Sunteți pe pagina 1din 261

HOMOSEXUALITATEA

ŞI BISERICA
Articolele prezentate au fost publicate iniţial pe site-ul
www.contracurentului.com.

Traducerea şi tehnoredactarea: www.contracurentului.com

Pentru informaţii sau sugestii


ne puteţi scrie la adresa admin@contracurentului.com.
155 DE MILIOANE DE HOMOSEXUALI AU NEVOIE
SĂ LI SE VESTEASCĂ EVANGHELIA. TE CHEAMĂ
DUMNEZEU?

Bărbaţi şi femei se
luptă cu homosexualitatea,
în fiecare cultură şi în
fiecare ţară din lume.
Numărul estimativ al celor
care se luptă cu
homosexualitatea este
arătat în figura alăturată.
Din cauză că atât de
mulţi creştini refuză să
aibă de-a face cu ei,
homosexualii reprezintă cel mai mare grup de populaţie din
întreaga lume căruia nu i vesteşte Evanghelia în mod deliberat.
Majoritatea se află în regiunile din Orientul Îndepărtat,
începând din India şi până în China şi în regiunea Asia/Pacific.
Sunt multe locuri, în afara Americii de Nord, unde nu există
ajutor pentru cei care caută eliberarea de homosexualitate.
[155 Million Homosexuals Need to Be Reached. Is God Calling
You? Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat
cu permisiune.]

AI FOST VINDECAT CA SĂ VINDECI!


COSMIN

Ce înseamnă să fii homosexual? Mai ales în ziua de astăzi,


când caracterul este aşa des asasinat? Când senzualitatea a atins
cote maxime?
Orice om are nevoie de cunoaştere şi, mai ales, de relaţii
bazate pe dragostea care se împlineşte dăruind, numită agape.
Reţeta fericirii exact acest lucru înseamnă: relaţii perfecte, între
persoane perfecte. Dar, fiindcă noi nu suntem perfecţi, fericire

-3-
nu vom avea. Omul este făcut pentru relaţii, precum peştele
pentru apă. Dar omul poate fi abuzat emoţional şi fizic. Emoţia
lasă urme adânci în personalitatea lui, de aceea orice fel de abuz
care are implicaţii sentimentale afectează reciproc pe cei
implicaţi în actul sexual.
Sunt unii homosexuali care nu doresc să se implice
emoţional, vor doar sex, eros, senzualitate. Însă orice
homosexual este însetat după agape, acea dragoste care dă tot ce
are, care se împlineşte dăruind. Dar în ziua de astăzi găseşti mai
mult dragostea fileo, care este între prieteni, jumătate tu,
jumătate eu, care nu are implicaţii totale, profunde pentru cei
doi îndrăgostiţi.
Suntem martorii unui mare colaps universal privind relaţiile,
colaps privind familia şi echilibrul natural al bărbatului,
neîmplinit sexual. Foamea aceasta care îl macină mereu, aşa
cum Eminescu spunea în poezia lui: „Ce e amorul? E un
lung/Prilej pentru durere,/Căci mii de lacrimi nu-i ajung/Şi tot
mai multe cere.” Erosul e o foame care poate calma doar
temporar sufletul, privind cunoaşterea atât de însetată a omului
după om.
Cum ar trebui un om care Îl cunoaşte pe Dumnezeu să se
poarte cu aceşti oameni răniţi? Fiecare are o problemă: de
relaţionare, nu a avut tată ca model, a fost abuzat în tinereţe, iar
acum aceasta îi aduce o anumită plăcere, a fost curios şi un altul
l-a introdus în „tainele vieţii gay”, taine care l-au lăsat pe
jumătate mort.
Precum spunea un mare scriitor: „Cel care nu se stăpâneşte
în orice domeniu, chiar şi în sex, nu are energie înmagazinată,
rezervată pentru performanţe.” Sexul e ca un izvor, prin care
curge ce e mai bun din tine, dar dacă suprasoliciţi sau foloseşti
in mod păcătos acest lucru, te vei distruge.
Calităţile unui om care îi ajută pe aceşti tineri homosexuali
care doresc relaţii – tineri atât de răniţi, fără un sistem de valori
în propria viaţă – ar fi „armele” cu care Cristos a venit în lume,
cu care a luptat, şi anume: adevărul, dragostea şi jertfa de sine.
De ce ne este aşa de jenă şi ruşine de ei? De ce nu suntem
-4-
obiectivi? Deoarece categorisim păcatul? Păcatul e păcat,
indiferent dacă este făcut cu un bărbat sau cu o femeie. Omul
învaţă păcatul, să îi placă unele aşa-zise plăceri, nu învaţă să-i
placă ceea ce trebuie să facă. De aceea, omului lui Dumnezeu îi
trebuie „ochelarii” lui Dumnezeu, prin care se uită şi priveşte pe
toţi, ca pe nişte oi fără păstor. Apocalipsa 21:8: „Cât despre
scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori...” Nu ştiu dacă este destul de
clar: dacă îţi asumi natura Diavolului, tu decizi pe cine îl asculţi.
Pe cine-l crezi, pe acela-l asculţi, pe cine-l asculţi, ca acela devii
şi ca cine devii, cu acela vei locui.
Obiceiurile rele nu se schimbă peste noapte. Orice păcat
care te domină, orice viciu poate fi schimbat. Nu uita: de ce te
dezbraci şi apoi cu ce te îmbraci, până când ţi-ai dat toate
silinţele, e o muncă în care Duhul Sfânt te energizează şi îţi dă
puterea necesară.
Homosexualii au nevoie de un păstor care să îi ducă la ape
de odihnă, să observe valoarea egoismului dus până la extreme.
Mulţi psihologi şi consilieri consideră că majoritatea tinerilor
homosexuali sunt extrem de narcisişti, că duc egoismul până la
extreme.
Câţi oameni care nu sunt homosexuali nu duc, într-un alt
fel, egoismul până la extreme, sub altă formă!
Fă-ţi un plan şi spune-I Domnului: „Doamne, cum pot în
săptămâna care urmează să vindec un homosexual, un bărbat
rănit din cauza unei relaţii eşuate? Doamne, adu-mi în cale un
om care Te caută.” Oamenii sunt însetaţi după dragostea de tip
agape. Dacă vei arăta mare interes, Dumnezeu Îşi va face
datoria şi, la timpul potrivit, îi va elibera de sub imperiul
narcisismului.
Un instinct inerent al omului este să caute plăcerile. Chiar
Dumnezeu îmi spune să mă bucur de sex: „Bucură-te de
nevasta tinereţii tale” (Proverbe 5:18) şi să fiu fericit.
Desfătarea în Dumnezeu, dacă e descoperită de orice om,
este un maximum absolut al oricărei dorinţe raţionale, iar ceva
mai presus de aceasta nu poate exista.

-5-
Legea fiinţei umane este să caute plăcerea. Dumnezeu ne-a
făcut ca fiinţe care doresc plăcere, bucurie, desfătare şi fericire.
„Fiule, dă-Mi inima ta şi să găsească ochii tăi plăcere în felul
Meu de a fi.” „Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi
doreşte inima.” (Psalmul 37:4) Când ţi se dăruieşte El pe Sine,
atunci ai toate desfătările. „Bucuraţi-vă în Domnul! Iarăşi zic:
Bucuraţi-vă!” (Filipeni 4:4) „Pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în
nimeni decât în Tine... Cât pentru mine, fericirea mea este să mă
apropii de Dumnezeu.” (Psalmul 73:25, 28)
Doamne, învaţă-ne plăcerea şi desfătarea pe care le găsim în
Persoana Ta, învaţă-ne şi împlineşte-le în noi, ca să putem trăi
plenar, satisfăcător, prin Tine.
Nu numai bărbaţii homosexuali greşesc ţinta, ci şi cei
heterosexuali care se uită după soţia altuia, care caută plăcerea şi
desfătarea în altă parte decât la adevărata sursă. Toţi greşim
ţinta, aşa spune Biblia.
Omul nu e creat pentru sex, ci sexul pentru om. Împlinirea
umană în viaţa fiecărui bărbat este femeia şi Doamne, mulţi
tineri homosexuali am întâlnit care doreau o familie. E adevărat
şi că multe fete din zilele noastre nu mai ştiu nici ele ce vor de la
un băiat şi astfel, încearcă tânărul pasionat în altă parte
împlinirea, din curiozitate.
Noi trebuie să iubim astfel de oameni, prin jertfă de sine.
Unii vor fi foarte reci sentimental, pentru că au trecut prin
experienţe cu sute de băieţi şi chiar şi-au pierdut încrederea, iar
acum se simt ca un pahar gol. De aceea omul poartă o mască,
pentru autoprotecţie, ca să nu fie respins, deoarece respingerea
naşte o puternică durere şi desocializare de alţii.
O, Doamne, ajută-ne să umplem aceste pahare goale. Omul
lui Dumnezeu are şi el un pahar, dar e plin de dă peste el... spre
alţii. Ce uşor unii din noi, evanghelicii, suntem egoişti. Doamne,
iartă-ne! Fă-ne oameni care ajută la bandajarea rănilor, nu la
sângerarea lor.
Cum putem fi, Doamne, balsam pentru alţii, când noi nu
vrem deloc să îi iubim? Ce înseamnă să îi iubim? Să le arătăm

-6-
drumul vieţii presărat cu iubirea lui Dumnezeu, acea dragoste
care satură, care împlineşte pe orice om.
Dumnezeu îmi dă poruncă să iubesc pe Domnul Dumnezeu
şi pe aproapele meu, deci stă în puterea mea să iubesc sau să
urăsc pe cineva. Ai dat ce ai mai bun în tine, iubindu-ţi
„Inventatorul” şi apoi aproapele?
Roagă-te pentru aceşti oameni care nu văd decât cu ochii
fizici, realităţile lumii spirituale. Văzutul devine duşmanul
nevăzutului. Posteşte o zi pentru un homosexual, cum e
Cristian sau Ionel, pentru ca Dumnezeu să-i descopere
frumuseţea plăcerii în El.
Doamne, ajută-ne să acceptăm aceşti oameni. Doamne,
schimbă-mi atitudinea faţă de ei. Aşa cum Tu îi accepţi, cum ai
acceptat femeia prinsă în preacurvie, ajută-ne şi pe noi să îi
ajutăm şi să fim unelte prin care să rupi egoismul şi narcisismul
secularizat în postmodernism.
Dragostea nu caută folosul său, acoperă totul, suferă totul şi
crede totul (1 Corinteni 13). Mă bucur nespus de mult că
Dumnezeu iubeşte homosexualii, dar nu le acceptă ideile. Eu îi
iubesc foarte mult, uite, de exemplu, azi a venit la mine unul
care nu poate procrea, nu poate să se căsătorească şi să aibă
urmaşi, predispoziţia lui este pentru viaţa homosexuală.
„Caut... un om... care să stea în mijlocul spărturii”, spune
Dumnezeu. (Ezechiel 22:30) „Caut un om care să simtă ca Mine
şi care să empatizeze cu cei bolnavi, care au nevoie de Doctor.”
Oare tu, cel care citeşti aceste rânduri, eşti conştient de
faptul că trebuie să ajuţi pe orice om rănit pe care Dumnezeu
ţi-l scoate în cale?
Biblia e o voce care vorbeşte aşa clar lumii de azi, inclusiv
ţie şi mie. Nu dispreţui mucul care mai fumegă, nu te socoti
singur înţelept, ci caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca
un lucrător încercat, care nu are de ce să-i fie ruşine.
(2 Timotei 2:15)
Oare toţi homosexualii ajung în iad? O fi aşa dur
Dumnezeu? Duritatea nu înseamnă răutate, ci dreptate. Nu uita:
Dumnezeu este foarte aspru cu Sine, nu tolerează nimic rău la
-7-
El, dar tolerează pe alţii. Noi suntem invers: toleranţi cu noi şi
aspri cu ceilalţi. Fii tolerant, nu argumenta păcatul, fii flexibil,
dar nu un om care acceptă păcatul în viaţa unui om. A fi
tolerant înseamnă să iubeşti pe păcătos, dar să nu iubeşti păcatul
lui.
Caută şi în scrum, poţi găsi bijuterii şi acolo. Să nu zideşti ce
Dumnezeu demolează şi să nu demolezi ce Dumnezeu zideşte.
Zideşte în oameni dragoste agape.
Dumnezeule, deschide-mi ochii, să Te pot vedea în mine şi
împrejurul meu. Învaţă-mă să ascult! Vremurile sunt
zgomotoase şi urechile mele au obosit din cauza miilor de
sunete stridente care le asaltează fără răgaz. Vreau receptivitate
spirituală, Doamne. Am fost orb la Prezenţa Ta. Deschide-mi
ochii, ca să Te pot vedea în fiecare om de lângă Mine.
Doamne, Tu nu ai venit să faci din oamenii religioşi oameni
şi mai religioşi, ci din omul pierdut (pe un om fără dragoste
agape, un homosexual), copilul Tău. Cei sănătoşi nu au nevoie
de Doctor, ci bolnavii, cei care au sentimentele zdrobite, cei
care caută în altă parte, în puţuri care nu ţin apă, adevărata apă
vie. Ce uşor e să le spunem acestor oameni: „Du-te şi nu mai
păcătui”, dar fără să îi acceptăm ca semănând cu noi.
Care e diferenţa dintre tine şi un homosexual? Tu eşti un
păcătos iertat de Fiul lui Dumnezeu, iar el, unul care nu este
iertat, care nu cunoaşte pe Cristos. Şi chiar dacă cunoaşte,
schimbarea este foarte grea. Uită-te la tine: nu te mai lupţi cu
păcate pe care le consideri mici? Bârfa, indiferenţa, mândria
religioasă. La fel şi ei se luptă, încurajează-i să lupte. Spunând
aceasta urăsc păcatul, dar iubesc pe păcătos. Cineva m-a iubit pe
mine şi mi-a umplut paharul cu dragoste mare, iar eu sunt dator
să umplu paharul altora cu dragostea Lui. Am de unde da. Tu ai
de unde da?
Cristos spune: „Ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia
din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”
(Matei 25:40) Biblia este o voce. Aşteaptă ca ea să-ţi vorbească,
e respiraţia lui Dumnezeu care umple lumea. Eul este vălul
opac, care ne ascunde faţa lui Dumnezeu.
-8-
Realitatea este că Dumnezeu nu tace şi nu a tăcut niciodată.
Este în natura lui Dumnezeu să îţi vorbească. Acum îţi
vorbeşte: „Iubeşte homosexualii acum. Du-le o vorbă bună, că
Eu îi iubesc şi îi vreau în cerul Meu. Nu fi nepăsător, privind
goliciunea vieţii lor.” Dacă paharul tău e plin de dă peste el,
atunci vei da afară ceea ce e mai bun în tine şi etern: iubire
pentru cei care nu ştiu decât eros, agape pentru cei care nu ştiu
ce e ea, dar care tânjesc după ea, fiind bolnavi după ea. Dacă
paharul tău e gol, vino şi umple-l de la sursa de viaţă. Eşti
receptiv la vocea care te cheamă să ajuţi un homosexual cu
dragostea agape?
Amabil, blând, flămând şi însetat după dreptate, pasionat
pentru milă, Cristos a venit pe pământ fiindcă a avut milă de cei
căzuţi, să-i ridice, să le dea o şansă nouă. Ferice de cei care-s ca
El şi nu lovesc pe cel lovit, pe cel căzut, ci se duc să-l ridice. E
prea multă răutate între noi, ştim să judecăm, să dăm afară, dar
câţi dintre noi ştiu să vindece, să ridice, să se îndure, cu preţul
jertfei de sine? Când trăieşti mila şi blândeţea, atunci Îl ai pe
Cristos.
Meditaţii îndelungate asupra Scripturii ne vor purifica şi vor
dirija privirea noastră; părtăşia în biserică ne va lărgi perspectiva
şi ne va mări dragostea faţă de ceilalţi. Serviciul divin, lucrarea,
activităţile cu homosexualii, toate sunt bune şi creştinii trebuie
să se angajeze în ele. Dar la temelia tuturor acestor lucruri stă
deprinderea lăuntrică de a privi la Dumnezeu. Ochi noi, dacă
pot spune aşa, ni se vor dezvolta în suflet. Ajutându-ne să-L
vedem pe Dumnezeu în aproapele de lângă noi, în timp ce ochii
noştri exteriori văd doar priveliştile acestei lumi efemere.
Doamne, păcatul mi-a întunecat privirea, aşa încât Te văd
nedesluşit. Te rog, spală-mă în sângele Tău scump şi curăţă-mă,
să îi văd pe toţi prin ochii Tăi.
Dumnezeu caută mereu inimi cărora să le vorbească şi inimi
pe care să le vindece. Nu uita: Ai fost vindecat ca să vindeci!
[Copyright © www.contracurentului.com. Mărturia lui Cosmin a
fost publicată în cartea Contra Curentului şi poate fi citită online

-9-
pe site-ul cu acelaşi nume. Între timp, Cosmin a părăsit acest
pământ, pentru a locui veşnic cu Acela pe care L-a iubit.]

BĂRBAŢI PĂROŞI ŞI BĂRBAŢI FĂRĂ BARBĂ


DAVID SERVANT

Răspunsurile la ultima mea prezentare online, Un homosexual


pe care îl vei iubi, ca şi la prezentarea lunii anterioare,
Iubesc homosexualii şi sunt frustrat, au fost numeroase. Mulţi cititori
şi-au făcut cunoscute poveştile şi observaţiile. Mulţi au scris ca
să-mi spună cu compasiune că se rugau pentru „Jean Claude”, a
cărui poveste tulburătoare am făcut-o cunoscută în ultima
prezentare online.
Am primit, de asemenea, un număr de răspunsuri de la
oameni buni, care au citat exemple din propria lor experienţă
care nu puteau fi atribuite vreunei cauze de mediu (sugerând o
cauză biologică). Au scris şi alţii, care cred că homosexualitatea
este rezultatul opresiunii sau posesiunii demonice şi că poate fi
vindecată prin exorcism (deşi niciunul nu a citat vreun pasaj din
Biblie care să susţină aceasta sau poveşti personale de succes
despre eliberarea homosexualilor prin exorcism). Câţiva au scris
exprimând condamnări generale ale tuturor homosexualilor. Şi,
în sfârşit, unii au scris ca să afirme că încercarea mea de amator
de a diagnostica rădăcinile atracţiei lui Jean Claude faţă de
persoanele de acelaşi sex nu era departe de adevăr.
Un răspuns pozitiv a venit de la un fost homosexual, pe care
îl voi numi „Roger”. E-mailul lui amabil mi-a adus lacrimi în
ochi şi m-am gândit că spusele lui ar fi de ajutor oricui încearcă
să înţeleagă mai bine (1) câteva posibile rădăcini ale
homosexualităţii, (2) modul de a combate atracţia faţă de
persoanele de acelaşi sex şi (3) luptele cu care foştii homosexuali
se confruntă la integrarea în Biserică şi societate. Cred că va
merita să citiţi, în cele ce urmează, ce mi-a împărtăşit Roger (am
folosit caractere italice la o secţiune, pentru accentuare).
„Am părăsit comunitatea homosexuală cu mai mult de
treisprezece ani în urmă, după ce L-am acceptat pe Cristos, şi
- 10 -
îmi doresc să pot spune că întreaga comunitate creştină m-a
acceptat pe deplin şi că am avut resurse şi o misiune care să mă
ajute în lupta de a învinge adicţiile poftei homosexuale,
pornografiei şi autosatisfacerii. Totuşi, nu aşa au stat
întotdeauna lucrurile. M-am trezit izolat, greşit înţeles, respins,
ignorat şi că, după mântuirea şi botezul meu ulterior cu
Duhul Sfânt, alţi creştini se aşteptau să fiu «liber instantaneu»”.
Eram în situaţia de a alege să resping comunitatea bisericilor
importante şi pe cea a celor locale, când am apelat la doi sau trei
sfinţi evlavioşi, care mi-au slujit cât de bine au putut şi au fost
credincioşi să mă îndrepte întotdeauna înspre Cristos. M-am
găsit în poziţia în care am fost nevoit să... folosesc resursele
unor organizaţii seculare sau creştine care acţionau în afara
Bisericii, pentru a fi ajutat să mă confrunt cu ceva de care
oamenii din jurul meu şi bisericile locale, pur şi simplu, nu erau
echipate să se ocupe. Drept rezultat, am avut parte de multă
amărăciune şi rănire în interacţiunea mea cu mulţi creştini, chiar
şi faţă de cei care încercau cu disperare să-mi slujească, ca şi faţă
de organizaţiile locale. Dar acum, mulţi ani mai târziu, pot să
văd mult mai clar că făceau tot ce puteau ca să-mi ofere
dragostea lui Cristos şi am ajuns, de asemenea, să înţeleg că
amărăciunea, respingerea, egoismul, mila de sine şi mândria sunt
întărituri adânc înrădăcinate în homosexuali, foşti sau de alt fel.
Treisprezece ani mai târziu, deşi nu mă mai aflu în robia
homosexualităţii, încă mă lupt zilnic cu ispitele atracţiei faţă de
persoanele de acelaşi sex. Înclinaţia nu a dispărut niciodată.
Totuşi, puterea ei asupra mea a fost ruptă. După ani şi ani de
întărire a atracţiei faţă de persoanele de acelaşi sex prin
experienţe sexuale, poftă, pornografie şi autosatisfacere, creierul
meu are conexiuni neurologice profunde pentru atracţiile faţă
de bărbaţi.
Nu cred că m-am născut în acest fel. Este atât de clar pentru
mine cum s-a dezvoltat homosexualitatea în viaţa mea, ca o
„configuraţie”, prin relaţia încordată cu tatăl meu, prin
ostilitatea faţă de un frate mai mare şi printr-o mamă
dominatoare şi furioasă. Totuşi, cel mai important şi «esenţa acestui
- 11 -
e-mail» cred că este că eu cred că cea mai profundă cicatrice şi cel mai
important factor în viaţa mea a fost respingerea din partea tovarăşilor de
aceeaşi vârstă.
Am aflat şi cred cu tărie că rădăcina homosexualităţii mele a fost o
inferioritate adânc înrădăcinată a propriei mele masculinităţi ca băiat,
adolescent şi adult, întărită de milioane de ori de respingerea din partea
tovarăşilor masculini de aceeaşi vârstă şi, drept rezultat, de propriile mele
percepţii despre inadecvarea mea. Am suferit, de asemenea, oroarea de a fi
numit «poponar», «surioară», «fată», toate în timp ce mă aflam în umbra
unui frate mai mare, foarte masculin şi atletic.
Este o luptă care continuă şi astăzi. Încă găsesc extrem de
dificil să formez prietenii masculine datorită «blândeţii» mele, ca
să spun aşa, din lipsa unor cuvinte mai potrivite, fiindcă bărbaţii
găsesc într-adevăr dificil să formeze relaţii cu bărbaţi de
patruzeci şi opt de ani, „niciodată căsătoriţi”, care sunt diferiţi
de ei şi de viaţa lor în atât de multe moduri. Numai un bărbat
creştin cu adevărat evlavios, care îşi înţelege propriul păcat, care
a fost zdrobit de el înaintea lui Dumnezeu, se uită la mine şi se
vede pe sine. Nu fiindcă se luptă cu atracţia faţă de persoanele
de acelaşi sex, ci fiindcă îşi cunoaşte adevărata stare înaintea
unui Dumnezeu sfânt şi realizează că nu este diferit. Dumnezeu
a fost bun cu mine şi mi-a dat câţiva asemenea bărbaţi evlavioşi
în viaţă.
Pot să vă spun că a am avut parte de cel mai singuratic, cel
mai dificil drum, pe care nu mi l-aş fi imaginat niciodată, când
am trecut de la viaţa homosexuală la viaţa de om născut din nou
prin Isus Cristos. Nu pot să vă spun că dacă aş fi ştiut cât de
singuratic, confuz, consternant şi frustrant va fi să mă găsesc în
faţa unei lumi care mă vede acum ca „aberant” şi glorifică
homosexualitatea practicată drept normalitate, aş mai fi luat
decizia. Şi o tristă stare de lucruri este că Biserica nu se află
într-o stare cu mult mai bună. Există în Biserică atât de multă
ignoranţă, ură, ostilitate şi înţelegere greşită a acestei situaţii.
Aceia dintre noi care am fost eliberaţi de homosexualitate de
către Cristos trăim în umbra comunităţilor noastre creştine.
Mulţi, pur şi simplu, nu sunt siguri că îi vor pe «foştii
- 12 -
homosexuali» în preajma copiilor lor. Unii chiar nu vor să ne
invite acasă la ei la cină pentru că, pur şi simplu, se simt mai
confortabil cu «familii» şi alte «cupluri». Invitaţiile la evenimente
speciale şi excursii sunt rare. Pastorii chiar nu vor să depunem
mărturie despre eliberarea noastră, fiindcă nu vor «să ne pună în
poziţia de a revela aşa ceva audienţei». Iar lista poate continua.
Totuşi, în opoziţie cu toate acestea este Cristos Însuşi. Sunt
cu adevărat bucuros că nu am ştiut cât de dificil avea să fie.
Pentru că, prin toate, am ajuns să-L cunosc pe El. El a devenit
comoara mea. El a folosit atracţia mea faţă de persoanele de
acelaşi sex ca să-mi arate păcatul meu abject, iar prin urâţenia a
toate, m-a chemat la El. M-a învăţat cum să-L iubesc, cum să-i
iert pe alţii, cum să strig la El şi să fiu complet dependent de El,
ca să mă elibereze nu numai de homosexualitate, pornografie şi
autosatisfacere, ci, cred eu, mai important, ca să-mi dea o inimă
nouă, pentru a mă elibera de adevăraţii uriaşi din viaţa mea:
amărăciunea, duritatea, ura, mânia, defăimarea, bârfa, egoismul,
mila de sine, mândria şi toate celelalte lucruri păcătoase, cu
privire la care numai Duhul Sfânt mă poate lumina şi de care
numai El mă poate elibera. În timp ce scriu acest e-mail... văd
că mai am o cale lungă de străbătut.”
Când am citit scrisoarea lui Roger, m-am trezit dorind ca
mărturia lui despre eliberarea de homosexualitate să fi inclus
eliberarea de ispita homosexuală. Dar a trebuit să-mi reamintesc
că şi eu sunt ispitit de păcate care m-au stăpânit înainte de
venirea la Cristos.
M-am trezit, de asemenea, amintindu-mi cu regret de
momente din copilăria mea când m-am alăturat tovarăşilor mei
de aceeaşi vârstă în batjocorirea unui coleg dăruit artistic care nu
era atletic, aruncându-i vorbe de ocară ca poponar şi homo. Astăzi
este homosexual. Mă întreb cât de mult am contribuit la
identitatea lui sexuală.
În mod clar, Roger identifică respingerea din partea
tovarăşilor de acelaşi sex ca fiind cauza primară pentru robia lui
ulterioară şi pentru luptele lui din prezent cu atracţia faţă de
persoanele de acelaşi sex. Adânc, în interior, Roger tânjeşte, pur
- 13 -
şi simplu, după acceptare. (Şi cine nu o face?) Roger s-a pocăit,
ştiind că pocăinţa este necesară pentru a fi acceptat de cea mai
importantă Persoană, şi anume Isus. Pocăinţa lui totuşi a avut
ca rezultat respingerea sa de către comunitatea homosexuală şi
de către societate în general. El se referă la sine ca „aberant” în
cultura noastră, presupun că din cauză că acum cultura noastră
acceptă atât heterosexualii, cât şi homosexualii – dar nu foştii
homosexuali care s-au pocăit.
În mod tragic totuşi, un bărbat care a avut parte de
respingere în cea mai mare parte a vieţii sale, din partea familiei
şi a tovarăşilor de aceeaşi vârstă, care s-a descurcat cu
respingerea, într-o anumită măsură, prin perversiune sexuală, şi
care a suferit apoi şi mai multă respingere de la comunitatea
homosexuală şi societate, când a căutat acceptarea lui
Dumnezeu, a suferit şi mai multă respingere de la „oamenii lui
Dumnezeu”! Nu este de mirare că a scris: „a avut parte de cel
mai singuratic, cel mai dificil drum, pe care nu mi l-aş fi
imaginat niciodată când am trecut de la viaţa homosexuală la
viaţa unui om născut din nou prin Isus Cristos”.
Dacă este ceva ce putem învăţa de la Roger, este că ar trebui
să le întindem o mână homosexualilor, cu dragoste şi acceptare
– bineînţeles, fără a compromite standardele de sfinţenie ale lui
Dumnezeu. Dacă lumea homosexuală vede Biserica fiind plină
de ură şi respingere, s-ar părea că există puţine şanse ca
homosexualii să devină interesaţi de ceea ce avem de oferit prin
Evanghelie. Tind să cred că, de fapt, lumea homosexuală ne
vede într-adevăr ca plini de ură şi respingători – şi adesea pe
bună dreptate.
Iar când homosexualii se întorc cu adevărat la Isus, ar trebui
să fie copleşiţi cu dragoste şi acceptare. Slavă Domnului că Roger
a găsit câţiva bărbaţi creştini care au făcut asta pentru el. Dar
imaginea Bisericii mai largi, pe care o zugrăveşte el, ne face
cunoscut că mai sunt multe de făcut pentru o îmbunătăţire a
atitudinii noastre.
Daţi-mi voie să spun încă o dată că nu sugerez că motivul
oricărei orientări homosexuale este cel din cazul lui Roger. În
- 14 -
mod clar, orientarea homosexuală nu este întotdeauna cauzată
de un mediu familial disfuncţional sau de abuzul din partea
tovarăşilor de aceeaşi vârstă. Părinţii buni nu ar trebui să se
condamne.
Încă un lucru
În Biblie învăţăm că Dumnezeu îi face pe unii „bărbaţi
păroşi”, ca pe Esau, şi că Dumnezeu îi face pe unii „bărbaţi fără
barbă” (a se vedea Geneza 27:11). Amândoi bărbaţii erau
bărbaţi:
„Esau a ajuns un vânător îndemânatic, un om care îşi
petrecea vremea mai mult pe câmp; dar Iacov era un om liniştit,
care stătea acasă în corturi.” (Geneza 25:27, subliniere adăugată)
Nu ne putem opri să ne întrebăm dacă, trăind în America
modernă, Iacov ar fi fost etichetat, catalogat şi ar fi sfârşit apoi
confruntându-se cu aceleaşi lupte ca Roger.
Să-i iubim şi să-i susţinem pe „bărbaţii fără barbă” pe care îi
face Dumnezeu. Să încetăm să definim masculinitatea printr-un
anumit set de trăsături de personalitate. Nu toţi suntem fanatici
ai fotbalului, nu toţi avem coarne de cerb atârnând pe pereţi şi
nu toţi putem identifica doar trei feluri de flori.
Isus era bărbat, dar nu S-a potrivit întotdeauna şablonului
masculin modern. Nu a avut niciodată o întâlnire cu o femeie şi
nu s-a căsătorit niciodată, şi a spus o dată că unii bărbaţi „sunt
fameni, care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăţia
cerurilor”. (Matei 19:12) A plâns în public, ceva ce băieţeilor li
se spune că fac doar fetiţele. (Luca 19:41, Ioan 11:35) A
petrecut timp cu copiii. (Matei 19:13-14) A pregătit micul dejun.
(Ioan 21:9-12) A spălat picioarele altor bărbaţi. (Ioan 13:3-5)
Aparent nu L-a deranjat că Ioan s-a rezemat de pieptul Lui la
ultima cină. (Ioan 13:21) Odată a fost surprins spunând despre
oamenii din Ierusalim: „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe
proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine; de câte ori am
vrut să strâng pe fiii tăi, cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-
aţi vrut!” (Luca 13:34) El nu a fost exact bărbatul tipic
modern...

- 15 -
[David Servant, Hairy Men and Smooth Men. Copyright ©
2014 David Servant. David a slujit mai bine de treizeci şi cinci
de ani în misiunea vocaţională. Este fondatorul şi Preşedintele
Heaven’s Family, o misiune creştină care ajută la înaintarea
Împărăţiei lui Dumnezeu. Este autorul a numeroase cărţi, care
includ Forever Rich şi The Disciple-Making Minister. David şi Becky
sunt căsătoriţi de treizeci şi opt de ani. Ei au trei copii adulţi
căsătoriţi şi şapte nepoţi. Site-ul personal al lui David este
www.davidservant.com. El poate fi contactat la adresa de e-mail
information@shepherdserve.org.]

