HORA UNIREI - Poezie de Vasile Alecsandri, aparuta in "Steaua Dunarii", nr.

31
din 9 iunie 1856, apoi in voi.

Doine si Lacramioare. Suvenire si Margaritarele (1863), in Poezii populare ale

Romanilor (1866) si in Opere complete. Poezii, II. Margaritarele (1875). Este cea
mai populara creatie a bardului de la Mirccsti, din momentul lansarii si pana asta/i.
Scrisa "la comanda", pentru a sprijinii actiunile Comitetului Unirii, din care tacea
parte si Alecsandri, pe o melodie a compozitorului Flechtenmacher, poezia s-a
raspandit fulgerator in toata tara si in toate mediile sociale, realizandu-si functia
agitatorica de adevarata "Marseillaise a Unirii romanilor", cum o va considera
insusi poetul mai tarziu.

Ideea unirii mai fusese exprimata de Alecsandri , cu accente energice, in cunoscuta

poezie-manifest Catre romani (devenita Desteptarea Romaniei), scrisa in toiul
revolutiei de la .

Inca de atunci, ea era simbolizata printr-o hora hiperbolica, ce acoperea tot spatiul
geografic al Romaniei Mari, proiect vizionar al poetului. Imaginea horei ca simbol
al unirii este reluata apoi in Hora Ardealului, aparuta in acelasi an la Brasov, tot in
"Foaie pentru minte, inima si literatura".

Acum, in plina efervescenta a revolutiei transilvane, la care participa si

reprezentanti din celelalte provincii romanesti, se cristalizeaza memorabila strofa
de la inceputul Horei Unirii, scrisa peste opt ani:

"Hai sa dam mana cu mana

Cei cu inima romana
Sa-nvartim hora fratiei
Pe pamantul Romaniei!"

Hora Unirei nu aduce ampla desfasurare a discursului si forta imagistica a

Desteptarii Romaniei si nici afirmarea ostentativa a romanitatii din Hora
Ardealului. Ea impresioneaza in primul rand prin simplitate si caracterul popular,
trasaturi evidente de la constructia intregului, la accesibilitatea ideilor si
sentimentelor exprimate, de la imaginile poetice, la versificatie.

Hora Unirei este si ea o poezie-manifest, un discurs politic sui-generis, in care

gasim chemare la actiune, formulare de idealuri, argumentatie, infatisarea
perspectivelor izbanzii si jubilatia realizarii acesteia. Aducand un intreg program
politic, poezia nu contine nici un termen politic, nici un neologism. Eroul liric este
un taran moldovean, care se adreseaza familiar vecinului sau de peste Milcov:

"Mai muntene, mai vecine,

Vina sa te prinzi cu mine
 Si la viata cu unire,
Si la moarte cu-nfratire!".

Cuvantul "unire" apare in poezie o singura data. Resimtit ca prea abstract, el este
inlocuit cu cel de "fratie", mai concret si cu o incarcatura emotionala mai profunda.
Ideea de fratie culmineaza in versurile ce rezuma argumentatia, printr-o repetitie si
o metafora cu puternic efect de intensificare: "Eu ti-s frate, tu-mi esti frate, / in noi
doi un suflet bate". Chiar referintele istorice, mereu invocate in demonstratia
unitatii de neam, cu o mare frecventa in epoca pasoptista, imbraca aici o forma
aluziva si familiara:

"Amandoi suntem de-o mama,

Dc-o faptura si de-o sama sau Amandoi avem un nume,
Amandoi o soarta-n lume".

Imaginile poetice sunt realizate cu elemente ce apartin aceluiasi univers familiar

taranului si sunt accesibile intelegerii si sensibilitatii lui:

"Iarba rea din holde peara!

Peara dusmania-n tara!
intre noi sa nu mai fie
Decat flori si omenie!" Sau: "Ca doi brazi intr-o tulpina,
Ca doi ochi intr-o lumina"

, exprimand atat de plastic ideea fratilor gemeni care erau moldovenii si muntenii.
Ultimele doua strofe, ce alcatuiesc o singura fraza, sugerand precipitarea timpului,
debuteaza cu expresiva hiperbola "Vin'la Milcov cu grabire/ Sa-l secam dintr-o
sorbire", pentru a realiza apoi deschiderea catre marile semnificatii ale
evenimentului istoric la care sunt chemati romanii.

Acestea se exprima prin ample reprezentari spatiale pe orizontala - "Ca sa treaca

drumul mare/ Peste-a noastre vechi hotare" -, drumul fiind un element unificator
esential, dar si pe verticala, invocandu-se protectia solara pentru "sarbatoarea"
neamului romanesc: "Si sa vada sfantul soare/ intr-o zi de sarbatoare, / Hora
noastra cea frateasca/ Pe campia romaneasca".

Hora din batatura satului, extinsa la scara intregii tari si incadrata cosmic, evoca
atmosfera praznicelor crestine, patrunsa de sentimente fraterne si sarbatoresti.
Marea simplitate sub raport ideatic si imagistic si puternica incarcatura emotionala
se sprijina pe o versificatie populara tot atat de simpla, octosilabul trohaic si rimele
imperecheate, usurand memorizarea, si pe un vocalism luminos (e, 0- Calitatile
mentionate ale textului, impreuna cu melodia pe care se canta, caracterizata de
aceeasi simplitate, i-au asigurat audienta iesita din comun, despre care vorbesc
numeroase marturii de epoca: articole de presa, lucrari memorialistice, scrisori,
opere literare, reprezentari picturale etc. Totodata Hora Unirei a stimulat si a
inspirat o abundenta poezie patriotica si unionista in toate provinciile romanesti, cu
deosebire in Transilvania.

Fiind cea mai directa si mai izbutita forma de manifestare a adeziunii populare la
infaptuirea celor doua Uniri, de la 1859 si 1918, poezia lui Alecsandri , ocazionala
in sens superior, nu si-a epuizat semnificatiile si audienta. Dimpotriva,
evenimentele istorice la care a contribuit i-au adus un spor de prestigiu,
consacrand-o ca imn al Unirii, si i-au adaugat un plus de incarcatura emotionala
patriotica.