(născut 21 iulie 1821-decedat 22 august 1890) a fost un poet,
dramaturg apartinand perioadei pasoptiste, om politic, ministru, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea. În 1863 ia naștere la Iași societatea Junimea, al cărui membru onorific a fost până la sfârșitul vieții. În anul 1867 este ales membru al Societății literare române, devenită Academia Română.
Alecsandri a avut un rol hotarator in informarea si dezvoltarea dramaturgiei
nationale, prin alcatuirea unui repertoriu romanesc, prin scrierea primelor piese originale si prin eforturile sustinute de a forma gustul publicului pentru teatru. Atasat de viziunea pasoptista, Vasile Alecsandri a fost liderul miscarii literare a epocii, fiind un deschizator de drumuri pentru diferite specii si genuriliterare. Socotind ca se va: "fi adapat cu invatatura cuvenita spre a fi de folos patrii".In 1840, impreuna cu Mihail Kogalniceanu si Costache Negruzzi a luat conducereateatrului din Iasi si si-a inceput activitatea de dramaturg care i-a adus cele mai constantesuccese.
Acesta a desfăşurat o intensă activitate politică. S-a dedicat cu entuziasm cauzei
revoluţiei de la 1848 şi, mai târziu, s-a implicat în procesul de înfăptuire a Unirii. Revoluţionarii moldoveni au urmat modelul francez, al banchetelor, iniţiind întruniri care aveau să culmineze cu cea din 27 martie/8 aprilie de la Hotelul Petersburgh. Vasile Alcesandri a reconstituit atmosfera care domnea în Moldova, în Capitală, mai cu seamă în primele zile ale lunii martie. Un rol principal i-a revenit şi în redactarea programului intitulat ''Petiţiunea - Proclamaţiune a boierilor şi notabililor moldoveni''. Mişcarea revoluţionară a fost repede înăbuşită de către domnul Moldovei, Mihail Sturdza, fapt care l-a determinat să se refugieze, ca mulţi alţii, în Bucovina, apoi în Ardeal, potrivit volumului ''Dicţionarul Literaturii Române de la origini până la 1900''