CAMARADERIA CELOR RĂNIŢI


SCOTT DAVIS

Cu patru ani în urmă, un prieten apropiat de la biserica mea


din campus mi-a spus că avea atracţii faţă de persoanele de
acelaşi sex. Nu mi se mai întâmplase niciodată aşa ceva. Am fost
şocat, confuz şi complet nesigur cum să mă raportez la el.
Întrebările mele reprezentau o întreagă gamă, de la cele intens
teologice – „Ce îmi spune asta, dacă îmi spune ceva, despre
credinţa lui? – la cele intens practice: „Mai este în ordine dacă îl
îmbrăţişez?” Întrebările lui erau mult mai profunde: „De ce eu?
Cine sunt eu de fapt? Mă iubeşte Dumnezeu cu adevărat? Ce
fac acum?”
În ultimii câţiva ani, am căutat răspunsuri nu numai la
propriile mele întrebări, ci şi la întrebările şi nevoile inimii lui,
ale celorlalţi tineri pe care i-am întâlnit şi care se luptau cu
aceeaşi dificultate, şi ale nenumăraţilor tineri din biserica mea
care se luptă nu cu atracţia faţă de bărbaţi, ci cu pofta,
pornografia şi necurăţia sufletului, care le distrug vieţile. Ce
înseamnă să fii bărbat într-o lume care ne efeminează prin
imaginile ei distorsionate despre sexualitate şi masculinitate?
Rămân, ca tânăr slujitor la o biserică de colegiu, la ceea ce
consider a fi una din liniile întâi în bătălia pentru suflete. Îi
vedem în fiecare zi pe cei care umblă răniţi, cu zâmbete false pe
faţă, alinându-şi durerea cu alcool, sex şi realizări. Îi vedem în
- 16 -
fiecare zi în biserica noastră. Este nevoie de puţin timp şi de
multă încredere ca să-şi dea măştile jos şi să ne lase să îi vedem
aşa cum sunt. La început am crezut că era ceva ciudat cu mine
fiindcă atrăgeam oamenii răniţi. În cele din urmă, am acceptat
adevărul – nu există oameni care nu sunt răniţi. La îndrumarea clară
a lui Dumnezeu şi cu ajutorul unui prieten minunat, m-am dus
la Conferinţa Exodus 2002 din Chicago, luna trecută. Eram
complet nepregătit pentru ceea ce avea să facă Dumnezeu în
viaţa mea.
Cum poate că aţi înţeles, atracţia faţă de persoanele de
acelaşi sex nu este ceva cu care mă lupt. M-am dus la conferinţă
din dragoste pentru prietenii mei şi din dorinţa profundă de a
face ceva. Nu mă aşteptam să fiu atins în mod personal.
Aşteptam, în cel mai bun caz, ajutor ca să încep un grup de
suport în campus. Cu toate acestea, Dumnezeu avea altceva
pregătit pentru mine.
Acea săptămână a fost pentru mine o experienţă ca rugul
care ardea. A fost o dezvăluire complet neaşteptată a gloriei lui
Dumnezeu în modul cel mai greu de imaginat. Am venit la
conferinţă ca să învăţ cum să îi vindec pe alţii; Dumnezeu mi-a
vindecat propriul suflet. Am venit ca să dobândesc abilităţi
pentru misiune; Dumnezeu m-a atins profund cu prezenţa Lui.
Am venit să învăţ cum să ajut o mică parte din biserica mea;
Dumnezeu m-a învăţat cum să îi ajut pe toţi. Când am ajuns la
Chicago, nu aveam idee cum să îi ajut pe prietenii mei care se
luptau cu atracţia faţă de persoanele de acelaşi sex; aveam numai
un gol în stomac care mă îndemna: „Trebuie să faci ceva!” Când
am plecat, aveam o bază solidă pentru înfiinţarea unei misiuni
pentru cei din biserica mea a căror sexualitate era distorsionată.
Personalul Exodus şi liderii misiunii au fost fantastici. Mi-au dat
o comoară de cunoştinţe din experienţa lor de ani de zile, în
numai câteva zile: am învăţat despre înţelegerea cauzelor
atracţiei faţă de persoanele de acelaşi sex, despre dificultăţile la
care trebuie să se aştepte misiunile care susţin masculinitatea,
cum să îi ajut pe cei răniţi să găsească vindecarea interioară şi
multe altele.
- 17 -
De asemenea, nu am venit la Chicago aşteptând o reînnoire
spirituală personală, dar tocmai aceasta am primit. Închinarea
oamenilor înaintea lui Dumnezeu în acel loc al smereniei şi
frângerii a fost uimitoare! Sentimentul prezenţei lui Dumnezeu
a fost mai presus de orice îndoială. Am venit ca bărbaţi şi femei
smeriţi, profund conştienţi de nevoile noastre, iar Domnul ne-a
întâmpinat acolo. Ei bine, mulţi eram deja conştienţi: trebuie să
merg la o conferinţă Exodus ca să încep să recunosc propriile-mi
nevoi şi răni. În acel weekend, Dumnezeu m-a adus într-o
poziţie nouă de smerenie şi de conştienţă a lucrării Lui în
propria-mi inimă.
Ceva extrem de interesant ce am învăţat la conferinţă a fost
că bărbaţii care se luptă cu atracţia faţă de persoanele de acelaşi
sex au o nevoie disperată de prietenii puternice cu bărbaţi care
nu se luptă cu aşa ceva. Îmi este ruşine că atât de multe biserici
ale lui Dumnezeu au renunţat la responsabilitatea de a-i ajuta pe
bărbaţi şi pe femei să iasă din homosexualitate. Bisericile sunt
locul firesc în care să găsească vindecare spirituală şi în care să
cultive şi să dezvolte prietenii cu persoane de acelaşi sex, dar noi
îi respingem şi îi evităm. Chiar şi cele mai iubitoare şi mai
bine-intenţionate biserici pot avea tendinţa de a-i expedia la
consilieri, când o nevoie semnificativă a lor este, pur şi simplu,
să aibă un prieten bun. Am văzut în propria mea biserică efectul
vindecător pe care îl poate avea un bărbat evlavios, care nu are
atracţii faţă de persoanele de acelaşi sex, asupra unui bărbat care
are asemenea atracţii. Trebuie să ne facem curaj să renunţăm la
stigmatizare şi să-i îmbrăţişăm cu căldură pe homosexuali. Nu
credeţi că Isus ar fi făcut-o?
Raportându-ne ca la nişte egali
Nu suntem chiar atât de diferiţi, tu şi cu mine. Bărbat sau
femeie, heterosexual sau homosexual (iudeu sau păgân, sclav
sau liber, de fapt): toţi suntem răniţi de această lume, toţi
suntem pătaţi de păcatul nostru, toţi suntem iubiţi de
Dumnezeu. Am găsit prietenie şi fraternitate la conferinţă. Am
descoperit că mă puteam raporta la cei care se luptă cu atracţiile
faţă de persoane de acelaşi sex ca la nişte egali, deşi luptele mele
- 18 -
sunt diferite. M-am simţit inconfortabil? Bineînţeles. Dar familia
lui Dumnezeu este o legătură puternică, iar identitatea mea de
bază nu a fost niciodată cea de „heterosexual”, ci cea de „copil
al lui Dumnezeu”.
Credinţa creştină a fost întotdeauna o „camaraderie a celor
răniţi”. David, omul după inima lui Dumnezeu, s-a culcat cu
soţia altui bărbat. Solomon, regele cel înţelept, a fost atras de
numeroasele lui soţii să se închine altor zei. Femeia de la
fântână, a cărei viaţă Isus a acceptat-o cu atâta tandreţe, fusese
căsătorită de cinci ori. Femeia care I-a uns picioarele lui Isus cu
mir era o prostituată. Când a hotărât dintr-odată familia lui
Dumnezeu că numai cei „sănătoşi” ar trebui să fie lăsaţi
înăuntru? Noi suntem Biserica, cei răniţi, aflaţi în procesul de
vindecare. Ar trebui să îi vedem pe homosexuali şi lesbiene
îngrămădindu-se la uşile noastre, renunţând plini de bucurie la
viaţa de păcat datorită dragostei noastre primitoare. Cum de am
devenit duşmanii lor? Suntem cei mai buni prieteni naturali ai
lor! Noi suntem proscrişii, cei răniţi – Biserica.
Darul lui Exodus
Nevoile de bază ale bărbaţilor pe care i-am întâlnit luna
trecută nu sunt diferite de ale mele. Ei tânjesc după o legătură
profundă şi semnificativă cu Tatăl, pe care să se poată baza.
Tânjesc după un model masculin care să le arate cum să fie
bărbaţi adevăraţi. Tânjesc în interiorul lor după o putere
vindecătoare, care să le atingă rănile ascunse şi să le aducă
mângâiere. Au nevoie de Dumnezeu – Tatăl, Fiul şi Duhul.
Nevoile mele nu sunt diferite.
De asemenea, nevoile bisericii mele (pastori, auziţi?) nu sunt
diferite. Trăim în ceea ce este poate cea mai plină de sexualitate
societate din istorie. Nu poţi să mergi pe stradă sau să deschizi
televizorul fără să fii bombardat cu sexualitate distorsionată.
Generaţia mea a crescut îmbibată cu noţiunea că sexul este
cheia către fericire şi către adevărata satisfacţie în viaţă. Ce
minciună tristă, care ne face să ne închinăm mai degrabă unei
versiuni distorsionate a frumosului dar al sexualităţii pe care ni
l-a dat Dumnezeu, decât Creatorului Însuşi.
- 19 -
Generaţia mea şi cei care vin după noi au o sexualitate
distorsionată. Nu numai pedofilii şi violatorii. Nu numai cei
care sunt homosexuali sau lesbiene. Noi toţi. Cultura noastră
este saturată de sexualitate. De ce nu vorbim despre aceasta cel
puţin la fel de deschis duminica dimineaţa, cum o fac cei de la
televiziune la „orele pentru familie”? Membrii bisericilor noastre
au sexualitatea distorsionată în orice mod imaginabil. Le putem
arăta bunăvoinţă ca să-şi facă rănirea cunoscută, fără să îi
condamnăm? Prietenii noştri sunt răniţi în interior. Ne vom
încrede în Dumnezeu pentru vindecarea lor? Este timpul ca
Biserica să înceapă să răspundă cu dragostea şi adevărul lui
Dumnezeu, în puterea Lui.
Ceea ce a dat Exodus este un dar de care Trupul lui Cristos
are nevoie cu disperare. Am simţit la conferinţă o atmosferă
care mă rog să pătrundă în Biserică. Am venit ca oameni care îşi
recunoşteau propria lor rănire şi fără stigmatizare sau tabuuri.
Am strigat ca Dumnezeu să ne vină în întâmpinare acolo. Iar El
a făcut-o! Dumnezeul nostru, Vindecătorul nostru a venit cu
putere la cei răniţi şi smeriţi.
Mă rog ca Trupul lui Cristos să devină mai mult ca acei
bărbaţi şi femei pe care i-am întâlnit la Chicago. Ar trebui să
veniţi şi voi anul viitor. Chiar ar trebui.
[Scott Davis, Camaraderie of the Broken. Copyright © 2002
Scott Davis. Tradus şi publicat cu permisiune. Pentru ajutorul
care nu mai este disponibil la Exodus International, contactează
Exodus Global Alliance.]

CARE ESTE PERSPECTIVA LUI DUMNEZEU DESPRE


HOMOSEXUALITATE?

Mai întâi, Dumnezeu îi iubeşte pe cei care au atracţii faţă de


persoanele de acelaşi sex şi vrea să fie împăcaţi cu El, la fel cum
vrea ca cei cu atracţii faţă de persoanele de sex opus să fie
împăcaţi cu El. El nu face nicio deosebire când Scripturile spun:
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe

- 20 -
singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să
aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16)
În al doilea rând, Dumnezeu explică faptul că păcatul are
impact asupra sexualităţii tuturor; toţi ne-am născut cu o natură
căzută şi trăim într-o lume căzută. Rezultatul este că toţi vom
avea parte de ispitele de a ne folosi sexualitatea şi a ne implica în
activitate sexuală în moduri care se află în afara planului şi
intenţiei lui Dumnezeu. Unii, atât creştini, cât şi necreştini, vor
simţi atracţii faţă de persoanele de acelaşi sex. (Romani 1)
În al treilea rând, Dumnezeu consideră activitatea sexuală cu
o persoană de acelaşi gen ca fiind păcat. (Levitic 18:22,
Levitic 20:13, Romani 1:26-27, 1 Corinteni 6:9-11,
1 Timotei 1:9-10) Dumnezeu fixează limite pentru activitatea
sexuală şi le cere tuturor, indiferent de cine sunt atraşi, să
trăiască în cadrul limitelor Sale. Limitele Sale sunt aceleaşi
pentru toţi. Deşi Scriptura spune că homosexualitatea este
păcat, este clar, de asemenea, că Dumnezeu nu consideră
homosexualitatea cel mai mare păcat. Dumnezeu consideră
adulterul, furtul, beţia, egoismul, minciuna şi înşelăciunea că
sunt păcat, la fel ca homosexualitatea, şi răspunde în acelaşi
mod la toate. (1 Corinteni 6:9-11)
În sfârşit, Dumnezeu le răspunde celor care simt atracţii faţă
de persoanele de acelaşi sex şi celor care s-au implicat în relaţii
cu persoane de acelaşi sex cu o ofertă de îndurare şi iertare, nu
cu respingere şi condamnare. Isus Cristos a arătat răspunsul lui
Dumnezeu când S-a ocupat de oamenii implicaţi în păcate
sexuale. El a oferit îndurare şi iertare, nu judecată şi
condamnare. Şi a oferit speranţă şi eliberare din robia păcatului
sexual. El a arătat, de asemenea, clar că este nevoie de pocăinţă,
iertare şi creştere. Cristos poate să intervină şi va interveni cu
dragostea şi puterea Lui superabundente. Nimeni nu trebuie să
rămână prins în capcana homosexualităţii. Oricine simte atracţii
faţă de persoanele de acelaşi sex, ca oricine altcineva, poate să
devină un om nou în Cristos şi să înceapă o viaţă nouă cu
Dumnezeu. De fapt, Biblia afirmă clar că Biserica timpurie din
Corint includea oameni care fuseseră homosexuali, dar nu mai
- 21 -
erau. (1 Corinteni 6:9-11) Dragostea şi îndurarea lui Dumnezeu
sunt mult mai mari decât orice păcat. Când omul rămâne în El,
Dumnezeu va aduce schimbările necesare.
Când avem de-a face cu cineva care simte atracţii faţă de
persoane de acelaşi sex sau este implicat în homosexualitate,
trebuie să păstrăm în minte gândul că ne confruntăm cu mai
mult decât cu un comportament specific, păcătos. Avem de-a
face cu omul în întregime. Un om cu nevoi reale (de apropiere
faţă de Dumnezeu, de implicare cu alţii, de a da şi a primi
dragoste). Poate că are răni personale profunde. El vrea
speranţă şi un viitor.
Articolul de faţă a abordat pe scurt o varietate de chestiuni
diferite. Alte articole examinează mai amănunţit modul în care
intervine Dumnezeu în vieţile oamenilor, cum putem relaţiona
cu un homosexual şi care ar trebui să fie poziţia Bisericii faţă de
homosexualitate.
Pentru informaţii mai cuprinzătoare, recomandăm cartea
The Complete Christian Guide to Understanding Homosexuality: A
Biblical and Compassionate Response to Same-Sex Attraction [Ghidul
creştin complet pentru înţelegerea homosexualităţii: Un răspuns biblic şi
plin de compasiune cu privire la atracţia faţă de persoanele de acelaşi sex]
de Joe Dallas & Nancy Heche.
[What is God’s view of homosexuality? Copyright ©
Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]

CE NE ÎNVAŢĂ ÎNTRUPAREA DESPRE AJUTORAREA


HOMOSEXUALILOR
TIM WILKINS

Apostolul Ioan scria: „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit


printre noi” (Ioan 1:14). Aceste câteva cuvinte redau puterea,
măreţia, dragostea şi harul Dumnezeului atotputernic. Marele
Creator a coborât la nivelul experienţei omului, pentru a
experimenta oboseala (Ioan 4:6), nevoia de somn (Matei 8:4), de
hrană (Matei 4:2 şi 21:18) şi de apă (Ioan 19:28). Mai important,
a coborât la nivelul nostru pentru a experimenta atracţia
- 22 -
înşelătoare a ispitei, căreia totuşi i S-a împotrivit. „Şi prin faptul
că El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în
ajutorul celor ce sunt ispitiţi” (Evrei 2:18). Ce ne învaţă
întruparea despre ajutarea homosexualilor pentru a ieşi din
homosexualitate? „Întotdeauna Dumnezeu iniţiază căutarea şi
salvarea.” Dumnezeu a părăsit splendoarea cerului pentru
duhoarea unui staul de vite. A renunţat la tronul Lui pentru o
troacă de mâncare rece. Creatorul omnipotent a devenit un
prunc neajutorat, care a trebuit să depindă total de o mamă
biologică şi de un tată adoptiv. Ca şi creştini suntem chemaţi să
fim parte a „căutării şi salvării”. Nu, nu aşteptăm ca
homosexualii să-şi pună în ordine viaţa, înainte să venim în
întâmpinarea nevoii lor; mai degrabă iniţiem salvarea. Isus a
ilustrat frumos aceasta în pilda fiului risipitor. După ce fiul
risipitor îşi risipise moştenirea pe materialism (inclusiv
imoralitate), se întoarce la tatăl său. Singura dată când
Dumnezeu este descris ca grăbit în Sfânta Scriptură este aici, în
Luca 15:20. Tatăl, care Îl reprezintă pe Dumnezeu, aleargă la
fiu! „Dar Tatăl a alergat la fiu, când l-a văzut pe fiu
întorcându-se acasă. Homosexualul trebuie să se pocăiască, să-şi
pună viaţa în ordine, să se acopere cu cenuşă, să spună un
milion de „ave Maria” etc., înainte ca să-l ajutăm.” Aceasta
poate fi o interpretare literală a textului, dar am face bine să ne
amintim că după păcatul lui Adam şi Eva în grădina Edenului şi
în timp ce ei se ascundeau de Dumnezeu, Dumnezeu a iniţiat o
căutare a lor. Geneza 3:9 spune: „Dar Domnul Dumnezeu a
chemat pe om şi i-a zis: Unde eşti?” În excelenta carte Recoltă
nedorită citim: „Creştinii evanghelici îi vor salva pe cei care pier
(pe homosexuali), numai când vor fi siguri că vesta lor de
salvare se va întoarce la ei curată şi în bună stare.” Dar aşa cum
spune cântecul: „El S-a uitat dincolo de greşeala mea şi mi-a
văzut nevoia.” Dumnezeu nu trece cu vederea greşeala noastră;
mai degrabă priveşte dincolo de ea, realizând că avem nevoie de
o relaţie vitală cu El. El ştie, de asemenea, că „despărţiţi de El
nu putem face nimic” (Ioan 15:5). Când Duhul Sfânt începe să
locuiască în viaţa unui homosexual sau în viaţa oricărui alt
- 23 -
păcătos iertat, îi dă putere să trăiască în acord cu Cuvântul Său.
În acest anotimp, când sărbătorim naşterea lui Cristos, haideţi
să ne croim, de asemenea, drum prin confuzia lumii şi să luăm
hotărârea să iniţiem misiuni de „căutare şi salvare”, care să ne
ducă „unde puţini creştini s-au dus înainte” – la homosexuali,
cu un mesaj de vindecare.
[Tim Wilkins, What the Incarnation Teaches Us About Helping
the Homosexual. Copyright © Cross Ministry, Inc. Tradus şi
publicat cu permisiune.]

CE VOM FACE?

La începutul lunii noiembrie a apărut ştirea despre


infidelitatea conjugală a lui Ted Haggard,[1] Preşedintele
Asociaţiei Naţionale a Evanghelicilor. Ştirile şi internetul au fost
pline de relatări despre cum a consumat droguri şi a solicitat
serviciile unui prostituat.
Pe 15 decembrie, aproape o sută şaptezeci de persoane, care
susţin că au fost abuzate sexual de preoţi care au lucrat cândva
în Oregonul de Vest, au căzut de acord să încheie o înţelegere
în litigiul judiciar cu Arhiodeceza de Portland. Arhiodeceza de Portland
a fost prima din naţiunea americană care a căutat protecţie
împotriva creditorilor când a ajuns la Curtea Federală pentru
Falimente, preîntâmpinând un proces major pentru abuzul
sexual.
Sunt doar două exemple de pe lista în creştere de lideri ai
bisericilor locale şi naţionale ale căror eşecuri sexuale/morale au
fost expuse chiar în ochii publicului în ultimele luni şi încă
într-un mod dureros. Se pare că oriunde ne întoarcem, realitatea
păcatului sexual se distinge clar, ca urmele de noroi pe un covor
alb.
Noi, fiind creştini, avem o problemă. Care, deşi nu este o
problemă nouă, devine mai evidentă, cu consecinţe tot mai
distructive. Avem o problemă cu onestitatea. În scrisoarea sa de
demisie adresată bisericii, Haggard a declarat: „Când am încetat
să comunic despre problemele mele, întunericul a crescut şi, în
- 24 -
cele din urmă, a pus stăpânire pe mine. Drept rezultat, am făcut
lucruri care erau contrare la tot ceea ce cred... Apoi, din cauza
mândriei, i-am înşelat pe cei pe care îi iubesc cel mai mult,
fiindcă nu am vrut să îi rănesc sau să îi dezamăgesc.”
Într-o declaraţie pătrunzătoare, pastorul şi vorbitorul
internaţional Sy Rogers revelează mentalitatea predominantă din
spatele unui asemenea tip de comportament. Citându-l pe Sy:
„Creştinilor le este adesea ruşine să admită ceea ce ştie toată
lumea: creştinismul nu ne face imuni la patimile sexuale. Nu
este totul «reparat» doar fiindcă intrăm într-o relaţie cu
Dumnezeu.” Fără îndoială, o ispită cu care ne confruntăm
uneori este să pretindem că suntem sănătoşi, când în realitate
întunericul este în creştere şi ar putea să i se îngăduie să ne
stăpânească. Ce facem cu urmele de noroi?
Toţi a fost creaţi cu dorinţe sexuale. Adăugaţi la aceasta
realitatea că trăim într-o societate tot mai compromisă din
punct de vedere sexual. Dacă ne gândim că am depăşit
vulnerabilitatea în domeniul luptei sexuale, suntem deja
nesinceri cu noi înşine. Ignorarea urmelor de noroi nu face
podeaua curată. Este necesar să învăţăm cum să fim ispravnici
mai buni ai darului sexualităţii. Trebuie să trăim cu onestitate în
ceea ce priveşte luptele pe care le ducem. Trebui să începem să
venim în întâmpinarea celorlalţi şi să le dăm libertatea să fie
oneşti cu privire la luptele lor.
Alăturaţi-vă nouă la seminarul nostru anual din 31 martie,
unde ne vom adresa urmelor murdare, adesea evitate şi rareori
aduse la lumină, din domeniul sexualităţii din viaţa noastră!
Notă
[1]
Pastorul Ted Haggard, căsătorit şi tată a cinci copii, a
fost foarte activ în lupta publică împotriva homosexualităţii. Şi-a
început lucrarea înfiinţând o biserică evanghelică; după douăzeci
şi doi de ani de activitate, New Life Church din Colorado Springs,
Colorado, număra 17000 de membri. Între 2003 şi
noiembrie 2006 a fost Preşedintele Alianţei Evanghelicilor din
America, o organizaţie care cuprinde 40 de denominaţii şi
45000 de biserici. În noiembrie 2006, prostituatul Mike Jones
- 25 -
l-a acuzat pe Ted Haggard că l-a plătit timp de trei ani pentru
întâlniri sexuale lunare şi că i-a cerut să-i procure
metamfetamină, drog pe care Haggard îl consuma în cadrul
întâlnirilor sexuale. Grant Haas, care anterior frecventase
New Life Church, a declarat că în 2006 pastorul Ted Haggard s-a
autosatisfăcut în faţa lui într-o cameră de hotel şi că i-a trimis
SMS-uri explicit sexuale. După ce iniţial a negat acuzaţiile,
Ted Haggard şi-a recunoscut vina. [N. trad.]
[What do we do? Extras din The Fellowship Message,
ianuarie 2007. Copyright © 2007 Portland Fellowship. Tradus şi
publicat cu permisiune. Misiunea poate fi contactată la adresa
Portland Fellowship, P.O. Box 14841, Portland, Oregon 97214,
USA, telefon: (01)503.235.6364, site: www.portlandfellowship.com.]

CE SPUNE BIBLIA DESPRE HOMOSEXUALITATE? (1)

SODOMÍT, -Ă, sodomiţi, -te, s. m. şi f. Persoană care


practică sodomia; (rar) sodomist. – Din fr. sodomite. Sursa:
DEX ’09 (2009)
SODOMÍE, sodomii, s. f. (înv. şi pop.) Relaţii sexuale
anormale. – Din ngr. sodomia. Sursa: DEX ’09 (2009)
SODOMÍE s.f. Coit anal; (p. ext.) orice anomalie sexuală.
[Gen. -iei. / < fr. sodomie]. Sursa: DN (1986)
SODOMÍE s. f. relaţii sexuale anormale (între parteneri de
acelaşi sex, între oameni şi animale). (< fr. sodomie, gr.
sodomia) Sursa: MDN (2000)
SODOMÍE f. (ngr. sodomia, după numele Sodomeĭ,
„nimicite de D-zeu din pricina viţiilor ei”). Triv. Dragoste cu
animalele. Sursa: Scriban (1939)
MALAH vine din grecescul malakos şi latinescul mollis, care
înseamnă „moale” sau „moale la atingere”. Cuvântul a devenit o
metaforă pentru a descrie o persoană de sex masculin care îşi
supune trupul unor obscenităţi nenaturale, efeminat (cu aspect
sau caracter feminin, delicat, molatic, moleşit, a face să devină
sau a deveni asemănător psihologic sau fizic cu o femeie)
(DEX, 1998, termenul malah).
- 26 -
CE SPUNE BIBLIA DESPRE HOMOSEXUALITATE, SODOMIE
ŞI MALAHIE
Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui
Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. Dumnezeu i-a
binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă,
umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării,
peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe
pământ.” Geneza 1:27-28
Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am
să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” Atunci Domnul Dumnezeu a trimis
un somn adânc peste om şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat
una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase
din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om. Şi omul a
zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea
mea! Ea se va numi «femeie», pentru că a fost luată din om.” De aceea va
lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa şi se vor
face un singur trup. Geneza 2:18, 21-24
Dar de la începutul lumii „Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi
parte femeiască. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va
lipi de nevasta sa. Şi cei doi vor fi un singur trup. Aşa că nu mai sunt doi,
ci sunt un singur trup.” Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu
despartă. Marcu 10:6-9
Oamenii din Sodoma erau răi şi afară din cale de păcătoşi
împotriva Domnului. Geneza 13:13
Şi Domnul a zis: „Strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei s-a
mărit şi păcatul lor într-adevăr este nespus de greu.
Geneza 18:20
Bărbaţii aceia s-au depărtat şi au plecat spre Sodoma. Dar
Avraam stătea tot înaintea Domnului. Geneza 18:22
Şi Domnul a zis: „Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de
oameni buni în mijlocul cetăţii, voi ierta tot locul acela din
pricina lor.” Geneza 18:26
Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara; şi Lot şedea la poarta
Sodomei. Când i-a văzut Lot, s-a sculat, le-a ieşit înainte şi s-a
plecat până la pământ. Apoi a zis: „Domnii mei, intraţi, vă rog,
în casa robului vostru, ca să rămâneţi peste noapte în ea şi
- 27 -
spălaţi-vă picioarele; mâine vă veţi scula de dimineaţă şi vă veţi
vedea de drum.” „Nu”, au răspuns ei, „ci vom petrece noaptea
în uliţă.” Dar Lot a stăruit de ei până au venit şi au intrat în casa
lui. Le-a pregătit o cină, a pus să coacă azime şi au mâncat. Dar
nu se culcaseră încă, şi oamenii din cetate, bărbaţii din Sodoma,
tineri şi bătrâni, au înconjurat casa; tot norodul a alergat din
toate colţurile. Au chemat pe Lot şi i-au zis: „Unde sunt
oamenii care au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate-i afară
la noi, ca să ne împreunăm cu ei.” Lot a ieşit afară la ei, la uşă, a
încuiat uşa după el şi a zis: „Fraţilor, vă rog, nu faceţi o
asemenea răutate! Iată că am două fete care nu ştiu de bărbat;
am să vi le aduc afară şi le veţi face ce vă va plăcea. Numai nu
faceţi nimic acestor oameni, fiindcă au venit sub umbra
acoperişului casei mele.” Ei au strigat: „Pleacă!” Şi au zis:
„Omul acesta a venit să locuiască aici ca un străin şi acum vrea
să facă pe judecătorul. Ei bine, o să-ţi facem mai rău decât lor.”
Şi, împingând pe Lot cu sila, s-au apropiat să spargă uşa. Dar
bărbaţii aceia au întins mâna, au tras pe Lot înăuntru la ei în
casă şi au încuiat uşa. Iar pe oamenii care erau la uşa casei i-au
lovit cu orbire, de la cel mai mic până la cel mai mare, aşa că
degeaba se trudeau să găsească uşa. Bărbaţii aceia au zis lui Lot:
„Pe cine mai ai aici? Gineri, fii şi fiice şi tot ce ai în cetate:
scoate-i din locul acesta. Căci avem să nimicim locul acesta,
pentru că a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva
locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul, ca să-l nimicim.”
Geneza 19:1-13
Atunci Domnul a făcut să plouă peste Sodoma şi peste
Gomora pucioasă şi foc de la Domnul din cer. A nimicit cu
desăvârşire cetăţile acelea, toată câmpia şi pe toţi locuitorii
cetăţilor şi tot ce creştea pe pământ. Geneza 19:24-25
Avraam s-a sculat a doua zi dis-de-dimineaţă şi s-a dus la
locul unde stătuse înaintea Domnului. Şi-a îndreptat privirile
spre Sodoma şi Gomora şi spre toată câmpia; şi iată că a văzut
ridicându-se de pe pământ un fum, ca fumul unui cuptor.
Geneza 19:27-28

- 28 -
Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o
urâciune. Levitic 18:22
Dacă un om se culcă cu un om cum se culcă cineva cu o femeie,
amândoi au făcut un lucru scârbos; să fie pedepsiţi cu moartea, sângele lor
să cadă asupra lor. Levitic 20:13
Să nu fie nicio curvă din fetele lui Israel şi să nu fie niciun
sodomit din fiii lui Israel. Deuteronom 23:17
Vârsta de oameni care va veni, copiii voştri care se vor naşte
după voi şi străinul care va veni dintr-o ţară depărtată – la
vederea urgiilor şi bolilor cu care va lovi Domnul ţara aceasta, la
vederea pucioasei, sării şi arderii întregului ţinut, unde nu va fi
nici sămânţă, nici rod, nicio iarbă care să crească, întocmai ca la
surparea Sodomei, Gomorei, Admei şi Ţeboimului, pe care le-a
nimicit Domnul, în mânia şi urgia Lui. Deuteronom 29:22-23
Ci viţa lor este din sadul Sodomei şi din ţinutul Gomorei;
strugurii lor sunt struguri otrăviţi, bobiţele lor sunt amare; vinul
lor este venin de şerpi, este otravă cumplită de aspidă.
Deuteronom 32:32-33
Au fost chiar şi sodomiţi în ţară. Au făcut de toate urâciunile
neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui
Israel. 1 Regi 14:24
A scos din ţară pe sodomiţi şi a îndepărtat toţi idolii pe care-i
făcuseră părinţii lui. 1 Regi 15:12
El a scos din ţară pe sodomiţii care mai rămăseseră de pe
vremea tatălui său, Asa. 1 Regi 22:46
A dărâmat casele sodomiţilor care erau în Casa Domnului şi
unde femeile împleteau corturi pentru Astarteea. 2 Regi 23:7
De nu ne-ar fi lăsat Domnul oştirilor o mică rămăşiţă, am fi
ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora. Ascultaţi
cuvântul Domnului, căpetenii ale Sodomei! Ia aminte la Legea
Dumnezeului nostru, popor al Gomorei! Isaia 1:9-10
Înfăţişarea feţei lor mărturiseşte împotriva lor şi, ca sodomiţii,
îşi dau pe faţă nelegiuirea, fără s-o ascundă. Vai de sufletul lor, căci îşi
pregătesc rele! Isaia 3:9

- 29 -
Şi astfel Babilonul, podoaba împăraţilor, falnica mândrie a
haldeilor, va fi ca Sodoma şi Gomora, pe care le-a nimicit
Dumnezeu. Isaia 13:19
Dar în prorocii Ierusalimului am văzut lucruri grozave. Sunt
preacurvari, trăiesc în minciună, întăresc mâinile celor răi, aşa că
niciunul nu se mai întoarce de la răutatea lui, toţi sunt înaintea
Mea ca Sodoma şi locuitorii Ierusalimului, ca Gomora.
Ieremia 23:14
Ca şi Sodoma şi Gomora şi cetăţile vecine, care au fost
nimicite, zice Domnul, nici el nu va mai fi locuit şi nimeni nu se
va mai aşeza acolo... Ieremia 49:18
Ca şi Sodoma şi Gomora şi cetăţile vecine, pe care le-a
nimicit Dumnezeu, zice Domnul, aşa nu va mai fi locuit nici el
şi nimeni nu se va mai aşeza acolo. Ieremia 50:40
Căci vina fiicei poporului meu este mai mare decât păcatul
Sodomei, care a fost nimicită într-o clipă, fără să fi pus cineva
mâna pe ea. Plângerile lui Ieremia 4:6
Sora ta cea mai mare, care locuieşte la miazănoapte de tine,
este Samaria, ea şi fiicele ei; şi sora ta cea mai mică este Sodoma
şi fiicele ei şi locuieşte la miazăzi de tine. Ezechiel 16:46
Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că sora ta Sodoma şi
fiicele ei n-au făcut ce aţi făcut voi, tu şi fiicele tale. Iată care a
fost nelegiuirea surorii tale Sodoma: era îngâmfată, trăia în belşug
şi într-o linişte nepăsătoare, ea şi fiicele ei, şi nu sprijinea mâna
celui nenorocit şi celui lipsit. Ezechiel 16:48-49
V-am nimicit ca pe Sodoma şi Gomora, pe care le-a nimicit
Dumnezeu; şi aţi fost ca un tăciune scos din foc. Cu toate
acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul... Amos 4:11
De aceea, pe viaţa Mea, zice Domnul oştirilor, Dumnezeul
lui Israel, că Moabul va fi ca Sodoma şi copiii lui Amon, ca
Gomora: un loc acoperit cu mărăcini, o groapă de sare, un
pustiu veşnic; rămăşiţa poporului Meu îi va jefui, rămăşiţa
neamului Meu îi va stăpâni. Ţefania 2:9
Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru
ţinutul Sodomei şi Gomorei, decât pentru cetatea aceea.
Matei 10:15
- 30 -
Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat oare până la cer? Vei fi
coborât până la Locuinţa morţilor; căci, dacă ar fi fost făcute în
Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în
picioare până în ziua de astăzi. De aceea, vă spun că, în ziua
judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei decât pentru tine.
Matei 11:23-24
Şi, dacă în vreun loc nu vă vor primi şi nu vă vor asculta, să
plecaţi de acolo şi să scuturaţi îndată praful de sub picioarele
voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua
judecăţii, va fi mai uşor pentru pământul Sodomei şi Gomorei
decât pentru cetatea aceea. Marcu 6:11
Eu vă spun că în ziua judecăţii va fi mai uşor pentru Sodoma
decât pentru cetatea aceea. Luca 10:12
Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot se va întâmpla aidoma:
oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; dar,
în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din
cer şi i-a pierdut pe toţi. Luca 17:28-29
Fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca
Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte şi
inima lor fără pricepere s-a întunecat. Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a
lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat
întrebuinţarea firească a lor în una care este împotriva firii; tot astfel, şi
bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele
lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească
lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea
lor. Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor,
Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri
neîngăduite. Romani 1:21, 26-28
Şi, cum zisese Isaia mai înainte: „Dacă nu ne-ar fi lăsat
Domnul Savaot o sămânţă, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi
asemănat cu Gomora.” Romani 9:29
Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu
vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli,
nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei
lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor
moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi
- 31 -
fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele
Domnului Isus Cristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.
1 Corinteni 6:9-11
Noi ştim că Legea este bună dacă cineva o întrebuinţează
bine, căci ştim că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci
pentru cei fărădelege şi nesupuşi, pentru cei nelegiuiţi şi
păcătoşi, pentru cei fără evlavie, necuraţi, pentru ucigătorii de
tată şi ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni, pentru
curvari, pentru sodomiţi, pentru vânzătorii de oameni, pentru cei
mincinoşi, pentru cei ce jură strâmb şi pentru orice este
împotriva învăţăturii sănătoase. 1 Timotei 1:8-10
... dacă a osândit El la pieire şi a prefăcut în cenuşă cetăţile
Sodoma şi Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în
nelegiuire... 2 Petru 2:6
Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, care se
dăduseră ca şi ele la curvie şi au poftit după trupul altuia, ne stau
înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veşnic. Iuda 1:7
[Copyright © www.contracurentului.com]

CE SPUNE BIBLIA DESPRE HOMOSEXUALITATE? (2)


