla]i în perioada de
preadolescen]` sau
adolescen]`, r`ma[i acas` cu
un singur p`rinte, \n general
mama, cu care au reu[it s`
negocieze – s` zicem – orele
de culcare sau cele petrecute
în fa]a calculatorului, ace[tia
nu sunt „dispu[i” s` aud` ce
are de spus [i p`rintele recent
revenit în via]a de familie. Pot
reac]iona impulsiv dac` le sunt
impuse reguli noi [i stricte.
Este nevoie ca p`rintele militar
s` acorde timp copiilor pentru
a se obi[nui [i a accepta noua
situa]ie de fapt, cât [i copiii s`
acorde timp p`rintelui ca [i
acesta s` accepte schimb`rile
cu care s-a confruntat brusc,
\ntr-un mod nea[teptat.
Special[tii sus]in c` cel mai
important lucru este ca
intimitatea adolescentului [i
rela]iile cu prietenii s`-i fie
respectate. Adolescen]ii trebuie
încuraja]i s`-[i împ`rt`[easc`
sentimentele fa]` de p`rintele
care a lipsit iar acesta ar trebui
s` le povesteasc`, atât cât se
poate, din experien]ele pe care
le-a tr`it. Pentru a face
apropierea de ei mai pu]in
dificil` evit` s`-i critici în mod
direct [i r`mâi în permanen]`
deschis spre comunicare.
Adolescen]a în sine este o
perioad` grea, complicat`
pentru copii, a[a c` au nevoie
de timp ca s` se
(re)acomodeze cu prezen]a
tat`lui militar revenit din
misiune [i cu faptul c` acesta
î[i reia rolul de p`rinte.
 În cazul în care plecarea
ta în teatrele de opera]ii a
provocat dificult`]i financiare
familiei, tu [i partenera ta pute]i
reac]iona în moduri foarte
diferite, acum când sunte]i gata
s` „reveni]i la normal”. Unii
oameni sunt cheltuitori din
dorin]a de a recupera tot ce au
„pierdut” când s-au aflat în
misiune sau când au purtat
singuri, pe umeri, întreaga
responsabilitate a familei. Al]ii
doresc un supra-control al
cheltuielilor pentru a încerca s`
revin` la un echilibru în buget
[i s` acopere costurile
suplimentare de misiune, cum
ar fi tarifele pentru apelurile
telefonice pe distan]e lungi.
Vorbind prin prisma
acestor adapt`ri la noua
situa]ie din via]a cuplului,
discu]iile se pot desf`[ura mai
greu dac` partenerul a v`zut
sau a experimentat ac]iuni
violente în timpul misiunii.
R`zboiul este adesea o
afacere urât`, cu multe victime
nevinovate, [i despre
experien]a de r`zboi este
greu s` vorbe[ti, chiar [i dup`
câ]iva ani. În timp, partenerul
militar poate dori s` discute
unele din aceste aspecte,
numai dac` ceilal]i sunt
dispu[i s` asculte cu r`bdare
[i, mai ales, f`r` s` judece.
Ce pot face ambii
parteneri, împreun`
 Vorbi]i unul cu celalat.
Acest lucru v` poate ajuta s`
redeveni]i un cuplu, o familie
închegat`. Vorbi]i despre
diferen]ele dintre voi cu privire
la responsabilit`]ile casnice [i
de luare a deciziilor.
 Nu insista]i s` vorbi]i
despre experien]a de r`zboi,
dar încerca]i s` fi]i deschi[i
atunci când se ive[te ocazia. În
cazul în care partenerul nu
este preg`tit s` vorbeasc`
despre realit`]ile din teatrul de
opera]ii sau despre
evenimentele deosebite din
timpul desf`[ur`rii misiunii, nu-l
obliga]i. O idee mai bun` ar fi
s`-l încuraja]i s` vorbeasc`
despre experien]ele dure prin
care a trecut, mai întâi cu un
psiholog, cu un preot sau cu
prieten de mare încredere,
eventual cu un coleg care a
trecut [i el prin aceea[i
experien]` profesional`.
 P`stra]i amândoi un
echilibru al cheltuielilor pe care
le face]i. Asigura]i-v` împreun`
c` nu cheltui]i mai mult decât
câ[tiga]i.
 Fi]i r`bd`tori unul cu
cel`lat, inclusiv cu copiii. Este
nevoie de timp pentru a
regrupa o familie, [i nu po]i
gr`bi un proces natural.
Militarul ar trebui s` fac` un
efort în plus pentru a relua
treptat rolul de p`rinte
angajat în cre[terea [i
SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011
educarea copiilor – f`r` s`
„cumpere” afec]iunea
acestora, f`r` a-i for]a s` îl
asculte, f`r` s` aplice o
disciplin` mult prea strict`, în
mod inutil.
 În cazul în care crede]i c`
exist` o problem`, trebuie s`
apela]i amândoi la ajutorul de
specialitate. Unele momente
sau accese de furie [i/sau st`ri
de plâns pot fi de a[teptat,
dup` o misiune lung` sau
dificil`, dar furia excesiv` [i
violen]a sunt semne c` so]ul
militar are nevoie de ajutor.
Exist` situa]ii în care [i so]ia
trebuie s` apeleze la
consiliere psihologic` pentru
a [ti cum s`-l ajute, deoarece
acesta nu trebuie s` se simt`
singur atunci când are nevoie
s` rezolve probleme
emo]ionale serioase.
