See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/318463176

Instruire asistata de calculator

Book · January 2013

CITATIONS READS

0 1,016

All content following this page was uploaded by Elena Susnea on 17 July 2017.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

]

EDITURA UNIVERSITĂŢII NAŢIONALE DE APĂRARE „CAROL I”

(Editură cu prestigiu recunoscut de Consiliul Naţional de Atestare
a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare)
Şoseaua Panduri, nr. 68–72, sector 5, Bucureşti
Tel./Fax. 00-40-021-319.59.69; 00-40-021-319.48.80 / 0215; 0453

I S B N 9 7 8 -6 0 6 - 6 6 0 -0 6 3 -7

EDITURA UNIVERSITĂŢII NAŢIONALE DE APĂRARE „CAROL I”

BUCUREŞTI, 2013
 Elena ŞUŞNEA

Instruire asistată
de calculator
CURS UNIVERSITAR

Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I“

Bucureşti, 2013

1
 Coperta: Gabriela CHIRCORIAN

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

ŞUŞNEA, ELENA
Instruire asistată de calculator / Şuşnea Elena. –
Bucureşti : Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”,
2013
Bibliogr.
ISBN 978-606-660-063-7

000.00

Copyright © 2013
Toate drepturile şi responsabilitatea
pentru conţinutul prezentei ediţii revin în
totalitate autoarei.

Reproducerea integrală sau parţială a

textului sau a ilustraţiilor din această
carte este posibilă numai cu acordul
prealabil scris al autoarei.

ISBN 978-606-660-063-7

2
 CUPRINS

Prefaţă ........................................................................................................ 5
Capitolul 1 E-LEARNING – NOŢIUNI INTRODUCTIVE .................... 9
1.1. Instruire, predare şi TIC................................................................ 9
1.2. E-learning: definiţie şi evoluţie................................................... 13
1.3. Avantaje şi limitări în e-learning ................................................ 16
1.4. Concluzii ..................................................................................... 18
Bibliografie ........................................................................................ 19
Capitolul 2 RESURSE EDUCAŢIONALE PE WEB ............................ 21
2.1. Internet: terminologie şi abrevieri............................................... 21
2.2. Integrarea Internetului şi tehnologiilor e-learning în instruire.... 23
2.3. Resurse educaţionale deschise. Criterii de evaluare. .................. 25
2.4. Resurse educaţionale deschise: exemple, avantaje şi limitări..... 29
2.5. Concluzii ..................................................................................... 33
Bibliografie ........................................................................................ 34
Capitolul 3 COMUNITĂŢI VIRTUALE. COMUNITĂŢI ON-LINE... 35
3.1. Comunităţi virtuale. Comunităţi on-line ..................................... 35
3.2. Principalele instrumente de comunicare on-line......................... 38
3.3. Instrumente pentru comunicare asincronă .................................. 39
3.4. Instrumente pentru comunicare sincronă .................................... 42
3.5. Concluzii ..................................................................................... 45
Bibliografie ........................................................................................ 46
Capitolul 4 APLICAŢII INFORMATICE PENTRU
DEZVOLTAREA DE CONŢINUT EDUCAŢIONAL ......... 48
4.1. Categorii de persoane implicate în dezvoltarea de conţinut
educaţional .................................................................................. 48
4.2. Instrumente de creaţie utilizate pentru dezvoltarea de conţinut
interactiv ..................................................................................... 49
4.3. Tipuri de instrumente de creaţie ................................................. 56
4.4. Criterii care stau la baza selectării unui instrument de creaţie.... 60
4.5. Concluzii ..................................................................................... 62
Bibliografie ........................................................................................ 62

3
Capitolul 5 PLATFORME E-LEARNING............................................. 64
5.1. Introducere .................................................................................. 64
5.2. Tipuri de cursuri disponibile pe o platformă LMS ..................... 65
5.3. Sisteme de management al învăţării ........................................... 66
5.4. Principalele platforme e-learning................................................ 69
5.5. Concluzii ..................................................................................... 76
Bibliografie ........................................................................................ 76
Capitolul 6 DEZVOLTAREA UNUI CURS ON-LINE......................... 78
6.1. Identificarea şi organizarea conţinutului cursului....................... 78
6.2. Analiza grupului-ţintă ................................................................. 79
6.3. Identificarea conţinutului educaţional......................................... 80
6.4. Definirea obiectivelor ................................................................. 86
6.5. Definirea secvenţelor de curs...................................................... 88
6.6. Concluzii ..................................................................................... 90
Bibliografie ........................................................................................ 90
Capitolul 7 APLICAŢII DE TIP SITE-BUILDER................................. 92
7.1. Elementele de bază conţinute de un site Web destinat
lucrului la clasă ........................................................................... 92
7.2. Platforme pentru crearea unui site Web gratuit .......................... 93
7.3. Google Apps for Education ........................................................ 98
7.4. Concluzii ................................................................................... 100
Bibliografie ...................................................................................... 100
Anexa 1 Instrumente tehnice pentru sala de clasă.................................. 101
Anexa 2 Software educaţional................................................................ 102
Anexa 3 Resurse educaţionale................................................................ 103

4
 PREFAŢĂ

Noua generaţie de studenţi, generaţia digitală, nu-şi imaginează viaţa

fără calculatoare, jocuri video, playere, camere video, telefoane mobile, fără
răspunsurile imediate ale Internetului sau nu acceptă că obiectele de pe
ecran nu pot să fie manipulate şi nu se poate interacţiona cu ele. Această
generaţie a crescut odată cu Internetul şi s-a dezvoltat simultan cu noile
tehnologii.
Conform statisticilor International Telecommunication Union,
începând cu anul 1995 numărul utilizatorilor Internet la nivel mondial a
înregistrat o creştere semnificativă (Figura 1). Dacă în 1993 în ţări precum
Canada, Germania, Anglia, Franţa, Japonia şi SUA procentul de utilizatori
era sub 2% în numai 2 ani acesta a înregistrat o creştere semnificativă
(aproximativ 10%) ajungându-se ca în 2011 procentul să fie de aproximativ
80%. Comparativ cu aceste ţări, procentul utilizatorilor români este mult
mai redus, acesta a atins valoarea de 10 % abia în 2004, pentru ca în 2011 să
se situeze în jurul valorii de 44% (o valoare medie dacă ne raportăm la
procentele ţărilor riverane).
Trăim într-un climat intelectual unde mulţi adulţi se simt încă
incomod în prezenţa tehnologiilor digitale. Dacă generaţia digitală a fost
foarte receptivă la utilizarea noilor tehnologii, nu la fel stau lucrurile în
rândul adulţilor. Această lipsă de aliniere, între realitatea digitală a tinerilor
şi cea a adulţilor, domină societatea actuală. Cadrele didactice răspund cu
scepticism iniţiativelor privind utilizarea la clasă a Facebook, SlideShare
sau iPod-urilor, susţinând ca acestea ar face ca vieţile tinerilor să fie aproape
de nerecunoscut.

5
 Figura 1 Procentul utilizatorilor de Internet
Sursa: ITU1

Generaţia actuală de studenţi ne arată care este impactul pe care l-a

avut valul digitizării. Mulţi tineri sunt complet dependenţi de utilizarea
tehnologiilor digitale, acestea fiind complet integrate în viaţa lor2. Nu este
singura diferenţă între generaţia digitală şi generaţiile anterioare. Diferenţele
sunt mult mai multe şi mult mai profunde decât cred profesorii sau părinţii.

1
International Telecommunication Union
2
H. Green and C. Hannon, 2007, Their Space: Education for a digital generation, online
version, accessed September 4, 2007.

6
 Cercetări recente din domeniul neuroştiinţei susţin ipoteza conform
căreia creierele generaţiei digitale „s-au adaptat rapid pentru a corespunde
tuturor tehnologiilor noi cu care aceştia îşi petrec atât de mult timp - şi că,
datorita bombardamentului digital, a naturii omniprezente a experienţelor
digitale în viaţa tinerilor, aceştia sunt, de asemenea, diferiţi neurologic”3.
Aceşti copii sunt „fundamental diferiţi de generaţiile anterioare, prin
felul în care gândesc, prin modul în care accesează, combină, interpretează,
prelucrează şi folosesc informaţiile şi, mai presus de toate, prin felul în care
percep, interacţionează şi comunică în / cu lumea modernă”4. Dar nu numai
modul de a gândi este diferit, ci, conform dr. Bruce D. Perry de la Colegiul
de Medicină Baylor, „experienţe personale diferite conduc la structuri
cerebrale diferite". Astfel, este foarte posibil „creierele studenţilor noştri să
se fi schimbat fizic - şi sunt diferite de ale noastre - ca urmare a modului în
care au crescut” aceşti tineri.
Pentru a face distincţie între noua generaţie de studenţi şi generaţiile
precedente Marc Prensky foloseşte termenii „nativi digitali” respectiv
„imigranţi digitali”5. Dacă nativii digitali sunt „vorbitori nativi” ai
limbajului digital al calculatoarelor, jocurilor video şi Internetului, altfel
stau lucrurile în rândul imigranţilor digitali. Aceştia, pentru a se adapta la
mediu trebuie să înveţe această limbă străină şi chiar dacă o învaţă uneori
foarte bine, îşi păstrează întotdeauna, într-o anumită măsură, „accentul”.
Prensky explică în ce constă acest accent. De exemplu, valorificarea
informaţiilor oferite de Internet este situată pe loc secundar, preferate fiind
informaţiile provenite din alte surse, citirea manualului de utilizare a unei
aplicaţii informatice primează în defavoarea explicaţiilor oferite de meniul
Help etc. În această ultimă categorie, Prensky include profesorii actuali care
„se luptă să predea unei populaţii ce vorbeşte o limbă cu totul nouă”.
Cu toate acestea, există şi cercetători care nu sunt de accord cu
denumirea „nativi digitali”. De exemplu, un studiu efectuat de Hargittai6

3
I. Jukes, A. Dosaj, Understanding Digital Children: Teaching & Learning in the New
Digital Landscape, The InfoSavvy Group, 2006.
4
Ibidem.
5
Marc Prensky, Digital Natives, Digital Immigrants, in On the Horizon, MCB University
Press, Vol. 9, No. 5, October 2001.
6
Eszter Hargittai, Digital Na(t)ives? Variation in Internet Skills and Uses among Members
of the ‘Net Generation’, Sociological Inquiry, Vol. 80, No. 1, February 2010, 2010,
pp. 92-113.

7
concluzionează că „statutul socio-economic este un predictor important al
modului în care oamenii integrează Web-ul în viaţa de zi cu zi, astfel cei
care vin din medii privilegiate sunt în cunoştinţă de cauză şi îl folosesc într-un
număr mai mare de activităţi”. Alte cercetări adaugă la lista predictorilor
vârsta, nivelul de educaţie, genul, rasa şi originea etnică7, 8, 9.
Cu siguranţă, pe acest subiect vor mai fi realizate multe cercetări. Însă,
revenind la prezent, ne punem întrebarea ”Cum ar trebui să răspundă profesorii
provocărilor noilor tehnologii?”. Vom încerca să formulăm câteva răspunsuri.
În primul rând, profesorii trebuie să cunoască avantajele şi limitările
noilor tehnologii, să se implice mai mult în selectarea acelor tehnologii care
se potrivesc cel mai bine domeniului de studiu şi să integreze noile
tehnologii în activităţile de predare-învăţare-evaluare dirijându-i pe studenţi
în a crea lucruri noi în moduri noi, pentru a învăţa lucruri noi în moduri noi
şi a comunica în moduri noi, cu oameni noi – comportamente care îşi pun
amprenta asupra modului lor de gândire şi operare. Profesorii sunt cei care
trebuie să ia parte activ la aceste schimbări şi să se implice astfel încât
impactul acestor tehnologii asupra instruirii şi învăţării să fie cel dorit.
În al doilea rând, această iniţiativa trebuie susţinută şi extinsă printr-o
analiză atentă a cerinţelor fiecărui program de studiu şi ale utilizatorilor
(studenţi, profesori, manageri educaţionali), prin înfiinţarea timpurie a
structurilor organizatorice (de exemplu departamentul pentru dezvoltarea de
produse software educaţionale), prin integrarea curriculară şi cooperarea
continuă cu studenţii.
În concluzie, integrarea tehnologiilor în educarea generaţiei digitale nu
este o simplă investiţie făcută la un moment dat. Rezultatele utilizării eficiente a
noilor tehnologii în procesul educaţional nu îşi vor pune amprenta doar asupra
cunoştinţelor şi abilităţilor specifice domeniului ştiinţific studiat, dar vor conduce
la dezvoltarea unui set complex de interacţiuni între studenţi, profesori,
cercetători şi practicieni din domeniu, materiale educaţionale, infrastructură
tehnică, dar şi la un management educaţional eficient.

7
R. Agarwal, A. Animesh, K. Prasad, 2009. Social Interactions and the ‘Digital Divide’:
Explaining Variations in Internet Use. Information Systems Research 20, no. 2, pp. 277–294.
8
Joanna Goode, 2010. The digital identity divide: How technology knowledge impacts
college students. New Media & Society 12, no. 3, pp. 497-513.
9
Neil Selwyn, 2004. Reconsidering political and popular understandings of the digital
divide. New Media & Society 6, no. 3, pp. 341-362

8
 Capitolul 1
E-LEARNING – NOŢIUNI INTRODUCTIVE

„Cunoaşterea înseamnă putere. Educaţia

este premiza progresului, în fiecare societate, în
fiecare familie.”
Kofi Annan

După ce veţi parcurge acest capitol trebuie să ştiţi:

ƒ să definiţi conceptele specifice instruirii asistate de calculator;
ƒ să descrieţi categoriile de software educaţional şi să daţi
exemple de pentru fiecare categorie;
ƒ să explicaţi evoluţia e-learning şi implicaţiile sale asupra
procesului de predare, învăţare şi evaluare;
ƒ să analizaţi avantajele şi dezavantajele e-learning.

1.1. Instruire, predare şi TIC

Apariţia calculatorului, a reţelelor de calculatoare (în special a
Internetului), a comunicaţiilor prin satelit şi utilizarea acestora tot mai mult
în sfera educaţiei, au dus la apariţia unor termeni noi care evidenţiau
schimbările produse: instruire asistată de calculator, învăţământ asistat de
calculator, software educaţional etc.

Instruirea
principala activitate realizată în cadrul procesului de învăţământ,
conform obiectivelor pedagogice generale elaborate la nivel de sistem, în
termeni de politică a educaţiei.10

De asemenea, integrarea noilor tehnologii în activităţile didactice a

obligat la revizuirea definiţiilor tradiţionale ale unor termeni, precum:

10
A. Adăscăliţei, Instruire asistată de calculator: didactică informatică, Editura Polirom, 2007.

9
instruire, învăţare, evaluare, informaţii, cunoştinţe, clasă, accelerând
totodată cercetările în această direcţie. Dezvoltatorii de aplicaţii software au
început să exploreze şi exploateze această nouă piaţă, oferind produse
software tot mai complexe şi mai variate care să satisfacă noile cerinţe
educaţionale.
Consecinţele integrării noilor tehnologii în mediul tradiţional de
instruire au fost percepute de tradiţionalişti ca producând „diferenţe
nesemnificative între vechiul şi noul mediu de învăţare”11. Această tranziţie
de la vechi la nou reprezenta „mai degrabă o stare de tensiune decât un
proces inevitabil”12.
În anii `70, datorită utilizării frecvente a calculatorului şi a mediilor
magnetice (FDD, HDD) pentru stocarea materialelor didactice (dicţionare,
enciclopedii, lecţii etc.) şi-a făcut apariţia instruirea asistată de calculator
(Computer-Assisted Instruction – CAI) sau învăţământul bazat pe calculator
(CBL – Computer-Based Learning).

Instruirea asistată de calculator (CAI – Computer-Assisted

Instruction)
utilizarea calculatorului ca mediu de instruire, fie pentru a
prezenta informaţii, fie pentru tutoriat, exersare, rezolvare de probleme.
Prin asigurarea interacţiunii de tip unu-la-unu şi furnizarea de feedback
imediat, calculatoare, permit elevilor să-şi demonstreze îndemânarea şi
priceperea de a învăţa un material nou în ritm propriu.13

CAI dispunea de un ansamblu de tehnici şi metode de utilizare a

calculatorului ca instrument pedagogic, integrat într-un context educativ,
atât pentru instruirea iniţială, cât şi pentru corectarea / îmbunătăţirea
abilităţilor deficitare.
Utilizarea calculatorului ca mediu de instruire a determinat apariţia
unei categorii noi de produse software denumite generic „software
educaţional”.

11
Thomas L. Russell, The No Significant Difference Phenomenon, IDECC, fifth edition, 2001.
12
Brad Mehlenbacher, Instruction and Technology: Designs for Everyday Learning, The
MIT Press, 2010.
13
http://www.britannica.com/EBchecked/topic/130589/computer-assisted-instruction-CAI

10
 Software educaţional (Educational Software)
orice produs software în orice format (.exe sau nu) ce poate fi
utilizat pe orice calculator şi care prezintă un subiect, o temă, un
experiment, o lecţie, un curs etc., fiind o alternativă sau unica soluţie faţă
de metodele educaţionale tradiţionale (tabla, creta etc.)14.

Există o gamă vastă de produse software proiectate pentru anumite

activităţi educaţionale. Din această perspectivă, avem următoarele categorii
de produse software:
1. software de exersare – oferă studenţiilor posibilitatea de a exersa
tehnicile sau procedeele care au fost prezentate anterior, pentru însuşirea sau
formarea deprinderilor specifice.
Caracteristici:
i. furnizarea unui feedback imediat cu privire la corectitudinea
răspunsurilor;
ii. consolidarea instruirii, datorită repetării tehnicilor sau procedeelor,
abilităţile şi conceptele dobândite fiind transferate în memoria de lungă
durată;
iii. captarea şi reţinerea atenţiei studenţilor;
iv. personalizarea instruirii, prin furnizarea de conţinuturi educaţionale
în funcţie de diferenţele cognitive ale studenţilor.
2. software tutorial – activitatea de tutoriat constă în prezentarea
acelor conţinuturi educaţionale care se consideră că nu au fost predate sau
învăţate anterior. Această categorie software extinde lucrul spre alte tipuri
de produse software, inclusiv exersare, jocuri şi simulare.
Caracteristici:
i. expunerea liniară sau ramificată a conţinuturilor educaţionale;
ii. încurajarea studenţilor de a interacţiona, controla şi răspunde la
solicitările aplicaţiei;
iii. dirijarea învăţării, pornind de la prezentarea obiectivelor didactice
şi finalizând cu evaluarea.
3. joc educativ – produsele software destinate jocurilor educaţionale
sunt concepute să motiveze studentul în atingerea unui obiectiv prin

14
M. Vlada, Noi tehnologii de e-learning, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual,
Software educaţional CNIV-2003, Editura Universităţii din Bucureşti, 2003.

11
aplicarea inteligentă a unui set de reguli. Acestea sunt concepute adesea sub
forma unui concurs care are ca obiectiv stimularea studentului de a obţine
cel mai mare scor sau de a învinge ceilalţi jucători / calculatorul.
Caracteristici:
i. stabilirea unor niveluri de complexitate variate, în funcţie de
capacitatea jucătorului;
ii. consolidareaează înţelegea unor evenimente istorice culturale,
procese fizice, sau dezvoltă o abilitate;
4. software de simulare – aceste produse oferă un mediu apropiat de
cel real, dar care nu necesită cheltuieli suplimentare sau riscuri.
Caracteristici:
i. implicarea activă a elevilor în procesul de învăţare;
ii. comprimarea timpului sau încetinirea proceselor;
iii. situaţiile imposibile devin posibile şi controlabile;
iv. permite repetarea experimentelor;
5. software pentru rezolvarea de probleme – ajută studenţii să
dezvolte abilităţi şi strategii pentru rezolvarea unor probleme specifice.
Accentul este pus pe dezvoltarea gândirii critice, a capacităţii de analiză, a
logicii şi raţionamentului prin prezentarea unui set de date sau evenimente
problematice.
Caracteristici:
i. prioritare sunt procesele de gândire în condiţii de stres decât
răspunsurile corecte;
ii. încurajarea studenţilor să lucreze în echipă;
iii. posibilitatea de a „vedea” modul în care sunt aplicate informaţiile
în probleme reale;
iv. modificarea direcţiei de acţiune şi asistenţă a studenţilor în funcţie
de nevoile fiecărui individ.
Utilizarea calculatorului în sistemul de învăţământ a devenit foarte
răspândită, de la învăţământul preşcolar până la cel universitar, deşi a existat
o mare limitare a resurselor educaţionale disponibile neexistând conexiune
la reţea sau link-uri către alte resurse de învăţare din afara cursului.
Apariţia şi expansiunea Internetului au determinat transformarea
spaţiului Web într-un veritabil mediu de instruire oferind marele avantaj de
accesare on-line a materialelor didactice. Astfel, îşi face apariţia
învăţământul bazat pe Web (WBL, Web-Based Learning) care, pe lângă

12
manuale şi dicţionare electronice, pune la dispoziţia studenţilor hyperlink-
uri către resurse educaţionale multiple şi variate.
Ca o extensie a învăţământului on-line, îşi face apariţia predarea
bazată pe Web (Web-Based Teaching WBT) care pune accent pe
organizarea studenţilor în grupe coordonate de un instructor şi oferă noi
instrumente de comunicare: e-mail, forumuri, videoconferinţe etc. Pentru a
surprinde caracteristicile noilor medii de învăţare (cum ar fi elementele
legate de ştiinţa calculatoarelor, managementul informaţiei, psihologie,
teoria organizării) au fost introduşi termeni noi precum: lucru cooperativ
suportat de calculator (CSCW – Computer Supported Cooperative Work) şi
lucrul în grup (groupware).
În prezent, termenii menţionaţi anterior se regăsesc sub denumirea
generică „e-learning”. Acest termen se referă la procesele educaţionale în
cadrul cărora partajarea informaţiilor şi generarea de cunoştinţe se face
utilizând medii electronice15.

1.2. E-learning: definiţie şi evoluţie

E-learning înglobează toate tehnologiile avansate care sprijină
activităţile de predare, învăţare, şi evaluare precum Internetul, sistemele de
management al învăţării (LMS) etc.

E-learning
mediu integrat hardware-software în care studenţii, fie asistaţi de
profesori, fie în mod individual, asimilează cunoştinţe şi deprinderi noi în
conformitate cu obiectivele didactice stabilite, utilizând metode de
instruire specifice şi conţinuturi educaţionale, prezentate în format digital,
cu un grad mare de interactivitate.