BOB STITH

Biblia este foarte clară cu privire la condamnarea


comportamentului homosexual. Atât Vechiul, cât şi
Noul Testament vorbesc la fel despre homosexualitate. În ciuda
publicităţii făcute teologilor pro-homosexualitate în ultimii ani,
un studiu de exegeză serios şi consistent încă nu permite o altă
interpretare.
Cei care iau în serios autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu
ar trebui să fie conştienţi că poate niciun alt subiect nu
reprezintă o ameninţare mai mare pentru locul Scripturii în
lumea noastră de astăzi. Dacă lumea (şi prea adesea, chiar
Biserica) poate fi convinsă că putem ignora ceea ce învaţă Biblia
despre homosexualitate, atunci orice altă învăţătură a Scripturii
poate fi explicată raţional. Respingerea învăţăturilor ei înseamnă

- 32 -
că încrederea în Biblie, ca şi Cuvânt inspirat al lui Dumnezeu, va
fi serios erodată.
Din nefericire, creştinii nu şi-au făcut timp să se pregătească
pentru apărarea adevărului pe care îl cred. Poate că suntem
familiari cu pasajele relevante, dar simpla citare a acelor pasaje
nu le va fi de niciun ajutor celor care şi-au făcut timp să
înţeleagă argumentele pro-homosexualitate.
Argumentele lor se vor baza, de obicei, pe una dintre
următoarele abordări ale Bibliei:
1. Referinţele la homosexualitate sunt doar relicve ale
culturii dintr-un anumit timp şi loc. În general, acest argument
nu neagă ce spune Biblia; el face doar trimitere la o anumită
epocă de ignoranţă şi prejudecată.
2. Cuvintele folosite pentru homosexualitate au fost
înţelese şi/sau interpretate greşit. Cuvintele respective nu se
referă la homosexualitate aşa cum o cunoaştem noi astăzi.
3. Cei care au scris pasajele relevante ale Scripturii nu au
avut o cunoaştere sau o înţelegere despre relaţiile homosexuale
dedicate. Prin urmare, pasajele respective se referă numai la
actele homosexuale specifice, şi nu la homosexualitate în
ansamblu.
4. Isus nu a spus niciun cuvânt despre homosexualitate.
Aceste argumente nu ţin seama, în mod convenabil, de mai
mulţi factori cheie. Pasajele care vorbesc împotriva
homosexualităţii au fost scrise într-o perioadă de mai multe sute
de ani. Ele au început în sălbăticia Iudeii şi au continuat în
oraşele cosmopolitane ale Greciei şi Romei. Versetele respective
includeau naţiunea lui Israel, care se baza pe Dumnezeu, ca şi
oraşele multiculturale şi saturate de idoli ale Noului Testament.
Dumnezeu a intenţionat, în mod clar, să cheme culturile să se
conformeze Cuvântului Său.
Argumentul cu privire la definiţiile cuvântului, pur şi simplu,
nu rezistă la o examinare ştiinţifică serioasă. În mod ironic,
activiştii homosexuali susţin frecvent punctul de vedere că cei
care cred ce spune Biblia sunt vinovaţi de falsificarea
învăţăturilor. Cu toate acestea, cele două Testamente, ca şi
- 33 -
Septuaginta, vorbesc la fel pe această temă. Aplicarea
consecventă a principiilor exegetice acceptate nu lasă aici nicio
zonă gri. Aceste principii nu îngăduie nici să facă deosebire între
diferite tipuri de acte homosexuale.
Unul dintre cele mai frecvent repetate citate, auzit la
talk-show-uri, în scrisori către editori şi în discuţii generale, este
că Isus nu a menţionat niciodată homosexualitatea. Totuşi, Ioan
afirmă că Isus a spus multe lucruri care nu s-au fost scris.
(Ioan 21:25) Pe lângă aceasta, Isus a arătat clar că El considera
că scrierile Vechiului Testament se bucură de autoritate şi sunt
demne de încredere. Faptul că nimic din ceea ce a spus El
despre homosexualitate nu este scris, ar indica, în modul cel mai
rezonabil, că El nu a văzut niciun motiv să adauge sau să
schimbe ceea ce era deja scris. Isus nu a menţionat nici
pedofilia, bătaia soţiei sau abuzul de droguri. Chiar şi într-o
lume postmodernă, ar fi dificil de argumentat că nu era interesat
de asemenea probleme.
Biblia este, de asemenea, foarte clară că orice fel de relaţie
sexuală şi că toate relaţiile sexuale în afara căsătoriei sunt
interzise. Este la fel de clar că o căsătorie trebuie să fie între un
bărbat şi o femeie.
Mai este un argument căruia nu m-am adresat. În toate
pasajele legate de homosexualitate, familie şi sexualitate în
general, nu se găseşte nici măcar un pasaj care să ofere, în vreun
fel, o bază legitimă homosexualităţii sau care să vorbească
pozitiv despre homosexualitate.
În timp ce Biblia este suficient de clară cu privire la păcatul
homosexualităţii, ea este, de asemenea, clară cu privire la
promisiunea de a birui acest păcat, ca şi pe celelalte.
(1 Corinteni 6:11) Mesajul Bibliei este un mesaj al speranţei
bazate pe dragostea lui Dumnezeu. El ne iubeşte pe fiecare
exact aşa cum suntem, dar ne iubeşte prea mult ca să ne lase aşa
cum suntem.
Pentru o examinare mai amănunţită a pasajelor relevante
(Geneza 19, Levitic 18:22, 20:13, Romani 1:22-29,
1 Corinteni 6:9, 1 Timotei 1:10, Iuda 1:7), a se vedea:
- 34 -
Homosexuality and the Bible de Dr. Albert Mohler
(Southern Baptist Theological Seminary a publicat această broşură,
dar ea este disponibilă şi online la www.albertmohler.com);
Desires in Conflict de Joe Dallas;
Homosexuality and the Bible: Two Views de profesorii
Dan O. Via şi Robert A. J. Gagnon;
Fact Sheet, pe site-ul www.lifeway.com.
[Bob Stith, What does the Bible say about homosexuality?
Copyright © Bob Stith. Tradus şi publicat cu permisiune. Bob
este Director al bordului Living Hope Ministries, o misiune din
Dallas, Fort Worth şi a fost pastor la Carroll Baptist Church din
Southlake, Texas. Este licenţiat la Universitatea Samford şi are un
masterat la Southwestern Baptist Theological Seminary din
Fort Worth, Texas. El a scris mai multe articole pe tema
homosexualitatea şi Biserica. Bob şi soţia lui, Del, locuiesc în
Southlake, Texas.]

CHEMAREA LUI DUMNEZEU LA MISIUNE


PETER LANE

Ştiu ce este conflictul de identitate. M-am născut într-o


familie de descendenţă indiano-irlandeză şi am trăit într-o zonă
pentru emigranţi, cu o dezvoltare socio-economică scăzută.
Eram nelegitim, tatăl meu indian a părăsit-o pe mama mea când
eram mic şi s-a întors în India. Deci nu aveam fraţi sau surori. Şi
nicio figură masculină a tatălui, ci numai o relaţie de facto (ca în
cazul multor prieteni de-ai mei din copilărie). Şi am
experimentat abuzul sexual. Aşa că nevoia de acceptare, de
afirmare, figura tatălui şi problemele de identitate, pe care mulţi
dintre consiliaţii noştri le prezintă, erau pentru mine un
domeniu întru totul familiar. Totuşi, eram sigur de sexualitatea
mea, iar mama nu era prea autoritară sau dominatoare.
Dar în ciuda tuturor acestora, eram deplin conştient de
Dumnezeu, fapt care m-a făcut să mă implic în biserică între
11 şi 15 ani. Pe vremea aceea mă gândeam serios la preoţie. Dar
m-am hotărât să nu urmez acea cale. De fapt, am părăsit
- 35 -
deziluzionat biserica. Din nefericire, în tot acel timp, nu am
auzit niciodată Evanghelia.
Am studiat educaţia fizică la Colegiul Profesorilor. După ce o
relaţie de optsprezece luni cu o fată a luat sfârşit, în colegiu, am
început o căutare spirituală care a condus la naşterea mea din
nou.
Reflectând la trecut, au existat numeroşi homosexuali care
au apărut în viaţa mea la şcoală, la colegiu şi când eram
căsătorit. Dar la şcoală eram total concentrat asupra vieţii mele.
Eram complet heterosexual. Homosexualii nu prea mă
deranjau. De fapt îi ignoram. Nu aveam probleme cu băutura
sau drogurile. Problema mea majoră era mânia şi amărăciunea
faţă de mediul meu.
După ce am absolvit colegiul, nu am putut obţine o slujbă.
Aşa că m-am dus în India, să-l văd pe tatăl meu şi să caut o
slujbă. Întâlnirea cu tatăl meu şi cu familia lui a fost
îngrozitoare. Am primit o slujbă în şcoala unei misiuni. Dar
eram mai interesat în a depune mărturie pentru hippie şi
oamenii care călcau pe urmele religiei orientale, deci mi-am
petrecut concediul făcând aceasta. La şcoala misiunii, am
întâlnit-o pe Dot. Ne-am căsătorit doi ani mai târziu. După ce
ne-am căsătorit, am petrecut optsprezece luni depunând
mărturie pentru hippie. Apoi ne-am întors în Regatul Unit, unde
am condus un cămin pentru bărbaţi care erau foşti condamnaţi
sau fără locuinţă. Un an mai târziu am mers în Australia şi am
lucrat cu Teen Challenge, conducând Programul de Reabilitare a
Consumatorilor de Droguri. Am descoperit că unii dintre tipii care
au venit în program se luptau cu homosexualitatea. Am început
să citesc despre homosexualitate şi am devenit vorbitorul
principal despre homosexualitate la o întâlnire. Atunci am simţit
că Domnul mă conducea să lucrez în acest domeniu.
Am început o misiune numită Liberty Ministry. În acea
perioadă mi s-a dat o carte intitulată Al treilea sex? Era o carte
scrisă de Frank Worthen, cu mărturiile unor oameni care
părăsiseră homosexualitatea. I-am scris lui Frank Worthen. Mai
târziu, l-am întâlnit la o conferinţă Exodus Europe. În cele din
- 36 -
urmă, am călătorit pentru a vizita misiunea lui din SUA, numită
pe atunci Love In Action. L-am întâlnit, de asemenea, pe
Bob Davies, pe atunci Director la Exodus North America. M-am
întors ca să petrec mai mult timp pentru a ajuta dezvoltarea
unor misiuni pentru foştii homosexuali în Australia şi
Noua Zeelandă. Frank şi Bob mi-au oferit o îndrumare
folositoare, în timp ne implicam tot mai mult în misiunea
pentru foştii homosexuali.
O altă persoană care ne-a fost de mare ajutor a fost
Sy Rogers. Existau un număr de misiuni pentru homosexuali în
Australia. Ne-am adunat şi am hotărât să formăm o coaliţie
numită Misiunea Restoration. Sy Rogers a vorbit la prima noastră
conferinţă. În anul următor, ne-am schimbat numele în Exodus
South Pacific şi ne-am alăturat mişcării internaţionale a misiunilor
Exodus. Mai târziu Exodus South Pacific a devenit Exodus Asia
Pacific.
Toată viaţa am trăit şi am lucrat cu oameni marginalizaţi.
Deci implicarea în depunerea mărturiei în baruri homosexuale şi
în peisajul străzii îmi sunt familiare.
Soţia mea, Dot vine dintr-o familie cinstită, foarte
conservatoare şi este total implicată în Exodus. Din 1999 am
făcut călătorii misionare Exodus în Asia şi Pacific.
[Peter Lane, God’s Call into Ministry. Copyright © Peter Lane.
Tradus şi publicat cu permisiune. Peter Lane locuieşte în
Australia. Pentru ajutorul care nu mai este disponibil la Exodus
International, contactează Exodus Global Alliance.]

CE TREBUIE SĂ FACĂ BISERICA VIZAVI DE


HOMOSEXUALITATE?
PASTOR GHIŢĂ SCHINTEIE

Ce trebuie să facă Biserica vizavi de provocările prin care


trece societatea umană? Este o întrebare foarte importantă!
După 1989, am fost invadaţi de multe informaţii şi curente
religioase pentru care Biserica nu a fost pregătită. Lucruri
ascunse ca homosexualitatea, HIV, SIDA şi altele, au devenit
- 37 -
acum publice, iar cei ce îmbrăţişează comportamentul
homosexual vor să fie recunoscuţi legal, să aibă libertate de
exprimare ca şi ceilalţi. Provocările se înmulţesc, iar Biserica
pare încă nepregătită să se confrunte cu ele. Ce se poate face?
În primul rând trebuie apropiere de Biblie, de Cuvântul lui
Dumnezeu. Aici găsim răspunsuri şi rădăcina tuturor acestor
lucruri. Apostolul Pavel le scrie celor din Roma că tot ce se
întâmplă rău în lume este din cauză că omul L-a abandonat pe
Dumnezeu şi nu mai este sensibil faţă de El. Dumnezeu ne-a
creat după chipul şi înfăţişarea Sa, cu dorinţa de a fi fericiţi pe
pământ. Dar datorită răutăţii omului şi a faptului că omul a
întors spatele Creatorului, ne confruntăm cu atâtea în fiecare zi!
Biblia ne cheamă spre cunoaşterea de Dumnezeu, de voia
Sa, şi ne arată că tot ce face omul în afara voii lui Dumnezeu
(cele menţionate mai sus şi nu numai) este păcat. Ea arată că
omul este păcătos, dar poate fi iertat de Dumnezeu. Când omul
se apropie de Biblie, trebuie să se recunoască păcătos. Oamenii
au soluţii la homosexualitate, orice altceva decât a spune că
aceasta şi multe altele sunt păcate!
Omul însă nu se recunoaşte păcătos, pentru el totul este
permis, iar relaţia cu Dumnezeu este cel mult ceva opţional.
Dacă omul acceptă că trăieşte în păcat, sunt şanse de rezolvare a
problemei, dacă nu, este definitiv pierdut. Dar tot Biblia spune
că Dumnezeu nu doreşte moartea păcătosului, ci ca păcătosul să
vină la El, să fie iertat şi să trăiască. Şi mărturie sunt chiar cei de
pe paginile cărţii Contra Curentului, care s-au apropiat de Biblie,
şi-au recunoscut păcatul şi au fost iertaţi de Dumnezeu!
În al doilea rând, este nevoie de consiliere. Biserica trebuie să
aibă oameni pregătiţi care să îi consilieze pe cei ce se confruntă
cu atracţii homosexuale. Omul căzut nu se poate ridica singur,
dar dacă este ajutat, şansele de recuperare sunt mari.
În acest domeniu al consilierii celor cu atracţii nedorite faţă
de persoanele de acelaşi sex este nevoie de o relaţie puternică cu
Dumnezeu în Cuvânt şi rugăciune, de cunoştinţe în domeniu şi
de multă răbdare. Relaţia cu Dumnezeu şi cu Biblia sunt mai
uşor de rezolvat, cunoştinţele în domeniu – de preferinţă
- 38 -
abordarea creştină – se găsesc şi ele, problema este răbdarea.
Răbdarea înseamnă să începi cu a te face aproapele celui ce are
nevoie de ajutor, să îl înţelegi, să îi arăţi compasiune, dar şi să îl
conduci încet, dar sigur către Dumnezeu, singurul care, de fapt,
îl poate ajuta pe cel ce are nevoie de ajutor.
Aici trebuie să recunoaştem că reacţia imediată este cea de
respingere a celui căzut, de detaşare faţă de el, pe când un
creştin ar trebui să facă exact invers. Când păcătosul îl caută pe
Dumnezeu, Dumnezeu nu îl respinge, El nu fuge de păcătos, ci
Se lasă găsit de el. Tot aşa şi cei din biserică trebuie să fie
abordabili de cei în nevoie, dar şi să fie gata de a-i aborda, în
speranţa că Dumnezeu le va da înţelepciune şi vor fi mântuiţi.
Procesul este însă lung, greu şi trebuie plătit preţul pentru
mântuirea lor.
Pavel, în Filipi, când este abordat de roaba cu duh de
ghicire, în final, se implică şi rezolvă problema, chiar dacă preţul
plătit înseamnă închisoarea şi respingerea de către cetăţenii
oraşului. Dar, când plăteşti preţul, Dumnezeu îţi dă
binecuvântare şi vezi mântuirea celor păcătoşi, aşa cum s-a
întâmplat şi cu Pavel. În închisoare, Dumnezeu îl foloseşte în
aşa fel pe Pavel încât temnicerul şi casa lui sunt mântuiţi!
Şi, nu în ultimul rând, după ce înţelege mântuirea şi este
ajutat să o primească, fostul homosexual trebuie integrat în biserică. El
va fi de mare folos între cei care sunt cum era el. Le cunoaşte
starea, trăirile, iar mărturia lui le este folositoare. Mărturia lui va
fi primită altfel de către cei ce au nevoie de ea, deoarece „a fost
de-al lor”. Biserica poate să facă echipe mixte, alcătuite din
consilieri şi din cei eliberaţi de homosexualitate, şi să le dea de
lucru acolo unde se solicită ajutor.
În acelaşi timp, cei ce părăsesc homosexualitatea trebuie
trataţi în Biserică cu toată dragostea, trebuie ajutaţi să crească şi
trebuie provocaţi să se implice în slujirea din biserică. Dacă
Dumnezeu i-a mântuit şi născut din nou, Biserica trebuie să
recunoască acest lucru şi să îi trateze ca atare. Şi aici vor fi voci
în biserică, voci care vor fi contra şi care nu se vor simţi
confortabil în prezenţa şi în apropierea lor. Dar Dumnezeu este
- 39 -
Acela care ne-a mântuit pe toţi, ne-a născut din nou, iar alţii
ne-au încurajat să rămânem în biserică, s-au apropiat de noi,
ne-au acceptat şi ne-au oferit posibilitatea să creştem din punct
de vedere spiritual. De aceea, să nu uităm că trebuie să facem şi
noi la fel şi aşa să ne ajute Dumnezeu!
Biserica este cea prin care lucrează Dumnezeu în lume şi de
aceea Biserica trebuie să se implice în provocările care îi stau în
faţă, inclusiv în misiunea pentru foştii homosexuali, cu o
atitudine corectă, ştiind că Dumnezeu îi poate ajuta pe cei ce
trec prin diferite probleme şi îi poate mântui. Biserica trebuie să
îi confrunte pe homosexuali cu adevărul lui Dumnezeu, să îi
consilieze şi apoi să îi integreze! Iar toate acestea sunt posibile
cu ajutorul lui Dumnezeu.
[Copyright © 2010 Ghiţă Schinteie. Publicat cu permisiune.
Ghiţă Schinteie este pastor la Bisericile Creştine Baptiste Bucovăţ şi
Ianova, care fac parte din Comunitatea Baptistă Timişoara.
Locuieşte în Timişoara, este căsătorit şi tatăl unui copil. Poate fi
contactat telefonic la numărul 0723.205273 sau prin e-mail la
adresa gapschinteie@yahoo.com.]

CONFRUNTÂNDU-NE CU SIDA: DE UNDE ÎNCEPEM?


STEVE BALIKO

Dacă ai fi martor la un accident de maşină îngrozitor şi te-ai


opri să ajuţi, i-ai întreba pe răniţi: „E din vina voastră?” Aceasta
şi alte aluzii puternice s-au auzit la recenta conferinţă pe tema
HIV/SIDA care s-a desfăşurat la Biserica Saddleback din
California. Pentru prima dată, liderilor evanghelici de pe tot
globul li s-a cerut să se adune şi să se confrunte cu patru
întrebări referitor la pandemia SIDA: Ascultă cineva? Înţelege
cineva? Va ajuta cineva? Îi pasă cuiva?
Aproximativ 1700 de lideri de biserici, profesionişti în
medicină şi politicieni internaţionali s-au adunat ca să afle
despre cercetări de ultimă oră, progrese în strategiile de
prevenire, fapte dureroase despre severitatea problemei şi mai
multe perspective cu privire la ce înseamnă să aduci speranţă în
- 40 -
această criză. S-a raportat că peste 8000 de persoane mor în
ficare zi de SIDA în lume – dacă decesele care au avut loc în
tragedia de la Turnurile Gemene din 9/11 s-ar întâmpla de două
ori pe zi, în fiecare zi, în fiecare lună, în fiecare an, nu ar egala
numărul vieţilor pierdute din cauza SIDA. Chiar dacă nu SIDA
este prima cauză de deces în lume, este singura, în primele şase,
care nu are vindecare. Anual, America de Nord are aproximativ
18000 de decese ale adulţilor şi copiilor din cauza SIDA, în timp
ce Africa Subsahariană este martoră la peste 2100000. Opriţi-vă
şi meditaţi doar o clipă la aceste numere!
SIDA nu este o maladie homosexuală. În Statele Unite
totuşi, majoritatea celor infectaţi cu HIV sunt din categoria
populaţiei de bărbaţi care fac sex cu bărbaţi. Statistici recente
indică o creştere a numărului de femei testate pozitiv. Unii au
sugerat că această creştere a noilor infecţii se datorează
infidelităţii bărbaţilor căsătoriţi. Răspândirii bolii i se alătură
stigma continuă care planează asupra bărbaţilor şi femeilor care
trăiesc cu un diagnostic pozitiv. Până în ziua de astăzi există un
nivel ridicat de ignoranţă referitor la modul de transmitere a
maladiei şi un nivel ridicat de teamă cu privire la testare şi
descoperirea sigură a statutului personal la HIV. Suferinţa
datorată dezinformării şi lipsei semnificative de comunităţi
iubitoare, suportive pentru seropozitivi a constituit tema a
numeroase discuţii de grup şi workshop-uri în cadrul
conferinţei.
Sincer, am fost copleşit. Amploarea nevoilor în ţara noastră
şi pe plan internaţional pare a fi dincolo de ce am putea realiza
în timpul vieţii noastre. În acelaşi timp, am conştientizat că
bisericile şi misiunile precum Portland Fellowship au o
oportunitate deosebită de a fi mâinile lui Cristos, pentru a-i
cuprinde pe oamenii răniţi şi pe moarte. Situaţia poate fi adusă
în perspectivă corectă luând în considerare cuvintele
Maicii Tereza: „Dumnezeu nu mă cheamă să am succes. Mă
cheamă să fiu credincioasă.” Este o sarcină prea mare pentru
oricare dintre noi să ne gândim cum să rezolvăm problema, dar
nu aceasta ne cere Isus să facem. Isus ne cere să-i iubim pe
- 41 -
ceilalţi şi, făcând-o, să-L iubim pe El. Întrebarea este: „Cum
începem să ne arătăm credincioşia răspunzând la domeniul
HIV/SIDA?”
La Portland Fellowship începem să ne punem această
întrebare; şi vă cerem şi vouă – prietenii, suporterii şi
susţinătorii noştri – să o luaţi în considerare în rugăciune.
Conferinţa nu mi-a oferit o carte plină de răspunsuri sau un
plan în şapte paşi pentru a elimina durerea şi suferinţa la toţi cei
care au parte de ele. Dar acum am o durere mai profundă în
inimă şi o dorinţă intensă de a-mi ţine ochii şi urechile deschise
la glasul Duhului lui Dumnezeu, oricum ar alege El să-mi
vorbească. El va vorbi multora dintre noi, dacă ne vom face
timp să ne oprim şi să ascultăm.
În acest proces vrem să auzim veşti de la voi. Cum vă mişcă
Dumnezeu inima? Ce viziuni pentru biserica voastră sau pentru
biserici devin clare? Ce aspecte ale prevenirii credeţi că este
nevoie să fie explorate? Căror nevoi şi dureri ale inimii despre
care auziţi în comunitatea homosexuală, li se pot adresa bărbaţii
şi femeile care sunt urmaşi ai lui Cristos? Cum ar trebui să se
implice Biserica în destigmatizarea testării pentru HIV, în
îngrijirea celor cu SIDA şi în exprimarea perspectivei care
susţine relaţiile sănătoase şi valoarea fiecărei vieţi umane?
Suntem dornici să ne bucurăm cu cei care se bucură şi să
plângem cu cei care plâng? Suntem dornici să ne implicăm
într-un conflict tumultuos, plin de teamă şi durere, şi să
rămânem alături de cei convinşi că sunt cu totul singuri?
Numai Dumnezeu poate răspunde la aceste întrebări.
Trebuie să ne rugăm şi să acţionăm. Nu-L mai putem întreba pe
Dumnezeu ce are de gând să facă privitor la „această problemă”
sau la „acei oameni”. Să ne dovedim la înălţimea situaţiei, având
tăria Lui, şi să începem îndelunga ascultare, care Îl glorifică şi
întâlneşte oamenii chiar acolo unde se află ei!
[Steve Baliko, Facing AIDS: Where do we begin? Extras din
newsletter-ul The Fellowship Message, ianuarie 2006. Copyright ©
2006 Portland Fellowship. Tradus şi publicat cu permisiune.]

- 42 -
CUM AR TREBUI SĂ RĂSPUNDĂ BISERICA?

Următoarele două alternative reprezintă răspunsul vizibil al


multor biserici locale cu privire la problema homosexuală.
1. Excluderea
Steve stătea duminică de duminică în biserică având grijă de
„secretul” său. Vina şi ruşinea erau uneori copleşitoare şi vroia
cu disperare să spună cuiva. Dar nu îndrăznea. Comentariile de
la amvon şi atitudinile reflectate de unii din biserică transmiteau
un mesaj clar că nu era lipsit de pericole să discute asemenea
lucruri acolo. Steve şi-a făcut, în cele din urmă, curaj să spună
unui bătrân din biserică. Nu după mult timp a devenit evident
că toţi ştiau. Oameni pe care îi cunoscuse de ani de zile se
purtau dintr-odată distant. Când pastorul i-a cerut să se
întâlnească, l-a cuprins teama. Secretul lui se aflase: Steve este
homosexual. Dar nu părea să conteze pentru nimeni că vroia cu
adevărat să se schimbe.
2. Includerea
Lisa găsise în sfârşit acceptarea şi părtăşia la care cândva
doar visase. Ea şi un mic grup de alţi homosexuali erau
bine-veniţi în acea biserică atotcuprinzătoare şi erau acceptaţi cu
„homosexualitatea” lor. Modul în care biserica lor interpreta
Scriptura cu privire la sexualitate era diferit de modul în care
fusese ea învăţată să creadă. Pentru a fi membră, nu i se cerea
vreo schimbare a stilului ei de viaţă. Cei din micul lor grup erau
încurajaţi să-şi celebreze homosexualitatea. În prima ei duminică
acolo, pastorul a anunţat ceremonia apropiată de „unire” a unui
cuplu lesbian. Toate acestea îi păreau minunate Lisei, dar
funcţionau numai când îşi încălca conştiinţa şi renunţa la
valorile ei tradiţionale.
Este vreuna dintre aceste atitudini corectă?
Atitudinile temătoare din trecut faţă de homosexuali au
făcut ca multe biserici să-i respingă direct sau indirect, de dragul
menţinerii standardului de dreptate al lui Dumnezeu. Ca în
biserica lui Steve, ei nu sunt bine-veniţi şi ajutaţi. Totuşi, unele
biserici – ca cea a Lisei – susţin o înţelegere „luminată” a
- 43 -
homosexualităţii şi, renunţând la învăţătura tradiţională, au
deschis biserica pentru homosexualii care nu se pocăiesc.
Considerând că s-au „născut gay”, le întind mâna cu
compasiune, dar în cursul acest proces sacrifică dreptatea.
Ce vrea Dumnezeu să facem? Sunt aceste tipuri de
„sfinţenie” şi „compasiune” singurele alegeri?
Există un al treilea răspuns!
După cum relatează 1 Corinteni 6:9-11, Dumnezeu
eliberează oamenii din capcana homosexualităţii prin ispăşirea
făcută de Cristos şi prin lucrarea de sfinţire a Duhului Sfânt.
Această lucrare specială a Domnului nostru este accentuată în
mod unic, zi de zi, de ascensiunea mişcării celor care înving
homosexualitatea. Organizaţii ca Transforming Congregations (o
reţea de biserici eliberatoare) prezintă mesajul biblic al
transformării homosexualilor.
Ce este Mişcarea Congregaţii Transformatoare?
Programul Congregaţii Transformatoare ajută bisericile să
adopte un răspuns eliberator şi proactiv la problema
homosexualităţii din zilele noastre. Pentru o biserică locală, este
un mod atât de a sta împotriva curentului de acceptare a
homosexualităţii ca fiind normală, cât şi de a fi disponibilă
pentru a acorda direct asistenţă celor care se află în procesul de
vindecare şi schimbare.
Ce crede?
Congregaţii Transformatoare susţine mărturia biblică a faptului
că (1) practicarea homosexualităţii este păcat: Levitic 18:22,
20:13, Romani 1:26-27, 1 Corinteni 6:9-11, 1 Timotei 1:9-10;
(2) puterea Duhului Sfânt este disponibilă pentru a transforma
viaţa tuturor, inclusiv viaţa homosexualului: 1 Corinteni 6:9-11,
Romani 12:2, Galateni 5:16-25, 1 Petru 2:24.
Încercăm să vindecăm homosexualii, familiile lor şi Biserica.
Slujim nevoilor tuturor celor afectaţi de homosexualitate,
utilizând resursele atât dinăuntrul, cât şi din afara Bisericii,
pentru a le facilita vindecarea şi ajungerea la plinătate.
(Romani 15:1-2, Galateni 6:1-2) Îi integrăm pe toţi cei care se

- 44 -
pocăiesc, pe toţi cei răscumpăraţi, inclusiv pe homosexuali, ca
membri activi şi în participarea la viaţa Bisericii.
Cum pot afla mai multe?
Biserica locală şi misiunile care lucrează împreună reprezintă
o combinaţie care schimbă vieţi! Dar avem nevoie de implicarea
Bisericii. Pentru mai multe informaţii despre cum puteţi să
deveniţi o biserică transformatoare şi să puneţi în acţiune un
plan de misiune, contactaţi Congregaţii Transformatoare.
[How Should the Church Respond? Copyright ©
Transforming Congregations. Tradus şi publicat cu permisiune.
Organizaţia poate fi contactată la adresa:
Transforming Congregations, A Division of Good News,
P.O. Box 278, Maine, New York 13802, USA, telefon:
(01)607.752.0765, site: www.transcong.org.]

CUM POATE AJUTA BISERICA TA

Sprijinirea creştinilor cu atracţie nedorită faţă de


persoanele de acelaşi sex
Unora dintre creştinii care se luptă cu atracţie nedorită faţă
de persoanele de acelaşi sex, drumul pe care îl au de parcurs li se
poate părea dificil, pentru că nu se simt în largul lor să
vorbească despre problema pe care o au, cu nimeni din
comunitatea lor creştină.
O biserică vindecătoare poate oferi un loc sigur pentru ca
aceşti bărbaţi şi femei să crească în relaţia lor cu Cristos şi cu
alţii. Articolul de faţă oferă informaţii utile cu privire la oferirea
de suport celor din comunitatea ta creştină care:
 se luptă cu atracţie nedorită faţă de persoanele de acelaşi
sex;
 au un membru de familie care se luptă cu atracţie nedorită
faţă de persoanele de acelaşi sex sau alege să trăiască cu o
identitate homosexuală.
Atracţia faţă de persoanele de acelaşi sex nu este rară
Fiecare biserică, chiar şi a ta, are oameni care se luptă cu
atracţii nedorite faţă de persoanele de acelaşi sex. Unii dintre
- 45 -
aceşti bărbaţi şi femei sunt cuprinşi de nervozitate şi anxietate
când este vorba să spună despre lupta pe care o duc, de teama
de a nu fi văzuţi ca murdari şi păcătoşi. Se tem de înstrăinarea
oricui le-ar descoperi secretul.
Când îi judecăm pe cei care se luptă cu dorinţe homosexuale
nedorite, uităm că trăim într-o lume zdrobită din punct de
vedere sexual şi relaţional. Decât să judecăm, este mai degrabă
nevoie să ne amintim de zdrobirea noastră şi de harul şi
compasiunea pe care ni le-a dat Isus, ca să putem oferi altora
acelaşi dar.
Nu te simţi jenat!
Nu există niciun motiv pentru a evita să discuţi despre
homosexualitate. Societatea vorbeşte frecvent despre sex,
sexualitate şi homosexualitate. Este nevoie să fim mai bine
informaţi şi educaţi, ca să-i putem încuraja pe alţii să vorbească
despre luptele pe care le duc. Jena, ruşinea şi ridiculizarea din
partea comunităţii noastre mai degrabă îi vor izola şi inhiba pe
cei care încearcă să vorbească, decât îi vor face să se simtă liberi,
într-o comunitate creştină unde simt dragoste, acceptare şi un
sentiment profund de apartenenţă.
Încurajează!
Ajută-i pe cei care se luptă cu atracţie nedorită faţă de
persoanele de acelaşi sex să-şi spună povestea. Oferă-le
dragostea şi acceptarea care vor crea un mediu încurajator
pentru ei, în care să-ţi spună despre luptele lor şi să-ţi explice
cum îi poţi asista. Arată-le încurajare şi susţinere când vorbesc
cu tine. Poate că nu ai toate răspunsurile sau poate că nici măcar
nu înţelegi complexitatea luptei lor, dar chiar şi numai faptul că
îi asculţi şi chiar te rogi cu ei spune mult. Poate îţi vor spune
chiar despre unele din dependenţele şi modurile în care se
exprimă lupta lor. În acest punct, abordarea ta lipsită de o
atitudine de judecată va fi vitală. Poate că nu au mai spus
nimănui despre aceasta înainte. Aminteşte-ţi de chemarea: „Să
ne îndemnăm unii pe alţii” (Evrei 10:23-25).