Atât militarul care se
reintegreaz` în familie, cât [i
familia sa au nevoie de
r`bdare [i trebuie s` în]eleag`
faptul c` în perioda în care au
stat departe unii de al]ii, fiecare
dintre ei s-a schimbat fizic,
psihic, mental. Se impune ca
problemele care apar,
indiferent de natura lor, s` fie
rezolvate imediat, evitându-se
astfel amplificarea lor.
BIBLIOGRAFIE
 http://www.army.dnd.ca/
 http://www.legislation-psy.com/
 http://www2.parl.gc.ca/Content/
 http://ec.europa.eu/delegations/
rdc/documents/
63
 A VIII-a edi]ie a
Simpozionului
na]ional de
psihologie militar`
aplicat` „Psihomil”,
organizat` într-o
manier`
profesionist` de
Biroul coordonare
selec]ie [i asisten]`
psihologic`
împreun` cu
Laboratorul
psihologic din
cadrul Statului
Major General, a
demonstrat,
înc` o dat`, c`
preocuparea pentru
acest interesant
domeniu al
[tiin]elor socio-
umane se afl` la
cote înalte.
S
ub patronajul Statului
Major General [i al
Direc]iei Personal [i
Mobilizare a avut loc, în luna
iunie a acestui an, la Palatul
Cercului Militar Na]ional,
Simpozionul na]ional de
psihologie aplicat`
„PSIHOMIL–VIII”.
Evenimentul – manifestare
[tiin]ific` deja consacrat` în
domeniu – s-a desf`[urat sub
tema Calitatea actului
psihologic – condi]ie a
eficien]ei resursei umane
\n organiza]ia militar` ,
reunind speciali[ti din
Ministerul Ap`r`rii Na]ionale,
Ministerul Muncii, Familiei [i
Protec]iei Sociale, invita]i din
celelalte structuri de ap`rare,
ordine public` [i securitate –
Ministerul Administra]iei [i
Internelor, Serviciul de
Protec]ie [i Paz`, Serviciul
Român de Informa]ii, Serviciul
de Informa]ii Externe – precum
[i din comunitatea academic`
[i [tiin]ific` na]ional` de profil.
În cadrul festivit`]ii de
deschidere, participan]ilor le-a
fost prezentat mesajul [efului
64 SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 4/2011
REUNIUNEA ANUAL~
A PSIHOLOGILOR MILITARI
Statului Major General,
generalul-locotenent de flotil`
aerian` {tefan D`nil`, în care
s-a subliniat rolul [i importan]a
psihologiei militare de-a lungul
a celor peste trei decenii [i
jum`tate care au trecut de la
înfiin]area primei structuri de
profil din Armata României,
exprimându-se totodat`
pre]uirea [i admira]ia fa]` de
realiz`rile psihologilor militari,
remarca]i ca o prezen]` din ce
în ce mai activ` în via]a
[tiin]ific` [i social` a ]`rii.
Înaltul nivel [tiin]ific atins [i
la aceast` edi]ie de
Simpozionul „Psihomil” a fost
confirmat de o interesant`
serie de dezbateri [i de cele
peste 60 de lucr`ri – rod al
activit`]ii de cercetare [tiin]ific`
fundamental` [i aplicat` a
peste 200 de speciali[ti –,
prezentate în cele trei sec]iuni:
 Evaluarea psihologic` a
resursei umane în
organiza]ia militar`
militar`;
 Diagnoza [i interven]ia
psihologic` în organiza]ia
militar`;  Consilierea
militar`
psihologic` [i
Delia PETRESCU
psihoterapia în
organiza]ia militar`
militar`.
Subiectele dezb`tute au
permis apropierea de diferite
arii ale psihologiei militare [i
organiza]ionale, atelierele de
lucru având rolul de a
disemina rezultatele studiilor
realizate în acest domeniu.
În opinia colonelului
psiholog doctor Adrian
Pris`caru, [eful „Laboratorului
psihologie” [i specialist în
cunoa[terea [i asisten]a
psihologic` a personalului
militar, este îmbucur`tor faptul
c`, de la o edi]ie la alta, se
observ` un salt calitativ evident
în modul de abordare a
temelor de cercetare, în acela[i
timp interesul participan]ilor
îndreptându-se c`tre idei [i
aspecte de actualitate, mai
pu]in tratate pân` acum.
Trebuie men]ionate m`car
c#teva dintre lucr`rile care au
fost foarte bine documentate:
Studiu comparativ [i
perspective privind adaptarea
militarilor în teatrele de opera]ii
(Ciolan Iulian, Dica Andreea,
Corniciu-{olea Roxana,
Costache Simona,
Carave]eanu Marius),
Preg`tirea psihologic` a
personalului din domeniul
informa]iilor pentru ap`rare.
Autocunoa[terea – „misiune
special`” [i obiectiv formativ
(David Ionela), Concluziile
evalu`rilor psihologice
postmisiune ale militarilor din
For]ele Navale [i For]ele
Terestre care au participat în
teatre de opera]ii (Hanciuc
Ciprian, Negru Ioan, Ghibu
Ruxandra-Gabriela, Stoica
Irina) sau Interven]ia
psihologic` la repatriere –
ghidul psihologic pentru
readaptarea eficient` dup`
misiuni externe (Can` Aurelia,
Tudor George C`t`lin).
„Psihomil VIII” a
demonstrat c` este o
manifestare [tiin]ific` de
anvergur` care ne spore[te
încrederea fa]` de faptul c`
profesionalizarea psihologiei
militare române[ti se afl` pe
un drum bun [i c` acest
domeniu [tiin]ific are o
contribu]ie însemnat` la
progresul institu]iei militare.