Pentru a creşte capacitatea de reţinere a cunoştinţelor, prezentarea

conţinuturilor educaţionale se realizează prin intermediul unor produse
software cu un grad sporit de interactivitate: tutoriale, simulări, medii de
învăţare colaborative etc. Parcurgerea acestora se face fie sub îndrumarea
profesorului, fie în mod individual.

15
www.cybermediacreations.com/cbt/overview.html

13
 Sarcina instruirii şi învăţării bazate pe noile tehnologii ale
informaţiei si comunicării nu este de a înlocui tipurile tradiţionale de
formare, ci de a le completa cu scopul măririi randamentului acestora16. În
acest sens se foloseşte învăţarea combinată.

Învăţarea combinată (Blended Learning)

formă de instruire în care metodele tradiţionale de învăţare sunt
combinate cu cele care utilizează tehnologia informaţiei şi comunicării.

Sistemele educaţionale de tip e-learning au evoluat în stânsă legătură

cu tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor. Astfel, autori precum Connolly
şi Stansfield [12] identifică trei etape distincte în dezvoltarea tehnologiilor
e-learning. O scurtă retrospectivă asupra dezvoltării TIC (Figura 1.1.) ne
conduce la identificarea următoarelor etape:
- prima etapă a avut ca obiectiv creşterea gradului de autonomie a
studentului în învăţare, prin încurajarea lucrului individual, dar nu ca
membru aparţinând unui grup. Studenţii, îndrumaţi de profesor, puteau
completa individual activităţile de învăţare cu alte conţinuturi sau puteau să
parcurgă teste de verificare în ritm propriu utilizând produse software
educaţionale de tip stand-alone. Comunicarea între studenţi şi profesor era
de tip asincron, utilizându-se în special serviciile telefonice.
- a doua etapă s-a axat pe dezvoltarea unor instrumente necesare în
căutarea, accesarea şi evaluarea conţinuturilor educaţionale. În acest sens,
au fost realizate tutoriale, simulări, produse software pentru exersare etc.
Acestea presupuneau, în general, utilizarea unei unităţi CD-ROM şi puteau
fi utilizate fie pe staţii independente, fie în reţea.
- a treia etapă a fost marcată iniţial de utilizarea pasivă a
Internetului, în sensul că materialele educaţionale tradiţionale au fost pur şi
simplu potrivite pe formate care să permită accesarea on-line. Ulterior, se
face tranziţia la lăţimi de bandă mai mari, ceea ce duce la streaming media
bogat, diversificarea resurselor educaţionale şi sporirea interesului pentru
crearea mediilor virtuale de învăţare. Acestă etapă este marcată, de
asemenea, de adăugarea unor facilităţi suplimentare care să permită o
colaborare mai bună, socializare, învăţare bazată pe proiect, instrumente
precum e-portofolii, wiki, bloguri şi simulări on-line. Comunicarea putea fi
sincronă sau asincronă.
16
http://depmath.ulbsibiu.ro

14
 - a patra etapă, cunoscută sub denumirea „mobil learning” sau
„m-learning”, a fost influenţată de progresele înregistrate în domeniul
calculatoarelor şi al telefoniei mobile. Acest tip de învăţare oferă flexibilitate
studenţilor (nu impune o locaţie prederminată) datorită conexiunilor wireless. O
importanţă deosebită a fost acordată modului de proiectare a interfeţei. Aceasta
trebuie să respecte câteva principii de bază care ţin de eleganţă si simplitate,
respectarea contrastului şi a proporţiei, organizare din punct de vedere perceptual,
semiotic a imaginilor şi a reprezentărilor, stilul de interacţiune, caracteristicile
studenţilor şi conţinuturilor educaţionale etc.
- a cincea etapă este cea care se desfăşoară în prezent şi implică
aplicarea tehnicilor din domeniul inteligenţei artificiale pentru dezvoltarea
sistemelor educaţionale de tip e-learning cu scopul construirii unor sisteme
capabile să se adapteze dinamic la diverse situaţii de învăţare. Aceasta
presupune o flexibilitate considerabilă în prezentarea materialelor didactice
şi o capacitate mare de răspuns la nevoile specifice ale studenţilor.

Figura 1.1 Evoluţia tehnologiilor e-learning17

17
E. Şuşnea, Utilizarea tehnicilor data mining într-un sistem educaţional de tip e-learning,
Editura ProUniversitaria, 2012, p. 25.

15
 Utilizarea metodelor şi tehnicilor din inteligenţa artificială în
dezvoltarea produselor software educaţionale a reuşit să rezolve a serie de
probleme importante, dintre care menţionăm:
- alegerea secvenţei optime de lecţii pentru fiecare student;
- modificarea dinamică, în funcţie de evoluţia studentului, a
strategiilor didactice aplicate;
- diagnosticarea, înţelegerea şi anticiparea cauzei erorilor
studentului;
- acceptarea răspunsurilor corecte şi explicarea erorilor în cazul
răspunsurilor eronate;
- dialogul în limbaj natural cu studentul.
Principalele categorii de sisteme (medii) inteligente de instruire18 sunt:
- sistemele inteligente de instruire (ITS – Intelligent Tutoring
Systems);
- mediile de învăţare inteligente (ILE – Intelligent Learning
Environments), o subcategorie a acestora sunt microuniversurile
(Microworlds);
- mediile de instruire inteligente pentru învăţare prin colaborare
(CSCL – Computer Supported Collaborative Learning);
- agenţii pedagogici autonomi (PAA – Pedagogical Autonomous
Agents);
- sisteme de instruire asistată de calculator prin sisteme inteligente
(ICAI – Intelligent Computer Assisted Instruction);
- sisteme de învăţare asistată de calculator prin sisteme inteligente
(ICAL – Intellligent Computer Assisted Learning);
- sisteme educaţionale inteligente (IES – Intellligent Educational
Systems);
- sisteme de inteligenţă artificială în educaţie la distanţă (AI-DE –
Artificial Intelligence-Distance Education).

1.3. Avantaje şi limitări în e-learning

În continuare încercăm să formulăm un răspuns la următoarea
întrebare: „Este e-learning cel mai bun mod de achiziţie a noilor

18
V. Cristea, G. Iosif, A. Marhan, C. Niculescu, S. Trăusan-Matu, O. Udrea, Sisteme
inteligente de instruire pe Web, Editura Politehnica Press, Bucureşti, 2005.

16
cunoştinţe?” Răspunsul este simplu: e-learning nu este cel mai bun mod de
achiziţie al noilor cunoştinţe, dar este posibil să fie cel mai eficient în multe
situaţii, dacă este utilizat într-un mod corect.
În acest sens, vom examina în paralel câteva dintre avantajele şi
riscurile oferite de sistemul e-learning:
- independenţa studentului de spaţiu – studentul poate învăţa acasă
într-o atmosferă relaxantă ori la locul de muncă, în acest mod el
economiseşte timp. Dar având în vedere necesitatea utilizării ca mediu de
învăţare a reţelelor Internet sau intranet există riscul întreruperii comunicării
cu serverul.
- independenţa studentului de timp – conduce la libertate în fixarea
orarului, conţinuturile educaţionale fiind parcurse în ritm propriu. În acest
caz, studentul trebuie să cunoască noţiunile de bază din cadrul disciplinelor.
Există şi unele riscuri dacă luăm în considerare două aspecte
importante ale e-learning: comunicarea şi colaborarea. Acestea se pot
desfăşura:
- sincron, în sensul că toţi participanţii se conectează în acelaşi
timp şi sunt sub îndrumarea unui profesor, existând posibilitatea lucrului în
comun sau a partajării informaţiei. În special comunicarea sincronă, cum ar
fi chat sau videoconferinţă, depinde extrem de mult de timp deoarece toţi
participanţii la curs trebuie să fie on-line în acelaşi timp, iar aceasta necesită
un bun management al timpului.
- asincron, nici în acest caz participanţii nu sunt complet
independenţi de timp, deoarece nu are sens să formulezi o întrebare sau să
lucrezi la un proiect comun dacă răspunsurile emise ajung cu întârziere la
destinatar. Spre deosebire de învăţarea sincronă, în învăţarea asincronă
interacţiunea dintre profesor şi student se produce intermitent, în sensul că
materialele necesare în instruire pot fi parcurse fără comunicare în timp real,
fiind livrate de exemplu prin e-mail sau CD.
- distribuirea şi diseminarea informaţiei rapid, simultan mai multor
studenţi – are ca rezultat creşterea ratei de achiziţie a cunoştinţelor şi este
benefică pentru studenţi, aceştia având acces rapid la şi surse de informaţii.
Deoarece unele produse au un ciclu de viaţă scurt, diseminarea rapidă a
informaţiilor aduce mari beneficii furnizorului de servicii educaţionale care
poate şcolariza un număr mai mare de persoane, fără să fie afectată eficienţa
instituţiei de învăţământ.

17
 - învăţarea adaptivă – în e-learning conţinuturile didactice pot fi
proiectate astfel încât fiecare student să aibă posibilitatea parcurgerii
materialelor în ritm propriu. Printr-o pretestare se evaluează nivelul
cunoştinţelor în funcţie de care se stabilesc tipul şi stilul de învăţare, dar şi
progresul pe care trebuie să-l facă studentul. Multe sisteme e-learning nu au
bine definite aceste seturi de caracteristici.
- creşterea motivaţiei şi asigurarea succesului şcolar prin
utilizarea elementelor multimedia şi a învăţării interactive – numeroase
cercetări întreprinse pentru a studia efectul utilizării multimedia în învăţare
au arătat că anumite tipuri de media utilizate eficient prelungesc perioada de
reţinere a cunoştinţelor. Combinarea mai multor tipuri de media într-un mod
plăcut poate fi foarte eficientă, ducând la reamintirea în totalitate a
întregului material. Dezavantajul este dat atât de costurile foarte ridicate
necesare pentru crearea materialelor cu conţinuturi speciale (simulări,
animaţii), cât şi de cunoştinţele specifice anumitor domenii.
Indiferent de riscurile pe care le presupune sistemul e-learning,
trebuie respectate următoarele reguli:
- să se urmărească în permanenţă atingerea obiectivelor propuse;
- să se structureze conţinutul educaţional astfel încât acesta să
devină accesibil pentru diverse niveluri de cunoaştere;
- să conţină elemente care să orienteze studentul spre o instruire
eficientă;
- să stimuleze gândirea independentă;
- să ofere situaţii didactice de autoevaluare.

1.4. Concluzii
Dezvoltarea infrastructurii tehnologice şi calitatea educaţională
superioară a documentelor multimedia elimină din ecuaţia educaţiei
contemporane spaţiul şi timpul, doi parametri care până nu demult erau
esenţiali, ceea ce are drept consecinţă o flexibilitate fără precedent în
educaţia clasică.
Din ce în ce mai multe universităţi caută modalităţi pentru
diseminarea cursurilor pe Internet, în timp ce alte organizaţii recurg la
instruirea prin Intranet a personalului propriu. Pe măsura dezvoltării
infrastructurii care susţine acest tip de educaţie, studenţii îşi vor asuma o
mai mare responsabilitate pentru identificarea şi organizarea a ceea ce
urmează să studieze.

18
 Prin utilizarea noilor tehnologii, e-learning permite atât „simularea”
clasei tradiţionale, cât şi integrarea unui set modern de instrumente necesare
în pregătire, cum ar fi ghid de studiu, avizier, forum studenţesc, consiliere
on-line, bibliotecă de cursuri multimedia interactive. În e-learning termenul
„virtual” este tot mai des utilizat cu scopul de a evidenţia modul de realizare
a comunicării şi interacţiunea de tip faţă în faţă dintre participanţi.
Deşi s-au obţinut rezultate importante prin utilizarea tehnologiei
informaţiei şi comunicaţiilor şi a inteligenţei artificiale în domeniul
educaţional, există multe neclarităţi atât în ceea ce priveşte definirea noilor
termeni, cât şi alinierea cerinţelor pedagogice şi tehnologice la necesităţile
de învăţare ale studenţilor.

Bibliografie

[1] http://infolab.stanford.edu/~backrub/google.html;
[2] http://www.docebo.org;
[3] http://www.ilias.de;
[4] http://www.sloan-c.org;
[5] Bărbieru, D. I., Şuşnea, E., Site, Website, portal şi sisteme de
management al conţinutului, Managementul cunoaşterii în universitatea
modernă, cap. XXIII, Editura ASE, ISBN 978-973-594-953-2, Bucureşti,
2007;
[6] Bhandari I., Colet E., Parker J., Pines Z. et al., Advanced Scout:
Data Mining and Knowledge Discovery in NBA Data, Data Mining and
Knowledge Discovery, 1997;
[7] Connolly, T., Stansfield, M., Developing constructivist learning
environments to enhance elearning. N. Buzzetto-More, Principles of
effective on-line teaching (pp. 19-38). Santa Rosa: CA, Informing Science
Press, 2007;
[8] Istrate O., Educaţia la distanţă. Proiectarea materialelor,
Editura Agata, 2000;
[9] Murphy, R.T., Appel, L.R., Evaluation of the Plato I V
Computer-Based Education System, in the Community College. Educational
Testing Service, Princeton, N.J., 1977;
[10] Năftănăilă I., Năftănăilă Ionel, Dicţionar de Internet şi
telecomunicaţii, Editura Tehnică, Bucureşti, 2000;

19
 [11] Russell S. J.; Norvig P., Artificial Intelligence: A Modern
Approach (2th ed.), Upper Saddle River, NJ: Prentice Hall, 2003;
[12] Sava S., Teorie şi practică în învăţarea la distanţă, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2003;
[13] Şuşnea, E., Avantaje si riscuri în E-learning, The International
Scientific Conference XXI Strategies, Section 7: E-learning and Software
for Education. Bucharest, Ed. “Carol I” National Defence University, 2007;
[14] Şuşnea, E., Classification techniques used in Educational
System, The 4th International Conference on Virtual Learning, ISSN 1844-
8933, 2009;
[15] Şuşnea, E., Noi mijloace de învăţământ utilizate în
învăţământul la distanţă – avantaje şi limite, Revista Militară de
Management şi Educaţie nr. 1/2005, Bucureşti, Editura Universităţii
Naţionale de Apărare, 2005;
[16] Şuşnea, E., Specificul utilizării instruirii asistate de calculator
la vârsta adulţilor, Dimensiuni ale managementului educaţional militar în
structurile de apărare. Sesiune de comunicări ştiinţifice, Secţiunea 2:
Managementul procesului de învăţământ, Bucureşti, Editura Universităţii
Naţionale de Apărare, 2004;
[17] Şuşnea, E., Using artificial neural networks in e-learning
systems, UPB. Sci. Bull., Series C, Vol. 71, Iss. 3, 2009.

20
 Capitolul 2
RESURSE EDUCAŢIONALE PE WEB

„Nu este suficient să ştim ceva,

e mai important să ştim de ce şi cum.”
C. Rodgers, G. Freiburg

După ce veţi parcurge acest capitol trebuie să ştiţi:

ƒ să definiţi conceptele Internet, intranet, hypertext, World Wide Web;
ƒ să identificaţi anumite tipuri de resurse deschise pe Internet
(manuale, tutoriale, cursuri);
ƒ să evaluaţi diverse resurse deschise conform criteriilor de
evaluare prezentate;
ƒ să selectaţi doar acele resurse educaţionale deschise, care ar
putea fi de folos pentru o unitate de învăţare specificată.

2.1. Internet: terminologie şi abrevieri

Internetul a intrat cu adevărat în viaţa noastră datorită omului de ştiinţă
britanic Tim Berners-Lee, care în anul 1989 a inventat World Wide Web.

Internet
colecţie vastă de reţele de calculatoare interconectate care
utilizează o suită de protocoale TCP/IP.

Iniţial, Web-ul a fost conceput şi dezvoltat pentru a satisface cererea

privind schimbul automat de informaţii între oamenii de ştiinţă din institute
de cercetare şi universităţi din întreaga lume19.

19
http://home.web.cern.ch/about/birth-web

21
 Intranet
reţea privată din interiorul unei companii sau organizaţii care
utilizează aceleaşi tipuri de software pe care le-am găsi în Internet, doar
că este folosită numai pentru uzul intern al unei instituţii.

Astfel, prin îmbinarea eficientă a tehnologiilor (calculatoare

personale, reţele de calculatoare şi hypertext), World Wide Web a devenit
un sistem puternic şi uşor de utilizat.

Hipertext (Hypertext)
text care conţine legături (links) către alte texte.

Hipermedia (Hypermedia)
hipertext care poate include hiperlegături (hyperlinks), adică nu
numai text, ci şi imagini, sunete, animaţie etc. Hiperlegăturile permit
utilizatorilor să navigheze cu uşurinţă spre resurse conexe.

În mai puţin de zece ani, Internetul a devenit nu numai cea mai mare
resursă de informaţii, dar – ceea ce este şi mai important – cel mai rapid
mijloc de comunicare din lume, deoarece pune la dispoziţia utilizatorilor o
gamă vastă de resurse informatice şi servicii, cele mai cunoscute fiind
World Wide Web şi poşta electronică.

World Wide Web / Web / WWW

sistem de documente şi informaţii de tip hypermedia care pot fi
accesate pe Internet.

Resursele informatice disponibile pe Internet pot fi accesate prin

intermediul unui navigator Web. Acesta interpretează codul HTML
(HyperText Markup Language) al documentelor şi îl redă sub formă de text,
imagini, sunete etc.

Navigator Web (Web Browser)

aplicaţie software care permite accesarea, preluarea şi vizualizarea
resurselor informatice disponibile pe Internet.

22
 Cele mai utilizate navigatoare Web sunt: Microsoft Internet
Explorer, Firefox, Mozilla, Safari, Opera şi Chrome.
Poşta electronică, unul dintre cele mai raspândite servicii Internet, a
cunoscut o evoluţie spectaculoasă concomitent cu dezvoltarea reţelelor de
comunicaţie. Pentru a trimite şi primi mesaje electronice utilizatorul trebuie
să fie înregistrat la un furnizor de servicii Internet (ISP - Internet Service
Provider), care oferă serviciul de e-mail şi software-ul pentru e-mail, cum ar
fi Outlook sau Eudora. Mesajul electronic nu este doar un text, acesta poate
să conţină grafică, sunet, animaţie.

E-mail (Electronic Mail)

sistem utilizat pentru crearea, trimiterea şi primirea de mesaje prin
Internet.

Mulţi furnizori de servicii Internet oferă facilitatea Webmail, care

constituie un mijloc alternativ pentru crearea, trimiterea şi primirea de
mesaje e-mail folosind un navigator Web.

2.2. Integrarea Internetului şi tehnologiilor e-learning în instruire

Principalele obiective ale educaţiei contemporane sunt formarea şi
dezvoltarea capacităţilor intelectuale şi morale, ale gândirii critice şi
creative, ale capacităţii de a lucra cu informaţii. Este foarte important să nu
supraestimăm / supraestimăm rolul Internetului în educaţie, ci să-i definim
corect rolul şi locul pornind de la aceste obiective.
Integrarea eficientă a Internetului şi tehnologiilor e-learning în
educaţie poate contribui substanţial la atingerea acestor obiective. Astfel,
articolele ştiinţifice, enciclopediile, dicţionarele disponibile on-line
constituie un adevărat depozit informaţional care contribuie la îmbunătăţirea
cunoştinţelor, de asemenea produsele software destinate educaţiei pot
dezvolta motivaţia şi atitudinea pozitivă pentru învăţare, abilităţile cognitive
şi practice necesare pentru executarea sarcinilor şi rezolvarea problemelor.
Studenţii pot participa la cursuri organizate la distanţă, pot colabora în
cadrul unor proiecte naţionale/internaţionale sau pot dezbate diverse
probleme cu colegi din alte şcoli, colegii, universităţi sau ţări. Prin urmare,
oportunităţile pe care le poate oferi Internetul în domeniul educaţiei sunt cu
adevărat unice.

23
 Însă integrarea noilor tehnologii în instruire înseamnă mult mai mult
decât predarea unor noţiuni de bază privind utilizarea calculatorului sau
programelor software, într-un laborator de informatică. Integrarea
tehnologilor în educaţie poate fi eficientă dacă se produce în întregul
curriculum, în sensul aprofundării şi consolidării conţinuturilor educaţionale.
Această integrare trebuie să sprijine patru componente-cheie ale învăţării:
implicarea activă, lucrul în grup, interacţiunile frecvente şi feedback-ul
permanent şi conectarea la comunităţile de experţi. Putem spune că s-a
realizat o integrare eficientă a Internetului şi tehnologiilor e-learning în
instruire atunci când acestea sunt utilizate în mod curent, în situaţii
educaţionale generale sau specifice pentru atingerea obiectivelor curriculare.
Deşi Internetul a fost inventat special pentru educaţie, foarte puţine
tehnologii au fost proiectate şi dezvoltate pentru scopuri educaţionale.
Astfel, pe măsură ce apar noi tehnologii, cadrele didactice examinează
modalităţile în care acestea pot fi integrate cu succes în activităţile de
predare, învăţare şi evaluare.
Utilizarea Internetului pe scară largă, posibilitatea de a accesa rapid
resursele sale nu garantează eficienţa acestuia în învăţare. Eficienţa Internetului
în învăţământul superior sau preuniversitar, depinde de mulţi factori. Prezentăm
în continuare patru factori, care în opinia noastră sunt cei mai importanţi în ce
priveşte utilizarea eficientă a Internetului în diferite forme de învăţământ
(învăţământ tradiţional sau învăţământ la distanţă), astfel:
- capacitatea elevilor / studenţilor de a analiza informaţiile
disponibile on-line, de a selecta faptele / datele adecvate problemei supuse
analizei şi de a găsi argumente pentru a-şi susţine punctul de vedere. Mulţi
dintre studenţi / elevi nu au dezvoltate astfel de capacităţi cognitive.
- nivelul de pregătire al cadrelor didactice privind integrarea
resurselor educaţionale disponibile pe Internet, a facilităţilor sale în
procesul de predare şi învăţare. Multe instituţii de învăţământ nu se implică
activ în pregătirea cadrelor didactice pentru căutarea, manipularea şi
integrarea resurselor educaţionale disponibile pe Internet în situaţii
educaţionale specifice. În general, profesorii învaţă şi experimentează în
mod individual modalităţile de utilizare a acestor resurse. Astfel, se explică
de ce unii profesori tratează cu superficialitate aceste activităţi, proiecte,
rapoarte, eseuri, lăsând la latitudinea elevilor / studenţilor alegerea surselor
bibliografice. Creşterea gradului de conştientizare a profesorilor cu privire la

24
selectarea şi integrarea cu succes a resurselor educaţionale disponibile on-line
în activităţile de instruire poate fi rezolvată prin cursuri de formare continuă
organizate fie de universităţi fie de centrele de formare continuă.
- calitatea resurselor educaţionale disponibile pe Internet. Nu toate
informaţiile disponibile pe Internet sunt de ajutor. Chiar şi profesorii
întâmpină dificultăţi când trebuie să selecteze materiale necesare procesului
de învăţământ, deoarece multe dintre acestea nu sunt supuse niciunei
examinări înainte de a fi făcute publice. Din cauza abundenţei resurselor
educaţionale şi a publicării facile a acestora, adesea sub semnul
anonimatului, este necesar ca profesorii / elevii / studenţii să deţină abilităţi
şi cunoştinţe necesare evaluării acestor resurse.
- cunoaşterea regulilor de bază ale comunicării on-line (utilizarea
formelor adecvate de saluturi, scrierea succintă şi concisă a textelor,
folosirea limbajului literar, evitarea abrevierilor etc.). O problemă foarte
importantă şi complexă este comunicarea interculturală. Necunoaşterea unei
culturi, a tradiţiilor specifice acesteia, poate genera conflicte în comunicare.
De asemenea, eficacitatea activităţilor educaţionale este determinată în mare
parte de tipul, calitatea şi frecvenţa comunicării student-student, student-
profesor. Instrucţiunile ambigue şi feedback-ul insuficient al profesorului
pot duce adesea la frustrare şi la sentimente de izolare a studenţilor.