- 46 -
Respectă-ţi promisiunea!
Când oamenii îţi spun despre luptele lor şi tu le spui că vei
face ceva ca să-i asişti în primirea suportului şi ajutorului,
respectă-ţi promisiunea. Respectă-ţi cuvântul. La fel, fă tot ce
poţi ca să nu-i ignori sau să nu-i respingi în săptămânile sau
lunile ce vor urma discuţiei lor cu tine. Ţi-au spus nu pentru că
erau atraşi de tine, ci pentru că simţeau că pot avea încredere în
tine. Rolul tău ca tovarăş de credinţă în Cristos va fi esenţial în
vindecarea şi ucenicizarea lor.
Comunică prin atingere!
Comunicarea prin atingere potrivită este esenţială. Toţi
cunoaştem valoarea primirii unei strângeri de mână, a unei
mâini pe umărul nostru în rugăciune şi a unei îmbrăţişări. Nu
faci lucrurile mai uşoare pentru persoana respectivă, evitând
atingerea potrivită. Bărbaţii, îndeosebi, nu trebuie să se teamă de
acest tip de contact, ca şi cum ar fi un act sexual. Unii dintre cei
care au fost molestaţi sexual pot prefera o atingere foarte
limitată la început. Respectă aceasta, dar fii, de asemenea, gata
să arăţi afecţiune, dacă este cerută.
Pune-ţi deoparte temerile!
Bărbaţii cu atracţie nedorită faţă de persoanele de acelaşi sex
nu sunt atraşi de fiecare bărbat pe care îl văd, la fel cum femeile
care se luptă cu aceeaşi problemă nu sunt atrase de toate
femeile. Răspunde la încercările lor de a se împrieteni, în acelaşi
fel în care ai proceda cu oricine altcineva. Nu interpreta această
exprimare a prieteniei ca pe un avans sexual.
Să ai aşteptări realiste!
Aminteşte-ţi că toţi suntem o lucrare în desfăşurare. Nu
vom fi niciodată perfecţi de partea aceasta a cerului. Nu te
aştepta ca ei să fie eliberaţi rapid de dorinţele nedorite faţă de
persoanele de acelaşi sex. Unii dintre aceşti bărbaţi şi femei
poate că suferă din cauza abuzului, a unor probleme care au
de-a face cu trecutul familial, a stimei de sine scăzute, a
etichetelor interioare şi exterioare (precum: eşti un homo, o
lesbiană, o fetiţă sau: sunt gay şi Dumnezeu sigur mă urăşte).
Când oamenii se adresează acestor probleme la consiliere sau
- 47 -
într-un mediu în care primesc suport, vindecarea şi împlinirea
pot să apară.
Cum arată schimbarea
Scopul schimbării nu este reorientarea la heterosexualitate. Ea poate
să fie un produs secundar pentru unii, dar nu pentru toată lumea. Scopul
şi angajamentul nostru este ca oamenii să dezvolte o relaţie mai profundă şi
pasionată cu Isus Cristos şi să devină activi în slujirea bisericii lor locale.
Astfel, unii dintre cei care se luptă cu atracţie nedorită faţă de
cei de acelaşi sex pot să se căsătorească şi să aibă o familie. Pe
de altă parte, alţii pot să trăiască o viaţă de celibat cast. Ambele
situaţii sunt la fel de sfinte şi trebuie să fie preţuite.
Încurajează-i să fie activi în slujire!
Permite-i persoanei să slujească în comunitatea bisericii tale
[după ce s-a întors la Dumnezeu, este născută din nou şi a
renunţat la păcatele homosexuale, n. trad.]. Toţi suntem dăruiţi
în mod unic de Dumnezeu cu talente şi abilităţi care pot
contribui la viaţa bisericii. În alegerea lor ca lideri, aplică aceleaşi
principii cum ai face cu oricine altcineva. Slujirea, în orice
domeniu, va ajuta persoana să aibă sentimentul de apartenenţă
după care tânjim cu toţii. Încurajează-i în acest sens. Va fi
sănătos şi de folos pentru ei, ca şi pentru alţii.
Încurajează-i să crească în relaţia cu Cristos!
Ca şi în cazul nostru, al tuturor, ucenicia este un proces care
implică devoţiunea noastră personală faţă de Cuvântul lui
Dumnezeu, părtăşie şi rugăciune. Încurajează-i pe aceşti bărbaţi
şi femei să se alăture grupurilor de rugăciune şi de studiu biblic,
unde pot să crească în cunoaşterea lui Dumnezeu, ca şi în relaţia
lor cu Trupul lui Cristos.
[How Your Church can Help. Copyright © Exodus Global
Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]

CUPLURI HOMOSEXUALE ÎN BISERICĂ


DAVID FEDDES

Să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru


totdeauna. (Iuda 3)
- 48 -
În iunie 2002, sinodul Diocezei Anglicane din
New Westminster şi-a autorizat episcopul să ţină o slujbă
pentru binecuvântarea parteneriatelor între persoane de acelaşi
sex. Acest organ de conducere al Bisericii canadiene a vrut un
ritual pe care să îl folosească în fiecare dintre congregaţiile sale,
dându-le posibilitatea cuplurilor homosexuale să-şi pecetluiască
relaţia cu autoritatea şi binecuvântarea Bisericii. Majoritatea
delegaţilor au sprijinit mişcarea, dar unii i s-au opus puternic.
După votul pentru binecuvântarea căsătoriilor între persoanele
de acelaşi sex, unii au ieşit de la întâlnire şi s-au declarat în afara
părtăşiei cu episcopul şi cu sinodul.
Unul dintre cei care au plecat a fost teologul şi autorul
Dr. James I. Parker. El a explicat mai târziu, într-un articol
dintr-o revistă: „De ce am plecat de lângă ceilalţi? Pentru că
această decizie... falsifică Evanghelia lui Cristos, părăseşte
autoritatea Scripturii, pune în primejdie mântuirea fiinţelor
omeneşti şi trădează Biserica în rolul ei desemnat de
Dumnezeu, de bastion şi apărătoare a adevărului divin
(Christianity Today, ianuarie 2003).
Lucrurile au devenit şi mai dificile pentru anglicanii care au
fost de aceeaşi părere cu Parker. Când s-au declarat în afara
părtăşiei cu episcopul şi organul lor de guvernare, au spus că
rămân loiali Bisericii Anglicane mai largi. Dar apoi
Dr. Rowan Williams a fost desemnat arhiepiscop de
Canterbury, cap al tuturor bisericilor anglicane şi episcopale din
lume. Williams spune: „Nu sunt convins că un homosexual
trebuie să fie celibatar”, iar el personal a ordinat un preot care
avea un partener homosexual. Desemnarea lui Rowan i-a
încântat pe unii, dar i-a deranjat pe mulţi anglicani din toată
lumea. De exemplu, mulţi africani au ajuns să-L cunoască pe
Cristos prin preoţii anglicani, iar mulţi creştini şi lideri africani
susţin învăţătura biblică istorică şi se opun curentelor
pro-homosexualitate.
Anglicanii nu sunt singurii afectaţi de problema cuplurilor
homosexuale în biserică. În unele denominaţiuni, precum
Biserica Unită a lui Cristos din Statele Unite şi Biserica Unită a
- 49 -
Canadei, parteneriatele între persoanele de acelaşi sex au primit
binecuvântări oficiale, iar homosexualii şi lesbienele care sunt
activi din punct de vedere sexual, pot fi ordinaţi ca preoţi.
Biserica Unită a Canadei a adoptat o declaraţie care spune:
„Orientările sexuale omeneşti (lesbiană, homosexuală, bisexuală,
transsexuală, heterosexuală) sunt un dar de la Dumnezeu, parte
a diversităţii minunate a creaţiei.”
Sprijinirea homosexualităţii este atât de puternică în unele
grupuri ale Bisericii, încât serviciile divine de Crăciun şi de Paşte
sunt evenimente de o zi, în timp ce parada homosexualilor
durează o lună întreagă. O congregaţie universalistă unitariană
din zona Bostonului nu numai că sărbătoreşte parada
homosexualilor, dar face şi din Crăciun o manifestaţie pentru
homosexualitate, lăudându-se că slujba ei din Ajunul
Crăciunului prezintă Corul Bărbaţilor Homosexuali din Boston.
Făcând lobby pentru schimbare
În timp ce un număr de grupări religioase binecuvântează
parteneriatele homosexuale, ce se poate spune despre
denominaţiunile în care standardele oficiale interzic unirea
homosexuală, ca fiind contrară voii lui Dumnezeu? Ei bine,
chiar şi în multe dintre acele denominaţiuni, există puternice
grupări pro-homosexualitate. Acele grupări se opun poziţiilor
oficiale ale bisericilor şi continuă să facă lobby pentru
schimbare. Ele vor aprobarea Bisericii pentru sexul
homosexual, pentru căsătoria homosexuală şi pentru
homosexuali şi lesbiene ca pastori şi lideri. Biserica Metodistă
Unită, de exemplu, interzice oficial pastorilor să binecuvânteze
parteneriatele homosexuale şi lesbiene, dar mulţi episcopi,
pastori şi membri metodişti luptă pentru schimbare.
Biserica Prezbiteriană (SUA) este într-o situaţie similară:
denominaţiunea a votat strâns împotriva sprijinirii
parteneriatelor homosexuale, dar există o mişcare
pro-homosexualitate destul de mare, insistând pentru
schimbare. O grupare numită Prezbiterieni mai fericiţi a publicat o
declaraţie, sfidând poziţia Bisericii şi solicitând o schimbare
imediată, spunând: „Dreptatea nu poate aştepta... Politica
- 50 -
Bisericii cu privire la sexualitate dezbină familii şi face din
prieteni duşmani. Efectul ei este că îi face... pe cei care spun
adevărul, nedemni de a participa pe deplin. Etica este
răstălmăcită... Credem că a venit timpul să ne ridicăm pentru cei
cărora li se refuză participarea deplină în biserica noastră:
lesbiene, homosexuali, bisexuali şi transsexuali prezbiterieni, pe
care Dumnezeu i-a chemat să slujească... nu avem altă alegere.
Facem aceasta fiindcă este corect.”
Unele denominaţiuni baptiste liberale sau luterane au, de
asemenea, lobby-uri pro-homosexualitate destul de puternice.
Mişcări similare există chiar în denominaţiuni care nu este
probabil să-şi schimbe poziţia oficială. Romano-catolicii au un
grup pro-homosexualitate, numit Demnitate. Homosexualii şi
lesbienele din bisericile răsăritene şi ortodoxe au format Axios,
pentru a le promova cauza.
Propria mea denominaţiune, Biserica Reformată Creştină din
America de Nord, consideră oficial că comportamentul
homosexual este păcătos şi că cei care se angajează în el trebuie
să se pocăiască şi să se abţină de la contactul homosexual,
parteneriatele lor nu pot fi binecuvântate oficial, iar ei nu pot să
fie aleşi ca lideri ai Bisericii. Dar recent, o congregaţie creştină
reformată din Toronto a decis că orice poziţie de conducere din
congregaţia lor va fi deschisă membrilor homosexuali care au
relaţii stabile. Liderii acelei congregaţii au simţit că trebuiau să
aprobe liderii homosexuali, indiferent ce spunea
denominaţiunea. Ei au declarat: „Experienţele pe care le-am
acumulat ne-au condus în punctul în care a trebuit să alegem:
Suntem gata sau nu să ne identificăm ca o congregaţie
atotcuprinzătoare?... Totul era, într-un anumit fel, în joc.”
Când alte biserici creştine reformate din zona Toronto s-au
întâlnit ca organizaţie regională, au publicat o acuzaţie aproape
unanimă. I-au recomandat bisericii din Toronto să se pocăiască,
să anuleze decizia şi să se rededice trăirii după standardele
biblice. Dacă congregaţia merge înainte cu ordinarea
homosexualilor, ar putea fi exclusă din denominaţiune.

- 51 -
O intersecţie de drumuri
Cum ar trebui să se raporteze bisericile la cuplurile
homosexuale şi lesbiene? Biserica trebuie să iubească persoanele
de orice orientare sexuală şi să le cheme la mântuirea în Isus şi
la o trăire sfântă. Dar ce implică aceasta? Faptul de a-i iubi pe
homosexuali implică avertizarea lor că devierea sexuală îi duce
în iad, dacă nu se pocăiesc şi nu-şi schimbă obiceiurile, sau
înseamnă să afirmăm că orice orientare sexuală este un dar
minunat de la Dumnezeu? Dacă oamenii vor relaţii
homosexuale şi, de asemenea, să fie membri în biserică, ar
trebui biserica să-i excludă din comunitate până se pocăiesc şi se
angajează să părăsească un mod de viaţă homosexual sau ar
trebui să-i recunoască drept membri care au o poziţie bună? Ar
trebui bisericile să binecuvânteze activ parteneriatele
homosexuale? Ar trebui bisericile să ordineze homosexuali ca
lideri şi ca exemple de urmat pentru ceilalţi? Multe biserici se
luptă cu aceste probleme şi apar neînţelegeri mari.
Unii conducători ai Bisericii vor să păstreze pacea şi
unitatea, minimalizând problema sau căutând terenul comun.
Dar este greu să pretinzi că această problemă nu contează şi nu
pare să existe mult teren comun. Când biserica din Toronto a
vrut să ordineze homosexuali, a spus: „totul era... în joc”, dacă
homosexualii practicanţi nu puteau sluji ca lideri ai Bisericii.
Prezbiterieni mai fericiţi spune că dreptatea cere ordinarea
homosexualilor ca lideri; oponenţii ordinării homosexualilor
sunt numiţi mincinoşi care răstălmăcesc etica. Din perspectiva
opusă, J. J. Packer a afirmat că mulţi creştini (inclusiv eu) cred
că bisericile care binecuvântează homosexualitatea tratează
Evanghelia ca falsă, părăsesc Biblia, pun în pericol sufletele
oamenilor şi trădează chemarea Bisericii de a lua poziţie pentru
adevărul lui Dumnezeu.
Problema cuplurilor homosexuale în biserică indică o
intersecţie de drumuri, o separare de drumuri. Cei care gândesc
că orice orientare sexuală şi orice comportament sexual este un
dar minunat de la Dumnezeu, au o religie diferită de cei care
văd devierea sexuală ca o urâciune pentru Dumnezeu.
- 52 -
Unii dintre cei care merg la biserică şi sunt
pro-homosexualitate încearcă să menţină elemente ale credinţei
istorice, biblice, dar alţii nu se neliniştesc din această cauză. În
timp ce redefinesc etica sexuală, Îl reinventează pe Dumnezeu
ca să li Se potrivească lor. Walter Wink, un profesor de seminar,
sprijină parteneriatele homosexuale, deşi admite că apostolul
Pavel şi alţi scriitori biblici se opun lor. Wink spune că
homosexualii care nu se pocăiesc nu vor merge în iad –
Dumnezeu mântuieşte pe toată lumea. Wink admite că
Evanghelia după Matei Îl citează deseori pe Isus vorbind despre
iad, dar Wink spune că Isus nu a spus de fapt asemenea lucruri
– Matei doar le-a inventat pentru că avea multă mânie
nerezolvată. Wink spune că Biblia ne învaţă să iubim pe toată
lumea, dar nu are o etică normativă. În opinia lui, Dumnezeu
acceptă orice şi pe oricine. În domeniul învăţăturii biblice, el
distruge Cuvântul lui Dumnezeu şi inventează o nouă religie,
despre care crede că este mai bună.
Sau luaţi în considerare ceea ce o biserică episcopală pro-
homosexualitate din New Jersey spune pe site-ul ei: „Crezul din
Nicea (care mărturiseşte credinţa în Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt)
nu vorbeşte despre relaţia pe care cei mai mulţi oameni de aici o
au cu creştinismul... Imagistica feminină este folosită în
rugăciuni şi imnuri, pentru a vorbi despre Dumnezeu ca
Mamă... Noi folosim intenţionat forma tradiţională a rugăciunii
Domnului: «Mama noastră, Tatăl nostru care eşti în ceruri»”.
Pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu trebuie să acceptăm
revelaţia Bibliei despre Dumnezeu. Pentru a şti cum vrea
Dumnezeu să tratăm sexualitatea şi pe cine vrea Dumnezeu ca
lideri în biserică, trebuie să urmăm călăuzirea Bibliei. Uneori
aceasta va aduce confruntare cu oamenii care vor să schimbe
învăţătura biblică. Ar fi mai plăcut să vorbim despre bucurie şi
binecuvântările faptului de a aparţine lui Isus, dar uneori trebuie
să vorbim despre ceea ce ameninţă credinţa. Cartea lui Iuda
spune:
„Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu
despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu
- 53 -
ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată
sfinţilor o dată pentru totdeauna. Căci s-au strecurat printre voi
unii oameni, scrişi de mult pentru osânda aceasta, oameni
neevlavioşi, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului
nostru şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn
Isus Cristos” (Iuda 3-4).
Iuda avertizează că asemenea oameni vor avea parte de un
sfârşit groaznic, ca şi unele cetăţi antice care s-au delectat în
multe păcate – inclusiv în comportamentul homosexual – şi pe
care Domnul le-a distrus prin foc. „Sodoma şi Gomora şi
cetăţile dimprejurul lor, care se dăduseră ca şi ele la curvie şi au
poftit după trupul altuia”, spune Biblia, „ne stau înainte ca o
pildă, suferind pedeapsa unui foc veşnic” (Iuda 7). Pe scurt,
Biblia avertizează că dacă practicăm sau apărăm perversiunea
sexuală, în timp ce vorbim frumos despre harul şi dragostea lui
Dumnezeu, Îl tăgăduim pe Isus şi ne punem în primejdia iadului
veşnic. Nu-mi place să spun aceasta. Aş prefera să vorbesc
despre alte lucruri, dar problema este atât de serioasă, încât nu
există altă posibilitate de alegere, decât să luptăm „pentru
credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna”
(Iuda 3).
În timp ce luptăm pentru credinţă, trebuie să continuăm să
le întindem mâna cu dragoste celor care resping sau deformează
credinţa. Dar când încercăm să comunicăm dragostea şi
adevărul lui Dumnezeu, trebuie să admitem faptul că există o
mişcare destul de mare, bine organizată, bine fundamentată,
pentru a pune Biserica pe un drum diferit, un drum
autodistrugător – şi trebuie să luptăm toţi împotriva ei.
Biserica trebuie să transmită cu curaj un mesaj bine articulat,
cel puţin pe trei nivele: nu actelor homosexuale, nu căsătoriei
homosexuale şi ritualurilor care binecuvântează unirea între
persoanele de acelaşi sex şi nu conducerii Bisericii de către cei
care practică sau promovează conduita homosexuală!
NU sexului homosexual!
La nivelul de bază, trebuie să spunem nu activităţii
homosexuale şi să luptăm pentru adevărul că Dumnezeu
- 54 -
interzice comportamentul homosexual. În Levitic 18:22,
Dumnezeu spune: „Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă
cineva cu o femeie. Este o urâciune.” Romani 1:26-27 vorbeşte
despre „patimi scârboase”, în care femeile „au schimbat
întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii”,
iar bărbaţii „s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au
săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri
scârboase.” 1 Corinteni 6:9 spune: „Nu ştiţi că cei nedrepţi nu
vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu?” şi menţionează
„homosexualii” alături de alte feluri de păcătoşi care, dacă îşi
menţin răutatea, nu vor trăi în Împărăţia lui Dumnezeu.
Este, de asemenea, important de observat că Biblia spune că
mulţi asemenea oameni au fost iertaţi şi schimbaţi în Numele lui
Isus, de Duhul lui Dumnezeu – şi aceasta este vestea bună a
Bibliei pentru toţi păcătoşii. Chiar şi cei care se luptă cu dorinţe
puternice şi uneori eşuează, pot fi siguri de îndurarea şi de
iertarea lui Dumnezeu, dacă ei continuă să se pocăiască şi să se
întoarcă la Cristos. Dar cei care îşi apără păcatul şi neagă nevoia
lor de iertare, nu au loc în Împărăţia lui Dumnezeu sau în
Biserica Lui.
Biserica trebuie să fie blândă cu cei care sunt începători în
credinţă şi care de-abia învaţă calea creştină. Trebuie să fie
îndurătoare şi să-i sprijine pe cei care se luptă şi se împiedică.
Dar Biserica trebuie să-i dea afară pe cei care preamăresc
păcatul, refuză să se pocăiască şi îi ispitesc pe alţii să păcătuiască
împreună cu ei. Sună dur? În multe biserici nu se aude despre
disciplină – ele sunt disperate să atragă oamenii şi ar fi de
neînchipuit să dea efectiv afară pe cineva. În definitiv, dacă
cineva zice că crede în Isus şi vrea să se alăture părtăşiei Bisericii
şi să ia cina Domnului, cum poate spune cineva nu? Ei bine,
Dumnezeu spune nu. Biblia spune că Dumnezeu va avea grijă
să judece oamenii din afara Bisericii, dar Biserica trebuie să le
ceară socoteală membrilor ei şi să-i disciplineze pe păcătoşii care
nu se pocăiesc. În 1 Corinteni 5:11-13, apostolul Pavel spune:
„Să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice
«frate» totuşi este curvar sau lacom de bani sau închinător la idoli
- 55 -
sau defăimător sau beţiv sau hrăpăreţ... În adevăr, ce am eu să-i
judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei
dinăuntru? Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi
afară dar din mijlocul vostru pe răul acela.”
Nu oricine pretinde că este creştin ar trebui să fie acceptat
ca atare. Dacă oamenii nu cred Evanghelia şi nu se supun
învăţăturii biblice, nu trebuie să fie acceptaţi ca parte a Bisericii.
În schimb, Biserica trebuie să îi disciplineze.
Dumnezeu nu vrea ca Biserica să fie nechibzuită sau aspră.
Ea trebuie să depună toate eforturile pentru a corecta cu
blândeţe, răbdare şi dragoste. Chiar când cineva trebuie să fie
exclus, scopul este restaurarea. Dacă se pocăieşte mai târziu, ar
trebui să fie primit înapoi cu dragoste şi bucurie. Nu are
importanţă care sunt păcatele lor, odată ce oamenii se pocăiesc
de ele şi le părăsesc, Dumnezeu îi primeşte cu bucurie şi aşa
trebuie să facă şi Biserica. (Vezi 2 Corinteni 2:5-8.)
Nicio binecuvântare pentru căsătoria homosexuală!
Activitatea homosexuală este un păcat serios, dar multe
păcate sunt la fel de grave. Nu vreau să-i scot în evidenţă pe
homosexuali şi lesbiene ca fiind oarecum mai de neiertat decât
cei care păcătuiesc în alte feluri. Dar trăim într-o vreme când
homosexualitatea diferă de alte păcate, cel puţin într-un mod
important: cei care o practică vor aprobarea şi binecuvântarea
publică. Nimeni nu are parade sau luni speciale în onoarea altor
păcate, precum lăcomia, înjuratul, beţia, minciuna, crima sau
adulterul. De obicei, când oamenii păcătuiesc, nu fac reclamă
acestui lucru, dar comportamentul homosexual a devenit ceva
cu care oamenii se laudă deschis, în timp ce cer şi beneficii de la
corporaţii, statut legal de la guverne şi binecuvântare rituală de
la biserici.
Orice ar face corporaţiile şi guvernele, Biserica lui Cristos nu
trebuie să binecuvânteze ceea ce Biblia interzice. Este o eroare
uriaşă să îngădui răbdării şi dragostei să devină aprobare.
Dumnezeu este deseori răbdător cu noi păcătoşii, dar
Dumnezeu nu aprobă niciodată păcatul nostru şi nu rosteşte o
binecuvântare peste el. Biserica trebuie să-i iubească pe
- 56 -
homosexuali, să caute să-i salveze din păcat şi să-i restaureze la
părtăşia cu Dumnezeu, dar nu să lase ca dragostea pentru
păcătoşi să se transforme în aprobarea păcatului.
Se poate ca bisericile şi liderii care binecuvântează
parteneriatele homosexuale să fi început cu motive bune. Le-a
păsat de homosexuali şi lesbiene, iar când au ajuns să aprecieze
personalitatea şi talentele lor, au fost tentaţi să creadă că relaţiile
între persoane de acelaşi sex nu sunt de fapt greşite. De aici au
început să pună semnul egalităţii între relaţiile între persoane de
acelaşi sex şi căsătorie şi, din moment ce Biserica
binecuvântează căsătoriile, de ce să nu aibă ceremonii de
căsătorie şi pentru cuplurile homosexuale? Undeva, pe drum,
adevărul biblic a fost înlocuit cu sentimentul, iar căsătoria
homosexuală a ajuns să fie văzută ca un drept dat de
Dumnezeu.
Este un lucru teribil când conducătorii onorează ceea ce
Dumnezeu interzice şi binecuvântează ceea ce Dumnezeu a
blestemat. Dumnezeu mai degrabă ar închide o biserică, decât
ca păcatul să fie binecuvântat în Numele Lui cel sfânt. (Vezi
Apocalipsa 2-3.) În Maleahi 2:8 Dumnezeu este atât de supărat,
încât tună şi fulgeră împotriva conducătorilor lui Israel: „Voi
v-aţi abătut din cale, aţi făcut din Lege un prilej de cădere
pentru mulţi.” Un pastor sau un preot care binecuvântează un
parteneriat între persoane de acelaşi sex, nu îl face mai plăcut lui
Dumnezeu; acel conducător doar Îl ofensează pe Dumnezeu cu
atât mai mult.
NU conducerii pro-homosexualitate a Bisericii!
Dacă este greşit să iei parte la acte homosexuale, cum poate
o biserică să ordineze homosexuali practicanţi, ca mentori şi
modele pentru poporul lui Dumnezeu? Standardele biblice nu
îngăduie homosexualilor neîntorşi la Dumnezeu nici măcar să
fie membri în biserică, iar standardul pentru conducere este mai
ridicat decât pentru membri (Iacov 3:1). Conducătorii Bisericii
trebuie să vestească adevărul care este demn de crezut şi să
trăiască o viaţă demnă de a fi urmată. Un stil de viaţă

- 57 -
homosexual nu merită să fi urmat, deci cei care trăiesc în acest
fel nu sunt calificaţi pentru conducere.
De asemenea, nu sunt calificaţi cei care sunt heterosexuali,
dar care învaţă că relaţiile homosexuale sunt în regulă. Dacă un
pastor sau un alt conducător învaţă că homosexualitatea este
plăcută lui Dumnezeu, atunci este un învăţător fals. (Vezi
2 Petru 2:1-3.) Învăţătura falsă despre sexualitate nu îi pune în
pericol numai pe adulţii care păcătuiesc deja şi care vor fi
încurajaţi să nu se întoarcă la Dumnezeu. Îi pune în pericol şi pe
copiii impresionabili şi pe tineri, îndreptându-i către o cale care
îi face să comită păcate îngrozitoare împotriva lui Dumnezeu.
Isus a spus că dacă cineva îi face pe micuţi să păcătuiască, ar fi
mai bine să se înece în mare (Matei 18:6).
Denominaţiunile şi congregaţiile care sunt credincioase lui
Dumnezeu şi Bibliei, trebuie să fie atente să lupte „pentru
credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna”
(Iuda 3). Nu trebuie să fie corupte de cei care „schimbă în
desfrânare harul Dumnezeului nostru şi tăgăduiesc pe singurul
nostru Stăpân şi Domn, Isus Cristos” (Iuda 4). În slujirea celor
care înfruntă ispita homosexuală, Biserica trebuie să fie blândă,
dar clară. Cartea lui Iuda spune, de asemenea: „De alţii iarăşi
fie-vă milă cu frică”, „smulgându-i din foc” (Iuda 22-23). După
aceste instrucţiuni, Iuda încheie cu o notă de încredere şi
bucurie în Domnul: „Iar a Aceluia, care poate să vă păzească de
orice cădere şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de
bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu,
Mântuitorului nostru, prin Isus Cristos, Domnul nostru, să fie
slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, acum
şi în veci. Amin.”
[David Feddes, Gay Couples in Church. Copyright © 2002 The
Back to God Hour. Tradus şi publicat cu permisiune.]

- 58 -
DACĂ VREI SĂ FII PESCAR DE OAMENI
COSMIN

Ceea ce face farmecul unui om este frumuseţea sau


bunătatea lui? Noi am ales bunătatea, alţii frumuseţea...
Ajută aceşti oameni speciali, homosexualii, care au ales
greşit, să descopere ce ţi-a descoperit Dumnezeu, frumuseţea
Lui extraordinară.
Caută şi în scrum sau în colbul de pe drum, poţi găsi
bijuterii şi acolo...
Dacă eşti sau vrei să fii pescar de oameni, caută şi în mâl,
acolo unde peştii sunt privaţi de Apa Vieţii.
Fii sensibil să pescuieşti peştii care tac, care poate nu au
curajul să mai spere că vor fi ajutaţi, care se zbat singuri în mâl
şi nebăgaţi în seamă de cineva. Fii unul dintre cei care îşi asumă
rolul de a scoate un peşte din mâl! Mâlul miroase urât şi mulţi
din biserici îl ocolesc, deoarece cred că mâlul se va lipi de suflet
şi nu de haine?! Isus S-a băgat în mâl! El nu a simţit ruşine sau
dezgust, ci i-a privit cu ochii dragostei izvorâte din Tatăl.
Nu uita, ei se află printre noi... dar omul nu ia seama.
Cristos a murit şi pentru ei! Tu ce atitudine ai?
[Copyright © www.contracurentului.com]

DAR NU-MI PLACE CONOPIDA!


TIM WILKINS

Acest articol conţine o scrisoare reală primită de la un


bărbat homosexual (al cărui nume a fost schimbat) şi răspunsul
pe care i l-a dat autorul. El ilustrează gândirea greşită a
homosexualilor.
Dragă Domnule Wilkins,
M-am uitat la emisiunea Ia atitudine într-o noapte recent.
Subiectul emisiunii dv. a fost Biserica şi homosexualitatea. Am
câteva comentarii pe care mi-ar plăcea să vi le împărtăşesc.
Apreciez cu adevărat sfaturile dv. Vă rog să-mi răspundeţi când
puteţi, căci ştiu că sunteţi un om ocupat.
- 59 -
Sunt un bărbat necăsătorit, alb şi de-abia am trecut de
treizeci de ani. Am o slujbă grozavă şi sunt foarte educat. Am
crescut într-un cămin creştin (penticostal) şi toată familia mea
merge regulat la biserică. Toţi din biserică cred că sunt un
creştin ideal. Am predat la şcoala duminicală la grupul nostru de
adolescenţi din biserică.
Domnule Wilkins, am mulţi bani, două licenţe, o sănătate
bună, o familie minunată şi o slujbă grozavă, dar nu am pace în
inimă.
Când eram copil (la vârsta de cinci ani) am fost molestat
sexual de un tip care îl ajuta pe tatăl meu la recoltarea tutunului.
Pe atunci avea optsprezece ani. Mă simţeam vinovat. Nu le-am
spus niciodată părinţilor mei. Nici astăzi ei nu ştiu nimic despre
cele prin care am trecut în copilărie. Dar probabil că unei laturi
a mele i-a plăcut, fiindcă am lăsat să se întâmple asta timp de
şapte ani. Astăzi, tipul respectiv este în închisoare din cauză că a
avut relaţii sexuale cu băieţi minori în parc.
La vârsta de doisprezece ani, ştiam că întâlnirile mele cu acel
tip erau greşite. Aşa că am început să mă rog ca Dumnezeu
să-mi ia dorinţa pentru bărbaţi. Am devenit activ în biserică,
cântând în cor şi predând la şcoala duminicală. Ani de zile
m-am tot rugat asta. La douăzeci şi opt de ani, m-am trezit că
nu mai rosteam acea rugăciune. Ştiu că Dumnezeu poate
vindeca instantaneu, dar uneori răspunsul Lui vine după o
perioadă mai lungă de timp.
Ştiţi ce vină şi ce durere simţeam când stăteam în faţa
adunării, cântând despre dragostea lui Isus, ştiind că poate sunt
homosexual? Am renunţat la rugăciunea de a fi schimbat. Am
fost foarte deprimat la sfârşitul adolescenţei şi după ce am
împlinit douăzeci de ani. Ştiu că este greşit să fii homosexual;
aşa se afirmă în Biblie. Şi ştiu că femeia a fost făcută pentru
bărbat (pentru companie, pentru a ajuta la înmulţirea poporului
lui Dumnezeu, pentru a-i fi cel mai bun prieten şi da, pentru
sex). Dar nu vreau o femeie. Nu am ce face dacă nu vreau sex
cu o femeie, tot aşa cum nu am ce face dacă nu-mi place să
mănânc conopidă.
- 60 -
La apogeul anilor mei sexuali (la sfârşitul adolescenţei şi
după ce am împlinit douăzeci de ani), în cea mai mare parte a
timpului am reuşit să mă abţin de la sex. Am întâlnit un bărbat
cu doi ani în urmă. Mă iubeşte mult şi îl iubesc şi eu. Viaţa
noastră sexuală nu este totul; cred că ne place compania pe care
o avem unul cu celălalt mai mult decât orice altceva.
Domnule Wilkins, ştiu că este greşit să fiu cu el. Dar să fiu
cu o femeie iese din discuţie. Da, m-aş putea căsători cu o
femeie şi m-aş putea sili să fac sex cu ea din când în când, dar ar
fi corect faţă de ea? Ar fi corect faţă de copiii mei? Am nevoie
de ajutor.
Vă rog, rugaţi-vă ca Dumnezeu să mă schimbe. Mă tem că
întoarcerea Lui este foarte aproape şi ştiu că nu sunt gata să stau
înaintea Lui şi să-I explic întâlnirile mele cu bărbaţii. Nu ştiu de
ce Dumnezeu mi-a dat această încercare, dar cad la testul Lui.
Mike
Dragă Mike,
Apreciez ilustraţia ta cu faptul că nu-ţi place conopida. Nu
ai spus ce legume îţi plac; să spunem, de exemplu, că-ţi plac
cartofii. Nimeni, nici Dumnezeu, nu spune că trebuie să
mănânci conopidă. (Adică: Nu trebuie neapărat să fii atras de
femei sau să te căsătoreşti; Biblia nu spune niciodată că fiecare
bărbat trebuie să se căsătorească.) Cu toate acestea, îţi plac
cartofii foarte mult. Dar iarăşi, doar pentru că îţi plac, nu
înseamnă că trebuie să îi şi mănânci. (Adică: Îţi plac bărbaţii şi
eşti atras de ei, dar nu eşti obligat să ai relaţii sexuale cu bărbaţi.
Aminteşte-ţi, lui Adam şi Eva le-a plăcut fructul oprit şi l-au
mâncat.) Poţi alege să te abţii de la cartofi (activitatea
homosexuală).
Fii sigur că odată cu timpul şi cu ascultarea, atracţia pentru
cartofi se va diminua şi atracţia pentru conopidă va creşte. Dacă
aceasta va duce la cumpărarea unei plantaţii de conopidă,
rămâne de văzut. (Adică: Ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu
nu înseamnă neapărat că te vei căsători şi vei avea o familie.)
În sfârşit, nu Dumnezeu „ţi-a dat această încercare”. Ceea ce
Satan vrea să fie spre rău, Dumnezeu vrea să fie spre bine. Aşa
- 61 -
cum am spus de mii de ori: „Sincer, nu ştiam cum să fiu
heterosexual, dar ştiam cum să fiu ascultător.”
Aştept răspunsul tău.
Tim Wilkins
[Tim Wilkins, But I Don’t Like Cauliflower! Copyright ©
Cross Ministry, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune. Tim este
Director la Cross Ministry, o misiune care se ocupă cu echiparea
Bisericii pentru a-i evangheliza şi uceniciza pe homosexuali.
Misiunea poate fi contactată la adresa: Cross Ministry,
P.O. Box 1122, Wake Forest, North Carolina 27588, USA,
telefon: (01)919.569.0375, site: www.crossministry.org/newsite.]

