Dacia Literară si Pasoptismul

  Inceputurile literaturii romane moderne se situază in cel de-al doilea patrar al sec.al XIX-lea,
limitele politice conventionale ale perioadei fiind, pe de o parte, miscarea condusa de Tudor
Vladimirescu 1821 sau tratatul de pace de la Adrianopol 1829 si pe de alta parte Unirea
principatelor 1859.

Civilizaţia şi cultura din ţările române încep să se orienteze spre Occident. Cauze:

-          criza Imp Otoman;

-          trezirea conştiinţei naţionale, într-un context mai larg, european.

Etapa cuprinsă între 1830 – 1860, în mijlocul căreia s-a declanşat Revoluţia de la 1848 (amplă
mişcare populară de emnancipare socială şi naţională) este cunoscută în literatura română sub
denumirea de perioada paşoptistă.

Funcţia literaturii nu mai rămâne decât aceea de a răspândi cultura, incluzând acum noi valenţe:
transmiterea emoţiilor estetice, trezirea sentimentului naţional, educatia morală, mesianismul
social.

Punerea în acord cu evoluţia lit europene se manifestă prin faptul că operele scriitorilor paşoptişti
vor fi  create în spiritual esteticii romantice, adică în spiritual curentului literar dominant în
Europa acelei vremi.

Scriitorii paşoptişti provin, de obicei, din clasele de sus. Educaţi în Apus, influenţaţi de ideile
Apusului, vorbind şi scriind franţuzeşte, tineri şi plini de élan, paşoptiştii încearcă, pt prima dată
la noi, o sincronizare cu Europa Occidentală, chiar dacă la început este una mimetică. Ei sunt
grăbiţi să ardă etapele, să răspundă cerinţelor timpului, fiind deopotrivă scriitori, istorici şi
oameni politici.
Gustul este comun, toţi sunt romantici, iar Parisul devine polul intelectualităţii româneşti.
Temele, motivele sau conceptele literare cultivate în Franţa ajung rapid la modă şi în Principate.

Chiar dacă romantismul este cur lit dominant, în paralel cu el se manifestă tendinţe clasice,
preromantice şi realiste.

Literatura paşoptistă se inspiră din:

- trecutul istoric;

- frumuseţile ţării;

- folclor;

- descrierea realităţilor sociale;

- satirizarea viciilor orânduirii feudale.

Printre scriitorii paşoptişti, menţionăm: Costache Negruzzi, Vasile Cârlova, Ion Heliade
Rădulescu, Andrei Mureşanu, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Vasile Alecsandri
etc.

Un rol foarte important îl are revista „Dacia Literară” 1840 (doar trei numere), înfiinţată la Iaşi de
Mihail Kogălniceanu, revistă în care s-au afirmat primii noştri scriitori moderni. Apărută intr-o
perioadă dificilă pentru publicaţiile autohtone,revista Dacia Literară a simbolizat un nou inceput
pentru literatura română, reprezentând o noutate a presei.Intr-o perioadă în care puţinele
publicaţii existente prezentau preponderent fapte politice,Dacia Literară a fost pată de culoare
din presa românească,prin caracterul său literar.

În primul număr al revistei, M. Kogălniceanu publică articolul „Introducţie” în care prezintă

principalele idei care stau la baza acestei reviste:
-          combaterea imitaţiei şi a traducerilor mediocre;

-          interesul pentru o literatură naţională prin stimularea scrierilor originale;

-          operele să se inspire din istoria ţării, din frumuseţile ei, din folclor;

-          realizarea unei limbi unitare;

-          afirmarea unei critici litarare obiective („vom critica cartea, iar nu persoana”);

-          scriitorii sunt datori să contribuie prin operele lor la împlinirea idealului tuturor
românilor : Unirea Principatelor.

Tot în primul număr al acestei reviste este publicată prima nuvelă istorică din literatura română,
„Alexandru Lăpuşneanul” de Costache Negruzzi.