2.3. Resurse educaţionale deschise. Criterii de evaluare

Sistemele de învăţământ actuale se confruntă cu două provocări
majore: extinderea accesului la educaţie şi îmbunătăţirea calităţii acesteia.
Soluţiile tradiţionale nu vor fi suficiente, mai ales în contextul societăţii
bazate pe cunoaştere în care ne aflăm. Resursele educaţionale deschise
constituie o soluţie pentru facilitarea accesului la educaţie şi sporesc
oportunităţile de învăţare. Scopul liberalizării resurselor educaţionale este de
a uniformiza accesul la cunoaştere la nivel mondial, prin furnizarea de
conţinuturi educaţionale gratuite, de înaltă calitate, disponibile on-line.

Resursele educaţionale deschise (OER - Open Educational Resources)

materiale educaţionale disponibile on-line utilizate sau reutilizate
în mod gratuit şi deschis de către profesori, studenţi sau cercetători.
Materialele sunt:
- gratuite, în sensul că pot fi descărcate şi utilizate în activităţile
de predare, învăţare, evaluare, cercetare fără costuri suplimentare;

25
 - deschise, deoarece au fost publicate pe baza unei licenţe de
proprietate intelectuală, care oferă posibilitatea de a fi adaptate şi
redistribuite corespunzător nevoilor de instruire.

Prin urmare, resursele educaţionale deschise implică:

• conţinutul educaţional: cursuri complete, module, obiecte de
învăţare, cărţi şi reviste în format electronic etc.
• instrumente software: aplicaţii software necesare pentru
dezvoltarea, utilizarea, reutilizarea şi furnizarea de conţinut educaţional,
precum sisteme de management al învăţării, instrumente pentru dezvoltarea
de conţinut digital etc.
• resursele necesare pentru implementare: licenţe de proprietate
intelectuală pentru a promova deschis publicarea de materiale, principii de
design pentru bune practici şi localizare a conţinutului.
Adesea, căutarea OER pe Internet este percepută de profesori ca
fiind o activitate „banală” şi este lăsată în grija elevilor / studenţilor sub
formă de „lucru independent”. Însă, dacă vorbim despre educaţie, trebuie să
avem în vedere că aceasta este o activitate interactivă, care ar trebui să fie
dirijată şi controlată de cadrele didactice. Chiar dacă studenţii trebuie să
studieze singuri un curs sau un alt material educaţional disponibil pe
Internet, totuşi profesorul trebuie să dea instrucţiunile necesare privind
modul în care trebuie studiat acel material, informaţiile suplimentare din
Internet sau alte resurse care urmează să fie utilizate etc.
Atunci când sunt utilizate surse bibliografice precum cercetări, studii
de specialitate, cărţi, reviste, aflate într-o bibliotecă universitară sau bază de
date ştiinţifică, există certitudinea că acestea au fost deja evaluate de către
specialişti, editori şi bibliotecari din domeniul respectiv. Deci, din punct de
vedere ştiinţific, materialele nu ridică probleme. Dar dacă informaţiile sunt
prezentate în pagini Web, cum evaluăm calitatea lor? Prezentăm în continuare
câteva criterii de evaluare a calităţii materialelor disponibile on-line20:

20
http://rria.ici.ro/

26

Criterii de evaluare a OER
Criterii de evaluare a
OER
1. Identitatea & autoritatea
creatorului informaţiei
2. Scopul cu care a fost
creată informaţia
3. Acuratetea şi exactitatea
informaţiei
4. Obiectivitatea
informaţiei
5. Amploarea informaţiei
6. Actualitatea informaţiei
Tabelul 2.1.
Considerente
Cine a creat/generat informaţia?
Este creatorul o autoritate în domeniu?
Ce tip de instituţie este în spatele paginii?
Care este afilierea instituţională a autorului?
Este informaţia credibilă?
În ce scop a fost creată informaţia?
Cine este interesat să difuzeze
informaţia?
Cine sponsorizează pagina?
Este informaţia corectă?
Este informaţia legitimă?
Este informaţia relevantă?
Este precizată sursa de documentare?
Este precizată provenienţa informaţiei?
Este informaţia prezentată în mod obiectiv?
Sunt toate punctele de vedere abordate?
Câtă informaţie oferă site-ul?
Sunt toate aspectele unei probleme abordate
în mod egal?
Sunt unele aspecte tratate în mod
preferenţial?
Sunt toate punctele de vedere expuse?
Ne trimit hiperlegăturile la informaţie
complementară?
Când a fost creată informaţia?
Există un indiciu de copyright?
Când a fost site-ul actualizat?
Sunt hiperlegaturile operante?
Ne trimit hiperlegăturile la informaţie recentă?
27
 Câtă informaţie concretă conţine site-ul?
Este informaţia dispusă echilibrat în pagina
primară şi în paginile secundare?
7. Densitatea informaţiei Are pagina un design plăcut?
Conţine pagina text şi imagini?
Dacă pagina conţine animaţie, este aceasta
necesară?
Conţine pagina reclame publicitare?
Ce conţinut au reclamele publicitare?
8. Reclamele publicitare Au reclamele caracter ofensiv?
Cine sponsorizează reclamele ce apar pe o
pagină?
Se încarcă pagina rapid?
Sunt hiperlegăturile active şi rapide?
Sunt imaginile sau animaţia în exces?
Este nevoie de software special pentru
9. Interactivitatea şi
vizualizarea paginii?
rapiditatea site-ului
Este nevoie de software special pentru
traducerea paginii?
Există hiperlegături care să trimită la site-uri
unde se poate descărca software-ul necesar?
Există o persoană de contact menţionată pe
pagină?
Este asigurată integritatea informaţiei?
Poate fi informaţia modificată de oricine?
10. Accesibilitatea Este site-ul securizat?
Menţionează site-ul o politică de
confidenţialitate?
Este accesul la informaţie protejat de o
parolă?

28
 2.4. Resurse educaţionale deschise: exemple, avantaje şi limitări
În scopul îmbunătăţirii educaţiei la nivel mondial, în ultimii ani au
fost întreprinse eforturi considerabile pentru crearea şi utilizarea resurselor
educaţionale deschise21, 22, astfel au apărut:
• proiecte, precum OpenCourseWare de la MIT23;
• module educaţionale, cum ar fi cele disponibile de Connexions24;
• manuale disponibile gratuit, cum ar fi cele oferite de CK-1225 sau
Fundaţia Saylor26;
• clase virtuale disponibile în mod public27;
• cursuri deschise, care vizează participarea pe scară largă,
interactivitate mare (forumuri interactive care ajută la construirea unor
comunităţi virtuale de studenţi şi profesori) şi acces liber prin intermediul
Web. În general, aceste cursuri nu oferă credite academice, nu percep taxe
de şcolarizare şi numai 10% dintre participanţii la curs finalizează cursul.
Exemple de cursuri deschise sunt cele oferite de Massively Open On-line
Courses (MOOC)28 29 sau Coursera30.
Pentru prezentarea conţinuturilor educaţionale digitale se folosesc
site-uri Web, fişiere text, imagini, sunete sau videoclipuri. Unele resurse
educaţionale sunt proiectate pentru a fi utilizate într-un anumit curs, iar
altele sunt deschise oferind posibilitatea adaptării şi reutilizării în alte
cursuri. În tabelele de mai jos sunt prezentate câteva colecţii OER.

21
http://oerwiki.iiep-unesco.org
22
www.oecd.org/cer.
23
http://www.ocwconsortium.org
24
http://cnx.org
25
http://ck12.org
26
http://www.saylor.org
27
A. Fini, A. Formiconi, A. Giorni, N. S. Pirruccello, E. Spadavecchia & E. Zibordi,
IntroOpenEd 2007: An experience on open education by a virtual community of teachers.
Journal of e-Learning and Knowledge Society, 4(1), 2008, pp. 231-239.
28
J. Mackness, J. Mak Sui Fai & R. Williams, The ideals and reality of participating in a
MOOC. In Networked Learning Conference, 2010, pp. 266-274.
29
A. Fini, The Technological Dimension of a Massive Open Online Course: The Case of
the CCK08 Course Tools, International Review of Research in Open and Distance
Learning, Volume 10, Number 5, 2009.
30
https://www.coursera.org

29
 Tabelul 2.2.
Colecţii OER care includ diverse subiecte
şi tipuri de resurse

Colecţii OER Detalii

Nivel: postuniversitar
Connexions Tipuri de conţinut: cărţi, rapoarte,
http://cnx.org inclusiv instrumente pentru crearea de
conţinut
Nivel: orice nivel
Curriki
Tipuri de conţinut: toate tipurile, inclusiv
http://www.curriki.org
wiki
GEM Gateway to Educational
Nivel: orice nivel
Materials
Tipuri de conţinut: toate tipurile
http://thegateway.org
Intute Nivel: postuniversitar
http://www.intute.ac.uk Tipuri de conţinut: toate tipurile
Nivel: postuniversitar
MERLOT Tipuri de conţinut: cărţi, rapoarte,
http://www.merlot.org inclusiv instrumente pentru crearea de
conţinut

Tabelul 2.3.
Colecţii OER care includ anumite tipuri de resurse

Colecţii OER Detalii

Nivel: orice nivel

EduTube
Tipuri de conţinut: videoclipuri
http://edutube.org
YouTube
Nivel: postuniversitar
MIT Open Courseware
Tipuri de conţinut: cursuri, module de
http://ocw.mit.edu
curs

30
 OCW Finder
http://ocwfinder.com
OCW Finder
http://ocwfinder.com
Open Learn
http://openlearn.edu
Webcast.berkeley
http://Webcast.berkeley.edu
Wikiversity
http://en.wikiversity.org
World Lecture Project
http://www.world-lecture-
project.org
Nivel: postuniversitar
Tipuri de conţinut: cursuri
Nivel: postuniversitar
Tipuri de conţinut: cursuri
Nivel: postuniversitar
Tipuri de conţinut: unităţi de învăţare
cu durată de timp specificată
Nivel: postuniversitar
Tipuri de conţinut: înregistrări video
ale cursurilor
Nivel: orice nivel
Tipuri de conţinut: diverse tipuri de
resurse integrate wiki
Nivel: postuniversitar
Tipuri de conţinut: înregistrări video
ale cursurilor

Colecţiile de resurse educaţionale prezentate au fost dezvoltate în

cadrul unor proiecte a căror finanţare a fost asigurată fie de o instituţie-
mamă (de exemplu, Rice University, Maricopa County Colleges), fie de
către o organizaţie neguvernamentală (DLESE este susţinut de National
Science Foundation; JISC, de Intute, fondată de UK National Lottery), sau
printr-o combinaţie a acestor tipuri de surse. Numai proiectul MERLOT,
care câştigă o mică parte din cotizaţiile membrilor proveniţi din instituţii sau
consorţii, a fost în măsură să dezvolte un fel de model de afaceri prevăzut
pentru multe alte proiecte de acest tip31.
Astfel de proiecte asigură gratuit materiale educaţionale digitale pentru
profesori şi studenţi cu scopul utilizării, adaptării, partajării şi reutilizării în
procesele instructiv-educative. OER includ conţinut educaţional, cum ar fi
videoclipuri, imagini, note de curs, liste de lectură, programe şcolare şi planuri
de lecţie, manuale, jocuri instructive, teste şi chestionare etc.
Însă ca orice resursă, utilizarea OER în sala de clasă presupune
existenaţa unor avantaje şi dezavantaje.

31
www.merlot.org

31
 Avantajele utilizării OER includ:
• asigurarea accesului extins la învăţare – studenţi de oriunde pot
accesa OER în orice moment, în mod repetat;
• asigurarea scalabilităţii – OER sunt uşor de a distribuit pe scară
largă, cu costuri foarte mici;
• utilizarea acestor resurse ca materiale complementare în
activităţile didactice – OER pot completa manualele şi cursurile în cazul în
care deficienţele de informaţii ale acestora sunt evidente;
• prezentarea aceloraşi conţinuturi educaţionale în formate diferite –
de exemplu, un material de tip text poate fi însoţit de un material
multimedia (video, animaţie, simulare). Prezentarea informaţiilor în formate
diferite poate spori substanţial asimilarea conţinuturilor educaţionale;
• diseminarea rapidă a informaţiilor – informaţia poate fi
răspândită rapid în comparaţie cu informaţiile publicate în manuale sau
reviste. Uneori pot trece luni sau chiar ani pentru ca anumite informaţii să
devenă disponibile. Diseminarea rapidă a materialului poate creşte
oportunitatea şi / sau relevanţa materialului prezentat;
• reducerea cheltuielilor pentru studenţi – utilizarea OER în loc de
manuale tradiţionale sau pachete de curs etc. poate reduce substanţial
costurile materialelor de curs pentru studenţi;
• dezvoltarea unor comunităţi virtuale bazate pe interese – studenţii şi
profesorii îşi pot uni eforturile pentru a colabora în dezvoltarea unor resurse
educaţionale;
• actualizarea periodică a resurselor – spre deosebire de manuale şi
alte resurse educaţionale statice, OER pot fi îmbunătăţite rapid prin editarea
directă de către utilizatori. Astfel, profesorii pot adapta o anumită resursă
OER existentă on-line la un anumit grup de studenţi, făcând astfel resursa
OER disponibilă şi altor categorii de studenţi decât cea pentru care a fost
proiectată iniţial.
Dezavantajele oferite de OERs includ:
• probleme de calitate – deoarece multe colecţii OER permit
oricărui utilizator să creeze un cont şi să posteze material, unele resurse nu
pot fi relevante şi / sau exacte;
• limba utilizată – deşi se fac eforturi pentru a face produsele OER
disponibile în mai multe limbi, multe sunt disponibile numai în limba
engleză, limitând utilizarea lor de către non-vorbitorii de limba engleză;
• probleme tehnologice – studenţii pot avea probleme cu privire la
utilizarea unor resurse OER dacă nu au conexiune la Internet. Există unele

32
OERs care necesită anumite aplicaţii software pentru a putea fi utilizate,
aplicaţii pe care studenţii nu sunt în măsură să le achiziţioneze;
• proprietate intelectuală / drepturi de autor – deoarece produsele
OER sunt create cu scopul de a fi distribuite on-line, conţinutul lor trebuie
să fie verificat pentru a se asigura că nu încalcă legea dreptului de autor;
• menţinerea / continuarea activităţii în ce priveşte dezvoltarea
acestor resurse – în general, creatorii de colecţii OER nu primesc niciun fel
de compensaţie pentru produsele create, de aceea pot exista puţine
stimulente care să-i determine să-şi actualizeze OER sau să continue să le
mai lase disponibile on-line.
Într-un sistem educaţional dominat de competiţie, resursele
educaţionale sunt adesea considerate proprietatea intelectuală cheie. Cu
toate acestea, mai multe instituţii şi persoane fizice distribuie resursele
digitale educaţionale pe Internet, în mod deschis şi gratuit, în calitate de
resurse educaţionale deschise.

2.5. Concluzii
Internetul şi tehnologiile multimedia permit instituţiilor de
învăţământ, profesorilor şi studenţilor să vizualizeze şi să interacţioneze cu
o varietate de resurse educaţionale disponibile on-line. Aceste resurse
educaţionale nu mai sunt statice şi limitate, ci accesibile, adaptabile şi
interoperabile, ceea ce permite, la nivel mondial, participarea activă a
studenţilor la schimbul de informaţii.
Internetul devine astfel un mijloc unic care permite rezolvarea unei
multitudini de probleme de învăţământ, sporirea eficacităţii educaţiei, în
general, ceea ce face educaţia democratică şi disponibilă pentru milioane şi
milioane de oameni. Cu toate acestea, necesită eforturi concrete pentru a pregăti
studenţii nu numai să folosească tehnologii Internet, dar şi pentru a lucra cu
informaţii, care, la rândul lor, implică dezvoltarea gândirii critice, folosind
ideile şi principiile constructivismului în practica lor de învăţare. Aceasta
presupune, de asemenea, formarea cadrelor didactice pentru a integra resursele
disponibile pe Internet şi facilităţile acestora în procesul educaţional.

33
 Bibliografie

[1] de Jong, T., Specht, M. & Koper, R., A reference model for
mobile social software for learning, International Journal for Continuing
Engineering Education and Lifelong Learning, 18(1), 2008.
[2] Koppi, T., Bogle, L., Lavitt, N., Institutional Use of Learning
Objects Three Years on: Lessons Learned and Future Directions, University
of New South Wales, Australia, 2003;
[3] Marrs, Kathleen A., Blake, R. E. and Gavrin, A. D., Web-Based
Warm Up Exercises in Just-In-Time Teaching: Determining Students' Prior
Knowledge and Misconceptions in Biology, Chemistry and Physics , Journal
of College Science Teaching, 33 (1), 2003;
[4] Ng, W-Y, Rational Sharing and its Limits, FM10 Openness:
Code, Science and Content, 2006;
[5] Patterson, E.T., Just-in-Time Teaching: Technology
Transforming Learning – A Status Report, Invention and Impact: Building
Excellence in Undergraduate STEM (Science, Technology, Engineering,
and Mathematics) Education, American Association for the Advancement of
Science, 2005;
[6] Petrides, L., Nguyen, L., Jimes, C., and Karaglani, A. Open
educational resources: Inquiring into author use and reuse. International
Journal of Technology Enhanced Education, Vol. 1, No. 1-2, 2008;
[7] Picciano, A. G., Seaman, J., Allen, E., Swan, K.. Examining the
extent and nature of on-line learning in American education, Sloan
Consortium, New York, NY: Annual Meeting of the American Educational
Research Association, 2008;
[8] Sale, A., Comparison of content policies for institutional
repositories in Australia, First Monday, volume 11, number 4 (April 2006);
[9] TEKRI (Technology Enhanced Knowledge Research Institute),
Athabasca University, Open Education Resources (OER) for assessment
and credit for students project: Towards a logic model and plan for action.
Athabasca: TEKRI, Athabasca University, 2001;
[10] Vasilyeva, E., Pechenizkiy, M. and De Bra, P., Adaptation of
Feedback in e-learning System at Individual and Group Level, PING2007
Workshop on Personalisation in E-Learning Environments at Individual and
Group Level, In User Modeling Conference, Greece, 2007.

34
 Capitolul 3
COMUNITĂŢI VIRTUALE. COMUNITĂŢI ON-LINE

„Întreaga artă a predării este de a trezi

curiozitatea naturală a minţilor tinere cu scopul de
a o satisface după aceea.”
Anatole France

După ce veţi parcurge acest capitol trebuie să ştiţi:

ƒsă definiţi conceptele comunitate virtuală şi comunitate on-line;
ƒsă descrieţi avantajele şi dezavantajele oferite de cele două
categorii de comunităţi;
ƒsă identificaţi comunităţi on-line bazate pe interese (de exemplu,
membrii comunităţii discută despre educaţie, tehnologii educaţionale etc.)
ƒsă identificaţi instrumentele de comunicare disponibile unei
comunităţi on-line;
ƒsă analizaţi interacţiunea membrilor din cadrul unei anumite
comunităţii on-line.

3.1. Comunităţi virtuale. Comunităţi on-line

Comunităţile virtuale/on-line au devenit foarte populare în domeniul
educaţional, deoarece încurajează învăţarea colaborativă şi lucrul în echipă.
Antrenarea studenţilor într-o comunitate on-line permite atât studenţilor, cât
şi profesorilor să-şi împărtăşească cunoştinţele tacite şi să crească
performanţele şcolare32.
Termenul „comunitatea virtuală” a fost utilizat pentru prima dată de
Howard Rheingold în cartea cu acelaşi titlu, publicată în 1993. Discuţiile din

32
S. Kaplan, Strategies for collaborative learning building e-learning and blended learning
communities. Retrieved May 20, 2008.

35
cadrul cărţii variază de la The Well33, comunicarea mediată de computer şi
grupuri sociale până la ştiinţa informaţiei. Tehnologiile la care făcea referire
Rheingold erau Usenet, MUDs (Multi-User Dungeon) şi derivatele lor MUSHes
şi MOOs, Internet Relay Chat (IRC), camere de chat (chat rooms), liste de
discuţii electronice (electronic mailing lists). De asemenea, Rheingold sublinia
beneficiile implicite pe care le are apartenenţa indivizilor la o comunitate virtuală,
atât pentru confortul psihic individual, cât şi pentru societate în general.

Comunitate virtuală
grup variabil de persoane care interacţionează între ele, prin
intermediul unor mijloace de comunicare sociale specifice, pentru
atingerea unor obiective comune.

Termenul „virtual” subliniază faptul că interacţiunea dintre membrii

grupului nu este de tip „faţă în faţă”. Corespondenţa, telefonul sau Internetul
sunt mijloace de comunicare care permit membrilor comunităţii să
depăşească graniţele geografice sau politice, cu scopul iniţierii şi realizării
de planuri şi proiecte comune.
Un tip foarte răspândit de comunitate virtuală este comunitatea on-
line (Figura 2.1.). Progresele recente înregistrate de tehnologia informaţiei şi
comunicării au constituit elementul principal care a determinat apariţia şi
proliferarea acestui tip de comunitate34.