DECLARAŢIA EXODUS GLOBAL ALLIANCE CU


PRIVIRE LA ÎNCHIDEREA EXODUS INTERNATIONAL

Miercuri, 19 iunie 2012, Exodus International a anunţat că


organizaţia se va închide şi va începe o nouă misiune, numită
Reduce Fear.
Exodus International şi Exodus Global Alliance sunt organizaţii
independente. Ca organizaţii complet independente, slujirea şi
activităţile Exodus Global Alliance sunt independente de
Exodus International.
Amândouă organizaţiile au fost înfiinţate de oameni care au
experimentat orientarea faţă de persoanele de acelaşi sex şi care
s-au simţit chemaţi de Dumnezeu să le împărtăşească celor din
comunitatea LGBT experienţa pozitivă pe care au avut-o cu
credinţa creştină şi transformarea care a avut loc în vieţile lor.
Cele două organizaţii au avut misiuni similare, dar le-au
îndeplinit în moduri diferite.
Recentele anunţuri şi acţiuni ale Exodus International nu
reprezintă misiunea organizaţiei Exodus Global Alliance.
Exodus Global Alliance primeşte ştiri despre Exodus International la
fel ca oricine altcineva.
Exodus Global Alliance continuă să creadă că Isus Cristos a
venit ca să facă ceea ce noi nu putem face pentru noi înşine.
Isus Cristos îi invită pe cei care au atracţii faţă de persoanele de
- 62 -
acelaşi sex să facă parte din Împărăţia lui Dumnezeu şi din
biserica locală. Trebuie să ne lăsăm transformaţi prin reînnoirea
minţii noastre (Romani 2:2), să umblăm în lumină (1 Ioan 1:7),
să-L urmăm (Ioan 12:26), să ne lepădăm de noi înşine şi să ne
luăm crucea (Marcu 8:34), să-L iubim pe Dumnezeu cu toată
inima, cu tot sufletul, cu toată mintea şi cu toată puterea noastră
(Marcu 12:30). Puterea lui Cristos în noi este cea care ne
transformă vieţile şi ne îngăduie să fim parteneri cu Dumnezeu
în acest proces. Planurile lui Dumnezeu pentru noi nu se
schimbă. Mesajul Lui nu se schimbă.
Misiunea organizaţiei Exodus Global Alliance continuă să fie:
 Să proclame că, prin puterea transformatoare a lui
Isus Cristos, credinţa în Cristos şi o viaţă transformată sunt
posibile pentru cei care au atracţii faţă de persoanele de acelaşi
sex şi pentru cei implicaţi în homosexualitate.
 Să echipeze creştinii şi bisericile pentru a susţine cu tărie
perspectiva biblică despre sexualitate, în timp ce le răspund cu
compasiune şi îndurare celor afectaţi de homosexualitate.
 Să-i slujească pe cei afectaţi de homosexualitate prin
părtăşie creştină, ucenicizare, conferinţe, consiliere, grupuri de
suport şi alte servicii.
Organizaţia Exodus Global Alliance este călăuzită în aceste
misiuni de următoarele principii din Scriptură.
Dumnezeu spune clar în Scriptură că îi iubeşte pe toţi
oamenii şi că fiecare om se naşte cu demnitatea de a fi făcut
după chipul lui Dumnezeu. Scriptura spune, de asemenea, că
fiecare om se naşte suferind devastarea produsă de păcat.
Impactul primar al devastării păcatului este că ne naştem morţi
din punct de vedere spiritual. Devastarea păcatului include şi
păcătuirea în relaţiile sexuale: fiecare va fi ispitit să-şi folosească
sexualitatea în moduri care se află în conflict cu intenţia lui
Dumnezeu. Pentru unii, ispita va fi intimitatea sexuală cu
persoane de acelaşi gen. Activitatea şi exprimarea homosexuală
se află în afara planului lui Dumnezeu. Comportamentul
homosexual este păcătos, dar sentimentele homosexuale sau
ispita homosexuală nu sunt. Cea mai importantă problemă a
- 63 -
celor afectaţi de homosexualitate nu este sexuală, ci spirituală –
ei sunt morţi din punct de vedere spiritual şi au nevoie de viaţă,
au nevoie mai degrabă de o schimbare a orientării spirituale,
decât de o schimbare a orientării sexuale.
Dumnezeu are veşti bune pentru cei care au atracţii faţă de
persoanele de acelaşi sex şi pentru cei implicaţi în
homosexualitate. Să devenim vii în Cristos şi ucenicii Lui este o
ofertă pentru noi toţi. Puterea răscumpărătoare a lui
Isus Cristos este la fel de disponibilă pentru toţi oamenii,
inclusiv pentru cei implicaţi în homosexualitate. Lucrarea
răscumpărătoare ne ridică din morţi, dându-ne viaţă spirituală,
ne eliberează de puterea păcatului şi ne schimbă în moduri care
poate nu sunt întotdeauna clare pentru cei din afară, dar care
sunt pline de putere şi reale pentru bărbatul schimbat sau
femeia schimbată.
Harul lui Dumnezeu oferit în Isus Cristos nu înseamnă doar
iertarea păcatelor, ci şi viaţa supranaturală – propria viaţă a lui
Cristos devenind viaţa noastră, rezultatul fiind o viaţă
împuternicită de Duhul Sfânt. Când credem şi ne bazăm mai
mult pe lucrarea lui Isus decât pe lucrarea noastră, în relaţia
noastră cu Dumnezeu şi în viaţa noastră zilnică, puterea lui
Dumnezeu vine peste noi şi lucrează în noi şi prin noi. Suntem
schimbaţi, reînnoiţi, transformaţi. Ni se dă o nouă identitate, de
copii iubiţi ai lui Dumnezeu. Şi, având propria Lui natură, ne
bucurăm făcând voia Lui în toate domeniile vieţii noastre.
Schimbarea nu este o formulă sau un program. Schimbarea
are loc printr-o relaţie cu Isus, ca rezultat al faptului de a fi făcut
un om nou de către Dumnezeu. Ceea ce se realizează prin
lucrarea lui Isus. Isus înlătură păcatul nostru şi ne eliberează de
sub puterea lui. Iar Isus Însuşi devine viaţa noastră – primim
chiar natura Lui. Când înţelegem şi credem că suntem oameni
noi, experimentăm o schimbare fundamentală, pe care
Scripturile o descriu ca viaţa în Cristos, fiind născuţi din nou.
Prin libertate vrem să spunem că nu ne mai aflăm sub robia
unui păcat, în schimb, suntem liberi să experimentăm cine
suntem noi în Cristos şi cine este Cristos în noi. Aceasta ne face
- 64 -
să ne supunem de bunăvoie sexualitatea conducerii lui Cristos şi
să ne integrăm sexualitatea în credinţă. Înţelegerea că suntem
copiii lui Dumnezeu ne conduce la dorinţa de a trăi într-o
manieră coerentă cu natura lui Cristos în noi.
Unii susţin că homosexualii trebuie să-şi schimbe orientarea
sexuală pentru a fi acceptaţi de Dumnezeu; alţii spun că o
asemenea schimbare nu numai că nu este necesară, dar nu este
nici posibilă. Exodus Global Alliance crede că Biblia ne arată că,
în ceea ce Îl priveşte pe Dumnezeu, există numai două feluri de
oameni: cei născuţi în Adam şi care sunt morţi spiritual, şi cei
renăscuţi în Cristos şi care au fost făcuţi vii prin viaţa lui
Cristos.
Schimbarea supranaturală are apoi ca rezultat numeroase
schimbări, inclusiv în modul în care ne definim pe noi înşine, în
modul în care ne exprimăm sexualitatea, în structurile sociale şi
în activităţile pe care le folosim pentru a ne susţine identitatea,
ca şi în sentimentele noastre, astfel încât să nu ne controleze sau
să nu ne conducă viaţa. Toate acestea sunt reflectări externe ale
noii noastre vieţi în Cristos.
Pentru unii, schimbarea poate să includă o schimbare a
dorinţelor sexuale nedorite. Pentru alţii, ea poate să însemne
harul de a trăi în ascultare, în ciuda impulsurilor continue de a
face ceea ce Dumnezeu interzice. În ambele cazuri, Scriptura le
dă credincioşilor asigurarea că cei care umblă în Duhul nu vor
da curs dorinţelor naturii umane păcătoase.
Biserica este prima alegere a lui Dumnezeu pentru a ajunge
la oameni şi a-i transforma. Trupul lui Cristos, atât bisericile
locale, cât şi creştinii individuali, trebuie să ajungă la toţi
oamenii. Ceea ce presupune faptul de a ajunge la cei implicaţi în
homosexualitate şi la cei care au atracţii faţă de persoanele de
acelaşi sex cu dragostea lui Isus Cristos, aşa cum a fost ea
arătată de Însuşi Isus în slujirea Sa pe pământ. Noi căutăm să
încurajăm şi să echipăm bisericile, pentru a face cunoscută
perspectiva biblică a răscumpărării şi pentru a deveni locuri de
închinare primitoare pentru cei impactaţi de homosexualitate.

- 65 -
În plus, Biserica are un rol cheie în ajutorarea oamenilor
pentru a experimenta viaţa nouă în Cristos, ca şi libertatea şi
schimbarea care o însoţesc. Dumnezeu foloseşte părtăşia,
ucenicizarea, închinarea şi rugăciunea creştinilor dintr-o biserică
locală pentru a ne da posibilitatea să cunoaştem şi să
experimentăm viaţa nouă în Cristos. Cei afectaţi de
homosexualitate ar trebui să aibă parte de aceeaşi părtăşie şi
ucenicizare ca oricine altcineva, pentru a putea cunoaşte şi
experimenta viaţa nouă în Cristos.
Fiindcă oamenii vor ajutor şi susţinere în viaţa lor în Cristos,
Exodus oferă un set variat de servicii şi resurse pentru persoane
individuale, ca şi pentru familiile şi prietenii acestora. Serviciile
includ părtăşie creştină, ucenicizare creştină, grupuri de suport,
studiu biblic personal, consiliere individuală şi pastorală,
publicaţii creştine, grupuri online, seminarii şi conferinţe. Unele
sunt oferite de Exodus. Altele sunt oferite de o reţea de biserici,
misiuni locale şi persoane individuale. Serviciile şi resursele
specifice variază după zonă, în funcţie de darurile celor implicaţi
în slujire.
[Exodus International. Copyright © 2013 Exodus Global
Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]

DECLARAŢIA OUTPOST MINISTRIES CU PRIVIRE LA


ÎNCHIDEREA EXODUS INTERNATIONAL

Outpost Ministries a fost înfiinţată în 1976 cu scopul de a-i


ajuta pe bărbaţi şi pe femei să găsească în Cristos eliberare de
atracţiile nedorite faţă de persoanele de acelaşi sex. În ultimele
trei decenii şi jumătate, am vestit un mesaj al speranţei şi
vindecării pentru cei care se supun lui Isus Cristos ca Stăpân al
vieţilor lor. De-a lungul anilor, ceea ce a fost cândva un
comportament foarte ruşinos şi ascuns, a ajuns să fie acceptat
pe faţă, celebrat şi încurajat. Mesajul Outpost a rămas constant, în
ciuda schimbărilor din cultura noastră.
Isus Cristos are puterea care a schimba vieţile oamenilor. De
la Lot la Iuda, la Rahav din Ierihon, de la Regele David la
- 66 -
Regele Solomon şi Gomer, soţia profetului Osea, de la femeia
de la fântână la adunarea de credincioşi din Corintul primului
secol, Dumnezeu este capabil să răscumpere şi să transforme
păcătoşii sexuali. Marele zel al Domnului este să vadă strălucind
chipul Său pe pământ.
În general, în acest moment al istoriei, lupta din societatea
noastră este intens focusată pe chipul lui Dumnezeu. Vom fi de
acord cu Dumnezeu că existenţa noastră este bună şi plăcută
Lui? Vom preţui, fiecare dintre noi, viaţa umană creată după
imaginea lui Dumnezeu şi vom căuta să o apărăm de rău,
perversiune şi perversitate? Vom afirma cu tărie calitatea bună a
diferenţei sexuale sau vom ceda confuziei? Le vom da speranţă
celor prinşi în păcate distrugătoare – fie ale lor, fie ale altora?
Vom vesti că oamenii se pot schimba, oricare ar fi păcatul care
le stăpâneşte viaţa?
Outpost va susţine chipul lui Dumnezeu în bărbat şi femeie.
Vom afirma în continuare adevărul dur că păcatul există. El are
un impact negativ asupra oamenilor – spiritual şi fizic. Nu tot ce
este în lume este aşa cum ar trebui să fie. Strigăm la Judecătorul
Pământului după virtute pentru trupurile noastre devastate de
boală şi moarte; virtute pentru sufletele noastre, aduse la
neputinţă de minciuni şi contorsionate de teamă; virtute pentru
sufletele noastre lipsite de puterea Dumnezeului Celui Viu.
Când strigăm la Dumnezeu după virtute, extindem
compasiunea la cei care încearcă să scape de comportamente
păcătoase, care sunt adictive şi le distrug viaţa. Îi îndreptăm pe
cei influenţaţi de atracţia faţă de persoanele de acelaşi sex către
Marele Medic. El are puterea de a transforma vieţile; Crucea
este suficientă pentru toată durerea, ruşinea şi vina noastră.
Suntem conştienţi că procesul vindecării necesită o cercetare
de sine profundă şi dificilă; Dumnezeu oferă tăria de a o face.
Suntem conştienţi că tiparele comportamentale din trecut
trebuie distruse. Noile tipare par uneori incomode şi greoaie,
dar în cele din urmă vor părea reale. Domnul oferă direcţie şi
călăuzire. Suntem conştienţi, de asemenea, că vindecarea nu
vine deodată sau că vine cu întreruperi. Totuşi, El oferă
- 67 -
perspectivă şi perseverenţă. Înţelegem că vindecarea înseamnă
să ai putere să-L iubeşti pe Dumnezeu şi pe alţii în mod corect,
fie în căsătorie şi familie, fie în afara lor. Când ne desfătăm în
El, El satisface dorinţele inimii noastre.
În final, procesul vindecării înseamnă o predare zilnică a
noastră faţă de El şi faţă de călăuzirea Lui. Pentru cei aflaţi în
procesul de vindecare, vindecarea înseamnă abilitatea de a se
scula iar şi iar după o cădere, în timp ce învaţă să fie mulţumiţi
de virtute. Este satisfăcător să trăieşti adevărul spiritului uman
în trupul tău. Isus va avea o Mireasă care va fi în acord puternic
cu El.
Când este prezentă pasivitatea, înşelătoria este iminentă. Cei
care se află în procesul de vindecare trebuie să fie foarte decişi
să aplice adevărul în fiecare domeniu al vieţilor lor. Limitele cu
privire la conversaţii, la gândurile pe care le întreţin, chiar la
oamenii cu care se asociază, trebuie riguros respectate. Relaţiile
sănătoase şi suportul corect trebuie cultivate. Cei care încearcă
să obţină ceva uşor sau care devin slabi în lupta împotriva
Duşmanului şi a minciunilor lui, pot fi înşelaţi. Înşelătoria poate
să aibă chipul îndoielii. Când îndoiala este cuplată cu izolarea, îi
poate conduce pe cei cândva remarcabil de înflăcăraţi, departe
de speranţa plină de bucurie.
Outpost s-a despărţit de Exodus în aprilie 2012, cu
paisprezece luni înainte ca Alan Chambers să anunţe închiderea
organizaţiei la a cărei înfiinţare noi, ca misiune, am ajutat în
1976. Ne-am aflat în profund dezacord cu direcţia adoptată de
conducerea Exodus. Totuşi, aceasta nu înseamnă că nu am fost
întristaţi de recenta veste. Pentru noi a fost ca moartea unui
vechi prieten. De-a lungul anilor, am petrecut nenumărate ore
ajutându-i la conferinţele Exodus şi strângând bani pentru a le
promova şi a participa la ele.
Am simţit vestea şi ca pe o trădare. Cei care am crezut că ne
erau alături, au abandonat înalta lor chemare. Am susţinut
Exodus cu rugăciuni, timp şi finanţe, ca să poată vesti eliberarea.
Am descoperit că dialogam de fapt cu cei care de mult doreau
să vadă redusă la tăcere lucrarea eliberării. Abandonate au fost
- 68 -
rugăciunea dătătoare de speranţă şi discuţiile încurajatoare cu
bărbaţii şi femeile care sunt înaintaşii noştri, constituind modele
pentru noi. În schimb, Exodus a încercat să ajungă la un fals
sentiment de pace cu cei care ne-au deteriorat proprietăţile,
ne-au perturbat întâlnirile, ne-au ameninţat că vor face rău
familiilor noastre şi au fost încântaţi de poticnirile noastre.
În realitate, închiderea Exodus pare să fie o îndurare de la
Dumnezeu. Mesajul pe care îl proclama devenise confuz,
compromis şi lipsit de speranţă. Vremea eficienţei sale se
încheiase. A avut loc o purificare, iar din aceasta a luat naştere
noua reţea Restored Hope Network. În toate acestea, de peste
treizeci şi cinci de ani, Outpost rămâne constantă.
[Regarding the Closing of Exodus Int’l. Copyright © 2013
Outpost Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune.
Organizaţia poate fi contactată la adresa: Outpost Ministries,
P.O. Box 22429, Robbinsdale, Minnesota 55422-0429, USA,
telefon: (01)763.592.4700, site: www.outpostministries.org.]

DECLARAŢIA RECONCILIATION MINISTRIES CU


PRIVIRE LA EXODUS INTERNATIONAL ŞI RESTORED
HOPE NETWORK

Dragi prieteni ai Reconciliation Ministries,


Din 1984 Reconciliation Ministries ajută bărbaţi, femei şi
adolescenţi să găsească eliberare de păcatul sexual şi relaţional.
Precum mulţi dintre voi aţi aflat deja, Exodus Intenational a
anunţat că îşi încetează activitatea, după treizeci şi opt de ani de
slujire a celor care caută eliberarea de homosexualitate. Doresc
să vă reasigur că Reconciliation Ministries va continua să prezinte
adevărurile scripturale despre puterea transformatoare a lui
Isus Cristos de a-l elibera pe păcătosul care se pocăieşte de orice
păcat cu care se luptă. Isus Cristos poate schimba o inimă care a
dorit cândva păcatul, într-o inimă care doreşte sfinţenia şi
puritatea.
Reconciliation Ministries este o misiune membră a
Restored Hope Network. Restored Hope Network este alcătuită din
- 69 -
misiuni membre, consilieri şi învăţători biblici care susţin
adevărurile biblice despre răscumpărare şi întind o mână de
ajutor celor care se luptă cu păcatul sexual şi relaţional.
Când Exodus a început să se îndepărteze de adevărurile
scripturale cheie în ultimii câţiva ani, mulţi bine-cunoscuţi lideri
ai unor misiuni naţionale şi internaţionale s-au dus la
conducătorii Exodus şi i-au chemat să se întoarcă la principiile
biblice pe care fusese fondată iniţial organizaţia. Principiile din
Matei 18 au fost respectate cu atenţie. Când a devenit clar că
conducătorii Exodus nu se vor pocăi, multe dintre misiunile
membre s-au retras din reţea şi au început să formeze
Restored Hope Network. Aceasta nu a constituit un eveniment
spontan, ci rezultatul multor rugăciuni, discuţii teologice şi
planificări. Când ştirea despre închiderea Exodus a fost difuzată
la cea de a doua conferinţă anuală a Restored Hope Network, am
realizat că Domnul a format reţeaua Restored Hope Network
pentru un asemenea timp.
Există diferenţe cheie între Exodus International şi Restored
Hope Network. Restored Hope Network şi Reconciliation Ministries
cred în existenţa mutuală a harului şi a pocăinţei, în funcţionarea
şi necesitatea lor. Exodus a început să predice un mesaj al
harului fără pocăinţă sau fără nevoia ascultării de Cuvântul lui
Dumnezeu. Restored Hope Network şi Reconciliation Ministries cred
că Domnul este prezent în procesul transformării inimilor
tuturor credincioşilor care se supun Lui. Aceasta include
transformarea naturii umane păcătoase într-o natură sfântă.
Recunoaştem că acest proces se desfăşoară în momente diferite
şi în grade diferite pentru fiecare persoană în parte. Exodus a
îndepărtat mesajul schimbării şi transformării de pe site-ul lor şi
din practica lor. În plus, Restored Hope Network şi
Reconciliation Ministries cred că Biserica nu trebuie să se plece în
faţa cererilor culturale, ci să rămână credincioasă instrucţiunilor
scripturale despre cum ar trebui să funcţioneze Biserica. Exodus
a coborât standardul scriptural pentru a linişti o cultură care
cere cu insistenţă acceptarea homosexualităţii şi a identităţii
homosexuale.
- 70 -
Organizaţia Reconciliation Ministries este recunoscătoare
pentru harul îndurătorului nostru Mântuitor, care transformă
inimile bărbaţilor şi femeilor şi ne aduce de la întuneric la
lumina Lui cea minunată.
În Cristos,
Dan Hitz, Director Executiv la Reconciliation Ministries
[Reconciliation Ministries’Response to Exodus International and
Restored Hope Network. Copyright © 2013 Reconciliation
Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune.]

DECLARAŢIA RESTORED HOPE NETWORK


CU PRIVIRE LA ÎNCHIDEREA EXODUS
INTERNATIONAL

Declaraţia Bordului Restored Hope Network


Oklahoma City, Oklahoma, 20 iunie 2013
Noi, Bordul Restored Hope Network, suntem întristaţi din
cauza deciziei lui Alan Chambers şi a bordului Exodus de a
închide această organizaţie respectată. Avem sentimentul că
aceasta reprezintă moartea inutilă a unui prieten drag. Ar fi fost
mai bine ca bordul să se retragă şi permită altora să ducă mai
departe mesajul speranţei pentru o viaţă transformată. Deşi
momentul în care a fost difuzată ştirea a constituit o surpriză
pentru mulţi, închiderea Exodus este rezultatul previzibil al
teologiei harului ieftin, care separă mărturisirea lui Cristos ca
Mântuitor de mărturisirea Lui ca Domn.
În timp ce unii proclamă, în mod fals, că viaţa transformată
este opţională pentru creştini, atât mărturia lui Isus, cât şi
mărturia scriitorilor Scripturii este clară: în harul lui Dumnezeu,
credinţa cu adevărat mântuitoare are ca rezultat o viaţă de
sfinţenie şi puritate sexuală. Din fericire, Dumnezeu nu lasă
poporul Său fără o mărturie despre puterea transformatoare a
lui Isus Cristos. Restored Hope Network a luat fiinţă în anul 2012,
pentru a oferi tocmai o asemenea mărturie. Le urăm bun venit
tuturor celor lăsaţi în voia sorţii de recentele evenimente, pentru
a le confirma că Dumnezeu rămâne credincios.
- 71 -
„Sunt atât de recunoscător că Restored Hope Network există în
vremea aceasta, pentru a transmite în continuare mesajul despre
transformare şi o viaţă nouă în Cristos.” – Frank Worthen, unul
dintre fondatorii organizaţiilor Exodus (1976) şi
Restored Hope Network (2012)
Înfiinţată în iulie 2012, Restored Hope este o reţea bazată pe
membralitate, dedicată restaurării speranţei celor zdrobiţi de
păcatul sexual şi relaţional, adresându-se în special celor afectaţi
de homosexualitate. Proclamăm că Isus Cristos are puterea de a
schimba vieţile tuturor celor care I se supun ca Domn; de
asemenea, căutăm să echipăm Biserica Lui pentru a transmite
mesajul că transformarea este posibilă.
[Response to the Announced Closure of Exodus. Copyright © 2013
Restored Hope Network. Tradus şi publicat cu permisiune.
Organizaţia poate fi contactată la adresa:
Restored Hope Network, P.O. Box 22281, Milwaukie,
Oregon 97269, USA, telefon: (01)503.927.0869, site:
www.restoredhopenetwork.org.]

DUMNEZEU TE VREA ÎN FAMILIA LUI

Dumnezeu vrea ca bărbaţii şi femeile implicaţi în


homosexualitate sau care simt atracţii faţă de persoanele de
acelaşi sex să facă parte din familia Lui, să fie membri ai
Împărăţiei Lui.
Apostolul Ioan a scris: „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit
printre noi.” (Ioan 1:14) Aceste câteva cuvinte exprimă puterea,
măreţia, dragostea şi harul Dumnezeului Celui atotputernic.
Marele Creator a coborât la nivelul Omului pentru a simţi
oboseala (Ioan 4:6), nevoia de somn (Matei 8:4), hrană
(Matei 4:2 şi 21:18) şi apă (Ioan 19:28). Mai important, El a
venit la nivelul nostru ca să simtă atracţia înşelătoare a ispitei şi
totuşi să-i reziste – „Şi, prin faptul că El Însuşi a fost ispitit în
ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.”
(Evrei 2:18)

- 72 -
Ce înseamnă întruparea pentru bărbaţii şi femeile implicaţi
în homosexualitate sau care simt atracţii faţă de persoanele de
acelaşi sex? Dumnezeu este întotdeauna Cel care iniţiază
căutarea şi salvarea. Dumnezeu a părăsit splendoarea cerului
pentru mirosul greu al unui grajd. Şi-a dat tronul pentru o iesle
rece. Creatorul omnipotent a devenit un bebeluş neajutorat,
care a trebuit să depindă total de o mamă biologică şi de un tată
adoptiv. A făcut acestea ca să poată găsi bărbaţi şi femei
implicaţi în homosexualitate.
Dumnezeu nu aşteaptă să-ţi cureţi viaţa înainte de a te
întâlni în nevoia ta. Isus a ilustrat aceasta frumos în pilda fiului
risipitor. După ce fiul risipitor şi-a risipit moştenirea pe
materialism (inclusiv imoralitate), se întoarce la tatăl lui.
Singurul loc în Sfânta Scriptură unde Dumnezeu este zugrăvit
ca fiind grăbit se află în Luca 15:20. Tatăl, care Îl reprezintă pe
Dumnezeu, aleargă la fiu! Geneza, de asemenea, relatează că,
după păcatul lui Adam şi al Evei în Grădina Edenului şi pe când
se ascundeau de Dumnezeu, Dumnezeu a iniţiat căutarea lor.
Citim în Geneza 3:9: „Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om
şi i-a zis: «Unde eşti?»” Dumnezeu nu aşteaptă ca mai întâi să-ţi
cureţi viaţa.
Dumnezeu nu trece cu vederea greşelile sau luptele noastre
cu sexualitatea; mai degrabă priveşte dincolo de ele, ştiind că cea
mai profundă nevoie a noastră este o relaţie vitală cu El. De
asemenea, El ştie că „despărţiţi de El nu putem face nimic”.
(Ioan 15:5) Când Duhul Sfânt începe să locuiască în viaţa ta, la
fel ca în viaţa oricui altcuiva, te transformă şi îţi dă puterea să
trăieşti în acord cu Cuvântul Său.
[God wants you in His Family. Copyright © Exodus Global
Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]

- 73 -
EVANGHELIA HOMOSEXUALĂ?
JOE DALLAS

Unele biserici învaţă că în ochii lui Dumnezeu


homosexualitatea este egală cu heterosexualitatea. Iată un
rezumat al modului în care ajung ele la asemenea concluzii.
Relatarea despre creaţie (a se vedea Geneza 1 şi 2).
Teologii pro-homosexualitate susţin că nicăieri în relatarea
despre creaţie nu este interzisă homosexualitatea şi că Adam şi
Eva nu sunt un model pentru cuplurile din zilele moderne, nici
chiar pentru cuplurile heterosexuale. Ei sugerează că tema
centrală a povestirii este doar că Dumnezeu este marele Creator
şi că El a socotit creaţia „bună”.
Slăbiciunea argumentului constă în faptul că se bazează pe
tăcere. Există un număr de aspecte sexuale despre care scriitorul
Genezei nu vorbeşte, dar tăcerea nu înseamnă că Dumnezeu le
aprobă. Geneza oferă, realmente, modelul lui Dumnezeu pentru
sexualitatea umană şi revelează, în mod clar, că standardul lui
Dumnezeu este căsătoria heterosexuală.
Păcatele Sodomei (a se vedea Geneza 19). Bisericile
homosexuale învaţă că Sodoma a fost distrusă din cauza
violenţei, precum tentativa de viol a mulţimii asupra oaspeţilor
lui Lot, nu din cauza homosexualităţii în general. Ele susţin că
adevăratele păcate ale cetăţii sunt detaliate în Ezechiel 16:49,
care enumeră păcatele Sodomei, precum mândria, lenea şi
neglijarea săracilor, dar nu menţionează homosexualitatea. La
urma urmei, dacă homosexualitatea ar fi păcat, nu s-ar afla pe
listă?
Totuşi, Ezechiel 16:50 spune că Sodoma a „făcut urâciuni”,
iar 2 Petru 2:6-8 se referă la distrugerea cetăţii legând-o de
judecata celor care umblă „în pofta lor necurată” (v. 10). Mai
mult, Iuda 7 afirmă că locuitorii Sodomei s-au dedat la
imoralitate sexuală şi au urmat o poftă nefirească.
Legea Vechiului Testament. Levitic 18:22 este direct: „Să
nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o
urâciune.” Pedeapsa pentru încălcarea acestei legi din
- 74 -
Vechiul Testament, conform Levitic 20:13, era moartea. Dar
bisericile homosexuale pretind că acest „cod moral” din vremea
lui Moise este depăşit şi nu se aplică astăzi.
Ele susţin că există multe reguli în codul levitic care nu se
mai aplică. În plus, ele spun că cuvântul evreiesc pentru
urâciune, toevah, este asociat, de obicei, cu idolatria sau cu
practicile de închinare păgâne care implicau sex şi de aceea nu
se referă la homosexualitate, aşa cum o cunoaştem noi astăzi.
Adevărul este că toevah este folosit uneori în pasaje care nu
au nimic de-a face cu idolatria, precum în Proverbe 6:16. Iar
Levitic 18 interzice nu numai homosexualitatea, ci şi alte păcate
sexuale, precum adulterul, incestul şi bestialitatea, toate fiind
interzise şi în Noul Testament. Este adevărat că legile
ceremoniale ale Vechiului Testament nu se aplică credincioşilor
astăzi, deoarece Isus a împlinit legea – dar legea morală a lui
Dumnezeu nu s-a schimbat niciodată.
Afecţiunile nefireşti (a se vedea Romani 1:26-27). În
general, bisericile homosexuale promovează pentru acest pasaj
una dintre următoarele două explicaţii: (1) că Pavel se referea nu
la homosexuali, ci la heterosexuali care „şi-au schimbat natura”
sau s-au întors de la ceea ce era firesc pentru ei, ca să-i urmeze
pe cei de acelaşi sex; sau (2) că Pavel se referea la practici
sexuale pervertite legate de idolatrie, nu la homosexualitatea în
sine.
Dar aceste argumente susţin ceva ce nu apare în pasajul
respectiv. Nu există nicio dovadă că Pavel se referea la
orientarea sexuală a unui om ca fiind contrară
comportamentului său. De fapt, în versetul 27, el foloseşte fraze
ca „s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii” şi „au săvârşit...
lucruri scârboase”, pentru a descrie clar acte păcătoase.
Şi, deşi este adevărat că o temă cheie în Romani 1 este
idolatria şi că în vremea lui Pavel actele homosexuale erau
uneori asociate cu închinarea idolatră, nu rezultă că
homosexualitatea este în ordine când este separată de închinarea
păgână. Împreună cu homosexualitatea, Pavel enumeră multe
alte păcate în acest capitol, inclusiv înşelăciunea, invidia, curvia
- 75 -
şi crima, despre care nu am spune niciodată că, dacă ar fi
separate de idolatrie, ar fi acceptabile.
Interzicerea din Noul Testament (a se vedea
1 Corinteni 6:9-10; 1 Timotei 1:9-10). Bisericile homosexuale
învaţă că arsenokoite – cuvântul folosit de Pavel în pasajele
respective pentru homosexuali – este inventat de el. Dacă ar fi
vrut să se adreseze homosexualităţii, ar fi folosit un cuvânt din
uzajul comun. Ei spun că arsenokoite se referă la clienţii
prostituaţilor, la prostituaţii înşişi sau la bărbaţii căsătoriţi care
angajau băieţi tineri pentru sex – o practică deloc neobişnuită la
Roma.
Este adevărat că Pavel a inventat arsenokoite. Dar aceasta nu
înseamnă că înţelesul lui este greşit. El a format cuvântul
folosind două cuvinte greceşti: arsane, care se referă la „bărbat”
şi este derivat din traducerea grecească a pasajelor levitice, şi
koite, care înseamnă „pat” şi este folosit cu o conotaţie sexuală.
Pavel vorbeşte despre bărbaţi împreună în pat, în sens sexual.
Cum ar trebui să răspundem?
Iată câteva indicii despre cum să răspundem şi cum să nu
răspundem, într-o manieră iubitoare, ca cea a lui Hristos, celor
implicaţi în homosexualitate şi bisericilor care pretind că
homosexualitatea este în ordine.
Membrii mişcării bisericii homosexuale nu sunt duşmanii
noştri. Deşi au căzut în marea amăgire a teologiei
pro-homosexualitate, ei susţin că Îl revendică pe Hristos ca
fiind al lor. Modul în care confruntăm mişcarea lor şi în care
tratăm chestiunea este crucial.
Ce să faci
Află poziţia oficială a pastorului şi confesiunii tale. Dacă nu
eşti sigur ce poziţie au, scrie conducerii confesiunii pentru a
cere o copie a declaraţiei de poziţie. Cere-i pastorului tău idei
pentru a combate teologia pro-homosexualitate în confesiunea
ta, dacă ea constituie o problemă, şi oferă-te să participi la acest
proces. Discută despre înfiinţarea unei misiuni de consiliere sau
a unui grup de suport în biserica ta.

- 76 -
Invită vorbitori pentru a se adresa bisericii tale. Există o
mare nevoie de educaţie pe subiectul homosexualităţii. Dacă nu
cunoşti pe nimeni din zona ta care învaţă pe această temă,
contactează Exodus Global Alliance pentru a te îndruma.
Rămâi la faptele care pot fi verificate! Când ne opunem
acestei chestiuni într-o discuţie, afirmaţii precum: „Biblia
spune...” sau „Studiile au arătat...” pot fi verificate şi sunt greu
de combătut. Citeşte cărţi pe acest subiect şi pune-te la curent
cu programele şi studiile din prezent. Înţelege argumentele
mişcării bisericii homosexuale şi asigură-te că poţi articula clar
un răspuns.
Recunoaşte că s-a greşit! Nu apăra orbeşte tot ce au făcut
creştinii în trecut. Am făcut greşeli, iar dacă refuzăm să le
recunoaştem, nu ne putem aştepta ca homosexualii sau
societatea să ne ia în serios.
Fii flexibil când discuţi despre teorii, dar ferm când
discuţi despre Biblie! Ce spune Biblia este absolut, dar toate
teoriile pot fi puse la îndoială. Nu putem fi siguri, de exemplu,
ce cauzează atracţiile faţă de persoanele de acelaşi sex (teorie),
dar putem fi siguri că relaţiile cu persoane de acelaşi sex sunt
greşite (Scriptura).
Arată o dragoste ca a lui Hristos! Prin lipsa noastră de
dragoste, am contribuit la creşterea şi puterea mişcării
homosexuale. Când un homosexual este înşelat, cine îl aşteaptă?
Este biserica precum un tatăl fiului risipitor, sărbătorind
întoarcerea lui? Sau suntem reprezentaţi mai bine de fratele mai
mare, un făţarnic?
Ce să nu faci
Nu le ataca oamenilor caracterul! Unii creştini sunt
înclinaţi să „dovedească” faptul că homosexualii sunt nevrotici,
obsedaţi de sex şi plini de ură. Personal am cunoscut multe
lesbiene şi mulţi bărbaţi homosexuali care erau oameni
responsabili, plăcuţi şi muncitori. Clarifică lucrurile. Nu
caracterul omului este pus la îndoială, ci comportamentul său.
Nu folosi stereotipuri pentru oameni! Extremişti pot fi
găsiţi în orice grup, creştin sau necreştin. A arăta la facţiunile
- 77 -
extreme ale mişcării pentru drepturile homosexualilor şi a le
considera drept normă, este la fel de superficial şi manipulator
ca a-i alege pe susţinătorii pro-viaţă care îi împuşcă pe cei
pro-avort şi a spune că sunt reprezentativi pentru întreaga
mişcare pro-viaţă. Trebuie să evităm asemenea jocuri.
Nu folosi clişee! Clişeele reduc şi slăbesc argumentul celui
care le foloseşte. Ele îl fac să pară ca şi cum se bazează mai
degrabă pe zicale, decât pe raţionamentul sănătos. Iată câteva
clişee de evitat:
1. „Stilul de viaţă homosexual” Nu există aşa ceva.
Homosexualii îşi trăiesc viaţa în multe feluri, la fel ca
heterosexualii. Unii sunt promiscui; unii nu sunt. Unii sunt
moderaţi; unii sunt conservatori. Folosirea acestui clişeu va
arunca îndoială asupra oricăror alte afirmaţii pe care le faci.
2. „Iubeşte păcătosul, dar urăşte păcatul.” Este o recomandare
potrivită, dar trebuie să găsim o altă cale de a o comunica. Acest
clişeu este folosit în exces şi prea simplist, iar oamenii vor
răspunde cu mânie sau bătaie de joc.
3. „Dacă eşti homosexual, este alegerea ta.” Nimeni nu alege că
aibă atracţii faţă de persoanele de acelaşi sex. Oamenii aleg
totuşi să dea curs atracţiilor pe care le au faţă de persoanele de
acelaşi sex. Fă deosebirea şi menţine-o clară.
4. „Dumnezeu i-a făcut pe Adam şi Eva, nu pe Adam şi Ştefan.”
Evită folosirea acestei afirmaţii. Sună sarcastic, ca şi cum
vorbitorul îşi bate joc de homosexuali. Sarcasmul este
necuviincios şi nu câştigă niciodată o controversă.
[Joe Dallas, The Gay Gospel? Copyright © 1996 Joe Dallas.
Tradus şi preluat cu permisiune. Articol adaptat din cartea
autorului A Strong Delusion, disponibilă pentru comenzi pe
site-ul www.amazon.com. Articolul în limba engleză este publicat
pe site-ul www.exodusglobalalliance.org.]

- 78 -
EXISTĂ IERTARE ŞI PENTRU TINE...
ANA PAŞCALĂU

De cele mai multe ori, când ne gândim la împăcare, asociem


această situaţie cu o stare de tensiune, de discrepanţă, de vină,
de culpabilitate în relaţie cu celălalt. Mă întreb însă, de câte ori
ne gândim la legătura cu propria persoană şi cu conexiunea
acesteia cu Dumnezeu.
Isus i-a învăţat pe ucenici să se roage: „Tatăl nostru care eşti
în ceruri, sfinţească-se Numele Tău... şi ne iartă nouă greşelile
noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri...” (Matei 6:9, 12).
Domnul Isus poziţionează relaţiile noastre, mai întâi pe verticală
cu Tatăl, cu Dumnezeu, apoi pe orizontală, pornind de la
propria persoană şi validând mai apoi experienţa cu ceilalţi.
Cum se împacă aceste aspecte cu cei ce se confruntă cu
homosexualitatea? Care sunt relaţiile lor, care este calitatea
acestora cu sinele, cu ceilalţi, cu Dumnezeu?
Homosexualitatea este privită ca un comportament
disfuncţional, un comportament ce nu este validat de lume în
general, dar care prinde din ce în ce mai mult contur în
societatea modernă. Se vorbeşte frecvent de legalizarea acestor
relaţii. Care este însă perspectiva lui Dumnezeu despre
homosexualitate?!
Deseori suntem tentaţi să îi judecăm aspru pe cei ce se luptă
cu problema homosexualităţii. Pentru unii cetăţeni însă, această
situaţie socială nu este de interes. Pe Dumnezeu însă, Îl
interesează fiecare fiinţă umană. El este preocupat de starea de
bine a fiecăruia dintre noi.
Persoanele care dezvoltă relaţii de tip homosexual sunt
indivizi care experimentează puternic o criză identitară.
Comportamentul sexual le provoacă plăcere, dar această plăcere
este ceva doar de moment, este asemeni unui drog care, treptat,
înlănţuie fiinţa lor.
Atunci când am lucrat prima dată cu o astfel de persoană,
m-am întrebat oare cum aş putea să îi fiu eu de folos, în aşa fel
încât să conştientizeze problema şi, treptat, să-şi dorească să se
- 79 -
vindece. Am ales să Îi cer ajutorul lui Dumnezeu în procesul
terapeutic cu aceste persoane. Încă o dată mi s-a confirmat
faptul că Dumnezeu este Creatorul nostru, al tuturor, care ne
poate acoperi în dragostea Sa, în orice situaţie ne-am afla. Nimic
nu Îl bucură mai mult pe Dumnezeu decât vindecarea unui om
de trecutul său murdar şi tulbure.
Persoanele homosexuale sunt persoane care au o nevoie
puternică de ataşament, de afecţiune, de iubire şi validare din
partea celuilalt. Cea mai mare nevoie a lor rămâne însă dorinţa
de a fi înţeleşi, înainte de a fi judecaţi. Când am ascultat prima
dată poveştile unor astfel de oameni, am constatat că ei nu şi-au
dorit acest tip de comportament sexual, acesta a fost o
consecinţă a suferinţelor experimentate în perioade de vârstă
anterioare (abuz, neglijare, apariţia unui copil în familie care nu
are genul dorit de părinţi, lipsa iubirii şi valorii personale).
M-aş bucura ca fiecare din lucrătorii lui Dumnezeu, dar şi
cei ce dezvoltă un astfel de comportament să înţeleagă că există
soluţii: participarea la un grup terapeutic, colaborarea cu un
specialist, redefinirea grupului de prieteni şi, desigur, credinţa şi
convingerea că pot depăşi această experienţă de viaţă.
Şi David, cuprins în mreaja deznădejdii şi dezgustului faţă de
alegerile proaste pe care le-a făcut, înalţă o rugăciune către
Dumnezeul Cel atotputernic: „Ai milă de mine, Dumnezeule, în
bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile
mele!... Curăţă-mă cu isop şi voi fi mai alb decât zăpada...
Zideşte în mine o inimă curată...” (Psalmul 51:1, 7, 10)
Rugăciunea lui validează supremaţia divină şi caracterul
desăvârşit al lui Dumnezeu. Prin jertfa de la Calvar, Isus Cristos
a răscumpărat fiecare om şi încă mai oferă iertare.
Vă invit să vă gândiţi la împăcarea dintre voi şi Dumnezeu
sau, mai bine spus, la relaţia pe care o aveţi cu Dumnezeu. Noi
greşim în multe feluri, uneori cu vorba, prin comportament
neadecvat, alteori doar în gând, gândul transformându-se într-o
acţiune îndreptată către celălalt.
Celălalt devine oglinda în care ne proiectăm caracterul.
Caracterul nostru trebuie să fie o expresie vie a caracterului
- 80 -
divin. Nimic bun nu se poate face prin puterea noastră.
Conştientizând cu adevărat starea de păcat, de vină, o regretăm,
o mărturisim lui Dumnezeu, părăsim păcatul, iar Domnul, în
bunătatea Sa, ne acordă graţierea, iertarea.
Iertarea este o formă de eliberare personală, ea este
echivalentă cu experimentarea iubirii, din punctul meu de
vedere. Cel ce experimentează iertarea lui Dumnezeu dă drumul
trecutului. Iertarea îi permite fiinţei umane să se înalţe spre cer,
adică să meargă mai departe de capătul pistei. Iertarea deschide
noi orizonturi, inaccesibile celui ce rămâne la sol. Când ierţi,
inima ta este suficient de largă pentru a-l primi şi pe celălalt
înăuntrul ei.
În Apocalipsa 3:20 ne este amintit un lucru: „Iată, Eu stau la
uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi
intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine.” Ce înseamnă aceasta? În
călătoria personală şi interioară Domnul Isus nu vă lasă singuri.
Este una dintre cele mai dificile călătorii, să te împaci cu tine, ca
să poţi să te împaci şi cu ceilalţi. Nu se poate vorbi despre
iertarea celorlalţi, dacă nu experimentaţi iertarea personală
oferită de Dumnezeu.
Odată ce aţi fost descătuşaţi de lanţurile disperării şi
deznădejdii atunci când vine vorba de această problemă a
homosexualităţii cu care v-a împresurat Satan, puteţi avea o
relaţie frumoasă cu propria persoană, prin acceptarea a ceea ce
sunteţi – o creaţie minunată a lui Dumnezeu. Această acceptare
va conduce la relaţii armonioase cu ceilalţi.
Astfel dar, dragi pribegi prin această lume: „Nu vă mai
gândiţi la ce a fost mai înainte şi nu vă mai uitaţi la cele vechi!
Iată, voi face ceva nou şi-i gata să se întâmple... Pentru că ai preţ
în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc...” Isaia 43:18-19,
4 – daţi-vă voie să credeţi că lucrurile pot fi diferite şi veţi fi
biruitori...
[Copyright © 2014 Ana Paşcalău. Publicat cu permisiune.
Ana Paşcalău este psiholog şi psihoterapeut şi locuieşte în
Timişoara. Poate fi contactată la adresa de e-mail
a_pascalau@yahoo.co.uk.]
- 81 -
HOMOFOBIA ÎN BISERICĂ
MARTIN HALLETT

Homofobia este, de obicei, definită ca teamă iraţională şi


prejudecată faţă de homosexuali şi homosexualitate. Un raport
recent publicat de Mişcarea Creştină Lesbiană şi Homosexuală
intitulat Homofobia în Biserică include câteva studii de caz,
ilustrând ceea ce ei definesc drept homofobie. Fără îndoială,
este trist, ca în numeroase alte situaţii, creştinii au răspuns
deseori la problema homosexualităţii mai mult din teamă şi
prejudecată, decât cu înţelegerea, îndurarea şi compasiunea
primite de la Hristos.
De exemplu, am întâlnit situaţii, în slujirea noastră la
True Freedom Trust, când am fost îngrozit de experienţele
creştinilor care ne-au contactat pentru ajutor şi suport. Unii au
fost respinşi de aşa-zişii lor prieteni creştini, iar altora li s-a cerut
să se mute din cartier. Cel mai comun răspuns experimentat de
ei pare să fi fost unul al fricii – adică: „Să nu ai nimic de-a face
cu copiii şi cu tinerii noştri!” Bineînţeles, în vasta majoritate a
cazurilor, tinerii nu se află într-o situaţie de risc, cum nu se află
nici în cazul creştinului heterosexual obişnuit. Acestea fiind
spuse, sunt recunoscător că unii dintre cei care apelează la
True Freedom Trust, care s-au temut de respingere din partea
fraţilor şi surorilor în Hristos, experimentează de fapt exact
opusul şi sunt iubiţi, susţinuţi şi sprijiniţi de prietenii lor creştini
apropiaţi.
[Martin Hallett, Homophobia in the Church. Copyright © 2001
Martin Hallett. Tradus şi publicat cu permisiune. Martin a fost
Director la misiunea True Freedom Trust. Organizaţia poate fi
contactată la adresa: True Freedom Trust, 75 Albion Street,
Birkenhead, CH41 5LS, United Kingdom, telefon:
(44)0151.653.0773, site: www.truefreedomtrust.co.uk. Articolul în
limba engleză a fost publicat pe site-ul www.truefreedomtrust.co.uk.]

- 82 -
HOMOSEXUAL ŞI CREŞTIN? POT SĂ FIU?
DAN HITZ

Războaiele culturale care promovează homosexualitatea s-au


amplificat substanţial în ultimele luni şi au pătruns în mod
semnificativ în Biserica Creştină. Mulţi dintre cei care au fost
cândva apărători puternici ai perspectivei tradiţionale biblice
despre sexualitate susţin acum perspectiva că cineva poate să se
identifice ca fiind creştin homosexual, poate să se implice în
activităţi sexuale homosexuale şi tot va merge în rai. Unii spun
chiar că Dumnezeu binecuvântează relaţiile homosexuale. Acest
articol va examina pe scurt asemenea opinii şi le va compara cu
învăţăturile Scripturii. El are ca scop să fie o scurtă trecere în
revistă a unor subiecte cu care se confruntă în prezent
creştinismul şi cultura şi nu intenţionează să ofere o examinare
comprehensivă a acestor subiecte complexe.
„Nimeni nu te-a osândit?” „Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi
Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti.”
Ioan 8:10-11
Adevărul simplu din Ioan 3:16 este că „Atât de mult a iubit
Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca
oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” Prin har
suntem „mântuiţi prin credinţă” şi am devenit „creaţii noi”.
(Efeseni 2:8-9, 2 Corinteni 5:17) Nu putem face nimic ca să ne
câştigăm mântuirea. Nu putem fi „destul de buni” ca să ne
calificăm pentru cer. Suntem, pur şi simplu, chemaţi să ne
predăm viaţa autorităţii lui Isus Cristos şi să primim Duhul Său
în noi. În realitate, aceasta reprezintă o predare deplină a
drepturilor pe care le avem asupra vieţii noastre şi un dar şi mai
mare al mântuirii Sale eterne.
Ce facem după mântuire? Vrea Dumnezeu să ne lase aşa
cum ne-a găsit? Pavel scrie în Romani 12:2 că nu trebuie să ne
mai potrivim „chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin
înnoirea minţii voastre”. După mântuire, Domnul ne cheamă să
participăm la procesul de transformare. Acelaşi Mântuitor care
i-a spus femeii prinse în adulter: „Nici eu nu te osândesc”, a
- 83 -
instruit-o şi: „Du-te şi să nu mai păcătuieşti.” (Ioan 8:11) Isus îi
cheamă pe toţi cei care Îl urmează să-şi ia crucea şi să-L urmeze.
(Matei 16:24, Marcu 8:34, Luca 9:23)
Vreau să fac o paralelă între homosexualitate şi alte păcate,
în mod special păcatul sexual. Planul lui Dumnezeu pentru
exprimarea sexuală este numai în contextul legământului de
căsătorie între un bărbat născut biologic şi o femeie născută
biologic. Homosexualitatea nu este un păcat mai mare decât
toate celelalte păcate. Este la fel de păcătos ca un bărbat şi o
femeie să se implice în activitate sexuală în afara căsătoriei, cum
este ca două persoane de acelaşi gen să se implice în activitate
sexuală. Este la fel de păcătos ca cineva să vizioneze
pornografie heterosexuală, cum este ca doi oameni să se implice
în activitate sexuală homosexuală. Păcatul este păcat.
Dumnezeu cheamă pe fiecare, de pretutindeni, să se pocăiască.
(Fapte 17:30) În 1 Corinteni 6:18, Scriptura arată că într-adevăr,
că păcatul sexual are consecinţe mai severe asupra inimii şi
sufletului credinciosului: „Fugiţi de curvie! Orice alt păcat pe
care-l face omul este un păcat săvârşit afară din trup; dar cine
curveşte păcătuieşte împotriva trupului său.” Chiar dacă
consecinţele păcatului sexual lasă urme adânci în inima celor
care îl comit, există iertare deplină prin pocăinţă la piciorul
crucii.
Teologia pro-homosexualitate a pătruns în multe
denominaţii şi organizaţii creştine. Unii, care se identifică drept
creştini, au aruncat şi Biblia, susţinând că a fost deformată de
oameni de-a lungul secolelor. Alţii afirmă că Biblia nu trebuie să
fie luată literal şi desconsideră versetele care afirmă că
homosexualitatea este păcat. Iar alţii interpretează greşit sau
reinterpretează pasajele biblice pentru a le susţine convingerile
pro-homosexualitate. Pentru o privire aprofundată asupra
teologiei pro-homosexualitate, comparativ cu convingerile
biblice tradiţionale, citiţi The Gay Gospel? How Pro-Gay Advocates
Misread the Bible [Evanghelia homosexuală? Cum interpretează greşit
Biblia susţinătorii pro-homosexualitate] de Joe Dallas.[1] Dallas însuşi
a trăit şase ani ca homosexual fără să se ascundă, încercând să
- 84 -
ducă o viaţă de creştin. În final, a trebuit să se lupte cu
întrebarea: „Îmi bazez decizia de a adopta identitatea
«homosexual şi creştin» pe convingerea că este voia lui
Dumnezeu pentru viaţa mea... sau în speranţa că este ceea ce
Dumnezeu ar putea permite?” (Citat de pe coperta din spate.)
Sunt multe pasaje în Vechiul şi Noul Testament care
identifică în mod clar activitatea homosexuală ca păcat. În
Levitic 18:22 citim: „Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă
cineva cu o femeie. Este o urâciune”, în timp ce în versetul
20:13 citim: „Dacă un om se culcă cu un om, cum se culcă
cineva cu o femeie, amândoi au făcut un lucru scârbos; să fie
pedepsiţi cu moartea: sângele lor să cadă asupra lor.”
1 Corinteni 6:9-11 şi Romani, capitolul 1 din Noul Testament
identifică homosexualitatea ca pe un păcat, printre multe alte
păcate de care trebuie să ne pocăim.
Un argument de bază pe care îl folosesc apologeţii
pro-homosexualitate este afirmaţia că Isus nu a spus niciodată
nimic despre homosexualitate. Ei interpretează această absenţă
ca acceptarea de către Cristos a homosexualităţii. Totuşi, Isus
nu a spus niciodată nimic despre abuzul copilului sau despre
zoofilie, dar cine ar argumenta că vreuna dintre acele activităţi
este acceptabilă? Evangheliile nu susţin că sunt o colecţie
exhaustivă a afirmaţiilor lui Isus. De fapt, Ioan scrie că Isus a
făcut atât de multe lucruri, încât întreaga lume nu ar putea
conţine toate relatările, dacă ar fi scrise. (Ioan 21:25) Prin
urmare, lipsa unei afirmaţii înregistrate nu este o dovadă că Isus
nu a spus nimic despre un subiect. Isus a declarat cu adevărat
planul creat pentru bărbat şi femeie în Matei 19:4-6: „Drept
răspuns, El le-a zis: «Oare n-aţi citit că Ziditorul de la început
i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască» şi a zis: «De aceea
va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa
şi cei doi vor fi un singur trup?» Aşa că nu mai sunt doi, ci un
singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu
despartă.”
În toate domeniile vieţii, nu numai că Isus a predicat un
standard de sfinţenie bazat pe fundamentul folosit de evrei în
- 85 -
vremea Lui, Scripturile Vechiului Testament, ci a ridicat
standardul de sfinţenie, pentru a include gândurile şi intenţiile
inimii. „Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o
poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.” (Matei 5:28)
Putem, de asemenea, vedea chemarea la puritatea sexuală în
conciliul de la Ierusalim din Fapte 15, când apostolii s-au
întâlnit ca să discute ce legi trebuiau să păzească ne-evreii
convertiţi. Abţinerea de la imoralitatea sexuală era unul dintre
cele patru domenii din legile evreieşti pe care ne-evreilor
convertiţi li s-a cerut să îl respecte. Legile despre imoralitatea
sexuală au fost luate direct din legea Vechiului Testament.
Un alt argument al teologilor pro-homosexualitate este că
Pavel şi-a inventat propriile cuvinte, care nu a intenţionat să fie
traduse drept homosexualitate. Joe Dallas scrie despre aceasta în
cartea sa Evanghelia homosexuală? Cum interpretează greşit Biblia
susţinătorii pro-homosexualitate.[1] El relatează că Pavel a inventat de
fapt o sută şaptezeci şi nouă de cuvinte în epistolele sale. Dallas
foloseşte explicaţia că acele cuvinte greceşti pe care le-a folosit
Pavel ca să creeze cuvântul arsenokoite, pe care îl traducem ca
„homosexual”, vin din două cuvinte cu înţelesuri foarte
specifice. Arsenos este folosit ca să evidenţieze definiţia fizică a
unui bărbat sau copil de sex masculin. Koite este folosit pentru a
specifica un pat sau o canapea folosită în context sexual, ca
patul căsătoriei din Evrei 13:4: „Căsătoria să fie ţinută în toată
cinstea şi patul [koite] să fie nespurcat.” Dallas scrie: „Când
Pavel a inventat termenul arsenokoite, l-a luat direct din
traducerea greacă a interdicţiilor din Levitic împotriva
comportamentului homosexual. Intenţia lui nu ar fi putut fi mai
clară. Deşi arsenokoite este întâlnit doar la Pavel, termenul se
referă specific şi fără ambiguitate la sexul între bărbaţi.” (p. 213)
Există numeroase argumente ale comunităţii
pro-homosexualitate care se bazează mai degrabă pe observaţii,
decât pe Scripturi. Printre ele sunt multe relatări despre bărbaţi
şi femei, unii care în trecut au fost lideri ai mişcării foştilor
homosexuali, care au căzut. Realitatea Scripturii arată că vor fi
întotdeauna bărbaţi şi femei care cad de la credinţă dintr-o mare
- 86 -
varietate de motive. (A se vedea parabola semănătorului în
Luca 8.) Ceea ce nu invalidează realitatea că există mulţi alţii
care continuă să umble în credinţă. Comunitatea
pro-homosexualitate citează numeroase studii ştiinţifice care
pretind că dovedesc că homosexualitatea este înnăscută şi
neschimbabilă. Ea ignoră studiile care arată că mulţi au învins
homosexualitatea şi studiile care nu au reuşit să identifice o
cauză biologică a homosexualităţii. Există o mulţime de
informaţii despre cercetările ştiinţifice pe această temă pe site-ul
Asociaţiei Naţionale pentru Cercetarea şi Terapia Homosexualităţii
[NARTH] la www.narth.org. Nimeni nu a reuşit vreodată să
găsească un element genetic concludent pentru
homosexualitate, totuşi oamenii de ştiinţă au găsit elemente
genetice pentru alcoolism şi furie. Cine din comunitatea
ştiinţifică ar încuraja vreodată pe cineva să-şi accepte
alcoolismul sau furia doar fiindcă sunt genetice?
Susţinătorii homosexualităţii pretind, de asemenea, că
deoarece o persoană continuă să aibă atracţii faţă de persoanele
de acelaşi sex, nu şi-a schimbat orientarea sexuală deloc. Ei se
ţin în evaluare mai degrabă de abordarea „totul sau nimic”,
decât de un continuum mai realist al schimbării. Deşi am fost
răscumpăraţi prin lucrarea terminată a lui Isus Cristos pe cruce,
continuăm să trăim într-o lume căzută. Când am cedat întru
totul păcatului nostru, ne-am antrenat mintea şi corpul ca să
răspundă la stimuli păcătoşi. Transformarea este un proces.
Vom continua să ne luptăm cu păcatul şi ispita, precum a
descris Apostolul Pavel în Romani 7:15-25, în cunoscutul său
mesaj: „Nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc.” Ispita noastră
continuă este doar o reflectare a realităţii că suntem sfinţi
răscumpăraţi care trăim într-o lume căzută şi că avem nevoie de
transformare continuă în lucrarea terminată a lui Cristos.
Amintiţi-vă că Isus a fost ispitit în orice mod în care suntem
ispitiţi noi, dar fără păcat. Indiferent cu ce păcat ne luptăm, dacă
suntem în Cristos, orientarea noastră faţă de acel păcat se
schimbă – şi va continua să se schimbe – când ne luăm crucea
zilnic şi Îl urmăm. (Luca 9:23)
- 87 -
Unii creştini privesc activitatea homosexuală ca păcat şi
caută să trăiască o viaţă de celibat, menţinând eticheta de creştin
homosexual. Deşi aplaud dorinţa lor de a-L onora pe
Dumnezeu şi de a nu se implica în activitate sexuală de tip
homosexual, nu pot să aplaud folosirea de către ei a etichetei
„homosexual”. În 1 Corinteni 6:9-10, Pavel identifică o
varietate de activităţi ca păcătoase: „Nu ştiţi că cei nedrepţi nu
vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa
aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii,
nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii,
nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui
Dumnezeu.”
Dintre cele zece păcate identificate în pasaj, numai
homosexualitatea este folosită ca etichetă de cei care se luptă cu
asemenea ispite, în timp ce se împotrivesc să dea curs ispitei.
Cei mai mulţi (dacă nu toţi) bărbaţi heterosexuali căsătoriţi se
luptă cu pofta heterosexuală, dar niciunul nu merge de
colo-colo identificându-se ca un creştin adulter, oferind
explicaţia că nu se implică în activitate sexuală în afara
căsătoriei. Nici nu se identifică cineva ca un creştin hoţ sau ca
un creştin ucigaş. O excepţie pot fi cei din programele de
recuperare care se identifică drept alcoolici, dar prefer
focalizarea pe programele Celebrează Recuperarea. Astfel de
programe nu acceptă eticheta de alcoolic, ci afirmă că
celebrează recuperarea din „alcoolism” sau din oricare dintre
„rănirile, dificultăţile psihologice sau emoţionale şi obiceiurile”[2]
vieţii.
Faptul de a te autoidentifica drept creştin homosexual te
menţine legat de o identitate păcătoasă şi de o concepţie
păcătoasă despre lume şi viaţă. Prin urmare, eticheta de creştin
homosexual nu este o etichetă biblică de adoptat. Pavel scrie în
Efeseni 4:21-24: „Aţi fost învăţaţi cu privire la felul vostru de
viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică
după poftele înşelătoare; şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre
şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui
Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.”
- 88 -
Pentru noi, cei care suntem adevăraţi urmaşi ai lui Cristos,
este esenţial să ne ţinem tare de adevărata noastră identitate de
sfinţi răscumpăraţi: „Cristos în voi, nădejdea slavei”.
(Coloseni 1:27) Precum afirmă 1 Corinteni 6:11: „Şi aşa eraţi
unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi
neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Cristos şi prin Duhul
Dumnezeului nostru.” Răscumpărarea şi o identitate în Cristos
sunt disponibile pentru toţi.
Trebuie să facem o distincţie semnificativă când ne uităm la
păcatul din viaţa credinciosului. Nu este păcat să fii ispitit sau să
ai atracţii faţă de persoanele de acelaşi sex. Însuşi Isus a fost
ispitit în orice mod în care suntem ispitiţi noi, dar fără păcat.
(Evrei 4:15) Ispitele şi atracţiile devin păcat când începem să ne
implicăm în ele şi să acţionăm conform lor în gând sau în faptă.
Există, de asemenea, diferenţe semnificative între motivaţiile
celor care se confruntă cu homosexualitatea. Mai întâi, sunt unii
care se luptă cu homosexualitatea, o recunosc ca păcat, se
împotrivesc ei, dar ocazional cad în pornografie sau întâlniri
sexuale. Cei din acest grup reacţionează la acţiunilor lor
păcătoase cu zdrobire şi pocăinţă. Sunt prompţi în a-şi mărturisi
păcatul şi caută schimbarea. În al doilea rând, sunt unii care cred
că activitatea homosexuală este păcătoasă, dar tot aleg să se
implice fără restricţii în ea, dintr-o varietate de motive. Unii au
renunţat la luptă şi s-au supărat pe Dumnezeu. Unii aleg
plăcerea păcatului, în locul dreptăţii lui Dumnezeu. Iar alţii
abuzează de harul lui Dumnezeu şi îl transformă în permisiunea
de a păcătui. Cei din acest grup reacţionează la păcatul sexual cu
o inimă împietrită, nesimţitoare. În al treilea rând, sunt unii care
au fost cu adevărat înşelaţi să creadă că Dumnezeu
binecuvântează homosexualitatea şi se implică în activitatea
homosexuală, celebrând-o ca pe un dar de la Dumnezeu. Ne
întrebăm dacă cei din acest grup îşi trăiesc viaţa într-un conflict
secret între spiritualitate şi sexualitate.
Când privim la cele trei grupuri, trebuie să ne amintim că
Filipeni 2:12 ne spune să ne ducem la capăt mântuirea cu frică şi
cutremur. Nu este treaba noastră să judecăm motivaţiile inimii
- 89 -
cuiva sau să judecăm dacă este sau nu cu adevărat mântuit.
Numai Dumnezeu cunoaşte adevărata intenţie a inimii cuiva;
totuşi, cineva care s-a pocăit va aduce roade ţinându-se de
pocăinţă. (Luca 3:7-9, Matei 7:15-23) Harul lui Dumnezeu este
abundent pentru primul grup de oameni, care se luptă cu
păcatul şi sunt gata să se pocăiască. În 1 Ioan 1:9 citim: „Dacă
ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte
păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.” Evrei 10:26-27, 29
prezintă o avertizare serioasă pentru cei din al doilea grup, care
au primit adevărul şi aleg să umble în păcat.
Dacă vom continua să păcătuim deliberat după ce am primit
cunoştinţa adevărului, nu rămâne nicio jertfă pentru păcat, ci
doar o aşteptare plină de teamă a judecăţii şi focului dezlănţuit,
care îi va mistui pe duşmanii lui Dumnezeu. Cu cât mai sever
credeţi că merită să fie pedepsit un om care L-a călcat în
picioare pe Fiul lui Dumnezeu, a tratat ca pe un lucru păcătos
sângele legământului care l-a sfinţit şi a insultat pe Duhul
harului?
Cei din al treilea grup, care au fost înşelaţi să creadă că
homosexualitatea este un dar de la Dumnezeu, se află, de
asemenea, sub o avertizare serioasă în Galateni 6:7-8, care
afirmă: „Nu vă înşelaţi: «Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.»
Ce seamănă omul, aceea va şi secera. Cine seamănă în firea lui
pământească va secera din firea pământească putrezirea; dar
cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică.”
Vestea bună este că îndurarea şi harul lui Dumnezeu sunt
disponibile pentru cei din toate cele trei grupuri descrise mai
sus. Petru este un exemplu excelent al îndurării lui Dumnezeu,
care ajunge la noi în păcatul nostru şi ne cheamă la pocăinţă.
Vedem mila lui Isus avându-l ca ţintă pe Petru, care, după ce s-a
lăudat că nu era ca ceilalţi şi că nu-L va tăgădui niciodată pe
Domnul, tocmai aceasta a făcut. (Marcu 14) În Ioan 21 Îl
vedem pe Isus întinzându-i mâna lui Petru cu dragoste. Vedem
procesul prin care Isus îl ajută să recunoască profunzimea
păcatului său, nevoia de pocăinţă şi de a privi dincolo de
acţiunile şi chemările altora, pentru a umbla în chemarea
- 90 -
specifică pe care Domnul o avea pentru el. Pocăinţa este
disponibilă pentru toţi cei din grupurile descrise mai sus. Există
lideri în mişcarea foştilor homosexuali care au declarat public că
erau implicaţi în bisericile pro-homosexualitate atunci când
Duhul Sfânt le-a convins inima să se pocăiască de
homosexualitate. Nimeni nu se află dincolo de îndurarea lui
Isus Cristos.
Dacă ai atracţii homosexuale nedorite, există speranţă. Dacă
te lupţi cu homosexualitatea de mult timp şi ai obosit în luptă,
caută ajutor. Nu umbla în singurătate în călătoria ta. Apelează
Reconciliaton Ministries la (586)739-5114 şi află despre resursele
misiunii, despre grupuri şi servicii care te pot asista pe drumul
pe care îl ai de străbătut pentru a ieşi din homosexualitate. Dacă
simţi că te-ai luptat un timp mult prea îndelungat sau că ai căzut
prea departe din har ca să te mai întorci vreodată, aminteşte-ţi
că „Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi
până în ziua lui Isus Cristos.” (Filipeni 1:6) Există speranţă şi
vindecare în Isus Cristos pentru oricine Îl caută.
„Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă
cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Cristos, Cel
Neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai
pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.” 1 Ioan 2:1-2
Referinţe şi resurse recomandate
[1]
Dallas, Joe. The Gay Gospel? How Pro-Gay Advocates
Misread the Bible. Harvest House Publishers, 2007,
www.amazon.com.
[2]
Site-ul Celebrate Recovery, Inc., www.celebraterecovery.com,
accesat pe 29 aprilie 2012.
[3]
Gagnon, Dr. Robert. The Bible and Homosexual Practice
Texts and Hermeneutics. Abingdon Press, 2002, www.amazon.com.
[4]
National Association for Research and Therapy of
Homosexuality, www.narth.org.
[Dan Hitz, Gay and Christian? Can I Be? Copyright © 2012
Reconciliation Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune.]