Comunitate on-line
comunitate virtuală ai cărei membri comunică unul cu altul prin
intermediul unor instrumente interactive, cum ar fi forumuri, chat, site-uri
ale reţelelor sociale sau lumi virtuale35.

Interactivitatea
măsura în care mesajele dintr-o secvenţă de comunicare sunt
conectate între ele şi gradul de corelare a mesajelor ulterioare cu mesajele
existente36.
33
http://www.well.com
34
http://www.communispace.com
35
R. D. Hof, S. Browder, P. Elstrom, Internet Communities, Business Week, 1997.

36
 Figura 2.1 Platforme pentru crearea comunităţilor on-line

Această definiţie a interactivităţii recunoaşte trei niveluri de

comunicare37:
• comunicarea non-interactivă bidirecţională – este prezentă sub
forma fluxului bilateral de mesaje;
• comunicarea reactivă (sau cvasiinteractivă) – are loc atunci când
există fluxul bilateral, iar mesajele ulterioare se referă la cele
anterioare;
• comunicarea complet interactivă – presupune ca mesajele ulterioare
din orice secvenţă să ia în considerare nu doar mesajele care i-au
precedat, ci mai mult, felul în care mesajele anterioare au fost
reactive. Acest tip de interactivitate formează o realitate socială.

36
F. Sudweeks & S. Rafaeli, How do you get a hundred strangers to agree: Computer
mediated communication and collaboration, T. Harrison & T.D. Stephen (Eds), Computer
networking and scholarship in the 21st century university. SUNY Press., 1994.
37
S. Rafaeli, [(HTML-Index 2)] Interacting with media: Para-social interaction and real
interaction. B. D. Ruben & L. Lievrouw, (Eds.), Information and behavior, 3. Transaction
Publishers, 1990, pp. 125-181.

37
 Deoarece comunicarea este mediată de calculator, este mult mai uşor
să fie identificate şi numărate interacţinile din cadrul grupului. În acelaşi timp,
apariţia comunităţilor virtuale subliniază importanţa interacţiunilor umane.
În general, o comunitate are ca element de bază grupul. Acesta
trebuie să cuprindă persoane care să comunice periodic între ele în mod
direct, iar numărul acestora trebuie să fie limitat astfel încât să permită
comunicarea te tip faţă-în-faţă38. Dezvoltarea noilor tehnologii a schimbat
radical semnificaţia noţiunii de grup.
Pentru ca o comunitate on-line să aibă durabilitate în timp, aceasta
trebuie să îndeplinească un set minim de condiţii astfel:
• să existe un nivel minim de interactivitate între membrii
comunităţii on-line – interactivitatea în cadrul grupului nu mai depinde de
comunicarea de tip faţă-în faţă şi nu mai limitează numărul de persoane.
Această cerinţă exclude anumite categorii de aplicaţii software. De exemplu,
o listă de e-mail în care abonaţii primesc ştiri şi informaţii, dar nu pot să
poarte discuţii interactive cu colegii abonaţi nu constiue instrumente utile
unei comunităţi virtuale.
• să existe un număr mare de persoane care comunică între ele, în
mod evident, dacă există un o singură persoană care comunică nu poate
exista interactivitate.
• să existe un spaţiu virtual în care membrii comunităţii pot
interacţiona, deoarece membrii comunităţii au nevoie de un spaţiu virtual pe
care să-l partajeze, în care să facă schimb de informaţii etc.
• să existe un nivel minim de sustenabilitate a membrilor, în sensul
că un grup pentru a constitui o comunitate on-line trebuie să aibă un grad
mare de aderare a persoanelor, dar şi o densitate mare de mesaje.

3.2. Principalele instrumente de comunicare on-line

Comunicarea în cadrul unei comunităţi se poate realiza prin folosirea
unei game vaste de instrumente – atât sincrone, cât şi asincrone. Unele
instrumente, precum wiki, bloguri şi chat-uri sunt numite instrumente
„media sociale” sau „Web 2.0” deoarece au o componentă puternic socială
şi permit utilizatorilor să colaboreze cum este cazul proiectelor.

38
G. C. Homans, The human group. London: Routledge & Kegan Paul, 1951.

38
 Cele mai utilizate instrumente de comunicare sunt:
- e-mail;
- forum de discuţii;
- wiki;
- blog;
- Webcast;
- mesaj instant (IM) şi chat;
- sondaj de opinie;
- ecran de proiectare şi instrumente de distribuire pe ecrane;
- conferinţa audio şi video.
În general, instrumentele asincrone, precum forumurile şi wiki sunt
mai potrivite pentru activităţile educaţionale care necesită reflecţie şi un
interval mai mare de timp pentru a fi realizate. Discuţiile asincrone sunt
deosebit de valoroase când studenţii sunt prea timizi sau nu au fluenţă în
exprimare orală pentru a participa eficient la conversaţiile în timp real.
Cu toate acestea, instrumentele sincrone precum chat-urile şi
conferinţele audio asigură o prezenţă socială ridicată. De exemplu, în clasele
virtuale, studenţii pot folosi chat-urile pentru a face comentarii şi a răspunde
la întrebări pe timpul prezentării.

Tabelul 3.1.
Instrumente pentru comunicare sincronă/ asincronă

SINCRONE ASINCRONE
- chat şi Instant Messenger - email
- conferinţe audio şi video - forum de discuţie
- transmisiuni Web în timp real - wiki
- distribuirea de aplicaţii - blog
- ecrane - transmisii Web
- apel selectiv

3.3. Instrumente pentru comunicare asincronă

E-mail
Email-ul continuă să fie instrumentul cel mai popular pentru
comunicarea on-line. Acesta permite grupurilor de persoane să se conecteze
cu uşurinţă pentru a comunica sau schimba fişiere.

39
 Concret, listele de contacte sunt folosite pentru grupurile de discuţii
şi buletine informative transmise de profesor unui grup de utilizatori studenţi.
E-mailul este mecanismul cel mai simplu pentru comunicarea directă
de tip unu-la-unu între profesor şi student. E-mailul este folosit pentru a
lansa şi a răspunde unor întrebări individuale, mai degrabă decât pentru a
răspunde unor întrebări de interes general. Dacă răspunsul este opţional, iar
subiectul nu este de importanţă majoră, este mai bine ca întrebarea
respectivă să fie postată pe un forum.

Buletinele informative
Buletinele informative pot fi utilizate pentru a transmite un mesaj
către un grup de studenţi, de exemplu pentru a comunica studenţilor
modificarea unor activităţi sau un eveniment (de exemplu, anunţuri urgente
care privesc întreaga clasă, teste care se apropie, termene iminente,
schimbări ale programării orare). Doar profesorul trebuie să transmită astfel
de mesaje şi nu trebuie să o facă foarte des.
Listele de contacte pot fi utilizate pentru discuţii şi partajarea de
documente între membrii grupurilor restrânse (în special între cei care au
acces limitat la Internet). Acestea facilitează lucrul în echipă cum ar fi
proiectele de grup şi activităţile colaborative.

Forum de discuţii
Forumurile de discuţii reprezintă instrumentul principal pentru
discuţii on-line. Acestea permit unui număr de profesori şi studenţi să
comunice prin postarea de mesaje. Cu alte cuvinte, participanţii pot
comunica în momente diferite prin comentarii scrise care rămân pe forum
pentru ca alţi participanţi să le poată citi şi să răspundă la ele. Fiecare forum
poate conţine una sau mai multe discuţii, care sunt formate din una sau mai
multe mesaje şi răspunsuri.
În învăţământ, forumurile sunt folosite pentru discuţii pe teme
specifice, lucru colaborativ la studii de caz, comentarii după orele de curs,
etc. De asemenea, atât studenţii, cât şi profesorii pot posta sau citi mesaje şi
pot răspunde la acestea. Forumurile de discuţii sunt mai potrivite pentru
grupurile mari la care participanţii se pot alătura liber la discuţiile comune
prin conectarea la platforma de învăţare (ca soluţie alternativă la a primi mai
multe mesaje prin poşta electronică).

40
 Wiki
Un wiki este un site Web care poate fi editat on-line. Spre deosebire
de paginile Web obişnuite, care sunt create offline şi apoi încărcate pe un
server Web, wiki-urile sunt editate în timp real. Utilizatorii nu au nevoie de
cunoştinţe tehnice speciale pentru a modifica paginile wiki existente sau
pentru a adăuga pagini noi.
Administratorul unui wiki poate specifica cine poate vizualiza şi
edita site-ul sau subsecţiuni ale acestuia. De asemenea, administratorul
poate permite oricui să folosească şi să editeze wiki-ul sau poate restricţiona
permisiunile de editare pentru utilizatorii înregistraţi.
Profesorii pot utiliza wiki atunci când doresc ca studenţii să lucreze
în echipă la acelaşi document sau pentru a face schimb de idei şi resurse pe
un subiect.

Blog
Un blog (prescurtare de la Web blog) este un instrument care
permite utilizatorilor să partajeze, acceseze şi actualizeze informaţiile cu
uşurinţă fără a deţine cunoştinţe de programare. Blogurile au fost create pentru a
prezenta un conţinut ca o listă simplă de intrări asemenea unui jurnal.
Un blog permite profesorilor şi studenţilor să posteze on-line în mod
regulat conţinut educaţional într-un format standardizat. Informaţile postate
formează un comentariu sau un flux de idei actualizate frecvent. Elementul-
cheie al unui blog este acela că permite blogger-ului (individ sau grup) să îşi
exprime ideile, iar celorlalţi utilizatori să îi răspundă prin comentarii.
Atât blogurile, cât şi wiki-urile permit utilizatorilor să publice
conţinut Web în timp real printr-un browser Web fără ca aceştia să deţină
cunoştinţe de programare.
Diferenţa dintre ele constă în:
- blogurile permit doar un format simplu asemănător unui jurnal;
- wiki-urile nu impun o anumită structură a paginii Web şi permit
utilizatorilor să creeze pagini noi sau să le editeze pe cele existente.

În educaţie, blogurile permit partajarea, accesarea şi actualizarea

facilă a informaţiilor. Studenţii le pot folosi atât pentru a-şi prezenta
opţiunile proprii, cât şi pentru a adăuga comentarii cu privire la postările
celorlalţi participanţi;

41
 De asemenea, participanţii pot utiliza blogurile sub forma unor
jurnale de învăţare sau ca loc de reflecţie, colectare de idei şi conversaţii
scurte. Blogurile ajută studenţii „să înţeleagă” ceea ce au învăţat.

Webcasting
Termenul ”Webcasting” se referă la fişiere audio şi video trimise de
la o singură sursă către mai mulţi receptori pasivi. În mod obişnuit,
conţinuturile educaţionale sunt reprezentate printr-o lecţie video în care un
profesorul/expertul vorbeşte mai multor studenţi în acelaşi timp, fără a
interacţiona cu aceştia. Pentru trasmisia Web sunt utilizate dispozitive de
transmisie audio şi video în Internet. Totuşi, transmisiile înregistrate pot fi
utilizate şi în scop asincron.

Podcasturile
Podcasturile sunt programe audio care sunt transmise în Internet. Ele
sunt fişiere audio precum cele în format MP3 sau wav.
Fişierele video pot fi utilizate de către profesor pentru a furniza
conţinut educaţional (de exemplu, lecţii video scurte în care un expert ţine
un discurs pe o anumită temă), motivaţie sau orientare. Ele pot fi folosite
pentru a arăta obiecte sau procese în mişcare (de exemplu, elementele
componente ale unei maşini), pentru a prezenta oameni reali care vorbesc
(de exemplu, la un curs de limba engleză pot fi prezentaţi vorbitori nativi) şi
pentru a transmite mesaje emoţionale.
Podcasturile pot fi utilizate de către profesor pentru a oferi orientare
şi motivaţie. Fişierele audio pot acoperi lacunele de alfabetizare, iar fişierele
de dimensiuni relativ mici sunt ceva mai uşor de transmis în bandă de lăţime
mai redusă decât fişierele video.

3.4. Instrumente pentru comunicare sincronă

Chat şi mesagerie instant

Mesageria instant este una dintre cele mai populare aplicaţii Web.
Aceasta permite mai multor utilizatori să schimbe informaţii în timp real, în
format text folosind o aplicaţie Web sau desktop.
Un grup de utilizatori poate începe o conversaţie direct, utilizând
text, într-un spaţiu numit de obicei ”cameră de chat”. Într-o sesiune tipică de

42
chat, toţi utilizatorii văd mesajele. Cu toate acestea, unele chat-uri permit
transmiterea de mesaje doar anumitor membri ai sesiunii.
Chat-ul poate fi folosit precum un canal comunicare pentru întrebări
şi răspunsuri pe parcursul unei prezentări sau întâlniri. În mod alternativ,
chat-ul poate fi folosit pentru un eveniment separat (de exemplu, o întâlnire
a unui grup de studiu sau o simulare de roluri). Există unele instrumente cu
care profesorii pot crea „sesiuni de stimulare”. Această abordare poate fi
utilizată pentru rezolvarea problemelor în mod competitiv, brainstorming,
desfăşurarea unor dezbateri cu grupuri pro şi contra sau pentru dezvoltarea
de scenarii.
Sesiunile de chat au avantajul că păstrează dialogul textual generat
pe parcursul unei discuţii.

Sondaje de opinie
Profesorii pot solicita studenţilor să răspundă la un sondaj de opinie,
adesea formulat sub forma unei întrebări cu două sau mai multe răspunsuri
posibile.
Aceste sondaje pot fi folosite de profesor pentru colectarea opiniilor
studenţilor cu privire la anumite teme de curs sau alegerea unor activităţi ale
cursului.

Conferinţele audio şi video

Conferinţele audio şi video sunt sesiuni de comunicare care se
desfăşoară în timp real între doi sau mai mulţi utilizatori din diferite locaţii.
Ele sunt cel mai mult utilizate pentru întâlniri ale membrilor unui proiect.
Unele aplicaţii de mesagerie instant pot fi încorporate în aplicaţiile
destinate conversaţiilor video. Aplicaţii şi servicii ale Protocolului Voce în
Internet (VoIP) permit utilizatorilor să realizeze apeluri de calitate înaltă
utilizând reţeaua Internet. Unul dintre cele mai populare programe care
folosesc VoIP este Skype. Acesta permite realizarea de apeluri gratuite către
alţi utilizatori Skype şi percepe o taxă mică pentru apelurile iniţiate către
telefoane obişnuite.
Telefoanele asigură o calitate audio mai înaltă şi sunt mai fiabile;
VoIP este mai ieftin şi mai facil când vine vorba de comunicare între mai
multe persoane în timp real.

43
 Conferinţele audio pot avea aplicabilitate largă în m-learning şi sunt
potrivite pentru tematici de curs în care combinaţia vorbit-ascultat este
crucială (de exemplu, cursuri de limbi străine). De asemenea, conferinţele
audio înregistrate pot fi făcute disponibile pe podcast şi imită experienţa de
tip faţă-în-faţă şi prezenţa umană.
Conferinţele video sunt potrivite în special pentru subiectele de
instruire în care este esenţială claritatea vizuală (de exemplu, medicina).
Acestea necesită conexiuni foarte rapide la Internet.

Figura 3.1. Sistemul Cisco TelePresence utilizat

într-o sală de curs virtuală39

Clasa virtuală
O clasă virtuală imită o clasă tradiţională, în sensul că este condusă
de un profesor prin integrarea a diferite tipuri de instrumente sincrone
precum chatul, conferinţa audio sau partajarea de aplicaţii.
Majoritatea instrumentelor specifice clasei virtuale încorporează
funcţii similare, deşi interfaţa ecranului poate fi diferită.

39
www.cisco.com

44
 Figura 3.2. Modul de funcţionare a unei clase virtuale40

Cea mai mare parte a ecranului are rol de tablă, pe care profesorul
poate proiecta diapozitive şi studenţii pot scrie şi desena cu ajutorul
instrumentelor de text şi desen. În partea stângă a ecranului, există o
fereastră a participantului care arată numele tuturor celor care participă la
sesiune, un set de instrumente de folosit pentru interacţiune (comparabile cu
cele ale unei clase tradiţionale, precum ridicatul mâinii sau a două degete),
fereastra de mesagerie instant pentru a trimite mesaje altor cursanţi sau
instructorului şi controlul audio al microfonului şi difuzorului.

3.5. Concluzii
Fiecare comunitate on-line are propriile caracteristici. Scopurile
variază, structurile sunt diferite şi oamenii sunt diferiţi. Dar există unele
stiluri sau modele comune de participare care au fost observate.
Comunităţile on-line depind de interacţiunea socială şi schimbul de
40
http://advancedelearning.com/

45
informaţii dintre utilizatori. Această interacţiune subliniază elementul de
reciprocitate din contractul social nescris între membrii comunităţii.
Atunci când studenţii interacţionează cu un altul sau cu un profesor
aceştia obţin idei şi informaţii noi pe care le interpretează şi pe care le
transformă în cunoştinţe. Astfel de interacţiuni constituie fundamentul unei
comunităţi de studenţi. Dacă studenţii simt că sunt parte a unei comunităţi
on-line, aceştia sunt mult mai motivaţi să caute soluţii pentru probleme şi
vor reuşi să le rezolve. Provocarea pentru profesori este de a dezvolta
strategii şi tehnici pentru a menţine studenţii în comunităţi on-line.

Bibliografie

[1] Ardichvilli A., Page V., Wentling T., Motivation and barriers to
participation in virtual knowledge sharing in communities of practice,
Journal of knowledge management 7 (1), 2003;
[2] Bărbieru, D. I., Şuşnea, E., Crăciun, M., Comunităţi virtuale
pentru cercetare, dezvoltare, inovare, Managementul cunoaşterii în
universitatea modernă, cap. XXXVII, Editura ASE, , Bucureşti, 2007;
[3] Bryant S. L., Forte A., Bruckman A., Becoming Wikipedian:
transformation of participation in a collaborative on-line encyclopedia,
Conference on Supporting Group Work. Proceedings of the 2005 international
ACM SIGGROUP conference on Supporting group work, Florida, 2005;
[4] Davenport T. H.; Prusak L., Working knowledge. How
organizations manage what they know, 2nd Edition. Cambridge, MA:
Harvard Business School Press, 2000;
[5] Hof, R. D., Browder S., Elstrom P., Internet Communities,
Business Week, 1997;
[6] Homans, G. C., The human group, London: Routledge & Kegan
Paul, 1951;
[7] Kaplan, S. Strategies for collaborative learning building e-
learning and blended learning communities, 2008, www.donblake.com
(accesat la 20 mai 2013);
[8] Petrides, L., Jimes, C., Field Building in the Arts and Social
Justice: Engaging Teachers, Learners, and Practitioners in the
Collaborative Development and Use of Open Educational Resources.
Working paper, 2010.

46
 [9] Rafaeli, S., [(HTML-Index 2)] Interacting with media: Para-
social interaction and real interaction, B. D. Ruben & L. Lievrouw, (Eds.),
Information and behavior, 3. Transaction Publishers, 1990;
[10] Saint-Onge H, Wallace D, Leveraging Communities of Practice,
Butterworth Heinemann, 2003;
[11] Sudweeks, F., Rafaeli S., How do you get a hundred strangers
to agree: Computer mediated communication and collaboration, T.
Harrison & T.D. Stephen (Eds), Computer networking and scholarship in
the 21st century university. SUNY Press, 1994.

47
 Capitolul 4
APLICAŢII INFORMATICE PENTRU DEZVOLTAREA
DE CONŢINUT EDUCAŢIONAL

„Trebuie să avem curajul de a examina

orice, de a discuta despre orice, şi chiar de a
preda orice.”
Condorcet

După ce veţi parcurge acest capitol trebuie să ştiţi:

ƒsă enumeraţi categoriile de persoane implicate în dezvoltarea de
conţinut educaţional;
ƒsă descrieţi categoriile de instrumente utilizate pentru
dezvoltarea de conţinut educaţional interactiv;
ƒsă elaboraţi un plan pentru a selecta acele instrumente de creaţie
necesare dezvoltăţii de conţinut pentru o anumită unitate de învăţare;
ƒsă justificaţi alegerea anumitor instrumente de creaţie în
activităţile de predare, învăţare şi evaluare.

4.1. Categorii de persoane implicate în dezvoltarea de conţinut

educaţional
Dezvoltarea de conţinut educaţional se realizează pe baza unor
scenarii care constituie punctul de început pentru lecţiile finale interactive
destinate mediului educaţional virtual. Mai întâi sunt pregătite versiunile
alfa şi beta pentru testare şi revizuire apoi produsul rezultat va fi distribuit
pentru cursuri on-line şi/sau pe CD-ROM.
Dezvoltarea produselor software poate necesita implicarea unui grup
de profesionişti:

48
 - un integrator de curs care să asambleze toate componentele
cursului şi să configureze interfaţa cursului. Această persoană
poate fi responsabilă şi pentru testarea calităţii produsului;
- dezvoltatori de grafică pentru a crea grafica şi animaţia inclusiv
iconiţe şi butoane de navigare;
- dezvoltatori multimedia pentru editarea de conţinut video şi audio;
- programatori HTML/XML în cazul în care produsele trebuie
integrate în anumite sisteme Web;
- programatori de aplicaţii care să dezvolte interacţiuni complexe.
Uneori nu sunt necesare toate aceste roluri. Acestea depind de gama
de instrumente media şi nivelul de interactivitate solicitate (de exemplu,
pentru cursurile realizate doar din text şi imagine, cu un nivel mediu de
interactivitate şi create cu un instrument de autor).