- 91 -
HOMOSEXUALII ŞI BISERICA: VOM OFERI SPERANŢĂ?
BOB DAVIES

John Paulk nu va uita niciodată parada homosexualilor din


1986, din Columbus, Ohio. Un bine-cunoscut imitator al
femeilor, se afla în spatele unui Mustang roşu decapotabil,
purtând un costum alb de in şi o perucă blondă.
„Candi, te iubim”, a strigat un bărbat. „Eşti cea mai grozavă
drag queen din Columbus.” John a zâmbit şi a făcut cu mâna.
Deodată, John a auzit lozinci scandate şi strigăte în faţă şi a
observat o mică mulţime de oameni care îşi fluturau Bibliile
deasupra capetelor. Unii purtau pancarte cu mesaje precum
„Dumnezeu îi urăşte pe poponari” şi „Întoarce-te la Dumnezeu
sau arzi.”
„De ce nu ne lăsaţi în pace? Nu vă facem niciun rău”, s-a
gândit John, în timp ce o ciudată senzaţie de rău i-a cuprins
stomacul. Apoi un alt gând i-a venit în minte: „Cine ar vrea să
urmeze un Dumnezeu ca Cel pe care Îl prezintă ei?”
Şase luni mai târziu, un pastor care se purtase ca un adevărat
prieten cu John la tipografia unde lucra, s-a autoinvitat în
apartamentul lui John. Deşi John suspecta că pastorul venea ca
să vorbească despre Dumnezeu, a fost de acord.
În noaptea aceea s-au rugat împreună, în timp ce John şi-a
încredinţat viaţa lui Cristos. Curând a renunţat la stilul de viaţă
homosexual, deoarece a devenit profund implicat în biserică.
Astăzi, John şi soţia lui, Anne (o fostă lesbiană) trăiesc în
Portland, Oregon, unde el se pregăteşte pentru o carieră în
consilierea creştină.
Deşi John se mai luptă încă ocazional cu ispite şi amintiri ale
stilului de viaţă pe care l-a părăsit, cu ajutorul lui Dumnezeu şi
al comunităţii sale creştine, merge pe drumul către plinătate. Mii
de alţi bărbaţi şi femei – toţi implicaţi anterior în
homosexualitate – au experimentat schimbări similare în vieţile
lor. Şi aproape toţi spun că un grup de creştini, care le-a arătat
dragoste şi preocupare adevărată, a făcut ca lucrurile să fie
diferite.
- 92 -
Jumătate de Evanghelie
„Biserica anilor 1990 trebuie să decidă dacă vrea să
împlinească nevoile relevante ale societăţii de astăzi”, a spus
Sy Rogers, în timpul unui seminar la Biserica Baptistă Park Avenue
din Titusville, Florida, despre lucrarea cu homosexualii. „Dacă
biserica voastră este echipată pentru a sluji nevoilor societăţii
voastre, veţi fi relevanţi; dacă nu, nu veţi fi relevanţi.”
În Matei 28:19, Isus le spune ucenicilor Săi: „Duceţi-vă şi
faceţi ucenici din toate neamurile.” Cuvântul „neamurile”
înseamnă „grupuri etnice”. Astăzi, populaţia homosexuală se
află printre ultimele grupuri de oameni la care nu s-a ajuns cu
Evanghelia. Iar acest grup de oameni îi include chiar şi pe unii
care se află în bisericile noastre.
Poveştile celor care se luptă cu homosexualitatea sunt
rareori la fel de senzaţionale ca cea a lui John Paulk. Deseori, cei
care se luptă cu homosexualitatea stau liniştiţi în şirul de bănci
duminica dimineaţa, neimplicaţi în subcultura homosexuală sau
într-o relaţie homosexuală. Suferă singuri, în timp ce
experimentează haosul interior al dorinţelor în conflict.
„Aproape 100% dintre cei care intră în biroul meu au mers
în trecut la biserică, dar nu au găsit ajutor în biserica locală
pentru atracţia lor faţă de persoanele de acelaşi sex”, spune
Rick Hughes, Director la Misiunea Eleutheros din Winter Park,
Florida.
Hughes încearcă să schimbe situaţia. Când vorbeşte la
conferinţe despre acest subiect, este adesea întâmpinat cu
indiferenţă şi intoleranţă. Odată, a vrut să ţină un scurt seminar
despre homosexualitate pentru o congregaţie locală, dar
pastorul a refuzat.
„Nu avem această problemă aici”, a spus pastorul. Din
nefericire, nu ştia că trei membri din biserica lui, precum şi
cineva din personalul său, urmau consiliere la Eleutheros pentru
tendinţele lor homosexuale.
Bisericile care nu înţeleg nevoia de a se adresa
homosexualităţii sunt deseori confuze în privinţa modului în
care ar trebui să trateze o problemă, care a devenit atât de
- 93 -
sensibilă emoţional şi politic. Homosexualitatea dezbină multe
confesiuni de-a lungul ţării. Chiar şi unii creştini conservatori se
clatină în convingerile lor, când descoperă homosexualitatea la
membrii familiei şi la prietenii de la biserică.
„Homosexualitatea este problema anilor 1990 care produce
dezbinare”, spune autorul şi vorbitorul Joe Dallas, care conduce
Serviciile de Consiliere Genesis din Orange, California. Şi, crede el,
multe congregaţii le prezintă doar o „Evanghelie parţială”
bărbaţilor şi femeilor care sunt implicaţi în relaţii homosexuale.
„Comportamentul homosexual este pronunţat neblibic, dar
nimeni nu oferă o soluţie”, spune Dallas. „Nu putem predica
împotriva unui anumit păcat, fără să oferim o alternativă.”
Dallas compară această situaţie cu mişcarea pro-viaţă, ai cărei
lideri au descoperit eficienţa oferirii ajutorului practic – precum
consilierea în situaţia de criză şi adăpostirea femeilor gravide –
pe lângă a spune: „Nu-ţi omorî copilul nenăscut!”
Unii creştini s-au îndreptat spre politică, pentru a opri
mişcarea internaţională tot mai puternică pentru drepturile
homosexualilor. Mary Heathman a simţit tensiunea în tot
Colorado, din cauza Amendamentului 2, un amendament
constituţional de stat, conceput pentru a preveni deciziile
pentru drepturile homosexualilor. Ca Director la Where Grace
Abounds, o misiune de recuperare pentru homosexuali din
Denver, Heathman a auzit remarci supărate atât din partea
membrilor Bisericii, cât şi a liderilor pro-homosexualitate, în
timp ce se certau din cauza amendamentului, care a trecut la
voturi, dar a fost trimis mai târziu înapoi în tribunale.
„Oamenii Bisericii intră în politică pentru diverse motive”,
spune Heathman. „Unii sunt foarte iubitori şi nu pierd din
vedere individul, dar alţii luptă mai degrabă cu modul de gândire
al lumii, în loc să-şi amintească de conflictul spiritual implicat.”
Heathman spune că una din cele mai mari probleme cu o
anumită legislaţie care are ca scop combaterea drepturilor
pentru homosexuali, este că izolează un anumit păcat. „Dacă
vrem să păstrăm echilibrul, trebuie să vorbim despre păcatul
sexual în general, nu doar despre homosexualitate.”
- 94 -
Joe Dallas îşi aminteşte cum arăta lupta de cealaltă parte a
gardului. Cu zece ani în urmă, Dallas era activist pentru
drepturile homosexualilor şi pastor de tineret la Biserica
Comunităţii Metropolitane, pro-homosexualitate, din sudul
Californiei. „Bisericile homosexuale sunt pline de bărbaţi şi
femei care ştiu bine care este adevărul”, spune Dallas. „Dar simt
că nu au nicăieri altundeva unde să meargă. Şi nimeni nu le-a
arătat în mod convingător că există o cale de ieşire din acest
păcat.”
Puţini creştini evanghelici, adaugă Dallas, sunt dornici „să se
oprească şi să asculte o clipă durerea unui homosexual”.
Mişcarea Bisericii pro-homosexualitate, care oferă dragoste şi
acceptare atât persoanei, cât şi comportamentului său,
reprezintă o alternativă atrăgătoare pentru unii membri ai
comunităţii homosexuale, care percep Biserica evanghelică ca
prea doritoare de a critica şi „homofobă”.
Dallas spune că prea puţine biserici conservatoare recunosc
preţul mare plătit de mulţi homosexuali care devin credincioşi
evanghelici. Dintr-odată, aceşti bărbaţi şi femei se confruntă cu
realitatea renunţării la prieteni apropiaţi, la parteneri pe termen
lung, la o comunitate care îi susţine şi poate chiar la o slujbă sau
la o carieră, pentru a-L urma pe Cristos. Şi prea adesea nu
primesc simpatie de la prietenii din biserică, a căror părere este
că ar trebui „doar să se pocăiască şi să termine cu asta”.
Jeff Konrad îşi aminteşte încă neliniştea părăsirii
partenerului său homosexual, cu aproape zece ani în urmă. „Mă
durea fizic din cauza neliniştii emoţionale. Dar câţiva bărbaţi
creştini heterosexuali s-au făcut disponibili la orice oră din zi
sau din noapte. Astăzi sunt în viaţă pentru că acei oameni m-au
iubit.”
După ce Îl primeşte pe Cristos, un homosexual are nevoie
disperată de sprijinul Bisericii pentru a rămâne liber de păcat.
Experienţa convertirii nu îndepărtează imediat dorinţele
homosexuale. La fel ca orice creştin care se luptă cu ispita şi
care suportă consecinţele unui trecut tulbure, acceptarea lui
Cristos este doar primul pas în călătoria spre împlinire.
- 95 -
Mulţi dintre cei care au ieşit de ani de zile din stilul de viaţă
homosexual încă se luptă cu ispita, deşi de obicei mai puţin
frecvent. Mulţi se căsătoresc şi se identifică mai mult cu
heterosexualii, dar aceasta nu garantează eliberarea completă de
dorinţe homosexuale ocazionale.
Majoritatea, care rămân necăsătoriţi, se luptă şi mai mult,
pentru că rămân celibatari. De aceea, încurajarea şi
responsabilitatea continuă din partea Bisericii sunt atât de
importante, pentru a-i ajuta să rămână pe drumul spre împlinire.
Depăşind bariera sunetului
Bisericile pot oferi o atmosferă de susţinere, dacă sunt
dornice să spargă tăcerea care înconjoară acest subiect în multe
adunări evanghelice. Când Ken Korver, pastor asociat la Biserica
Reformată Emmanuel din Paramount, California, a înţeles că mai
mulţi bărbaţi din grupul de celibatari se confruntau cu
homosexualitatea, a abordat problema direct de la amvon.
Korver a ţinut o predică despre 1 Corinteni 6:9-11, unde
apostolul Pavel identifică comportamentul homosexual ca
păcat, dar un păcat care poate fi iertat. „Această biserică este un
loc în care oamenii răniţi sunt bine-veniţi”, a spus Korver
congregaţiei sale. „Dar nu trebuie să rămânem răniţi; trebuie să
intrăm în planul lui Dumnezeu.” Apoi a cerut ca oricine se luptă
cu ispite homosexuale să meargă să discute cu cineva din
personalul pastoral.
„Le-am făcut cunoscut oamenilor că le vom fi alături în
procesul vindecării”, îşi aminteşte Korver. Curând, un grup de
bărbaţi care erau foşti homosexuali se întâlneau săptămânal.
Apoi Korver a dus procesul de vindecare un pas mai
departe: a pus la cale un program de mentorare în biserică, care
consta din sesiuni de instruire de trei, patru ore, pentru bărbaţii
heterosexuali care vroiau să înţeleagă mai bine
homosexualitatea. Numele a cincizeci de „absolvenţi” ai acelor
sesiuni le-au fost făcute cunoscute foştilor homosexuali, care
puteau să ceară un partener faţă de care să dea socoteală şi care
să se poarte ca un adevărat prieten cu ei.

- 96 -
„Formarea acestui gen de relaţii de mentorat este esenţială
pentru ca un «fost homosexual» să depăşească modul său de
gândire”, explică Korver. „Când bărbaţii care înving
homosexualitatea sunt acceptaţi de alţi bărbaţi din biserică, în
mare parte apare vindecarea.”
Alte congregaţii, din toată ţara, au avut un succes similar în
ajutorarea bărbaţilor homosexuali şi femeilor homosexuale. În
ultimele două decenii, Biserica Open Door din San Rafael,
California, şi-a câştigat reputaţia de „biserică unde homosexualii
găsesc vindecare”.
Acea adunare de o sută de adulţi, situată la douăzeci de mile
nord de San Francisco, este centrul spiritual al Love In Action,
una din cele mai vechi misiuni pentru foştii homosexuali
(înfiinţată în 1973). LIA are un program de ucenicie de doi ani,
care atrage participanţi din toată lumea. Mulţi devin membri
permanenţi ai Open Door, după ce părăsesc bisericile unde nu au
primit sprijin pentru rezolvarea problemele legate de identitatea
sexuală.
Un proaspăt absolvent al programului, avocat şi fost
vicepreşedinte de bancă în Virginia, a stat în faţa congregaţiei ca
să-şi exprime mulţumirile pentru sprijinul pe care l-a primit.
„Aceasta este o biserică unde nu trebuie să şopteşti cuvântul
«homosexual»”, a spus el. „Ştiu că viaţa mea nu va mai fi
niciodată aceeaşi, datorită dragostei pe care am simţit-o aici.”
La începutul fiecărui program, membrii sunt prezentaţi
congregaţiei, la o slujbă specială de seară. După aceea, membrii
bisericii sunt încurajaţi să vină în faţă şi să-şi asume obligaţia de
a se ruga pentru unul sau mai mulţi foşti homosexuali. Liderii
programului recunosc că mulţi membri ai bisericii vor să-şi
ofere sprijinul, dar nu ştiu cum. De aceea sunt distribuite
cartonaşe pentru rugăciune, care dau sugestii specifice: trimite-i
celui care este membru în program o felicitare de ziua de
naştere, invită-l la tine acasă la cină, telefonează-i periodic
pentru a-l încuraja, include-l într-o ieşire la iarbă verde cu
familia, cere-i să aducă ceva pentru o masă de sărbătoare la tine
acasă.
- 97 -
La Biserica Discovery din Orlando, Florida, membrii bisericii,
responsabilii şi consilierii bisericii sunt instruiţi ca să-i ajute pe
foştii homosexuali, rugându-se pentru ei şi cerându-le
responsabilitate strictă. „În general îi punem [pe cei care se
luptă cu homosexualitatea] într-un grup de slujire cu persoane
de acelaşi sex, cu doi sau trei oamenii instruiţi”, spune
responsabilul Barry Johnston. „Liderii oferă încurajare, ajutor
practic şi prietenie. Aceasta sprijină şi identificarea lor sexuală,
într-un mod lipsit de ameninţare.”
„De asemenea, cerem responsabilitate strictă. Într-un mediu
protejat, îi întrebăm despre gândurile lor, despre materialele pe
care le citesc, despre filmele pe care le văd.” Liderii îi întreabă,
de asemenea: „Eşti liber să te îndrepţi în direcţia pe care
Dumnezeu a creat-o pentru tine?” Apoi îi includ în activitatea
principală a bisericii, îndrumându-i cu discreţie şi înţelepciune
într-un loc în care pot sluji.
În afara misiunilor formale, bisericile pot deseori sluji
foştilor homosexuali, schimbându-şi atitudinea şi devenind
conştiente de punctele sensibile ale celor care se luptă cu
homosexualitatea. „M-am aflat în preajma unor oameni din
adunare care au făcut glume despre cei care sunt homosexuali”,
spune Brad Grammer, care conduce Face-to-Face, o misiune
pentru homosexuali la Biserica First Evangelical Free din partea de
nord a oraşului Chicago. „Chiar m-a durut, pentru că ei nu ştiau
că mă luptasem cu homosexualitatea.”
Grammer spune că un alt mod în care bisericile pot ajuta
este să ofere relaţii de ucenicie. El crede că dacă o biserică
funcţionează aşa cum ar trebui, oferind relaţii sincere,
încurajatoare, celor care se luptă cu homosexualitatea sau cu
orice alt păcat, ar fi mai puţină nevoie de grupuri formale.
Oamenii au nevoie şi de mai multe informaţii despre
homosexualitate, care să-i ajute să-i înţeleagă pe cei care se luptă
cu această problemă, spune Grammer.
Recoltă nedorită
Mona Riley, soţia pastorului senior de la Open Door, spune că
există potenţialul pentru o mare recoltă spirituală în
- 98 -
comunitatea homosexuală, dar „este o recoltă nedorită. Nu
vrem să o culegem. Creştinii nu sunt siguri că vor să-şi petreacă
eternitatea cu aceşti oameni.” Trezirea trebuie să aibă loc mai
întâi în biserică, spune ea, „înainte de a avea loc în comunitatea
homosexuală”.
Riley vede „o împietrire a inimii în Biserica americană” faţă
de cei care au fost implicaţi în comportamentul homosexual.
„Trebuie să învăţăm compasiunea”, spune ea. „Judecăm acest
păcat particular ca fiind mai rău decât oricare altul, dar nu văd
aceasta în Scripturi.”
Liderii misiunilor pentru foştii homosexuali din ţară
recunosc barierele ascunse care împiedică bisericile să-i
îmbrăţişeze pe cei care se luptă cu homosexualitatea. Cea mai
importantă se referă la SIDA, spune Chuck Therrien,
Directorul Misiunii ReCreation din Manchester, New Hampshire.
Membrii bisericii se tem să nu contacteze boala prin contact
întâmplător, precum atingerea unui individ infectat sau folosirea
în comun a toaletei. În ciuda asigurărilor liniştitoare din partea
experţilor în sănătate, temerile persistă.
Therrien spune că membrii bisericii se tem şi că foştii
homosexuali le vor molesta copiii sau vor ademeni tinerii în
stilul de viaţă homosexual. „Dar de ce ar implica pe cineva într-
un stil de viaţă pe care îl dispreţuiesc şi pe care încearcă să îl
învingă cu disperare?” reflectă el. Therrien arată, de asemenea,
că cei mai mulţi adulţi homosexuali sunt atraşi sexual de alţi
adulţi, nu de copii. Şi deşi un asemenea abuz este improbabil,
bisericile ar trebui să fie deja pregătite pentru a preveni orice fel
de abuz sexual al copilului, homosexual sau heterosexual. Astfel
de precauţii ar trebui să micşoreze temerile membrilor bisericii
şi să-i facă liberi de a sluji oricui intră pe uşa bisericii.
Liderii bisericilor care şi-au asumat riscul de a se aventura în
acest gen de misiune şi-au văzut bisericile influenţate pozitiv.
„Oamenii noştri sunt mândri că suntem o biserică devotată
Bibliei, dar care trăieşte Biblia în moduri progresiste”, spune
Ken Korver. „Nu compromitem adevărul, dar congregaţia este
încântată că experimentăm harul.”
- 99 -
Există, de asemenea, mult suport la Biserica Open Door pentru
programul Love In Action. „Oamenii noştri sunt încântaţi să se
afle în linia întâi în ceea ce priveşte această problemă”, spune
pastorul senior Michael Riley.
Personalul acestor biserici şi cei specializaţi în ajutarea
homosexualilor insistă că nu fac nimic diferit sau neobişnuit
faţă de ucenicia obişnuită, oferită de orice biserică evanghelică.
„Tot ce trebuie să ştii este cum să iubeşti şi să rosteşti
adevărul”, spune Joe Dallas, „şi ai toate instrumentele necesare
pentru a-i ajuta pe aceşti oameni.”
John Paulk, fostul imitator al femeilor, este de acord. După
ce a devenit creştin, John s-a mutat în California ca să facă parte
din LIA. A frecventat Biserica Open Door şi a găsit sprijin
necondiţionat, îndeosebi din partea bărbaţilor din biserică.
„Bărbaţii heterosexuali s-au purtat ca nişte adevăraţi prieteni cu
mine, s-au rugat pentru mine şi m-au invitat în casele lor pentru
părtăşie. M-au tratat cu respect şi cu afecţiune sinceră. Este
într-adevăr atât de simplu. M-au iubit pe deplin.”
[Bob Davies, Homosexuals and the Church: Will We Offer Hope?
Copyright © 1994 Bob Davies. Tradus şi folosit cu permisiune.]

HOMOSEXUALITATEA ŞI CREŞTINISMUL
LARRY HOUSTON

Ce înseamnă să fii creştin?


Înseamnă să fii într-o relaţie cu Persoana lui Isus Cristos.
Nu înseamnă ceea ce facem (rugăciunea, citirea Bibliei, mersul
la biserică) sau lucrurile pe care nu le facem (crimă, furt,
minciună), nu înseamnă unde mergem (biserica din care facem
parte), ci pe cine cunoaştem (Isus Cristos). Nu are legătură cu
lucrurile pe care le facem sau nu le facem, ci are legătură cu Cel pe care Îl
cunoaştem. Martin Luther spunea că înseamnă să fii „un mic
Cristos”.

- 100 -
Care sunt lucrurile care dăunează sau ne împiedică să
avem o relaţie cu Isus sau cu semenii noştri?
 Păcatul (Păcatele) • Păcat: nu am nevoie de ceva, ci de
Cineva • Cele 10 porunci
Evrei 11:25 „... decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale
păcatului.” (Şi adesea această clipă este foarte scurtă, deoarece
păcatul înrobeşte repede şi prinde omul în cursă.)
Romani 6:16 „Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l
ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba
de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care
duce la neprihănire?” (Din acest motiv, vreau să vorbim despre
înlocuire, vindecare şi schimbare.)
Despre avertismente şi pregătirea inimii: Cuvintele lui Isus
din Matei 7:1-5 (Scoate întâi bârna din ochiul tău.)
Ispita
Ispita nu este păcat.
 Următorul citat, folosit de mulţi, inclusiv de teologul
german Martin Luther, l-am găsit a-mi fi de mare ajutor în
depăşirea homosexualităţii. S-ar putea să nu fie chiar exact, dar
conţine ideea principală.
Nu poţi opri păsările să zboare deasupra capului tău, dar le poţi opri
să-şi facă cuib în părul tău.
 Ispita poate fi un gând care-ţi trece întâmplător prin
minte; păcatul este când stărui asupra gândului, permiţându-i să
crească şi să rodească, el transformându-se în vise şi fantezii.
 Ispita este prima privire pe care o arunci cu ochii; păcatul
este când întorci capul ca să mai priveşte o dată, ca să te
holbezi.
 Ispita poate fi dorinţă şi sete de relaţie şi intimitate;
păcatul este când foloseşti un act sexual nelegitim pentru a-ţi
umple golul şi a-ţi împlini nevoia legitimă de relaţionare şi
intimitate.
Iacov 1:13-15 „Nimeni, când este ispitit, să nu zică: «Sunt
ispitit de Dumnezeu.» Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să
facă rău şi El Însuşi nu ispiteşte pe nimeni. Ci fiecare este ispitit,
când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a
- 101 -
zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce
moartea.”
1 Corinteni 10:13 „Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost
potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este
credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci,
împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o
puteţi răbda.”
Iacov 1:12 „Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost
găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu
celor ce-L iubesc.”
2 Petru 2:9 „Domnul ştie să izbăvească din încercare pe
oamenii cucernici şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie
pedepsiţi în ziua judecăţii.”
Cuvântul Domnului/Sfânta Scriptură
 Vederea în perspectivă • Lasă porţiunile mai clare să le
interpreteze pe cele mai puţin clare. • Principii care conduc şi
îndrumă. • Cuvântul lui Dumnezeu ca:
 o carte de reguli: nu doar „poţi” sau „nu poţi”, ci mai
degrabă principii de urmat;
 o foaie de parcurs: oferă instrucţiuni pentru a te călăuzi şi
ghida în viaţă;
 un manual de reparaţii: pentru a repara şi repune în
funcţiune viaţa noastră.
Îndreptăţirea şi sfinţirea
 Îndreptăţirea este o declaraţie judiciară a lui Dumnezeu,
potrivit căreia cineva este neprihănit. Sfinţirea este procesul prin
care cineva se aseamănă tot mai mult cu Cristos. Îndreptăţirea
este în întregime numai de la Dumnezeu, ca rezultat al vieţii lui
Isus, al morţii şi învierii Lui. Suntem implicaţi în sfinţirea
noastră prin credinţă, fiind transformaţi în asemănarea cu
Isus Cristos.
 Punctul culminant în istoria omenirii a fost viaţa lui
Isus Cristos, naşterea, moartea şi învierea Lui.
 Poziţia/Experienţa
Cei care Îl au pe Isus Cristos ca Domn şi Mântuitor au fost
îndreptăţiţi în relaţia cu Dumnezeu. Dar în zilele noastre,
- 102 -
„experimental” ne dăm seama că nu simţim şi nu reflectăm în
viaţa noastră poziţia lui Isus Cristos în relaţia noastră cu
Dumnezeu.
 Deja/ Nu încă
George Eldon Ladd explica Împărăţia lui Dumnezeu în
această lume prin cuvintele „deja/nu încă”. La prima venire a
lui Isus Cristos, Împărăţia lui Dumnezeu a venit deja în lume.
Însă abia la a doua venire a lui Isus Cristos lumea va avea parte
din plin de Împărăţia lui Dumnezeu.
Vreau să aplicăm cele două idei, „poziţie/experienţă” şi
„deja/nu încă” la problema homosexualităţii. În timp ce o
facem, este necesar să ne amintim că ispita nu este păcat.
Vindecare/Schimbare
Sfintele Scripturi descriu foarte clar şi exemplifică vindecări
fizice. Dar cum stă treaba când este vorba de vindecarea
amintirilor sau sentimentelor? De asemenea, Sfintele Scripturi
vorbesc foarte clar despre schimbările de activitate şi
comportament ale oamenilor.
Aplicaţie
Cântecul următor aparţine lui Mercy Records.
(Vineyard Christian Fellowship)
Salvatorul de Randy şi Terry Butler
Salvează-mă, măreţul meu Salvator!/Eliberează-mi inima de
lucrurile care mă înlănţuie,/Dă-mi o inimă curată/Şi o minte
pură,/Salvează-mă, Salvatorule!
Salvează-mă, măreţul meu Salvator!/Eliberează-mi inima de
lucrurile care mă înlănţuie,/Ia-l de la mine pe vrăjmaş/Şi toată
amintirea lui,/Salvează-mă, Salvatorule!
 Inima
Ezechiel 11:19-20 „Le voi da o altă inimă şi voi pune un duh
nou în voi. Voi lua din trupul lor inima de piatră şi le voi da o
inimă de carne, ca să urmeze poruncile Mele, să păzească şi să
împlinească legile Mele; şi ei vor fi poporul Meu.”
Psalmul 51
1 Samuel 16:7 „Şi Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la
înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu
- 103 -
Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii,
dar Domnul Se uită la inimă.”
Matei 6:24 „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va
urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti
pe celălalt; nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.”
 Mintea
Efeseni 4:20-24 „Dar voi n-aţi învăţat aşa pe Cristos; dacă, cel
puţin, L-aţi ascultat şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus,
aţi fost învăţaţi: cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să
vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele
înşelătoare; şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre; şi să vă
îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de
o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.”
Romani 12:1-2 „Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui
Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă,
plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă
duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci
să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi
bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.”
Coloseni 3:1-3 „Dacă deci aţi înviat împreună cu Cristos, să
umblaţi după lucrurile de sus, unde Cristos şade la dreapta lui
Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe
pământ. Căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu
Cristos în Dumnezeu.”
Filipeni 4:5-9 „Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi
oamenii. Domnul este aproape. Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în
orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu,
prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu,
care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în
Cristos Isus. Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este
vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este
vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună
şi orice laudă, aceea să vă însufleţească. Ce aţi învăţat, ce aţi
primit şi auzit de la mine şi ce aţi văzut în mine, faceţi. Şi
Dumnezeul păcii va fi cu voi.”

- 104 -
1 Petru 13-16 „De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre,
fiţi treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la
arătarea lui Isus Cristos. Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi
târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă.
Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în
toată purtarea voastră. Căci este scris: «Fiţi sfinţi, căci Eu sunt
sfânt.»”
2 Corinteni 10:3-6 „Măcar că trăim în firea pământească,
totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească, căci armele
cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt
puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi
răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică
împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob
ascultării de Cristos; Îndată ce se va săvârşi ascultarea aceasta
din partea voastră, suntem gata să pedepsim orice neascultare.”
 Duşmanul (diavolul sau Satan)
2 Corinteni 11:14 „Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se
preface într-un înger de lumină.”
Apocalipsa 12:9 „Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit
diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat
pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.”
Matei 4:1 „Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să
fie ispitit de diavolul.”
Efeseni 4:26-27 „Mâniaţi-vă, şi nu păcătuiţi. Să n-apună
soarele peste mânia voastră şi să nu daţi prilej diavolului.”
1 Ioan 2:15-16 „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume.
Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci
tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi
lăudăroşia vieţii nu este de la Tatăl, ci din lume.”
Iacov 4:7-10 „Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă
diavolului şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi
El Se va apropia de voi. Curăţaţi-vă mâinile, păcătoşilor;
curăţaţi-vă inima, oameni cu inima împărţită! Simţiţi-vă ticăloşia;
tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se prefacă în tânguire, şi
bucuria voastră în întristare: smeriţi-vă înaintea Domnului şi El
vă va înălţa.”
- 105 -
1 Petru 5:8 „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul
vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe
cine să înghită.”
Înainte de a răspunde întrebărilor care urmează, vizitează
www.banap.net şi citeşte prima pagină. Acolo am scris despre
problema homosexualităţii mele şi vei găsi lucruri importante,
care mi-au fost de mare ajutor în depăşirea homosexualităţii. În
plus, sunt şi declaraţii ale unora care s-au identificat ca fiind
homosexuali. Ei au scris fiindcă au conştientizat că oamenii nu
se nasc homosexuali. Prin urmare, homosexualitatea nu este
cine eşti, ci ce faci.
De asemenea, înainte de a continua să răspunzi la întrebări,
gândeşte-te la conceptele de „schimbare” şi „vindecare”, des
auzite în discuţiile despre ieşirea din robia homosexualităţii.
Homosexualitatea, ca multe alte lucruri, este o problemă de
relaţionare. Vreau să vorbim despre „înlocuirea” lucrurilor
nocive şi nesănătoase cu lucruri folositoare şi sănătoase. Căci în
„înlocuire” vom găsi „schimbarea” şi „vindecarea”. Obiectivul
nostru nu sunt ţelurile, ci rezultatele „înlocuirii”. Ceea ce este
nevoie să „înlocuim” nu sunt doar lucrurile pe care le facem sau
nu le facem, ci şi ceea ce credem sau modul în care ne
percepem.
Doresc să menţionez câteva lucruri pe care le-am găsit a fi
foarte benefice în lupta mea cu homosexualitatea. Deşi poate nu
vei fi de acord cu următoarele comentarii, deschide-ţi inima şi
gândeşte-te la ele, dar şi roagă-te.
Accentuez, în viaţa mea, importanţa acceptării
responsabilităţii nu doar pentru acţiunile mele, dar şi pentru
lucrurile în care cred. A fost foarte dificil pentru mine să încep
să cred că nu sunt „homosexual”, din cauză că permiteam ca
sentimentele şi emoţiile să mă influenţeze puternic. Am avut
dificultăţi cu conceptele de „vindecare” şi „schimbare”,
deoarece credeam că ceva „din afară” trebuia să intervină
pentru a-mi învinge homosexualitatea şi pentru a face o
diferenţă. Ceea ce m-a făcut să fiu cumva pasiv în lupta cu
homosexualitatea. Şi mi-a permis să pun povara pe acest „din
- 106 -
afară” pentru eşecul meu în depăşirea homosexualităţii. Dar de
când am înţeles ideea de „înlocuire”, am început să realizez că
trebuie să am un rol activ. Şi, mai important, am avut un control
mai mare asupra problemei pe măsură ce am devenit mult mai
responsabil şi, implicit, am slăbit puterea slăbiciunii şi
stricăciunii care îmi conduseseră viaţa. Rezultatul final al
schimbării sistemului meu de gândire a fost un optimism
puternic şi speranţa că voi avea succes în învingerea
homosexualităţii.
Deci, când te gândeşti la homosexualitate şi vindecare, cum
răspunzi la următoarele întrebări:
1) Cine este vindecătorul?
2) Ce este vindecat?
3) Cum se vindecă cineva?
4) Ce înseamnă vindecarea amintirilor şi sentimentelor?
Înţelegerea şi depăşirea problemei
Sunt multe situaţii care îl pot conduce pe un om la
homosexualitate. La fel, este posibil să existe numeroase
modalităţi prin care se poate învinge homosexualitatea.
Homosexualitatea înseamnă ce faci, nu cine eşti. În primul caz,
lucrurile sunt mai clare. De fapt, primul caz e cel adevărat. Dacă
nu mă crezi, citeşte ce scriu susţinătorii homosexualităţii şi cei
care se identifică drept homosexuali.
Pentru a răspunde la aceste întrebări, sunt trei aspecte la
care trebuie să te gândeşti.
1) Comportamentul propriu-zis, lucrurile pe care le fac.
2) Modul în care gândesc, care include percepţiile mele.
3) Sentimentele şi emoţiile mele.
 Înţelegerea
1) Unde sunt acum?
2) Cum am ajuns aici?
3) Unde vreau să ajung?
 Depăşirea
1) Pot, oare? Da.
2) Ar trebui? Nu, dar...
3) Chiar vreau asta?
- 107 -
[Larry Houston, Homosexuality and Christianity. Copyright ©
2005 Larry Houston. Tradus şi publicat cu permisiune.]

ISUS ŞI CĂSĂTORIA ÎNTRE PERSOANE DE ACELAŞI


SEX
JOE DALLAS

Evenimente recente, cărora li s-a făcut mare publicitate, îi


fac pe mulţi creştini să-şi reexamineze poziţia despre
homosexualitate. Un grup de curând format, numit
Evanghelicii pentru Egalitatea Căsătoriei, este dedicat dialogării cu
bisericile care cred în Biblie, cu privire la motivele pentru care
ar trebui să susţinem căsătoria între persoane de acelaşi sex.
Bine-cunoscuta artistă creştină Vicky Beeching a declarat recent,
în mod public, că este lesbiană creştină, alăturându-se unor
artişti de muzică gospel influenţi care au declarat public că sunt
homosexuali, incluzându-i aici pe Ray Boltz, Jennifer Knapp şi
Clay Aiken. Popularul autor şi vorbitor Rob Bell şi-a anunţat
suportul pentru uniunile între persoane de acelaşi sex, iar un
număr de confesiuni continuă să dezbată dacă îşi vor schimba
sau nu poziţia oficială asupra acestei chestiuni spinoase. Ca
întotdeauna, aspectul esenţial al întrebării este: „Ce a spus
Domnul?” Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă Isus ar fi intervievat
pe această temă, deci doar pentru amuzament şi sper, pentru
puţin mai multă claritate, iată înregistrarea de către mine a
modului în care ar decurge un interviu modern cu El, pe baza a
ceea ce Domnul a spus deja în Scriptură despre viaţă, umanitate
şi căsătorie.
Intervievatorul: Acum, Isus – hm, preferi să Ţi se spună
Domnul?
Isus: Voi Mă numiţi „Învăţătorul şi Domnul” şi bine ziceţi,
căci sunt. (Ioan 13:13)
Intervievatorul: Sau Hristos? Dumnezeu? Mântuitorul?
Isus: Eu sunt. (Ioan 18:6)
Intervievatorul: În regulă, deci popularitatea Ta este mai
mare ca oricând, iar oamenii Te privesc ca pe autoritatea finală.
- 108 -
Spune-ne atunci care este poziţia Ta cu privire la căsătoria
homosexuală?
Isus: De la începutul lumii Dumnezeu i-a făcut parte
bărbătească şi parte femeiască. (Marcu 10:6)
Intervievatorul: Cu siguranţă, aceasta este din
Vechiul Testament, totuşi nu este Legea lui Moise puţin
învechită pentru discuţia din ziua de astăzi?
Isus: Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii;
am venit nu să stric, ci să împlinesc. (Matei 5:17)
Intervievatorul: Aha! Nu se spune în Levitic că
homosexualii ar trebui omorâţi? Asta susţii Tu?
Isus: Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu
piatra în ea. (Ioan 8:7)
Intervievatorul: Asta ar însemna nimeni.
Isus: Da. (Luca 23:3)
Intervievatorul: Deci ai prefera să ne ţinem de stilul de
aranjament familial tradiţional gen Ozzie şi Harriet? Cum s-ar
putea asta în anul de graţie 2014?
Isus: De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se
va lipi de nevasta sa. Şi cei doi vor fi un singur trup. Aşa că nu
mai sunt doi, ci sunt un singur trup. Deci, ce a împreunat
Dumnezeu, omul să nu despartă. (Marcu 10:7-9)
Intervievatorul: Asta este? Blocaţi pe viaţă? Dar dacă atât
bărbatul, cât şi femeia se simt jalnic împreună?
Isus: Dar Eu vă spun că oricine îşi va lăsa nevasta, afară
numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; şi cine
va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte.
(Matei 5:32)
Intervievatorul: Probabil că tocmai ai pierdut jumătate
dintre ascultătorii noştri.
Isus: Nu toţi pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia
cărora le este dat. (Matei 19:11)
Intervievatorul: Aşa este şi nu toţi vor fi de acord. De fapt,
pe baza a ceea ce tocmai ai spus, mulţi Ţi-ar cere demisia.
Isus: Oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca
să nu i se vădească faptele. (Ioan 3:20)
- 109 -
Intervievatorul: Ei bine, promovezi o definiţie destul de
rigidă a familiei, ca să nu mai menţionez moralitatea. Ceea ce
vreau să spun este că toţi suntem creaturi sexuale. Nu mă pot
abţine să nu fiu interesat de o femeie frumoasă când trece pe
lângă mine. Desigur că nu ai o problemă cu asta?
Isus: Oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi
preacurvit cu ea în inima lui. (Matei 5:28)
Intervievatorul: Acum nu înţeleg ce spui. Eu fac asta
aproape în fiecare zi.
Isus: Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sunt iertate! (Matei 9:2)
Intervievatorul: Asta este frumos, dar o mulţime de
homosexuali şi lesbiene nu se simt foarte iertaţi de Tine sau de
discipolii Tăi. Ce le-ai spune celor care susţin că Dumnezeu nu-i
condamnă din cauză că sunt homosexuali?
Isus: Nici Eu nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti.
(Ioan 8:11)
Intervievatorul: Deci nu eşti împotriva lor?
Isus: Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume
ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.
(Ioan 3:17)
Intervievatorul: Poate, dar lumea este pe cale să înţeleagă
că homosexualitatea este o variaţie naturală a sexualităţii umane.
Cei mai educaţi oameni sunt de acord în privinţa la asta.
Isus: Se vor scula mulţi proroci mincinoşi şi vor înşela pe
mulţi. Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai
mulţi se va răci. (Matei 24:11-12)
Intervievatorul: Dar nu condamni ceva ce se adresează
chiar naturii atât de multor oameni? Fie că sunt heterosexuali
sau homosexuali, sau bisexuali, nu este aceasta doar un
indicator a ceea ce se află cu adevărat înăuntrul nostru?
Isus: Din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile,
curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele. Iată lucrurile
care spurcă pe om. (Matei 15:19-20)
Intervievatorul: Deci inviţi oamenii să nege efectiv cine
sunt ei cu adevărat, în loc să fie ei înşişi şi să relaţioneze în
modul care este cel mai natural pentru ei?
- 110 -
Isus: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de
sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. (Matei 16:24)
Intervievatorul: Chiar dacă asta înseamnă să spui „nu”
dorinţelor tale fundamentale? Ai cere asta de la oricine, chiar de
la Tine Însuţi?
Isus: Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar
Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul. (Matei 8:20)
Intervievatorul: Sunt sigur că realizezi că şi în ziua de astăzi
oamenii scriu pe bloguri despre cuvintele Tale. Vei pierde mult
suport din cauza poziţiilor Tale.
Isus: Vai de voi, când toţi oamenii vă vor grăi de bine!
(Luca 6:26)
Intervievatorul: Dar ce le-ai spune celor care cred în Tine,
dar se identifică şi ca homosexuali, şi se află într-o relaţie cu
cineva de acelaşi sex?
Isus: De ce-Mi ziceţi: „Doamne, Doamne!” şi nu faceţi ce
spun Eu? (Luca 6:46)
Intervievatorul: O mulţime de urmaşi ai Tăi sunt de acord
cu Tine, dar observi şi Tu că sunt foarte criticaţi din cauza asta.
Este ceva ce ai vrea să le transmiţi?
Isus: Să nu vi se tulbure inima. Dacă vă urăşte lumea, ştiţi
că pe Mine M-a urât înaintea voastră. (Ioan 14:1; 15:18)
Intervievatorul: Şi mai accepţi noi convertiţi?
Isus: Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă
voi da odihnă. (Matei 11:28)
[Joe Dallas, Jesus and Same-Sex Marriage. Copyright © 2014
Joe Dallas. Tradus şi publicat cu permisiune. Articolul în limba
engleză a fost publicat pe site-ul www.joedallas.com.]