4.2. Instrumente de creaţie utilizate pentru dezvoltarea

de conţinut interactiv
Pot fi utilizate instrumente diferite pentru crearea de conţinut
educaţional în mediul virtual în funcţie de formatul de fişier ce se
intenţionează a fi utilizat şi produsul final ce este vizat a fi realizat.
Într-un sens foarte larg şi la cel mai simplu nivel, diapozitivele
simple precum Microsoft PowerPoint sau chiar procesoarele de texte sunt
considerate a fi instrumente e-learning. Deşi aceste instrumente nu sunt
potrivite pentru interactivitate, testare şi notare, ele pot fi suficient de bune
pentru crearea de resurse simple de învăţare.
Pentru dezvoltarea de conţinut educaţional interactiv, sunt asamblate
diferite elemente (de exemplu, text, ilustraţii, animaţii, audio, video,
interactivitate). Există două modalităţi principale prin care pot fi realizate:
- prin folosirea mediilor de programare care au fost create pentru
a dezvolta conţinut Web (nu doar pentru e-learning) şi a le personaliza la
nevoile specifice de e-learning;
- prin folosirea de instrumente speciale cunoscute sub numele de
instrumente de autor sau de creaţie – care au fost create în special pentru
neprogramatori, pentru dezvoltarea de conţinut educaţional.
În general, instrumentele de programare (în special cele care sunt
sofisticate şi complexe) necesită expertiză profesională şi timp considerabil
de dezvoltare, în schimb instrumentele de creaţie pot fi folosite de persoane

49
care nu deţin abilităţi de programare. Principalul avantaj al instrumentelor
de creaţie este că acestea pot fi mai uşor şi mai rapid de folosit şi, prin
urmare, se va reduce timpul de dezvoltare a cursului.
Alte caracteristici şi diferenţe dintre cele două abordări sunt
prezentate sumar în tabelul de mai jos:

Tabelul 4.1.
Caracteristici şi diferenţe între instrumentele
de programare şi cele de creaţie41

Instrumente de
Instrumente de creaţie
programare
Abilităţi Sunt dificil de utilizat Uşor de utilizat, nu sunt
necesare deoarece necesită abilităţi necesare abilităţi de
de programare avansată programare
Utilizatori Folosite de dezvoltatori/ Utilizate de dezvoltatori de
programatori conţinut, proiectanţi de
conţinut educaţional,
personal non-tehnic
Nivel de Dificil Relativ uşor
utilizare
Curba învăţării Înaltă Relativ joasă
Timpul de Necesită mult timp de Cu dezvoltare şi transfer
dezvoltare dezvoltare rapide; reduc regia tehnică
Costul de Ieftin Costisitor pentru proprietari,
dezvoltare dacă nu sunt folosite
ofertele de software deja
existente la liber
Arhitectura Program de nivel scăzut; Program de nivel înalt; cu
setului de urmărirea nevoilor de instrument vizual de nivel
instrucţiuni acoperit înalt
Timp de rulare Programul rulează repede Programul rulează încet
Scopul Pot fi folosite în scopuri Sunt folosite pentru
utilizării multiple, precum proiectarea materialelor
dezvoltarea site-urilor Web multimedia educaţionale
41
http://www.profu.info/

50
 Control asupra Control integral; fişierele Control limitat; access
mediului virtual sursă sunt disponibile limitat la fişierele sursă
de învăţare pentru personalizare

Există multe categorii de instrumente de creaţie care diferă prin

facilităţile oferite utilizatorilor, nivelul de complexitate, tipul de instalare (de
exemplu, desktop sau pe bază Web) sau prin interfaţa grafică. Aceste instrumente
variază de la foarte simple, precum convertoarele Microsoft PowerPoint, până la
aplicaţii software puternice pentru învăţare rapidă în mediul virtual. Aceste
instrumente de creaţie mai complexe, denumite în continuare ca aplicaţii de sine-
stătătoare, nu se bazează pe alte instrumente; întregul curs e-learning este creat cu
ajutorul unui singur set de instrumente integrate.
Toate instrumentele de creaţie trebuie să conţină un set de facilităţi
42
cheie , precum:
- interactivitate şi navigare – conţinut bazat pe meniuri şi
capacitatea de deplasare prin conţinut;
- editare – editor de conţinut pentru facilitarea realizării
schimbărilor/actualizărilor;
- programare vizuală – utilizarea de butoane, icoane, grafică de
”drag & drop” (trage şi lasă);
- previzualizare/redare – abilitatea de a vedea sau testa un proiect
în derulare;
- interoperabilitate între platforme (posibilitatea de a rula pe toate
platformele);
- interoperabilitate între browsere (posibilitatea de a rula pe
navigatoare diferite);
- integrare – cu aplicaţii principale de e-learning şi modele de
conformitate, cum ar fi SCORM (Model de referinţă de partajare de obiecte
de conţinut) şi Comitetul Industriei de Aviaţie CBT (de formare bazată pe
calculator) pentru distribuire de sisteme de management al învăţării (LMS);
- livrarea de conţinut de învăţare în formate multiple – capabil să
folosească SCORM pentru LMS, Web, CD-ROM şi Microsoft Word.

42
Elena Şuşnea, Web 2.0 authoring tools used in higher education. Military Science
Universe. International Conference, April, 14-15, 2011, Bucharest. Volume 6: Information
Systems, “Carol I” National Defence University Publishing House, Bucharest, 2011.

51
 Opţiuni de navigare
Utilizatorii pot folosi diferite abordări pentru studiu: unii preferă să
aibă o vedere de ansamblu rapidă asupra conţinutului după care să se
îndrepte spre o anumită secvenţă de învăţare, în timp ce alţii vor dori să
urmeze o ordine predefinită. Deţinerea controlului de către student este
permisă de obicei în procesul de învăţare al adulţilor.
De obicei, interfeţele unui curs permit următoarele tehnici de navigare:
- meniuri ale cursului şi lecţiilor, care permit studenţilor să
selecteze anumite lecţii şi teme din interiorul unui curs;
- butoane de navigare înainte, înapoi şi reîncărcare a paginii care
permit controlul în interiorul lecţiei.

Modelul SCORM
Pentru a fi încărcate şi făcute accesibile printr-un sistem de
management al învăţării, lecţiile şi cursurile e-learning trebuie să fie
conforme unui set de standarde tehnice şi educaţionale.
De exemplu, modelul SCORM cuprinde standardele următoare43:
- standarde de ambalare care permit cursurilor să ruleze în diferite
sisteme de management al învăţării;
- specificaţii de rulare cu privire la modul în care sistemele de
management al învăţării pot lansa cursurile şi cum pot raporta rezultatele
înapoi în sistem;
- standarde ale metadatelor pentru a crea şi publica înregistrările
de metadate despre cursuri, lecţii şi subiecte.

În fazele de început, multe instrumente de creaţie erau simple

suplimente PowerPoint posibil de a fi transformate într-un set de diapozitive
direct din PowerPoint. De exemplu, iSprint Presenter44 sau Articulate45
transformă prezentările Powerpoint standard în Flash.

43
D. Bărbieru, C. Radu, D. Beligan, SCORM 2004 and Proper Use of the Didactical
Objectives, În The 6th International Scientific Conference eLearning and Software for
Education, Bucharest, 2010.
44
http://www.ispringsolutions.com/products/ispring_presenter.html
45
http://www.articulate.com/products/studio.php

52
 De exemplu, instrumentul Articulate Presenter poate fi încorporat în
interiorul aplicaţiei Microsoft PowerPoint (Figura 4.1.).

Figura 4.1. Încapsularea Articulate Presenter în MS PowerPoint

Apăsând pe Preview> Preview Slides sau Publish, o prezentare PPT

este transformată automat în Flash.
Odată cu dezvoltarea instrumentelor de creaţie, ele au integrat şi alte
caracteristici utile şi uşor de utilizat pentru crearea unor experienţe mai
complete şi mai atrăgătoare de învăţare, precum: şabloanele care facilitează
interacţiuni bogate, generatoarele de teste, convertoarele video etc.
În general, instrumentele de creaţie permit alegerea între diferite rezultate
în funcţie de formatul produsului dorit. Mai multe rezultate pot fi produse cu
ajutorul instrumentelor de creaţie: Web, CD-ROM sau SCORM, formate
compatibile cu livrarea în sisteme de management al învăţării (SCORM 1.2,
SCORM 2004) şi MS Word (pentru materiale bibliografice tipărite).
Mai mult, unele servicii găzduite on-line precum cele configurate de
către comunităţile Articulate46 sau cele de CourseLab47 permit publicarea,
livrarea şi urmărirea de conţinut on-line. În acest caz, serviciile găzduite se
comportă ca sisteme de management al învăţării şi permit utilizatorilor să
stabilească parametrii cursului, structura cursului, dar şi vizualizarea
cursurilor publicate.

46
www.articulate.com
47
www.courselab.com

53
 Figura 4.2. Opţiunile de publicare ale Articulate Engage

Opţiunile de publicare ale Articulate Engage includ: servicii Web

găzduite on-line, sisteme de management al învăţării, CD-uri sau editoare de text.

Figura 4.3. Opţiunile de publicare ale CourseLab

54
 Spre deosebire de ieşirile CD/SCORM, CourseLab oferă un serviciu
de găzduire pe serverul MyCourseLab.com pentru testarea şi învăţarea
cursului.

Figura 4.4. Aspect şi navigare în Articulate

Articulate oferă oportunitatea utilizatorului de a personaliza interfaţa

(de exemplu, culoarea, textura, configuraţia, navigarea).
Un alt instrument, Adobe Captivate48 (acum parte a setului complet
de instrumente pentru dezvoltarea de conţinut profesional de e-learning) a
fost creat ca un software de simulare şi demonstrare dar, datorită stilurilor
obiectului şi elementelor extrem de interactive, a devenit un instrument de
dezvoltare multifuncţional.

48
http://www.adobe.com/products/captivate/

55
 Unele instrumente sunt direct încorporate în LCSM-uri (sisteme de
management al conţinutului de învăţare) precum eFront49 sau aTutor50. Ele
includ componente de autor şi sunt capabile să creeze sau să adauge
conţinut şi să construiască teste on-line.

4.3. Tipuri de instrumente de creaţie

Instrumentele de autor pot fi grupate în trei categorii principale, în
funcţie de arhitectura folosită pentru creaţie:
1. instrumente bazate pe şablon;
2. instrumente bazate pe cronologie;
3. instrumente bazate pe obiecte.
Multe instrumente recente le combină pe acestea. CourseLab51, de
exemplu, furnizează ambele tipuri de instrumente bazate pe şabloane şi
obiecte. Rapid Intake52 este un instrument pe bază de şablon (fişiere Flash,
FLA) care permit dezvoltatorilor să personalizeze şabloane.

1. Instrumente bazate pe şablon

Ideea care constituie fundamentul sistemului bazat pe şablon este de
a oferi o galerie de şabloane cu caracteristici predefinite, pentru diferite
tipuri de ecrane, atât statice, cât şi interactive (de exemplu, teste şi
chestionare). În sistemele de creaţie bazate pe şablon, crearea/editarea
începe prin selectarea şablonului potrivit care ulterior va fi completat cu
conţinut folosind editorul de conţinut vizual. Interfaţa, formatul şi aspectul
produsului final (programul de redare) sunt destul de uşor de utilizat.
Şabloanele oferă consistenţă vizuală şi cognitivă – pe parcursul unui
curs, ecranele nu vor fi identice, dar vor conţine caracteristici, scheme de
culoare, teme, configuraţii etc. asemănătoare.
Sistemul bazat pe şablon este benefic atât pentru proiectanţii de curs,
cât şi pentru studenţi şi profesor. Folosirea şabloanelor reduce exponenţial
timpul de dezvoltare a materialelor didactice şi simplifică fluxul de lucru.
Pentru proiectanţi, acesta asigură că elementele de curs sunt adăugate în

49
http://www.efrontlearning.net/
50
http://atutor.ca/
51
http://www.courselab.com/
52
http://www.rapidintake.com/

56
mod constant şi oportun în fiecare ecran, în timp ce studenţii şi profesorii se
familiarizează cu elementele şi structura cursului evitând astfel eforturile
inutile pe parcursul navigării de la un ecran la altul.

Figura 4.5. Selectarea şablonului de proiectare în CourseLab

În pofida paletei largi de şabloane, sistemele bazate pe şablon pot

prezenta anumite limite în ce priveşte creativitatea şi proiectarea. În primul
rând, configuraţia şablonului poate fi rigidă şi inflexibilă cu dimensiuni şi
poziţionare fixe ale elementelor de pe ecran.
Probleme mai grave apar când o colecţie de şabloane prestabiltă nu
satisface unele nevoi de instruire.
Ediţiile recente ale pachetelor de software (de exemplu Rapid
Intake53 şi CourseLab) reuşesc să depăşească această problemă prin
încorporarea unor facilităţi de personalizare care pot genera noi şabloane
personalizate.

53
http://www.rapidintake.com

57
 În plus, există servicii care oferă soluţii de şabloane interactive de
calitate înaltă pentru profesioniştii din e-learning. Şabloanele oferite de
e-learningtemplates.com54 sunt de tip Flash, complet personalizabile,
compatibile cu cele mai multe instrumente de creaţie (de exemplu,
Articulate, Captivate, Rapid Intake, Adobe Presenter).

2. Instrumente bazate pe cronologie

Instrumentele bazate pe cronologie, precum Adobe Flash55, sunt
folosite pe scară largă pentru crearea de animaţii şi aplicaţii interactive
robuste cu limbaje proprii de listare şi cronologie care organizează şi
controlează conţinutul în timp.
În imaginea de mai jos, se observă conţinutul care este organizat în
straturi (vezi coloana din stânga).

Figura 4.5. Adobe Flash utilizat pentru dezvoltarea

unui curs în IMark
Straturile sunt poziţionate unul după altul, fiecare conţinând o parte
de conţinut, imagini, text etc. Partea centrală reprezintă o acţiune împărţită
în cadre, fiecare conţinând doar o parte din acţiune. Capul de redare
(Playhead) este un indicator al cadrului vizualizat în previzualizare, care se
mişcă de la stânga spre dreapta urmând cronologia.

54
http://e-learningtemplates.com/
55
http://www.adobe.com

58
 3. Instrumente bazate pe obiect
Instrumentele bazate pe obiect permit construirea de conţinut
folosind un set de obiecte existente care pot fi modificate uşor prin
schimbarea proprietăţilor. Biblioteca de obiecte cuprinde toate elementele
ecranului, precum: forme, simulări, butoane, titluri, casete, scenarii etc.
Instrumentele bazate pe obiecte precum SmartBuilder56 sau
LabCourse oferă abordări creative şi flexibile pentru proiectarea cursului
deoarece acestea elimină constrângerile impuse de şabloane.
Faza de creaţie începe cu stabiliraea unui domeniu pe un ecran gol
care este apoi populat cu obiecte uşor de creat, mutat, redimensionat sau
reutilizat. Cu toate acestea, instrumentele bazate pe obiecte necesită un timp
de dezvoltare mai mare decât instrumentele bazate pe şabloane.
De exemplu, pentru crearea unei ferestre pop-up utilizând bilbioteca
de obiecte a CourseLab se selectează un obiect pop-up, apoi obiectul select
este adus pe ecran. Aspectul şi comportamentul obiectelor pot fi modificate
prin deschiderea ferestrei cu proprietăţile obiectului.

Figura 4.6. Construirea unui pop-up standard în CourseLab

56
http://www.suddenlysmart.com/

59
 4.4. Criterii care stau la baza selectării unui instrument de creaţie
Nu există instrumente de creaţie bune sau rele – cea mai bună alegere
este cea care îndeplineşte cerinţele dezvoltatorului şi sprijină cel mai bine
modalitatea de abordare educaţională.
Cel mai bun mod de selectare a unui instrument de creaţie va fi acela
care are la bază o fişă de cerinţe care să grupeze toate premisele şi funcţiile
care sunt necesare pentru a sprijini toate modelele de instruire.
Dacă se optează pentru propriul instrument de creaţie pe bază de
cod, această fişă poate servi drept caiet de sarcini al cerinţelor software.
Dacă este necesară selectarea uneia sau a mai multor soluţii
universale, se pot compara cerinţele şi caracteristicile produselor oferite.
Aproape toţi vânzătorii oferă descrieri detaliate ale principalelor
caracteristici şi componente ale produselor lor, organizează demonstraţii şi
oferă versiuni de încercare.
Factorii importanţi care trebuie luaţi în considerare atunci când se
evaluează instrumentele de creaţie sunt57:
- capacitatea de editare/actualizare – acestea pot permite editarea
rapidă cu ajutorul unui editor de conţinut. Editarea rapidă şi actualizarea
facilă duc la economisirea timpului;
- costuri de dezvoltare şi producţie – bugetul trebuie să asigure
costurile licenţei, hardware, costurile de infrastructură şi implementare sau
costurile de dezvoltare, în cazul produselor auto-dezvoltate. De asemenea,
dacă bugetul este restrâns, instrumentele de creaţie oferite on-line ar putea fi
luate în considerare.
- ieşirile de livrare – determină modul în care un curs e-learning va
fi livrat la utilizatorii finali. Instrumentele de autor utilizează una sau mai
multe dintre următoarele ieşiri:
ƒ sistem de management al învăţării, dacă aceste cursuri urmează să
fie desfăşurate într-un sistem de management de învăţare. Această ieşire
necesită un parcurs de curs care să fie conform cerinţelor tehnice ale SCORM;
ƒ CD-ROM pentru implementarea de sine-stătătoare;
ƒ browser Web (interoperabilitatea trebuie luată în considerare);

57
Elena Şuşnea, Web 2.0 authoring tools used in higher education. Military Science
Universe. International Conference, April, 14-15, 2011, Bucharest. Volume 6: Information
Systems, “Carol I” National Defence University Publishing House, Bucharest, 2011.

60
 ƒ podcast (distribuitor de fişiere media în Internet);
ƒ dispozitive mobile;
ƒ MS Word pentru a produce o versiune printabilă a a materialelor
de curs.
- curba de învăţare reprezintă timpul total necesar consumat de
utilizatori pentru a învăţa cum se utilizează instrumentul. Fiecare instrument
necesită timp pentru a-i fi înţeles modul de funcţionare, caracteristicile
principale, acţiunile pe care le poate efectua etc. În timp ce instrumentele de
creaţie reduc timpul necesar pentru învăţare, instrumentele de programare
realizează sarcini foarte complexe drept pentru care necesită un timp mai
îndelungat de învăţare.
- oportunităţi de formare – se pot afla mai multe despre instrument
prin ghiduri on-line, suport on-line şi forumuri. De asemenea, mulţi
furnizori livrează sesiuni de antrenament bazate pe Web sau site. Pentru a
spori oportunităţile de formare, se elaborează un ghid de formare, bine
documentat, pentru a permite şi altor utilizatori să lucreze cu acest instrument.
- integrare – aceasta specifică dacă un instrument se integrează bine
cu sistemul de management al învăţării sau/şi alte software-uri precum
PowerPoint sau alte programe sau instrumente media.
- libertatea de creaţie – este abilitatea de a exprima şi a găzdui
interacţiuni, elemente de navigare, teste şi alte caracteristici în proiectarea
cursurilor. Unele instrumente fără facilităţi de personalizare pot impune
constrângeri cu privire la creativitate.
- echipa care se ocupă de dezvoltarea cursurilor – numărul
membrilor echipei, expertiză şi capacitatea de a gestiona sarcini diferite sunt
factori cruciali în orice proces de selecţie.
- industria şi comunitatea de sprijin – existenţa unui sprijin valabil
reprezintă un lucru esenţial pentru identificarea şi rezolvarea problemelor,
precum şi pentru obţinerea de sfaturi utile asupra unora dintre ele. Cele mai
multe instrumente utilizate pe scară largă sunt bine susţinute de forumuri
on-line şi grupuri de utilizatori, care acordă suport tehnic gratuit, publică
manuale şi ghiduri şi organizează seminarii Web şi cursuri on-line. Câteva
exemple de comunităţi de produse sau forumuri sunt: Comunitatea
Articulate58, Comunitatea CourseLab59 şi RapidIntake60.

58
http://www.articulate.com/community/

61
 Revistele de specialitate şi institutele de cercetare e-learning
efectuează studii extinse asupra tuturor instrumentelor de creaţie disponibile
în prezent. Ele stabilesc criterii pentru a ne ghida în procesul de selecţie şi
furnizează profile şi informaţii asupra fiecărui proces desfăşurat cu
instrumente de creaţie şi caracteristici rapide de dezvoltare 61, 62, 63.

4.5. Concluzii
Echipele care se ocupă cu dezvoltarea şi asamblarea unui curs sunt
compuse din: un integrator de curs, dezvoltatori de grafică, dezvoltatori
multimedia, programatori de aplicaţii. Editorii de media sunt de obicei
necesari pentru dezvoltarea graficii şi a altor elemente de media.
Există un număr de instrumente de creaţie care permit dezvoltarea
unor parcursuri de curs. Instrumentele de creaţie sunt proiectate în mod
special pentru crearea de conţinut e-learning fără ca dezvoltatorul să aibă
nevoie de abilităţi de programare.
Principalele categorii de instrumente de creaţie sunt: bazate pe
şabloane, bazate pe cronologie şi bazate pe obiect. Comparativ cu
instrumentele bazate pe şabloane, instrumentele bazate pe obiect oferă mai
multă flexibilitate pentru dezvoltatorii de conţinut, dar necesită un timp mai
îndelungat de dezvoltare.
La selectarea instrumentelor de creaţie, se consideră a fi importanţi
următorii factori: expertiza, costurile de dezvoltare, ieşirile dorite, libertatea
de creaţie şi sprijinul comunităţii sau a vânzătorului.

Bibliografie

[1] Bernareggi C., Mussio P., Provenza L. P., Toward multimodal

notation for mathematics: Why and how, Journal of Visual Languages and
Computing, v.20 n.5, October, 2009;

59
http://www.courselab.com/db/cle/forum.html
60
http://www.rapidintake.com/index.php?option=com_ccboard&view=forumlist&Itemid=110
61
http://www.elearningguild.com/
62
http://c4lpt.co.uk/Directory/Tools/instructional.html
63
http://www.brandon-hall.com/publications/LCRapidAT/LCRapidAT.shtml

62
 [2] Guthrie et al., Increasing reading comprehension and engagement
through concept-oriented reading instruction, Journal of Educational
Psychology. v96 i3., 2004;
[3] Indzhov H., Totkov G., Doneva R., E = MA2 (e-learning in a
Moodle-based adaptive and accumulative system), Proceedings of the 12th
International Conference on Computer Systems and Technologies, June 16-
17, 2011;
[4] Vanlehn K., Lynch C., et al., The Andes Physics Tutoring
System: Lessons Learned, International Journal of Artificial Intelligence in
Education, v.15 n.3, 2005;
[5] Roselli R.J., Gilbert S., et al., Integration of an intelligent
tutoring system with a Web-based authoring system to develop on-line
homework assignments with formative feedback. American Society for
Engineering Education 2008 Conference, Pittsburgh, PA, 2008;
[6] Saforrudin N., Zaman H. B., Ahmad A., Technical skills in
developing augmented reality application: teachers' readiness, Proceedings
of the Second international conference on Visual informatics: sustaining
research and innovations, November 09-11, 2011;
[7] Sauer, S., Osswald, K., Wielemans, X., Stifter, M., U-Create:
Creative Authoring Tools for Edutainment Applications, Göbel, S.,
Malkewitz, R., Iurgel, I. (eds.) TIDSE 2006. LNCS, vol. 4326, pp. 163-168.
Springer, Heidelberg, 2006;
[8] Woolf, B. P., & Cunningham, P., Building a community memory
for intelligent tutoring systems. K. Forbus & H. Shrobe (Eds.) Proceedings
of the Sixth National Conference on Artificial Intelligence, AAAI 1987,
Menlo Park, CA: AAAI Press, 1987.

63
 Capitolul 5
PLATFORME E-LEARNING

„Există două compensări fundamentale

în viaţă – Internet şi educaţie.”
John Chambers

După ce veţi parcurge acest capitol trebuie să ştiţi:

ƒsă prezentaţi tipurile de cursuri disponibile pe o platformă LMS;
ƒsă descrieţi beneficiile utilizării unui sistem LMS în instruire;
ƒsă enumeraţi principale caracteristici ale sistemelor e-learning;
ƒsă stabiliţi ce elemente trebuie să fie luate în considerare pentru
a maximiza beneficiile utilizării unui sistem LMS în instruire.

5.1. Introducere
Dinamica înregistrată de noile tehnologii va avea în continuare un
impact profund asupra premiselor de bază ale învăţământului militar şi va da
naştere la căutarea de teorii şi metodologii educaţionale noi, care să satisfacă
cerinţele privind predarea, învăţarea şi cercetarea din domeniul academic.
Platformele educaţionale LMS (Learning Management System,
sistem de management al învăţării), acele aplicaţii informatice complexe cu
facilităţi, precum: organizarea şi furnizarea de informaţii, sprijinirea
proceselor de învăţare, supervizarea şi evaluarea rezultatelor studenţilor,
permit stocarea unui volum mare de date. Exploatarea eficientă a acestor
date contribuie semnificativ la dezvoltarea unor instrumente care să
faciliteze realizarea unui învăţământ centrat pe student.
Din ce în ce mai multe universităţi caută modalităţi pentru
diseminarea cursurilor pe Internet, în timp ce alte organizaţii recurg la
instruirea prin Intranet a personalului propriu. Pe măsura dezvoltării
infrastructurii care susţine acest tip de educaţie, studenţii îşi vor asuma o
mai mare responsabilitate pentru identificarea şi organizarea a ceea ce
urmează să studieze.

64
 5.2. Tipuri de cursuri disponibile pe o platformă LMS
Soluţiile Web sunt o opţiune care îşi justifică eforturile, iar în
contextul procesului de învăţământ trebuie pornit de la atingerea
obiectivelor didactice, de la satisfacerea intelectuală a studenţilor,
tehnologia fiind folosită ca un mijloc şi nu drept scop.
Trebuie urmărită, în primul rând, asigurarea calităţii procesului
educaţional, satisfacerea principiilor educaţionale, înlăturarea rigidităţilor
aferente sistemelor clasice de învăţământ, armonizarea inovaţiilor din
educaţie cu cele din tehnologie. Educaţia la distanţă s-a diversificat în
deplină concordanţă cu dezvoltarea tehnologică a comunicaţiilor, a mass-
mediei, în general. Astfel, în zilele noastre, medierea dintre studenţi şi
profesor/tutore se realizează în majoritatea situaţiilor prin noile tehnologii
ale informaţiei şi comunicaţiilor, în special prin Internet.
Deşi tehnologiile e-learning sunt utilizate, în special, în educaţia la
distanţă, totuşi aceasta nu presupune excluderea folosirii acestor tehnologii
în învăţământul tradiţional. În acest sens, putem face o clasificare a
categoriilor de cursuri în funcţie de gradul de utilizare a tehnologiilor
e-learning, astfel:
ƒ cursuri completate de tehnologii e-learning – se axează pe
activităţi de predare-învăţare la clasă, dar include facilităţi precum:
accesarea on-line a planurilor de învăţământ, a prelegerilor şi a altor
materiale educaţionale; utilizarea hiperlinkurilor către diverse resurse
educaţionale; comunicare prin e-mailuri etc.;
ƒ cursuri dependente de tehnologiile e-learning – necesită utilizarea
Internetului de către studenţi pentru activităţile „cheie” ale cursului cum ar
fi discuţii on-line, evaluări, lucru colaborativ, dar fără o reducere
semnificativă a timpului alocat la sala de clasă;
ƒ cursuri mixte – unde tehnologiile e-learning încep să înlocuiască
treptat sala de clasă. Discuţiile on-line, evaluările sau lucrul colaborativ
înlocuiesc unele activităţi de predare-învăţare de tip faţă-în-faţă;
ƒ cursuri oferite full prin intermediul tehnologiilor e-learning –
unde studenţii pot urma cursurile oferite de către o universitate independent
de oraş, ţară sau fus orar.

65
 Învăţământul tradiţional nu îşi va pierde niciodată prerogativa
dialogului direct dintre profesor şi studenţi, prin care se creează un cadru
optim pentru modelarea personalităţii, menţinerea mai pregnantă a spiritului
de competiţie, dar şi a suportului psihologic reciproc. Într-o societate în care
lipsa timpului este din plin resimţită de către majoritatea persoanelor,
Internetul oferă noi oportunităţi de instruire, cărora nu este obligatoriu să li
se acorde exclusivitate.

5.3. Sisteme de management al învăţării

Odată cu dezvoltarea obiectelor educaţionale apare evidentă nevoia
unor soluţii de management al conţinutului educaţional, cu ajutorul cărora
acestea să fie reasamblate în concordanţă cu obiectivele instruirii, reducând
timpul şi costul şi făcând conţinutul accesibil celor ce învăţa într-o manieră
personalizată.
Sistemele de management al învăţării (LMS – Learning Management
System) sunt aplicaţii care lansează şi expun studenţilor conţinutul
educaţional la momentul potrivit şi în formatul corespunzător64 conducând
interacţiunea dintre student şi resursele învăţării. Acest mediu virtual
educaţional deţine o combinaţie de instrumente software care realizează o
varietate de funcţii legate de administrarea resurselor educaţionale on-line/
off-line şi managementul performanţei (Figura 5.1.). În general, un sistem
LMS implementează, gestionează, urmăreşte, raportează interacţiunile
student-conţinut educaţional, student-profesor.
Beneficiile utilizării unui sistem LMS în instruire pot fi maxime
dacă sunt luate în considerare următoarele elemente: costuri, acces,
modularitate şi personalizare, punctualitate, relevanţă şi responsabilitate.
Prezentăm în continuare detalii ale acestor elemente65:

64
D.I. Bărbieru, E. Şuşnea, Website, portal şi sisteme de management al conţinutului,
Managementul cunoaşterii în universitatea modernă, cap. XXIII, Editura ASE, ISBN 978-
973-594-953-2, Bucureşti, 2007.
65
E. Şuşnea, Utilizarea tehnicilor data mining în e-learning, Editura ProUniversitaria,
Bucureşti, 2012.

66
Figura 5.1 Administrarea resurselor educaţionale on-line / off-line
şi managementul performanţei în mediul virtual

67
 ƒ costurile aferente pregătirii fiecărui student trebuie controlate şi
pe cât posibil reduse fără a pierde însă din eficienţa învăţării. Funcţiile LMS
şi serviciile de colaborare sunt deosebit de importante în realizarea acestor
economii, dar trebuie să existe un control al costurilor şi în ceea ce priveşte
producerea de noi module, astfel încât conţinutul existent să poată fi reutilizat;
ƒ accesul în mediul virtual de instruire trebuie să fie posibil
simultan pentru un număr mare de studenţi, fără constrângeri în ceea ce
priveşte timpul, zona geografică şi disponibilitatea studentului pentru studiu;
ƒ arhitectura modulară a unui sistem LMS permite îmbunătăţirea
treptată a infrastructurii tehnologice prin modificarea modulelor existente
sau adăugarea de noi module, care pot contribui substanţial la îmbunătăţirea
proceselor educaţionale;
ƒ personalizarea presupune adaptarea cursurilor, lecţiilor şi altor
resurse educaţionale la profilul şi la nevoile individuale ale fiecărui student
cu scopul creşterii eficienţei în învăţare. Aceasta implică preevaluări şi alte
criterii de selecţie ale studenţilor. Modularitatea sistemului permite studenţilor
utilizarea acelor servicii sau conţinuturi educaţionale de care au nevoie;
ƒ obiectivul de e-learning este de a le oferi studenţilor acces la
cursuri independent de timp. În lipsa unui sistem LSM, studenţii ar putea
aştepta mult până se oferă un alt curs, însă dispunând de un astfel de sistem
cursurile se pot derula în paralel, punctualitatea furnizării serviciilor
nedepinzând de spaţiu;
ƒ cu scopul realizării unui învăţământ centrat pe student sitemele
LMS sunt proiectate astfel încât să permită studenţilor să selecteze
informaţiile şi instrucţiunile de care au nevoie. Oferirea acelor resurse
educaţionale care sunt relevante pentru studenţi se poate baza pe rezultatele
obţinute de către aceştia la testele de plasare;
ƒ responsabilitatea nu este doar o problemă pentru cei care învaţă,
dar şi pentru instructori, manageri, autori, furnizori de conţinut şi
administratori. În mod ideal, sistemul de e-learning va măsura progresul
fiecărui student şi va genera rapoarte automate pentru fiecare dintre aceşti
utilizatori finali. Profesorii pot să obţină un feedback prompt în legătură cu
fiecare student în parte, pentru fiecare unitate de învăţare. Managerii pot
crea fişe individualizate de învăţare pentru a se asigura că angajaţii lor deţin
abilităţile specifice lucrului cu un sistem LMS. Autorii pot să stabilească
care obiecte de învăţare sunt folosite mai des şi cum anume.

68
 La avantajele amintite anterior se pot adăuga altele. Astfel, un curs
împachetat cu SCORM poate fi transportat de la un sistem LMS la altul cu
minimum de modificări, furnizând materiale didactice oricând şi oriunde.

5.4. Principalele platforme e-learning

Instituţiile de învăţământ analizează o varietate de factori66 atunci
când aleg pentru utilizare un sistem open source67, luând în considerare,
inclusiv:
ƒ mărimea comunităţii;
ƒ furnizarea de suport informal68 şi existenţa unei comunităţi bine
conturate;
ƒ mărimea echipei de dezvoltare software.
Cristalizarea unor noi abordări din domeniul ştiinţelor educaţiei
(pedagogie, docimologie, psihologia comportamentală şi a învăţării) şi
creşterea performanţelor software s-au concretizat şi în soluţii de
management ale activităţilor diverse şi complexe pe care le implică
instruirea asistată de calculator.
Deşi fiecare sistem de acest tip poartă amprenta culturii educaţionale
a organizaţiei dezvoltatoare, există o serie de trăsături comune:
ƒ cataloagele de curs şi sistemul de înregistrare on-line;
ƒ capacitatea de lansare şi urmărire a conţinutului educaţional;
ƒ evaluarea învăţării;
ƒ managementul resurselor educaţionale;
ƒ furnizarea de rapoarte personalizate;
ƒ instrumente de învăţare colaborativă;
ƒ capacitatea de a integra şi alte aplicaţii consacrate.
Vizând creşterea productivităţii, organizaţiile care furnizează
instruire bazată pe Web sunt evident interesate de colectarea, organizarea,
conducerea, menţinerea, reutilizarea şi arhivarea conţinutului educaţional69.
66
A. Davis, P. Little et al., Developing an infrastructure for on-line learning. Theory and
Practice of On-line Learning. T. Anderson. Athabasca, Canada, AU Press, 2008.
67
Open source descrie practica de a produce sau de a dezvolta anumite produse software
finite, permiţând accesul utlizatorilor să acţioneze liber asupra procesului de producţie sau
dezvoltare.
68
E. Şuşnea, Tehnologii mobile în e-Learning, Sesiunea anuală de comunicări ştiinţifice cu
participare internaţională: STRATEGII XXI/2006 – 13-14 aprilie 2006, Bucureşti.
Secţiunea 15: Ştiinţe tehnice, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, 2006.

69
 Există peste 50 de sisteme open-source de tip LMS care pot fi
analizate. Cu toate acestea, au fost selectate acele proiecte software care
îndeplinesc următoarele condiţii:
ƒ iniţiativă open-source, aprobată de licenţă;
ƒ au o comunitate activă, dezvoltată;
ƒ au lansat versiuni stabile;
ƒ au suport multilingvistic;
ƒ sunt compatibile cu standardul SCORM;
ƒ au publicat detalii despre versiunile anterioare şi cerinţele de
dezvoltare viitoare;
ƒ au sau nu organizaţii de sprijin stabile pentru dezvoltările în curs
de desfăşurare;
ƒ au avut o terţă parte pentru recenzii publicate pe Web.
LMS-urile se bazează pe o varietate de platforme de dezvoltare (Java
EE bazate pe arhitecturi la Microsoft. NET) şi implică de obicei utilizarea
unei baze de date robuste de back-end.
Principalele platforme e-learning sunt prezentate în tabelul 5.1.
Tabelul 5.1.
Principalele platforme e-learning
LMS VERSIUNE LEGATURĂ WEB
ATutor 1.6.2 http://www.atutor.ca/
Claroline 1.8.11 http://www.claroline.net/
Docebo 3.6.0.2 http://www.docebo.org/
Dokeos 1.8.5 http://www.dokeos.com/
dotLRN 2.4.1 http://dotlrn.openacs.org/
Ilias 3.10.2 http://www.ilias.de/
Interact 2.4.1 http://www.interactole.org/
KEWL.NextGen 1.3.0 http://kngforge.uwc.ac.za/
Metacoon http://www.metacoon.de/
Moodle 1.9.3+ http://moodle.org/
OLAT 6.0.6 http://www.olat.org/
OpenElms http://www.openelms.org/
Sakai 2.5.3 http://www.sakaiproject.org/

69
E. Şuşnea, E. Niţu, Etapele dezvoltării unui curs on-line, în: Managementul cunoaşterii:
proiecte, sisteme, tehnologii, Ediţia a II-a, Conferinţa internaţională KIP 2007 – 1-2 noiembrie
2007, Bucureşti, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, 2007.

70
 Modular Object-Oriented Dynamic Learning Environment (Moodle)
este un pachet software destinat producerii de cursuri bazate pe Internet,
oferind un bun suport pentru securitate şi administrare şi având conturată o
comunitate amplă de utilizatori şi dezvoltatori. Codul sursă este scris în
limbajul de programare PHP (Hypertext Preprocessor) utilizând baze de
date MySQL şi PostgreSQL70. Adoptarea platformei e-learning este un atu
datorită popularităţii acestor tehnologii, precum şi posibilităţii de utilizare
fără modificări pe mai multe sisteme de operare, inclusiv Linux.
Conform documentaţiei71 echipei de dezvoltare software de la
platforma e-learning Docebo, numărul de utilizatori poate impune anumite
cerinţe în alegerea unei platforme e-learning (Tabelul 5.2).
Moodle este un sistem de management al cursurilor, un pachet
software realizat cu scopul de a ajuta profesorii să creeze cursuri de calitate
şi să coordoneze procesul de învăţământ pentru obţinerea unor rezultatele
bune de către studenţi.
Moodle rulează fără modificări pe platforme Unix, Linux, Windows,
Mac OS X, Netware şi orice alt sistem de operare care suportă PHP,
incluzând majoritatea furnizorilor de servicii de găzduire Web. Informaţia
este stocată într-o singură bază de date. MySQL sau PostgreSQL sunt cele
mai bine suportate, dar se poate folosi şi cu alte sisteme de gestiune a
bazelor de date: Oracle, Microsoft Access, Interbase.

Tabelul 5.2
Restricţii privind numărul de utilizatori ai platformei Docebo

70
http://php.net/index.php
71
http://www.docebo.org

71
 În viitor, pe măsură ce infrastructura tehnică a sistemului Moodle
este completă, o provocare majoră pentru acest sistem va consta în noi
îmbunătăţiri ale suportului pedagogic.
O altă platformă e-learning este ILIAS destinată unui proces de
învăţământ la distanţă şi foloseşte instrumente şi mijloace specifice
tehnologiei informaţiei. ILIAS permite realizarea eficientă de cursuri
integrale sau de materiale pentru cursuri cu ajutorul unor instrumente şi
modele standardizate pentru procesele de lucru şi de învăţare în sistemul
e-learning72. De asemenea, asigură administrarea eficientă a resurselor
(conţinut şi utilizatori) şi monitorizarea lor.
Dintre caracteristicile principale ale acestui sistem e-learning
exemplificăm următoarele73:
ƒ funcţionalitate: permite utilizatorilor un acces uşor la toate
modulele platformei şi la obiectele de învăţare;
ƒ securitate: parola utilizatorilor este criptată şi există posibilitatea
recuperării, dacă este pierdută fără a putea fi interceptată;
ƒ zonă pentru cursuri: profesorii şi studenţii pot accesa cursurile în
funcţie de rolul lor;
ƒ mesagerie: toţi utilizatorii au acces la sistemul de e-mail al
platformei e-learning şi pot trimite sau recepţiona mesaje;
ƒ profile personalizate: studenţii îşi pot personaliza profilul pentru a
putea fi căutaţi mai uşor;
ƒ navigare uşoară: utilizatorii pot naviga prin conţinutul platformei
e-learning utilizând legături de diferite tipuri (globale, ierarhice sau
secvenţiale);
ƒ grupuri de lucru: studenţii pot colabora între ei, comunica cu
ajutorul forumului şi oferi resurse celorlalţi în interiorul grupurilor de lucru;
ƒ sistem de stocare fişiere: toţi utilizatorii au propriul sistem de
stocare fişiere şi acesta poate fi partajat cu alte grupuri sau cu toţi
utilizatorii;

72
E. Şuşnea, Avantaje şi riscuri în E-learning, The International Scientific Conference XXI
Strategies, Section 7: E-learning and Software for Education, Bucharest, “Carol I” National
Defence University Publishing House, 2007.
73
Dragoş Barbieru, Sisteme şi metode de învăţare moderne de tip e-learning utilizate în
mediul militar (teza de doctorat), Universitatatea Naţională de Apărare „Carol I”, 2009.

72
 ƒ feedback: orice operaţiune executată de către un utilizator, precum
ar fi postarea unui mesaj sau salvarea parametrilor personalizaţi furnizează o
stare care poate fi de succes, mesaj de avertizare sau eroare;
ƒ setări preferenţiale: utilizatorii pot controla caracteristicile
sistemului şi îşi pot personaliza interfaţa de lucru;
ƒ instrumente de comunicare: utilizatorii pot comunica între ei
folosind o serie de instrumente cum ar fi sistemul de e-mail privat, modulul
forum sau chat;
ƒ vizualizare conţinut educaţional: utilizatorii pot exporta conţinutul
educaţional din platformă şi acesta poate fi vizualizat într-un browser Web;
ƒ monitorizare şi urmărire progres: se pot vizualiza paginile de
conţinut educaţional care au fost parcurse;
ƒ sistem de testare: utilizatorii pot accesa sistemul de testare, pot
participa la testări, pot vizualiza rezultatele testării şi îşi pot imprima
rezultatele obţinute;
ƒ glosar de termeni: termenii sunt adăugaţi de către profesori şi pot
fi accesaţi de către utilizatori din conţinutul cursului sau vizualizaţi separat
în ordine alfabetică;
ƒ sistem căutare: un motor de căutare permite utilizatorilor să caute
în conţinutul educaţional cuvinte cheie sau cursuri în baza de date;
ƒ mediu pentru rularea obiectelor de învăţare: suport pentru
standardul SCORM 1.2 şi 2004;
ƒ instrumente preferenţiale pentru fiecare curs sau grup: profesorii
pot alege ce instrumente sau module software pot fi utilizate într-un curs;
ƒ manager pentru grupurile de lucru: profesorii pot crea manual sau
automat grupuri de lucru pentru diferite scopuri;
ƒ editor conţinut educaţional: permite crearea de conţinut html sau text;
ƒ sistem automat de anunţare a noutăţilor şi a evenimentelor;
ƒ manager de teste;
ƒ sistem de votare: permite colectarea de opinii;
ƒ forum: profesorii pot crea şi administra mai multe forumuri
pentru cursurile lor;
ƒ administrare proprietăţi curs;
ƒ sistem de management a înregistrării studenţilor;
ƒ manager privilegii: se pot crea privilegii pentru diferiţi utilizatori,
rezultând astfel alte roluri tutor sau profesor secundar;

73
 ƒ gestionare module software: permite adăugarea sau ştergerea de
module software.
Aplicaţia LMS ILIAS permite diseminarea de cursuri în diferite
formate sau de materiale ca suport pentru învăţare şi instruire, cu ajutorul
unor instrumente şi modele standardizate74. De asemenea, asigură
administrarea eficientă a resurselor şi monitorizarea lor.
Având o arhitectură de servicii bazate pe Web modulară (Figura
5.2.), aplicaţia ILIAS permite îmbunătăţirea treptată a infrastructurii
tehnologice, care la rândul său, contribuie la îmbunătăţirea progresivă a
experienţei utilizatorilor.

Figura 5.2. Arhitectura platformei ILIAS75

Arhitectura platformei e-learning ILIAS este compusă din mai multe

subsisteme care funcţionează integrat pentru a asigura servicii de calitate
studenţilor.

74
E. Şuşnea, Noi mijloace de învăţământ utilizate în învăţământul la distanţă – avantaje şi
limite, în: Revista Militară de Management şi Educaţie nr. 1/2005, Bucureşti, Editura
Universităţii Naţionale de Apărare, 2005.
75
www.ilias.de

74
 Subsistemul de evaluare – aceastǎ parte a platformei măsoară
performanţele studenţilor în concordanţă cu obiectivele urmărite, folosind o
varietate de instrumente software, de la întrebări cu răspunsuri multiple până
la sarcini complexe care acoperă multiple obiective pedagogice propuse a fi
atinse. Permite tutorilor sǎ-şi aleagă instrumentele de testare cele mai
potrivite pentru oricare curs şi/sau student. Ambele tipuri de sarcini
formative şi cumulative sunt oferite printr-o colecţie de instrumente
disponibile profesorilor pentru a urmǎri progresul studenţilor în atingerea
obiectivelor de învăţare.
Instrumentele software pentru evaluarea studenţilor pot realiza
urmǎtoarele tipuri de sarcini:
ƒ întrebări simple sau cu variante multiple;
ƒ exerciţii;
ƒ chestionare;
ƒ jocuri;
ƒ eseuri.

Figura 5.3. Fluxul de execuţie de la nivelul prezentare la nivelul aplicaţie

prin apelarea funcţiilor din nucleul platformei ILIAS76

76
www.ilias.de

75
 Subsistemul de administrare al învăţării – acesta joacǎ rol de
interfaţǎ între platforma e-learning şi studenţi, pentru gestiunea eficientǎ a
procesului de înregistrare, managementul studenţilor şi a cursurilor,
urmărirea procesului de învăţare şi alte funcţii administrative.
Subsistemul de gestionare a bazelor de date – permite accesarea
înregistrărilor doar prin nivelul aplicaţie.
Subsistemul de particularizare a interfeţelor – folosirea fişierelor
template pentru modificarea aspectului general al platformei e-learning.

5.5. Concluzii
Dezvoltarea infrastructurii tehnologice şi calitatea educaţională
superioară a documentelor multimedia elimină din ecuaţia educaţiei
contemporane spaţiul şi timpul, doi parametri care până nu demult erau
esenţiali, ceea ce are drept consecinţă o flexibilitate fără precedent în
educaţia clasică.

Bibliografie
[1] Allen CA, Mugisa, Improving learning object reuse through
OOD: a theory of learning objects, J Object Tech 9(6), 2010;
[2] Ananthanarayanan NR, Srivatsa SK, Vasanthkumar M. R.,
Experiences in developing learning management system E-Guru and
Content production acquisition, Creation of learning objects in sankara
school of education and learning. Asian J Inf Technol 8(2), 2009;
[3] Bauer M, Maier R, Thalmann S, Metadata generation for
learning objects an experimental comparison of automatic and
collaborative solutions. E-Learning 2010, Springer, 2010;
[4] Chuttur MY, Defining and creating metadata for digital
resources, Library Student Journal, School of Library and Information
Science Indiana University, 2011;
[5] Coutinho CP, E-learning2.0: challenges for lifelong learning,
Proceedings of Society for Information Technology & Teacher Education
International Conference 2009, AACE, 2009;
[6] Cheng K., Kambayashi Y., Multicache-Based Content
Management for Web Caching, Proceedings of the First International
Conference on Web Information Systems Engineering (WISE'00)-Volume
1, June 19-20, 2000;

76
 [7] Kim K. R., Moon N. M., Designing a social learning content
management system based on learning objects, Multimedia Tools and
Applications, v.64 n.2, May 2013;
[8] Mingfu Li , Chun-Huei Wu, A cost-effective allocation scheme
for contents and video servers in content networks, Proceedings of the
Eleventh IASTED International Conference on Internet and Multimedia
Systems and Applications, August 20-22, 2007;
[9] Li M., Wu C., A cost-effective resource allocation and
management scheme for content networks supporting IPTV services,
Computer Communications, v.33 n.1, January, 2010;
[10] Wang X., Yaman B., Bayraka C., A flexible modularity-based
course management system. World Conference on Educational Sciences
2009, Elsevier, 2009.

77
 Capitolul 6
DEZVOLTAREA UNUI CURS ON-LINE

„Învăţarea on-line nu va fi următorul

lucru extraordinar, aceasta este deja un
lucru extraordinar.”
John Chambers

După ce veţi parcurge acest capitol trebuie să ştiţi:

ƒ să descrieţi avantajele şi dezavantajele dezvoltării unui curs
on-line;
ƒ să prezentaţi etapele care trebuie parcurse pentru dezvoltarea
unui curs on-line;
ƒ să identificaţi resursele şi procedurile necesare pentru
dezvoltarea unui curs on-line;
ƒ să elaboraţi un plan pentru dezvoltarea unui curs on-line
specificat.

6. 1. Identificarea şi organizarea conţinutului cursului

Pentru a dezvolta un curs trebuie, în primul rând, să identificăm şi să
organizăm într-o structură conţinutul educaţional al cursului. În acest sens,
vom avea în vedere:
- definirea obiectivelor didactice;
- identificarea volumului de cunoştinţe care urmează să fie asimilat
de către student conform obiectivelor didactice;
- stabilirea structurii cursului.

1. Analiza nevoilor
Înainte de proiectarea unui curs e-learning trebuie realizată o analiză
a nevoilor studenţilor pentru a se determina dacă:

78
 - perfecţionarea este necesară pentru acoperirea unor lacune de
cunoaştere sau abilităţi profesionale;
- e-learning este soluţia cea mai bună pentru a realiza această
perfecţionare.

6.2. Analiza grupului-ţintă

Să presupunem că obiectivele didactice ale cursului au fost stabilite
şi că e-learning a fost desemnat ca fiind una dintre soluţiile care permit
îndeplinirea acestora.
De exemplu, un obiectiv didactic ar putea fi „studenţii să fie capabili
să utilizeze tehnicile data mining în e-learning”.
Din acest moment, se impune analiza grupului-ţintă pentru
identificarea unei varietăţi de factori care vor influenţa proiectarea cursului.
Aceşti factori ar putea fi:
• regiunea sau zona geografică în care locuiesc studenţii înscrişi la
curs – sunt necesare pentru identificarea limbii utilizate şi a elementelor
culturale specifice, precum şi pentru alegerea tipului de comunicare
sincronă / asincronă (studenţii situaţi în zone temporale diferite vor avea
dificultăţi de comunicare în timp real);
• tipul organizaţiei sau instituţiei în care lucrează studenţii şi
rolurile profesionale deţinute – acesta vor ajuta la identificarea obiectivelor
specifice de învăţare pentru fiecare grup ţintă;
• cunoştinţele şi experienţa anterioară ale participanţilor pe această
temă – în general, participanţii care deţin experienţă anterioară vastă
necesită un nivel mai redus de sprijin în formare faţă de începători;
• abilităţile de lucru cu calculatorul şi experienţa tehnică a
studenţilor – ajută la stabilirea nivelului de complexitate a activităţilor
interactive desfăşurate pe calculator;
• timpul disponibil pentru e-learning şi situaţiile de învăţare –
influenţează cantitatea de conţinut educaţional ce trebuie alocată şi nevoia
de împărţire a acesteia în unităţi mai mici;
• locaţia din care studenţii vor accesa conţinuturile educaţionale –
determină timpul de conectare şi posibilitatea de descărcare a unor aplicaţii
de tip plug-in din Internet;

79
 • lăţimea de bandă – poate diminua performanţa aplicaţiei software
şi motivaţia studentului. În anumite situaţii, sunt preferate aplicaţiile care
necesită lăţime de bandă mai mică, deoarece reduce timpul de transmisie;
• configuraţia software şi hardware a computerului – precum
sistemul de operare, dimensiunea ecranului, viteza procesorului, cantitatea
de memorie cu acces aleatoriu (RAM), dimensiunea hard disk-ului –
influenţează selectarea combinaţiei de mijloace şi accesorii media pentru
aplicaţiile software.

6.3. Identificarea conţinutului educaţional

Formularea unui scop al cursului precum „folosirea tehnicilor data
mining în e-learning” furnizează o definire iniţială a conţinutului şi o
focalizare pe proiectarea cursului.
Acum, este foarte important pentru poiectant să identifice conţinutul
detaliat al cursului pentru a realiza obiectivul propus.
Analiza de conţinut reprezintă probabil cel mai critic pas în procesul
de proiectare didactică. Dacă proiectantul nu include un conţinut exact şi
relevant atunci există o posibilitate redusă de a găsi cele mai bune metode şi
mijloace media educative pentru a transfera informaţia către cursanţi.
Analiza trebuie să ia în considerare factorii legaţi de studenţi (de
exemplu, experienţă şi competenţe anterioare) care au reieşit din analiza
grupului-ţintă.
Analiza de conţinut este o condiţie esenţială pentru dezvoltarea de
obiective specifice ale învăţării şi pentru conturarea curriculum-ului.
Pentru a realiza această analiză, experţii în domeniu şi proiectanţii
cursului trebuie să lucreze împreună. Acest proces ajută proiectanţii de curs
să se familiarizeze cu conţinutul; mai mult, aceasta îi obligă pe experţii în
domeniu să treacă prin fiecare element individual de conţinut şi să indice
cele mai importante şi provocatoare aspecte care trebuie luate în considerare.
În timpul acestui proces atât proiectanţii de curs, cât şi experţii în
domeniu au posibilitatea de a vizualiza conţinutul din perspectiva studentului.
Identificarea şi analiza conţinutului poate fi realizată prin aplicarea
următoarelor metode:
- analiza sarcinii – identifică sarcinile pe care studenţii trebuie să le
acumuleze sau să le îmbunătăţească, precum şi cunoştinţele şi abilităţile pe
care trebuie să şi le dezvolte sau să şi le reîmprospăteze;

80
 - analiza problematicii – este desfăşurată pentru a identifica şi a
clasifica conţinutul cursului.
În funcţie de circumstanţe, există preferinţe pentru una dintre aceste
metode:
- analiza sarcinii este utilizată în principal la cursuri proiectate
pentru construirea de abilităţi specifice locului de muncă sau interpersonale
(numite şi „cursuri de execuţie – perform courses)”;
- analiza problematicii este adecvată pentru cursurile care sunt în
principal proiectate pentru a furniza informaţii sau a atinge obiective
educaţionale mai vaste (numite şi „cursuri de informare”).
Analiza sarcinii ajută la definirea conţinutului pentru cursurile
proiectate pentru dezvoltarea sau reîmprospătarea unor abilităţi specifice.
Analiza sarcinii este definită diferit în funcţie de context. În
contextul proiectării educaţionale, analiza sarcinii reprezintă o analiză
detaliată a acţiunilor şi a deciziilor pe care o persoană le ia pentru a
îndeplini o anumită sarcină de lucru (de exemplu, o unitate bine definită de
lucru), care include identificarea cunoştinţelor şi abilităţilor necesare pentru
a sprijini acele acţiuni şi decizii.
Identificarea conţinutului cursului prin analiza sarcinii permite
proiectanţilor:
- să creeze un curs de învăţare centrat pe ceea ce trebuie să facă
studentul;
- să focalizeze atenţia pe abilităţi;
- să creeze scenarii bazate pe studii de caz construite pe contexte de
lucru realiste.
Drept rezultat, studenţii pot să integreze mai bine noile cunoştinţe în
practica lor zilnică.
Analiza sarcinii este alcătuită din patru paşi principali:
- pasul 1, identificarea sarcinilor, constă în identificarea şi în
descrierea sarcinilor pe care studenţii trebuie să le execute sau să le
îmbunătăţească pentru atingerea obiectivului.
- pasul 2 constă în clasificarea sarcinilor, astfel:
ƒ sarcini procedurale (de exemplu, sarcini care sut realizate prin
executarea unei secvenţe ordonate de paşi precum „Crearea unui
cont pe o platformă de management al învăţării”;

81
 ƒ sarcini bazate pe principii (de exemplu, sarcini care necesită a se
aplica judecăţi şi decizii în situaţii diferite şi în condiţii care se
schimbă de fiecare dată, precum „Organizarea unei videoconferinţe”.
- pasul 3, are la bază împărţirea sarcinilor, astfel:
ƒ pentru sarcinile procedurale stabilirea paşilor;
ƒ liniile directoare care trebuie aplicate pentru realizarea sarcinii
(pentru sarcinile bazate pe principii). Pentru sarcini complexe,
care necesită aplicarea unor abilităţi strategice sau interpersonale
(precum „adaptarea” sau „rezolvarea unor conflicte de grup”,
pot fi necesare diferite puncte de vedere pentru identificarea
liniilor directoare. Acestea pot fi colectate prin interviuri cu mai
mulţi experţi, de exemplu, prin consultarea acestora asupra
abordării de adoptat în situaţii agresive şi căutarea de puncte
comune între abordări diferite pentru identificarea abilităţilor
care pot fi de ajutor în astfel de situaţii.
- pasul 4, identificarea cunoştinţelor şi abilităţilor necesare pentru a
realiza cel mai bine paşii şi aplicarea liniilor directoare.
Să folosim un exemplu de curs e-learning focalizat pe utilizarea
tehnicilor data mining în e-learning.
Audienţa cursului este compusă din manageri educaţionali, personal
tehnic şi cadre didactice care sunt implicaţi în colectarea, gestionarea,
analizarea şi raportarea informaţiilor legate de procesul educaţional on-line.

Pasul 1: Identificarea sarcinilor

Discuţiile cu diferiţi experţi în domeniul managementului
educaţional arată că cele mai critice aspecte care trebuie abordate sunt legate
de selectarea metodelor şi indicatorilor de evaluare a studenţilor, analiza
datelor colectate şi, cel mai important, de pregătirea rapoartelor referitore la
progresul sau abandonul şcolar.
De aceea trebuie realizate următoarele sarcini de lucru:
− selectarea celei mai potrivite metode de evaluare a activităţii studenţilor;
− selectarea caracteristicilor relevante ale studenţilor;
− analizarea rezultatelor evaluării prin folosirea de instrumente
standardizate de analiză;
− proiectarea şi întocmirea unor rapoarte eficiente pentru decidenţi
şi cadre didactice prin furnizarea de recomandări bazate pe analiza
rezultatelor.

82
 Pasul 2: Clasificarea sarcinilor
Aceste sarcini sunt destul de complexe; modul în care ele sunt duse
la capăt depinde de contextul dat. Aceasta înseamnă că ele sunt mai degrabă
sarcini bazate pe principii decât procedurale.
De aceea, se doreşte furnizarea către cursanţi de linii directoare pe
care să le aplice în situaţii specifice mai degrbă decât să li se dea instrucţiuni
pas cu pas asupra a ceea ce să facă.

Pasul 3: Împărţirea sarcinilor

Ulterior, trebuie descrisă fiecare sarcină şi un set de linii directoare
pe care studenţii să le urmeze pentru a îndeplini sarcina corect. De exemplu,
să ne focalizăm pe cea de-a patra sarcină.

Sarcină: Raportarea rezultatelor

către decidenţi
Descrierea sarcinii:
Proiectarea de rapoarte eficiente
pentru factorii de decizie şi cadre
didactice prin furnizarea de
recomandări bazate pe analiza
rezultatelor.
Linii directoare
Definirea scopului analizei.
Identificarea cerinţelor
informaţionale ale utilizatorilor.
Construirea unui mesaj în manieră
logică şi persuasivă.
Selectarea unui format de raport
potrivit contextului.
Scrierea clară şi concisă a
raportului.

Pasul 4: Identificarea cunoştinţelor necesare

Ce trebuie să ştie şi să aplice profesioniştii în analiza datelor
furnizate de o platformă e-learning:

Sarcină: Raportarea
rezultatelor către
Linii directoare Cunoştinţe necesare
factorii de decizie
sau cadre didactice
Descrierea sarcinii: Definirea scopului Cunoştinţe minime de
Proiectarea de analizei. statistică şi baze de date

83
 rapoarte eficiente - potenţialii cititori ai
pentru decidenţi şi raportului asupra analizei
cadre didactice, datelor;
Identificarea
furnizarea de - diferenţa dintre metode
cerinţelor
recomandări bazate supervizate şi
informaţionale ale
pe analiza rezultatelor nesupervizate;
utilizatorilor.
studenţilor. - metode de interacţiune
cu utilizatorii;
- orarul de raportare.
- ce recomandări sunt
relevante şi fezabile;
- structura mesajului:
Construirea unui situaţia actuală,
mesaj în manieră problema, întrebări,
logică şi persuasivă. răspunsuri necesare;
- consistenţă, relevanţă şi
concizie în susţinerea
datelor;
Caracteristicile
plarformei e-learning,
Selectarea unui
utilizarea instrumentelor
format de raport
de comunicare, estimarea
potrivit contextului.
studenţilor predispuşi la
abandon şcolar.
- elemente ale raportului:
cuprins, introducere,
conţinut principal şi
Scrierea clară şi
concluzii;
concisă a raportului.
- exprimare clară şi
concisă;
- procesul de editare.

Liniile directoare şi elementele asociate cunoaşterii vor forma

conţinutul unei părţi asupra „Raportării informaţiilor furnizate de platforma
e-learning”.

84
 Analiza problematicii
Analiza sarcinii este completată prin desfăşurarea unei analize a
problematicii.
În cazul în care cursul este destinat în primul rând să furnizeze
informaţii sau să corespundă unor obiective educaţionale mai vaste,
proiectantul cursului va sări peste analiza sarcinii şi va realiza direct o
analiză de problematică pentru a defini subiectele şi temele esenţiale ale
cursului.
Analiza problematicii urmăreşte:
- să identifice conţinutul de curs;
- să clasifice elementele conţinute.

Identificarea conţinutului cursului

Proiectantul poate cere expertului să identifice principalele categorii
de conţinut ale cursului. Instrumentele vizuale precum hărţile mentale, hărţile
conceptuale şi diagramele de proces îl pot ajuta pe proiectantul cursului şi
pe expertul în conţinut să clarifice legăturile dintre elementele de conţinut.
Hărţile mentale pot fi folosite la vizualizarea şi la organizarea ideilor.
Ele pot reprezenta cuvinte, idei, sarcini sau alte elemente legate sau aranjate
în jurul cuvântului-cheie sau ideii centrale.
Hărţile conceptuale şi hărţile cauzale sunt diagrame folosite pentru a
ilustra conexiunile dintre concepte şi relaţiile cauză-efect, în timp ce diagramele
de proces sunt folosite în general pentru a indica fluxul general al proceselor.

Clasificarea elementelor de conţinut

Clasificarea elementelor de conţinut ajută la recunoaşterea ulterioară
a legăturilor dintre ele contribuind astfel la rafinarea datelor şi la conturarea
proiectului de curs.
Elementele de conţinut pot fi clasificate potrivit tipurilor de conţinut
pe care îl reprezintă.
Următorul exemplu77 identifică şase tipuri principale de conţinut:
fapte, proceduri, concepte, principii, abilităţi interpersonale şi atitudini.
77
O clasificare de conţinut trebuie văzută ca o unealtă pragmatică pentru a sprijini proiectul
de curs. Mai multe clasificări au fost realizate de către diferiţi autori (precum Horn, Merrill,
Anderson şi Kratholl, Morrison, Kemp and Ross, Clark) potrivit nevoilor specifice. Cea
prezentată aici este o versiune simplificată a lui Morrisson, Kemp şi Ross, din anul 2001.

85
 Fapte Informaţii unice, specifice care răspund întrebărilor:
Cine, unde, când? Faptele sunt arătate, expuse sau
indicate. De exemplu, date, liste, evenimente.
Proceduri O procedură este o serie de paşi arătaţi clar care
urmăresc îndeplinirea unei sarcini. Procedurile răspund
întrebării: „Cum să...?”
Exemplu: „Instrucţiuni pentru crearea unui cont pe
platforma e-learning”
Concepte Un concept este un grup de obiecte, entităţi sau idei care
sunt definite printr-un singur cuvânt sau termen; împarte
caracteristici comune; diferă prin caracteristici
neimportante; necesită o definiţie; şi răspunde întrebării
„Ce este...?”
Exemplu: conceptul de „comunitate virtuală”
Principii Un principiu (sau regulă) descrie o relaţie dintre două
concepte. De exemplu: „Dacă studentul nu accesează
suportul de curs, eşuează la examen”. Unele principii
pot fi translatate în linii directoare strategice care pot
ghida decizii şi completa sarcini.
Abilităţi Abilităţi verbale şi nonverbale pentru a interacţiona cu
interpersonale alţi studenţi.
De exemplu, conţinut legat de „comunicarea sincronă”
sau „rezolvarea unui conflict on-line”.
Atitudini Predispoziţii de comportament.
Exemplu: conţinut legat de aprecierea „importanţa
analizei periodice a datelor studenţilor pentru limitarea
impactului negativ asupra rezultatelor finale”.

6.4. Definirea obiectivelor

Un studiu atent al sarcinilor şi elementelor de conţinut identificate în
analiza de sarcină şi a problematicii poate determina o translaţie a
obiectivului de bază a cursului în obiective specifice.
Obiectivele definesc rezultatul aşteptat al fiecărei secţiuni de
învăţare. De exemplu, vor fi studenţii capabili să memoreze paşii unei
proceduri şi vor fi capabili să îi urmeze?

86
 Un obiectiv de învăţare reprezintă o propoziţie care descrie o
capacitate de competenţă sau de performanţă care urmează să fie dobândite
de către student. Obiectivele trebuie să fie specificate pentru curs, dar şi
pentru fiecare activitate în parte.
Potrivit taxonomiei revizuite a lui Bloom asupra domeniului
cognitiv, obiectivele de învăţare pot implica şase tipuri diferite de
performanţă cognitivă care se întind de la nivelul cel mai slab de
performanţă (a-şi aminti) la cel mai înalt (a crea).

Niveluri de performanţă pentru domeniul cognitiv78

A-şi aminti Studentul este capabil să recunoască sau să
memoreze informaţia.
A înţelege Studentul este capabil să reformuleze conceptul.
A aplica Studentul este capabil să folosească informaţia
într-o modalitate nouă.
A analiza Studentul este capabil să descompună şi să
definească relaţiile dintre componente.
A evalua Studentul este capabil să justifice o decizie
potrivit unui criteriu sau standard.
A crea Studentul este capabil să realizeze un nou produs
sau abordare.

Alte taxonomii au fost dezvoltate pentru domeniile afectiv şi

psihomotor.
Formularea clară a obiectivelor permit dezvoltarea unor activităţi de
învăţare care sunt bine focalizate pe nevoile studenţilor şi furnizează baza
pentru testele de evaluare.
Este important să existe o concordanţă între activităţile de învăţare,
iar testele de evaluare urmăresc atât dezvoltarea şi acumularea aceluiaşi tip
de performanţă, cât şi conţinutul educaţional aşa cum este exprimat în
obiectivele de învăţare; cu alte cuvinte, acesta trebuie să se alinieze
obiectivelor de învăţare.

78
Adaptată după Anderson and Krathwohl, 2001.

87
 6.5. Definirea secvenţelor de curs
Când se structurează cursul cum ar trebui să fie împărţite obiectivele
de învăţare? Una dintre metodele folosite pentru definirea secvenţei de curs
este metoda condiţiei obigatorii. Această metodă foloseşte o ierarhie a
obiectivelor pledând iniţial pentru acele abilităţi care par a fi obligatorii
pentru acumularea altora noi.
Rezultatul secvenţierii este o structură de curs în care fiecare
element corespunde unui obiectiv specific de învăţare şi contribuie la
realizarea scopului general al cursului.
Structură de curs
Diagrama de mai sus este un exemplu de structură pentru un curs e-learning.
Un curs poate include mai multe secvenţe care includ un număr de sesiuni.
Într-un curs e-learning în ritm propriu, fiecare sesiune este un obiect
de învăţare79 creat dintr-un set de ecrane incluzând elemente de text şi media.
Curs

Unitate Unitate Unitate Unitate Unitate

Sesiune Sesiune Sesiune Sesiune Sesiune

Sesiune Sesiune Sesiune Sesiune Sesiune

Sesiune Sesiune Sesiune Sesiune Sesiune

Sesiune Sesiune Sesiune

Sesiune Sesiune

79
Un obiect de învăţare este cea mai mică colecţie reutilizabilă de conţinut care sprijină un
concept sau obiectiv specific de învăţare.

88
 Căi personale de învăţare
Curs

Unitate Unitate Unitate Unitate Unitate

Sesiune Sesiune Sesiune Sesiune Sesiune

Sesiune Sesiune Sesiune Sesiune Sesiune

Sesiune Sesiune Sesiune Sesiune Sesiune

Sesiune Sesiune Sesiune

Sesiune Sesiune

Dezvoltarea cursului folosind o abordare modulară80 permite

definirea unui număr de căi personale de învăţare care răspund unor interese
individuale şi nevoi de învăţare diferite.
Analiza sarcinii ajută la stabilirea unei conexiuni între nevoile
studentului şi elementele specifice ale cursului. Aceasta permite studenţilor
să selecteze un subset de sesiuni situate în cadrul cursului principal.
Testele de intrare sau întrebările legate de sarcină pot fi prezentate
studenţilor pentru a-i ajuta să identifice subsetul potrivit de elemente
relevante ale cursului.
Pentru a asista autorii în formularea şi în dezvoltarea conţinutului de
învăţare, planul de curs furnizează detalii şi îndrumări pentru fiecare lecţie,
după cum urmează:

80
Un curriculum modular este realizat din secvenţe standardizate care pot fi separate unele
de altele şi rearanjate sau refolosite.

89
 Secvenţa obiectivelor: descrie principalele abilităţi pe care studenţii
trebuie să le acumuleze la finalul secvenţei.
Obiectivele de învăţare ale lecţiei descrie cunoştinţele şi abilităţile pe
care studenţii trebuie să le acumuleze până la sfârşitul lecţiei.
Principalul public-ţintă indică grupul primar de public-ţintă pentru
lecţie (Grup 1 şi/sau Grup 2, potrivit definiţiei anterioare a grupurilor de
public-ţintă).
Îndrumările pentru autor ajută la definirea scopului şi abordării lecţiei.
Notele scopului pentru fiecare pas de învăţare, care furnizează
consiliere autorilor asupra informaţiilor trebuie incluse şi temelor, şi
conceptelor care trebuie dezvoltate în detaliu.
Indicii de resurse pentru fiecare lecţie furnizează surse adiţionale de
informaţii care ar putea fi utile atât autorilor de conţinut, cât şi studenţilor.

6.6. Concluzii
Un prim pas în dezvoltarea unui curs este de a formula clar scopul
cursului e-learning. Cu cât este colectată mai multă informaţie relevantă
despre studenţi (de exemplu, profilurile profesionale, cunoaştere anterioară,
context de învăţare) cu atât va creşte probabilitatea de a dezvolta un curs eficient.
Când cursul este orientat pe „a face”, analiza de sarcină este o
metodă bună pentru a asigura includerea unui conţinut relevant. Dacă cursul
nu este orientat profesional, o analiză a problematicii trebuie să fie conducă
spre clarificarea relaţiileor dintre concepte.
Definirea obiectivelor didcatice clarifică aşteptările studenţilor.
Obiectivele şi problematicile relevante sunt apoi organizate într-o structură
logică folosind diferite metode de secvenţiere.

Bibliografie

[1] Al-Jarf A, Sado R., Effect of on-line learning on struggling ESL

college writers, Proc. National Educational Computing Conference, San
Antonio, TX, 2002;
[2] Allen E., J. Seaman, Making the grade – on-line education in the
United States, 2006 (Babson Survey Research Group, the Sloan
Consortium, Sloan-C Publications, 2006;

90
 [3] Vermunt D. J. Vermetten Y. J., Patterns in student learning:
relationships between learning strategies, conceptions of learning, and
learning orientation, Educational Psychology Review, 16(4), December
2004;
[4] Daniel, D., J. Broida, Using Web-based quizzing to improve
exam performance: lessons learned, Computers in Teaching, 31(3), 2004;
[5] Jones E., A comparison of all Web-based class to a traditional
class, Texas, USA, (ERIC Document Reproduction Service ED 432 286.),
1999;
[6] Liu L. & L. Johnson, A new approach of design: technology
integration as information system development, Technology & Teacher
Education Annual 2000, Charlottesville, VA: AACE, 2003;
[7] Liu Y., Impact of on-line instruction on teachers' learning and
attitudes toward technology integration, The Turkish On-line Journal of
Distance Education, 6(4), 2005;
[8] McCollum L., A professor divides his class in two to test value of
on-line instruction, Chronicle of Higher Education, 43(23), 1997;
[9] Nacarro P., J. Shoemaker, The Power of cyberlearning: an
empirical test, Journal of Computing in Higher Education, 11(1), 33, 1999;
[10] Ryan P., Student assessment comparison of lecture and on-line
construction equipment and method classes, T. H. E. Journal, 27(6), 2000;
[11] Schulman A. H.,&R. L. Sims, Learning in an on-line format vs.
an in-class format: an experimental study, T. H. E. Journal, 26(11), 1999;
[12] Waschull S. B., The on-line delivery of psychology courses:
attrition, performance, and evaluation, Teaching of Psychology, 28(2),
2001;
[13] Zhang D., Study on the feasibility to teach computer science
technology course on-line, Proc. Society for Information Technology and
Teacher Education International Conference, Orlando, Florida, 2006;

91
 Capitolul 7
APLICAŢII DE TIP SITE-BUILDER

„Orice tehnologie suficient de avansată

este imposibil de distins de magie.”
Arthur C. Clarke

După ce veţi parcurge acest capitol trebuie să ştiţi:

ƒ să descrieţi avantajele şi limitările dezvoltării unui site Web
destinat lucrului la clasă;
ƒ să enumeraţi secţiunile care trebuie să existe în structura unui site;
ƒ să identificaţi platforme pentru crearea unui site Web gratuit şi
să analizeze principalele caracteristici ale acestora;
ƒ să descrieţi suita de aplicaţii “Google Apps for Education”;
ƒ să prezentaţi etapele care trebuie parcurse pentru utilizarea
suitei de aplicaţii “Google Apps for Education”.

7.1. Elementele de bază conţinute de un site Web destinat

lucrului la clasă
Site-urile Web ale profesorilor constituie o resursă excelentă atât
pentru studenţi cât şi pentru profesori sau părinţi, astfel:
- în primul rând, aceste site-uri oferă studenţilor posibilitatea de a
accesa suportul de curs al profesorului şi de a consulta o gamă variată de
resurse de învăţare relevante pentru subiectele abordate la clasă, cum ar fi:
hyperlink-urile, jocurile educative, înregistrări video etc. Studenţii pot
formula / răspunde la întrebările postate de către profesor sau de către alţi colegi.
- de asemenea, prin utilizarea site-rilor Web, profesorii pot
beneficia în orice moment de feedback cu privire la îndeplinirea sarcinilor
prevăzute în tema dată pentru acasă, pot propune studenţilor fişe de lucru

92
sau teste, pot efectua sondaje în orice moment sau pot transmite indicaţii
către studenţi. Profesorii pot publica lucrările studenţilor cu scopul creării
unui feedback constructiv.
- site-urile profesorilor pot conţine o secţiune dedicată resurselor
destinate părinţilor, inclusiv un blog. Acest mijloc de comunicare permite,
de asemenea, părinţilor o modalitate uşoară de a rămâne în contact cu
problemele legate de şcoală.
Profesorii care doresc să creeze un site Web ar trebui să aibă în
vedere includerea următoarelor secţiuni:
- descrierea cursului – în care sunt prezentate studenţilor
obiectivele didactice, procedurile care vor fi folosite în predare şi învăţare,
modalităţile de evaluare etc.;
- materiale educaţionale utilizate la clasă: suport de curs, fişe de
aplicaţii, teste etc.;
- hyperlink-uri către resurse educaţionale relevante care să permită
studenţilor să înveţe mai multe despre conţinut;
- sarcini de lucru şi indicaţii care îi ajută pe studenţi să
aprofundeze conţinuturile educaţionale prezentate la clasă;
- anunţuri şi evenimente care trebuie să fie făcute publice;
- informaţii destinate părinţilor care ar putea ajuta la atingerea
obiectivelor educaţionale, prin implicarea părinţilor, în mod activ, într-un
rol de parteneriat.
- hyperlink-uri către site-uri care oferă informaţii cu privire la
legislaţia din domeniul educaţional;
- Curriculum Vitae în care profesorul prezintă principalele realizări
academice şi profesionale. Acesta poate include, de asemenea, o listă cu
interese, hobby-uri etc.
- date de contact – această secţiune poate include modalităţile prin
care elevii sau părinţii pot contacta profesorul.

7.2. Platforme pentru crearea unui site Web gratuit

Graniţele dintre platformele Web, platformele blog şi platformele
wiki nu sunt întotdeauna clar delimitate. Cu toate acestea:
- site-urile Web sunt utile pentru a furniza o sursă statică de
informaţii;

93
 - blog-urile permit actualizări frecvente şi favorizează
comunicarea;
- wiki permit colaborarea cu scopul creării unui site Web de
referinţă.
Profesorul care doreşte să creeze un site Web gratuit poate utiliza
una dintre următoarele platforme:
- Google Sites (https://www.google.com) – oferă o varietate mare de
şabloane care se pot utiliza şi personaliza. Pentru accesarea acestei aplicaţii
utilizatorul trebuie să aibă un cont Google. Adăugarea ulterioară a altor
contributori la acest site este foarte simplă prin utilizarea opţiunilor de partajare.

Figura 7.1. Interfaţa Google Sites

94
 - Webs (www.Webs.com) are toate caracteristicile specifice unui
unei platforme ce oferă posibilitatea creării unui site Web gratuit. Această
platformă oferă o mare varietate mare de şabloane şi machete ce pot include
videoclipuri, calendare, sondaje etc.

Figura 7.2. Interfaţa Webs

- WordPress.com (www.wordpress.com) este un serviciu gratuit

pentru crearea de site-uri Web şi bloguri. Este nevoie de mai puţin de un
minut pentru a crea un site. În cadrul site-ului poate fi integrat un blog. De
asemenea, pot fi adăugaţi mai mulţi autori la acelaşi site.

95
 Figura 7.3. Interfaţa WordPress.com
- Weebly for education (http://www.weebly.com) – este o platformă
foarte intuitivă şi care oferă profesorilor şi studenţilor multiple caracteristici
pentru crearea un site Web. Weebly pentru Educaţie oferă posibilitatea
creării unor conturi separate pentru studenţi, care pot fi gestionate şi
moderate de către profesori. Astfel, profesorii pot crea conturi pentru
studenţi în care aceştia să construiască propriile site-uri şi blog-uri.

Figura 7.4. Interfaţa Weebly

96
 - SchoolRack (http://www.schoolrack.com) – oferă un serviciu
gratuit pentru construirea şi găzduirea site-urilor Web ale profesorilor. Spre
deosebire de alte soluţii orientate spre o audienţă generală, SchoolRack are
caracteristici special concepute pentru profesori. De exemplu, profesorii ar
putea posta sarcini de lucru cu descrieri complete, aşteptări şi termene
limită. Pentru studenţi şi părinţi sunt oferite conturi gratuite care permit
comunicarea cu profesorii. După ce elevii şi părinţii s-au activat conturile,
pot fi trimise mesaje directe grupurilor create.

Figura 7.5. Interfaţa SchoolRack

- Jimdo (http://www.jimdo.com) oferă o gamă largă de şabloane,

machete, opţiuni de fundal şi opţiuni pentru editare. După alegerea unui
şablon, parametrii impliciţi ai acestuia pot fi modificaţi utilizând limbajele
HTML şi CSS. În afară de opţiunile de design, Jimdo oferă utilizatorilor
posibilitatea de a crea un blog ca element al site-lui.

97
 Figura 7.6. Interfaţa Jimdo

7.3. Google Apps for Education

Google Apps for Education (http://www.google.com) este o suită de
aplicaţii gratuite destinate şcolilor şi universităţilor. Google Apps include:
− Gmail (servicii de e-mail);
− Google Calendar (partajarea calendarului);
− Google Drive (crearea şi partajarea on-line a documentelor;foilor
de calcul, prezentărilor, formularelor);
− Google Video (partajarea videoclipurilor);
− Google Sites (crearea site-urilor Web prin integrarea de imagini,
videoclipuri, documente etc.);
− instrumente pentru administrare;
− suport pentru utilizatori etc.

98
 Figura 7.7. Interfaţa Google Apps for Education

Google Sites este probabil cel mai simplu mod de a partaja

informaţii on-line rapid. Această platformă face colaborarea ca o parte
simplă şi naturală a procesului de creare a unui site web, de asemenea,
permite crearea de site-uri destinate utilizării la clasă, permite creatorilor de
site-uri administrarea acestora în echipă etc.
Profesorii pot crea propriile pagini Web accesând platforma la
adresa Web: sites.google.com. Pentru conectarea la platforma Google Sites
este nevoie de un cont Google.
Primul pas în acest proces constă în a crea propriul site Web.
Singura setare în procesul de creaţie care nu se poate schimba ulterior este
adresa URL a site-ului. Alte elemente precum titlul, tema, culorile, şi

99
descrierea site-ului pot fi modificate ulterior. O atenţie deosebită trebuie
acordată configurării corecte a setărilor de partajare. Pentru ca site-ul să nu
fie vizualizat de anumite persoare selectăm opţiunea Only people I specify
can view this site, în caz contrar bifăm caseta corspunzătoare opţiunii
Everyone in the world can view this site.
Următorul pas, după ce aţi făcut site-ul dvs., constă în a edita pagina.
Pentru aceasta utilizăm editorul pagii Web, Edit Page. Aceasta funcţionează
ca un procesor de text îmbunătăţit cu capacitatea de a adăuga cu uşurinţă
imagini şi hyperlink-uri la o varietate de resurse. De asemenea, aspectul site-ul
poate fi îmbunătăţit cu uşurinţă şi pot fi încorporate diverse elemente, din Google
Drive sau Google Calendar. În timpul editării, pagina creată poate fi salvată şi
accesată în orice moment pentru a o modifica şi a actualiza.

7.4. Concluzii
Graniţele dintre platformele Web, platformele blog şi platformele
wiki nu sunt întotdeauna clar delimitate. Cu toate acestea există o
multitudine de platforme care oferă posibilitatea creării şi găzduirii gratuite
a site-urilor utilizate în scop educaţional.
Site-uri Web create cu suita de aplicaţii Google Sites pot fi extinse,
personalizate şi partajate astfel încât să corespundă cerinţelor pentru care a
fost proiectat. Pot fi experimentate opţiunile din meniuri şi setările privind
confidenţialitatea. Site-ul poate fi partajat astfel încât studenţii să poată
colabora în cadrul echipelor constituite la nivel de clasă de nivel de clasa.

Bibliografie

[1] Armitage J. M., Using Learning Platforms to Support

Communication and Effective Learning, International Journal of Virtual and
Personal Learning Environments, v.2 n.1, January 2011;
[2] Boles D. W., Google Apps Administrator Guide: A Private-Label
Web Workspace, 1st edition, Course Technology Press, 2007;
[3] Carey, C., Lien, J., Draggon, M., & Ryan, S, An Educator's
Guide to Google Apps for. Education , FTC Publishing, 2007;
[4] Wilson, S., Sharples P., Griffiths, D., Distributing education
services to personal and institutional systems using Widgets, Proceedings of
the First International Workshop on Mashup Personal Learning
Environments, Maastricht, Netherlands, 2009.

100
 Anexa 1
Instrumente tehnice pentru sala de clasă

1. Google Sites: website-uri gratuite online construite de Google.

2. Weebly: instrument online gratuit pentru construirea de website-uri.
3. Wix: instrument online gratuit pentru construirea de website-uri
bazate pe aplicaţii flash.
4. Google Drive: creator gratuit de fişiere word online.
5. Google Maps: instrument gratuit pentru crearea de hărţi personalizate
6. Google Earth: aplicaţii soft-uri ce se pot descărca gratuit pentru
interacţionarea cu lumea.
7. Mixbook: instrument gratuit online de creare de carte în format
digital unde se poate integra, edita şi distribui produsul final; versiunile
printate sunt costisitoare.
8. VoiceThread: instrument online gratuit de creare de prezentări
multimedia care pot include poze, colaborări de grup, comentarii şi fişiere
video.
9. Wallwisher: structură de bază rapidă, simplă de pagini web
necompletate care pot fi utilizate pentru a urmări note, posta comentarii,
brainstorming (împărtăşire de idei) etc.
10. TEDEd: site gratuit care utilizează TedEd şi YouTube pentru a
crea conţinut video interactiv.
11. Google +: Instrument de media social care poate fi utilizat în sala de
clasă pentru colaborarea de grup (similar Facebook-ului sau altor site-uri
media sociale, a se verifica cu administraţia înainte de a-l utiliza şi de a
comunica clar cu părinţii elevilor în legătură cu utilizarea acestuia).
12. Prezi: instrument gratuit online pentru a crea prezentări puternice
şi interactive.
13. Animoto: instrument online facil de utilizat pentru a combina
teme, poze, fişiere video şi muzică pentru a crea şi a distribui fişiere video;
există versiuni gratuite dar şi cu plată, iar pedagogii pot beneficia de
versiuni îmbunătăţite.
14. Powtoon: instrument nou de prezentare video care foloseşte
animaţie şi funcţia de ”drag and drop”; în prezent în versiune beta (2012).

101
 Anexa 2
Software educaţional

1. Free Rice: furnizat de Unicef, acesta este un website gratuit de

construire de vocabular pe multiple arii de subiecte care strânge donaţii
pentru a hrăni oamenii săraci.
2. Chemistry Drills.com: exerciţii online şi practice de rezolvare de
probleme din arii multiple ale chimiei.
3. Pearson Success Net: instrument online care furnizează sprijin
pentru disciplina matematică studenţilor, se acordă acces gratuit şcolilor
care utilizează manuale Pearson.
4. Khan Academy: peste 3.000 de fişiere video educaţionale gratuite
pentru disciplinele matematică şi istorie.
5. Your Teacher.com: mii de tutoriale video online de matematică;
sunt disponibile şi aplicaţii.
6. We Seed.com: simulare stocuri de piaţă
7. Playing History.org: site web cu numeroase jocuri bazate pe
disciplina istorie.
8. FunBrain.com: numeroase jocuri educaţionale animate.
9. iCivics.org: jocuri cu simulare online la persoana I pe diferite
tematici civice.
10. Jewel of the Valley: realitate creată a războiului civil Civil.

102
 Anexa 3
Resurse educaţionale

1.TED: sursă video online pentru tematici interesante şi convorbiri ale

experţilor.
2. Zotero: instrument gratuit pentru colectarea, organizarea, distribuirea şi
citarea resurselor; este necesar motorul Mozilla Firefox pentru a-l putea descărca
3. Flickr: sursă excelentă de imagine cu facilităţi creative.
4. YouTube Education: sursă de partajare video care poate fi filtrată după
conţinut.
5. YouTube: resursă excelentă de partajare video.
6. Vimeo: resursă de încărcare, distribuire şi creare de fişiere video.
7. Visual.ly: sursă excelentă de infografică care poate fi distribuită şi
integrată cu uşurinţă; se va extinde o facilitate nouă pentru a permite crearea de
infografiice personalizate.
8. DocsTeach: alimentat de Arhivele Naţionale pentru a găsi cu uşurinţă
resurse primare, instrumente pentru profesori, precum şi activitate de învăţare
creativă şi interactivă.
9. Library of Congress: bibliotecă extinsă a Congresului SUA pentru
furnizarea de cunoaştere şi creativitate în beneficiul poporului american.
10. CyArk: organizaţie al cărei scop este de a furniza conservarea digitală a
patrimoniului mondial; conţine informaţii online despre locuri din întreaga lume în
imagini digitale şi planuri de lecţie.
11. National Geographic: resursă educaţională extraordinară despre lumea
în care trăim.
12. History Link.com: enciclopedie gratuită online de resurse istorice a
statului Washington.
13. STEM Collaborative: Iniţiativa Știinţă, Tehnologie, Inginerie şi
Matematică pentru a furniza studenţilor activităţi antrenante în aceste domenii
Science, Technology, Engineering, & Math initiative to provide students with
engaging activities in these areas.
14. Edutopia: sursă online pentru a furniza profesorilor informaţii asupra a
ce se folosi în sala de clasă.
15. Delicious: instrument online pentru colectarea, organizarea şi
distribuirea de website-uri.
16. Screencast-O-Matic: software gratuit online de captură de ecran pentru
crearea de fişiere video.

103
 EDITURA UNIVERSITĂŢII NAŢIONALE DE APĂRARE
„CAROL I”

Redactor: Laura MÎNDRICAN

Tehnoredactor: Gabriela CHIRCORIAN
ISBN 978-606-660-063-7

Lucrarea conţine 104 pagini.

Tipografia Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”

Şoseaua Panduri, nr. 68-72, sector 5, Bucureşti
Tel./Fax 319.59.69; 319.48.80/0215; 0453

B. 759/2013 C. 266/2013

104
 ]
View publication stats

EDITURA UNIVERSITĂŢII NAŢIONALE DE APĂRARE „CAROL I”

(Editură cu prestigiu recunoscut de Consiliul Naţional de Atestare
a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare)
Şoseaua Panduri, nr. 68–72, sector 5, Bucureşti
Tel./Fax. 00-40-021-319.59.69; 00-40-021-319.48.80 / 0215; 0453

I S B N 9 7 8 -6 0 6 - 6 6 0 -0 6 3 -7

EDITURA UNIVERSITĂŢII NAŢIONALE DE APĂRARE „CAROL I”

BUCUREŞTI, 2013