IUBESC HOMOSEXUALII ŞI SUNT FRUSTRAT


DAVID SERVANT

În timp ce scriu articolul de faţă, suspendarea lui


Phil Robertson, patriarhul din Duck Dinasty [serial de televiziune
american de tipul reality show, n. trad.] pe A&E [canal de
televiziune, n. trad.] din cauza remarcilor sale, considerate ca
- 111 -
ofensatoare pentru homosexuali, a devenit o poveste
importantă la ştiri. Incidentul a stârnit o dezbatere în toată
naţiunea noastră cu privire la homosexualitate şi, fireşte, mulţi
adoptă o poziţie sau alta şi îşi exprimă opiniile.
Prin acest articol, sper să contribui puţin la înţelegerea celor
din ambele tabere, la care mă voi referi, de dragul simplităţii, ca
homosexuali şi oponenţii lor. (Realizez, bineînţeles, că există o
diversitate de opinii de ambele părţi, dar intenţionez să rămân
credincios diferenţelor fundamentale.)
Este interesant (deşi adesea nu se realizează) că amândouă
taberele îşi susţin poziţia pe temeiuri morale. Din acest motiv,
ambele tabere îşi datorează respect una celeilalte. Îmi pare rău
să spun că, după cum am observat, se pare că homosexualii par
mai înclinaţi să susţină că argumentele lor sunt superioare.
Oponenţii lor îmi par a fi mai înclinaţi să arunce remarci
necruţătoare, care nu fac decât să alimenteze sentimentul de ură
pe care homosexualii îl simt atât de des din partea oponenţilor
lor.
Nu este uşor pentru homosexuali (sau pentru nimeni, de
fapt) să ia în considerare argumentele morale ale celor care
dovedesc o inferioritate morală în discuţie. Din acest motiv, îi
încurajez pe oponenţi să evite să fie cei care atrag atenţia asupra
paiului din ochii altora, în timp ce au o bârnă în ochiul lor.
Desigur, există o mulţime de homosexuali ale căror comentarii
sunt la fel de denigratoare faţă de oponenţi şi ei, de asemenea,
ar trebui să se întrebe dacă vorbesc aşa cum ar vrea să li se
vorbească.
Decizia morală a A&E
Mă tem că mulţi oponenţi nu reuşesc să înţeleagă că decizia
A&E de a suspenda un actor a fost o decizie morală şi că,
potrivit valorilor lor morale, au făcut doar ceea ce era corect.
Directorii A&E, ca mulţi alţii, cred că homosexualitatea este
determinată biologic, nu autodeterminată. De aceea, pentru ei
este o problemă de discriminare. Să spui că homosexualitatea
este greşită din punct de vedere moral, pentru ei este ca şi cum

- 112 -
ai spune că să fii născut cu părul roşu este greşit din punct de
vedere moral.
Oponenţilor, cum v-aţi simţi dacă oamenii ar vorbi despre
voi în termeni denigratori din cauza culorii părului vostru?
Puneţi-vă în locul homosexualilor care cred – corect sau greşit –
că înclinaţia lor pentru homosexualitate este la fel de inerentă ca
înclinaţia voastră pentru heterosexualitate. Cum v-aţi simţi dacă
aţi fi denigraţi pentru înclinaţia voastră heterosexuală? (Fiindcă
veni vorba, nu pot să spun că am auzit vreun homosexual
denigrând pe cineva din cauza heterosexualităţii sale.)
Spun aceasta în speranţa de a-i ajuta pe oponenţi să aibă mai
mult respect şi compasiune pentru homosexuali. Să fiţi siguri...
ei se simt ca o minoritate discriminată într-o mare de oameni
ignoranţi, care nici măcar nu vor să îi înţeleagă.
În acelaşi fel, oponenţii ar trebui să respingă stereotipurile
obişnuite despre homosexuali. Ei nu sunt heterosexuali care, la
mijlocul vieţii lor deja deviante şi dezgustătoare, s-au decis
într-o zi să se implice într-o relaţie homosexuală. Mai probabil,
s-au trezit la un anumit moment în viaţă că au o anumită
atracţie faţă de membrii aceluiaşi sex, o atracţie căreia iniţial i-au
rezistat, dar căreia treptat i-au cedat. Ei cred sincer că nu-şi pot
schimba tendinţa homosexuală. Şi sunt ofensaţi când oamenii îi
pun în aceeaşi categorie cu cei care fac sex cu copii sau cu
animale, deoarece acele lucruri sunt respingătoare pentru ei. În
mod asemănător, mulţi sunt ofensaţi când voi îi consideraţi, în
mod stereotip, ca fiind nesăbuit de promiscui, atrăgând atenţia
că dorinţa lor de relaţii iubitoare şi dedicate este dovedită de
căsătoriile homosexuale.
Dacă tu cunoşti personal homosexuali, ştii că cel mai adesea
sunt oameni buni, grijulii, inteligenţi, sinceri, muncitori. Dacă
te-ai implicat de un anumit timp în cultura lumii creştine, poate
că te-ai trezit întrebându-te de ce homosexualii par să fie uneori
mai creştini decât unii creştini mărturisitori.
Aş cere iertare comunităţii homosexuale în numele tuturor
oponenţilor din cauză că ne-am purtat urât cu ei, dar ştiu că, în
asemenea cazuri, a te purta ca un delegat este esenţialmente
- 113 -
lipsit de sens. Ofensatorii trebuie să caute personal iertare de la
cei pe care i-au ofensat. Deci vă rog să-mi îngăduiţi, în acest
punct, să cer iertare pentru ofensele mele din trecut comise
împotriva homosexualilor. Îmi pare cu adevărat rău.
Întrebări de care nu putem scăpa
Acum îngăduiţi-mi să mă adresez celor aflaţi în tabăra
homosexuală, în speranţa de a-i ajuta să îi înţeleagă pe aceia
dintre noi care, atât de adesea, am acţionat ca duşmani ai lor.
Nu suntem convinşi că homosexualitatea voastră este pur
genetică. Nu vreau să spun că punem sub semnul întrebării
convingerea voastră sinceră că homosexualitatea este tendinţa
voastră naturală. Spun doar că ne întrebăm dacă nu există o
anumită contribuţie a mediului la cauzarea homosexualităţii
voastre. Acestea fiind spuse, dacă a existat o anumită
contribuţie a mediului şi dacă contribuţia mediului s-a aflat în
afara controlului vostru, simpatizăm cu voi pe deplin. Dacă
ne-am fi aflat în acelaşi mediu imposibil de evitat, poate că am fi
şi noi homosexuali. Recunoaştem, de asemenea, că şi în
eventualitatea în care a existat o cauză genetică, un mediu
imposibil de evitat sau o combinaţie a amândurora, aceasta nu
schimbă cu nimic lucrurile pentru voi, deoarece factorii nu
schimbă faptul că v-aţi trezit având atracţii homosexuale.
Acestea fiind spuse, vă cerem onestitate. Vă cerem să nu
spuneţi că „ştiinţa a dovedit că există o genă homosexuală” sau
că „datele ştiinţifice arată că homosexualitatea este biologică”,
când aceste „fapte”, pur şi simplu, nu sunt adevărate. Şi vă
cerem, de asemenea, să ne daţi răspunsuri mai bune la
întrebările pe care le avem despre pretenţiile genetice ale unor
homosexuali.
De exemplu, dacă homosexualitatea este genetică, de ce nu a
pierit în mii de ani de istorie a omenirii? Cum reuşesc
homosexualii să transmită generaţiilor succesive genele lor
specifice?
De ce populaţiile de homosexuali au crescut şi au descrescut
în diferite regiuni geografice şi în diferite perioade ale istoriei?

- 114 -
De ce există atât de multe cazuri de gemeni identici (care au
cromozomi identici) în care unul este homosexual, iar celălalt
nu este?
De ce unii, care aparent au orientare homosexuală, au mai
târziu orientare heterosexuală (precum Michael Glatze, editorul
fondator al revistei Young Gay America, şi fosta lesbiană activistă
Charlene Cothran, mult timp director la revista Venus, şi
cântăreţul şi scriitorul de cântece Dennis Jernigan)?
De ce anumiţi factori familiali, culturali, geografici şi
educaţionali tind să rezulte în incidenţe mai ridicate ale
homosexualităţii?
Toate aceste întrebări ne fac să ne întrebăm dacă genetica
este cu adevărat motivul homosexualităţii. Ar putea
homosexualitatea să fie, cel puţin în parte, legată şi de mediu?
(Din nou, cu privire la mediile de neevitat, se recunoaşte că ele,
precum genetica, nu pot fi controlate de individ.)
Dar aceasta ne conduce la o întrebare mai cuprinzătoare. Ne
întrebăm, de asemenea, dacă cel puţin o parte din motivul
homosexualităţii voastre este alegerea voastră, fiindcă mulţi
dintre noi putem, de fapt, să ne identificăm, într-o anumită
măsură, cu voi. De exemplu, cei mai mulţi bărbaţi heterosexuali
găsesc că o căsătorie nu pune capăt faptului că sunt atraşi sexual
de alte femei, o atracţie pe care ştiu că trebuie să o suprime, ca
un act de dragoste faţă de soţiile lor, iar dacă religia lor
consideră că adulterul este păcat, o atracţie pe care trebuie să o
suprime, ca un act de dragoste faţă de Dumnezeu.
Adică avem ceea ce considerăm a fi tendinţe sexuale
imorale, dar ne împotrivim lor şi nu folosim tendinţa noastră
naturală de a dori sex cu femei multiple ca scuză pentru a face
sex cu femei multiple. De fapt, chiar dacă cedăm tentaţiei de a
face sex cu cineva cu care nu suntem căsătoriţi sau dacă cedăm
unor forme mai neînsemnate ale aceluiaşi păcat, şi anume
pornografiei, ştim că este greşit şi, în mod normal, nu încercăm
să ne justificăm păcatul pe baza tendinţei noastre naturale.
De aceea, îi punem sub semnul întrebării pe cei care apără
legitimitatea morală a homosexualităţii doar pe baza că cineva
- 115 -
descoperă că are tendinţe homosexuale. Toţi putem spune:
„M-am născut în acest fel” şi, prin aceasta, să încercăm să
justificăm multiple lucruri universal considerate a fi greşite din
punct de vedere moral. Criminalii ar putea spune: „Am
descoperit că m-am născut cu o înclinaţie naturală de a-mi urî
duşmanii şi atunci cine mă poate blama că îi omor?” Pedofilii ar
putea spune: „Sunt atras sexual de copii, deci ce drept are
cineva să mă condamne pentru molestarea lor?” Homofobii ar
putea spune: „De când îmi amintesc, i-am urât pe homosexuali.
Probabil că sunt predispus genetic la această trăsătură şi astfel
nu sunt personal responsabil.” Cine ar accepta asemenea justificări?
Nimeni.
Punem, de asemenea, sub semnul întrebării dacă alegerea
personală are de-a face cu anumite medii care cauzează
homosexualitatea. Din nou, dacă cineva a crescut într-o familie
abuzivă care cauzează homosexualitatea, este un lucru. Dar dacă
cineva decide să frecventeze un colegiu unde homosexualitatea
este promovată ca acceptabilă sau de dorit, este un lucru diferit.
Fapt este că homosexualitatea este mai răspândită la cei mai
educaţi. (Este de opt ori mai probabil ca femeile care au absolvit
colegiul să se identifice ca lesbiene, faţă de femeile care au
absolvit doar liceul.) Ar putea aceasta indica un factor de
mediu? Este de netăgăduit că suntem influenţaţi de cei la care
ne plecăm urechile.
Toate acestea fiind spuse, oponenţii pun sub semnul
întrebării fundamentul argumentului moral al homosexualilor şi
al susţinătorilor lor. Cu siguranţă, dacă homosexualitatea este
genetică, precum părul roşu, atunci ei sunt absolut corecţi
condamnându-i pe cei care găsesc un defect moral la
homosexuali. Totuşi, dacă homosexualitatea nu este pur
genetică, iar alegerea personală joacă un rol, atunci fundamentul
argumentului moral homosexual se năruie.
Chestiunea mai cuprinzătoare
Homosexualii trebuie, de asemenea, să înţeleagă că mulţi
oponenţi, ca şi mine, consideră Biblia a fi etalonul moral al
întregii activităţi umane, şi pe bună dreptate. În Biblie,
- 116 -
best-seller-ul tuturor timpurilor, găsim patru relatări ale vieţii şi
învăţăturilor lui Isus, o Persoană care a susţinut că este Fiul lui
Dumnezeu şi ale cărui miracole I-au confirmat afirmaţia. Câte
persoane istorice cunoşti despre care există dovezi că mulţimi
de oameni au fost martori la acte miraculoase făcute sub
privirile lor, precum învierea din morţi, mersul pe apă,
deschiderea ochilor orbilor şi înmulţirea hranei? Nu credem că
acele relatări sunt fabule, ci că sunt înregistrări istorice precise,
scrise de autori contemporani Lui şi care, în unele cazuri, au
fost martori oculari.
Isus a prezis dinainte moartea şi învierea Sa, iar apoi a reuşit
ceva neaşteptat, o faptă uimitoare. Ucenicii Săi L-au văzut de
multe ori după înviere şi L-au văzut urcându-Se la cer. Au
crezut că era, precum a pretins, Cel desemnat de Dumnezeu
pentru a judeca, în cele din urmă, fiecare om după moarte.
Prietenii şi tovarăşii lui Isus nu şi-ar fi pierdut viaţa în Numele
Lui, aşa cum au făcut mulţi, dacă nu ar fi crezut cu adevărat că
El era Fiul lui Dumnezeu şi dacă nu L-ar fi văzut efectiv viu, în
numeroase ocazii după ce a fost crucificat. Oamenii nu-şi
sacrifică viaţa ca să apere o farsă. Evident, Isus nu este cineva
care ar trebui ignorat.
Aceeaşi Biblie care ne spune tot ce ştim despre Isus, conţine
gândurile lui Dumnezeu despre homosexualitate, pe care El o
condamnă ca fiind greşită din punct de vedere moral. Biblia
noastră conţine pasaje pe care Dumnezeu Însuşi susţine că le
rosteşte, care spun lucruri precum:
„Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o
femeie. Este o urâciune.” (Levitic 18:22)
„Dacă un om se culcă cu un om cum se culcă cineva cu o
femeie, amândoi au făcut un lucru scârbos; să fie pedepsiţi cu
moartea: sângele lor să cadă asupra lor.” (Levitic 20:13)
Versetele de mai sus fac parte din pasaje care condamnă, de
asemenea, diferite forme de incest, adulter şi bestialitate.
Asemenea versete biblice sprijină suspiciunea noastră că
homosexualitatea implică alegerea individuală, la fel ca incestul,

- 117 -
adulterul şi bestialitatea, altminteri Dumnezeu ar fi nedrept să o
condamne.
În Noul Testament, Bibliile noastre conţin pasaje ca
următoarele două, care se găsesc în 1 Timotei şi Romani:
„Căci ştim că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci
pentru cei fărădelege şi nesupuşi, pentru cei nelegiuiţi şi
păcătoşi, pentru cei fără evlavie, necuraţi, pentru ucigătorii de
tată şi ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni, pentru
curvari, pentru sodomiţi, pentru vânzătorii de oameni, pentru cei
mincinoşi, pentru cei ce jură strâmb şi pentru orice este
împotriva învăţăturii sănătoase.” (1 Timotei 1:9-10, subliniere
adăugată)
„Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva
oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri
a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor. Fiindcă ce
se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei,
căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute
ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit,
de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în
lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi; fiindcă,
măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca
Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri
deşarte şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că
sunt înţelepţi şi au înnebunit; şi au schimbat slava Dumnezeului
nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări,
dobitoace cu patru picioare şi târâtoare. De aceea, Dumnezeu
i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că
îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună
adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în
locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin. Din
pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci
femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor în una care este
împotriva firii; tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a
femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte
bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi
plata cuvenită pentru rătăcirea lor. Fiindcă n-au căutat să păstreze pe
- 118 -
Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii
lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel, au ajuns
plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie,
de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune,
de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, bârfitori, urâtori de
Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele,
neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără
dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. Şi, măcar că ştiu
hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt
vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de
buni pe cei ce le fac.” (Romani 1:18-32, subliniere adăugată,
context inclus)
Aceste pasaje ale Scripturii şi altele ca ele sunt clare în
privinţa homosexualităţii. Când homosexualii şi susţinătorii lor
susţin că astfel de pasaje pot fi interpretate diferit, astfel încât să
nu condamne homosexualitatea, ne întrebăm cum este posibil
aşa ceva.
Nu numai că atât Vechiul, cât şi Noul Testament condamnă
homosexualitatea, la fel face şi Coranul. Deoarece toate cele trei
religii avraamice (iudaismul, creştinismul şi islamul) susţin că
Dumnezeu le-a vorbit, ar fi o sarcină formidabilă să-i convingi
pe aderenţii lor credincioşi, care reprezintă 55% din populaţia
lumii, să considere homosexualitatea ca fiind acceptabilă din
punct de vedere moral din perspectiva Lui. (Realizez că nu toţi
evreii, creştinii şi musulmanii mărturisitori cred că
homosexualitatea este greşită din punct de vedere moral. Dar
cei care aderă la scripturile religiei lor, cu siguranţă o fac.)
Homosexualii şi susţinătorii lor trebuie să înţeleagă că, dacă
vor să schimbe perspectiva, care predomină printre creştini, că
homosexualitatea este greşită din punct de vedere moral, vor
trebui să meargă dincolo de argumentele despre genetică şi
epigenetică. Vor trebui să distrugă încrederea noastră în întreaga
Biblie şi credinţa noastră în Isus. Vor trebui să ne dovedească
faptul că ce spune Biblia despre homosexualitate nu reflectă de
fapt perspectiva lui Dumnezeu, ceea ce este echivalent cu

- 119 -
distrugerea credinţei noastre. Este o sarcină formidabilă. De
fapt, este o sarcină imposibilă.
De aceea, sfatul meu pentru homosexuali este să înveţe a
trăi cu noi. Ne putem raporta la voi în mai multe moduri decât
doar prin faptul că şi noi ne găsim în situaţia de a avea impulsuri
care deviază de la ce a spus Dumnezeu că este acceptabil. Şi noi
ne simţim uneori ca o minoritate discriminată, care nu poate fi
tolerată de cei care predică toleranţa, şi ne simţim judecaţi de cei
care ne spun că nu ar trebui să judecăm.
Sunt frustrat...
În sfârşit, aceia dintre noi care încearcă să fie urmaşi sinceri
ai lui Isus sunt frustraţi. Din cauza acţiunilor necreştine ale
unora care mărturisesc că sunt creştini, simţim că suntem
caracterizaţi greşit ca bigoţi şi oameni care îi urăsc pe
homosexuali. Dar mulţi dintre noi, precum Phil Robertson,
cunoscut din Duck Dynasty, ne vedem pe noi înşine la fel de
păcătoşi ca homosexualii sau mai păcătoşi ca homosexualii, şi ca
adevăraţi iubitori ai lor. Totuşi, acum suntem foşti robi ai
păcatului nostru, fiindcă am fost eliberaţi în mod supranatural
de un Dumnezeu care ne iubeşte. În rău-famatul său interviu
din revista GQ, Phil Robertson a parafrazat un pasaj din
capitolul 6 din 1 Corinteni, care reflectă exact aceste sentimente:
„Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui
Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici
închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii,
nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici
hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi
unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi
neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Cristos şi prin Duhul
Dumnezeului nostru.” (1 Corinteni 6:9-11)
Aceia dintre noi care au fost cândva curvari, preacurvari,
hoţi sau beţivi, cu greu au dreptul de a „arunca prima piatră”
sau de a-şi susţine superioritatea morală faţă de homosexuali,
deoarece şi noi ne putem găsi în lista lui Pavel. Iată acum
singura diferenţă: am crezut, ne-am recunoscut păcatul, ne-am
plecat genunchiul în faţa Celui înaintea căruia toţi trebuie să
- 120 -
dăm socoteală într-o zi, ne-am pocăit, iar Dumnezeu ne-a
eliberat. Iar aceasta este vestea cea bună, pe care am vrea ca
toată lumea să o cunoască. Suntem ca nişte oameni care au
scăpat printr-un pasaj secret dintr-o închisoare infernală, dar
membrii familiei noastre se află încă în închisoare. Imaginaţi-vă
frustrarea noastră, când le trimitem un mesaj care dezvăluie
calea de scăpare, dar ei răspund: „Sunteţi bigoţi!”
După câte se pare, printre sufletele din biserica din Corint
erau oameni care fuseseră înainte homosexuali, dar când le-a
scris Pavel, nu mai erau. Iar aceia dintre noi care cred că el nu
minţea, sunt astfel plini de speranţa că nu există caz lipsit de
speranţă. Unii dintre noi (inclusiv eu) cunoaştem personal
oameni care anterior au fost homosexuali, dar care acum sunt
heterosexuali şi sunt chiar căsătoriţi şi părinţii unor copii
frumoşi. Nimic nu este imposibil pentru Dumnezeul nostru,
Dumnezeul dragostei şi îndurării.
În timp ce homosexualii şi susţinătorii lor nu au altă alegere
decât să afirme că orientarea homosexuală este ireversibilă
(deoarece este chipurile genetică sau într-un anume mod
biologică), noi avem ceea ce credem că este un mesaj mai bun,
mai iubitor pentru ei: Nu mai eşti nevoit să fii homosexual. Iar
mesajul devine şi mai bun de atât: Poţi, de asemenea, să fii eliberat de
orice altceva care te ţine înrobit. Iar mesajul devine chiar şi mai bun:
Poţi moşteni Împărăţia lui Dumnezeu şi viaţa eternă.
Sperăm şi ne rugăm să înţelegeţi că nu ne putem gândi la un
lucru mai iubitor pe care îl putem face decât să încercăm să vă
comunicăm vestea cea bună, chiar dacă aceasta înseamnă să fim
înţeleşi greşit, iar uneori să fim urâţi. Şi de aceea nu putem
păstra tăcerea. Să vorbim merită riscul, fiindcă voi meritaţi. Iar
Dumnezeu nostru porunceşte să ne asumăm acest risc, urmând
exemplul Său. El a murit pentru cei care L-au batjocorit şi L-au
scuipat, iar noi ne minunăm de asta, ştiind că am fost cândva
printre batjocoritori.
Adevăraţii urmaşi ai lui Cristos vă iubesc şi lor le pasă de
voi. Şi aşa face şi Dumnezeu. Dar noi credem că Împărăţia Lui
şi viaţa eternă îi aşteaptă numai pe cei care se întorc de la păcat
- 121 -
şi îşi pleacă genunchiul înaintea Lui, în credinţă adevărată,
ascultătoare. Nu credem că doar a afirma că eşti creştin sau doar
„a-L accepta pe Isus ca Mântuitorul tău personal”, fără să te
pocăieşti de păcatele tale, are ca rezultat salvarea sau
transformarea. Isus este Regele regilor şi Domnul domnilor.
Într-o zi, El va conduce lumea. Singurul mod de a fi gata pentru
acea zi este să începi să asculţi de El.
Deci aceasta este cea mai bună încercare a mea de a
contribui la o înţelegere mai bună între homosexuali şi
oponenţii lor. Întâmpin cu bucurie orice reacţie plină de respect
din ambele tabere (dar e-mailurile pline de ură ajung direct la
gunoi, acolo unde le este locul). Mulţumesc că aţi citit.
[David Servant, I Love Homosexuals, and I’m Frustrated.
Copyright © 2014 Shepherd Serve – The Teaching Ministry of
David Servant. Tradus şi publicat cu permisiune.]

LEGĂTURA DINTRE PREVALENŢĂ ŞI MORALITATE

Ar trebuie să fie influenţate convingerile noastre morale de


frecvenţa cu care apare homosexualitatea?
De la publicarea intens mediatizatelor studii ale lui Kinsey
din anii 1940 şi 1950, estimarea răspândirii homosexualităţii a
jucat un rol central în dezbaterile despre homosexualitate. Mulţi
au afirmat că „10% din populaţia adultă sunt homosexuali”,
inclusiv literatura ştiinţifică, literatura de specialitate şi chiar
documentele Bisericii.
Descoperirile cu privire la răspândirea homosexualităţii sunt
aduse în mod tipic în dezbaterea morală, pentru unul din
următoarele două scopuri:
1. Pentru a promova direct o poziţie pro-homosexualitate;
2. Pentru a crea o caricatură sau o prezentare greşită a
poziţiei creştine tradiţionale şi pentru a folosi apoi ştiinţa pentru
a respinge caricatura, întărind prin aceasta poziţia pro-
homosexualitate.
Statistica de 10% a devenit populară la sfârşitul anilor 1970,
când mişcarea pro-homosexualitate a căutat să legalizeze
- 122 -
homosexualitatea şi să obţină drepturi egale cu ale altor
minorităţi. Dar în anii 1990, statistica de 10% a început să fie
pusă la îndoială pe cale largă şi în mod public. Alte studii, care
au fost bine primite pentru metodele şi acurateţea lor, au
raportat procentaje mult mai mici, în mod tipic de 1-4%.
Aceasta i-a făcut pe oameni să evalueze metodele şi acurateţea
lui Kinsey. Ei au găsit că:
 nu a folosit un eşantion de oameni care să reprezinte
corect întreaga populaţie.
Au fost:
 prea mulţi absolvenţi de colegiu;
 prea mulţi protestanţi, prea puţini catolici;
 prea mulţi condamnaţi pentru delicte sexuale – 26%
dintre cei din eşantion au fost condamnaţi pentru delicte
sexuale;
 prea mulţi condamnaţi – 25% dintre cei din eşantion se
aflau în închisoare;
 prea mulţi voluntari din comunitatea homosexuală.
 definiţiile lui pentru homosexualitate şi heterosexualitate
erau incorecte – orice heterosexual care simţise o singură dată
chiar şi cea mai vagă atracţie pentru o persoană de acelaşi sex
era clasificat ca homosexual.
Alte instituţii, care au o reputaţie solidă, au făcut studii
majore, naţionale. Iată ce au raportat.
 Un studiu pe 5514 studenţi canadieni la colegiu şi
universitate, cu vârsta sub 25 de ani, a găsit că 1% erau
homosexuali şi 1% erau bisexuali. Studiu de King ş.a. (1988).
Canada, Youth and AIDS Study. Kingston, ON: Queen’s
University.
 Un studiu pe 8337 de bărbaţi britanici a găsit că 6,1%
dintre ei avuseseră „o experienţă homosexuală” şi că 3,6% au
avut „unul sau mai mulţi parteneri homosexuali”. Studiu de
Johnson, A. M. ş.a. (1992). Sexual lifestyles and HIV risk. Nature,
360(3), 3 decembrie 1992, 410-412.

- 123 -
 Un studiu francez pe 20055 de persoane a găsit că 4,1%
dintre bărbaţi şi 2,6% dintre femei au avut cel puţin o dată un
contact sexual cu o persoană de acelaşi sex, în timpul vieţii lor.
Studiu de ANRS: Agence Nationale de Recherches sur le Sida
investigators (1992). AIDS and sexual behavior in France. Nature,
360(3), 3 decembrie 1992, 407-409.
 Un studiu danez aleatoriu a găsit că 2,7% dintre cei 1373
de bărbaţi care au răspuns la chestionarul lor au avut o
experienţă homosexuală (un contact homosexual). Studiu de
Melbye, M. & Biggar, R. J. (1992). Interactions between persons at
risk for AIDS and the general population in Denmark. American
Journal of Epidemiology, 135(6), 593-602.
 Studiul Naţional de Sănătate SUA ia interviuri familiilor din
populaţia civilă neinstituţionalizată. Rezultatele a trei dintre
studii, făcute în 1990-1991 şi bazate pe mai mult de 9000 de
răspunsuri de fiecare dată, a găsit că 2-3% dintre oameni au
răspuns cu „da” la un set de întrebări care includeau: „Eşti un
bărbat care a făcut sex cu un alt bărbat, cândva după 1977, chiar
şi o singură dată.” Studiu de Dawson, D. & Hardy, A. M.
(1990-1992). National Centre for Health Statistics, Centres for Disease
Control, Advance Data, 204, 1990-1992.
 La un studiu aleatoriu pe 6300 de norvegieni, 3,5% dintre
bărbaţi şi 3% dintre femei au raportat că avuseseră o experienţă
homosexuală, cândva în viaţa lor. Studiu de Sundet, J. M. ş.a.
Prevalence of risk-prone sexual behaviour in the general population of
Norway. În Global Impact of AIDS, editat de Alan F. Fleming ş.a.
(New York: Alan R. Liss, 1988), 53-60.
Tabelul următor prezintă rezultatele unor studii
suplimentare.

- 124 -
Sex
Sex inclusiv cu Sex inclusiv cu inclusiv
Sex exclusiv cu Sex inclusiv cu
Studiu acelaşi sex în acelaşi sex, din cu acelaşi
acelaşi sex acelaşi sex
ultimele 12 luni adolescenţă sex, de la
pubertate
Billy ş.a. (1993) 1,1% în ultimii 10 2,3% în ultimii 10
Numai bărbaţi ani ani
6,7% de la vârsta de
Fay ş.a. (1989) 19 ani (3,3%
1,6-2,0% 20,3%
Numai bărbaţi ocazional sau destul
de des)
Lauman ş.a. (1994) 4,1% în ultimii 5 4,9% de la vârsta de
2,7% 9,1%
Bărbaţi ani 18 ani
Lauman ş.a. (1994) 2,2% în ultimii 5 4,1% de la vârsta de
1,3% 4,3%
Femei ani 18 ani
Toţi de la 18 ani
Studiul 1: 1,9%
Rogers & Turner Studiul 1: 4,8%
Studiul 2: 1,2%
(1991) Studiul 2: 4,9%
Studiul 3: 2,4%
Numai bărbaţi Studiul 3: N/A
Studiul 4: 2,0%
Studiul 4: 6,7%
În ultimii 5 ani În ultimii 5 ani
Sell ş.a. (1995) SUA – 0,82% SUA – 5,42%
Bărbaţi UK – 1,15% UK – 3,51%
Fr – 0,72% Fr – 9,94%
Sex
Sex inclusiv cu Sex inclusiv cu inclusiv
Sex exclusiv cu Sex inclusiv cu
Studiu acelaşi sex în acelaşi sex, din cu acelaşi
acelaşi sex acelaşi sex
ultimele 12 luni adolescenţă sex, de la
pubertate
În ultimii 5 ani În ultimii 5 ani
Sell ş.a. (1995) SUA – 0,27% SUA – 2,96%
Femei UK – 0,54% UK – 1,54%
Fr – 0,14% Fr – 3,02%
Spira ş.a. (1993)
1,1% 4,1%
Numai bărbaţi
Spira ş.a. (1990) 0,8% în ultimii 5
1,4% în ultimii 5 ani
Numai bărbaţi ani
Wellings ş.a. (1994)
1,1% 6,1%
Bărbaţi (UK)
Wellings ş.a. (1994)
0,4% 3,4%
Femei (UK)
Din aceste studii putem conchide cu precizie că răspândirea
homosexualităţii la bărbaţii din America de Nord nu este de
10%. Există dovezi clare care sugerează că mai puţin de 3% şi
poate mai puţin de 2% dintre bărbaţi sunt activi din punct de
vedere homosexual într-un an dat. Rata bărbaţilor care duc o
viaţă homosexuală, în mod susţinut şi exclusiv, este cu siguranţă
mai mică de 3%..
Homosexualitatea feminină nu a fost studiată la fel de mult
şi continuă să fie estimată la aproximativ jumătate sau mai puţin
din rata masculină.
Deci când cele două sunt combinate, statistica
homosexualităţii indică mai puţin de 3% din populaţia
nord-americană.
Legătura dintre prevalenţă şi moralitate
Dacă homosexualitatea este rară sau obişnuită, este un fapt care
nu ar trebui să joace un rol major în felul în care creştinismul
priveşte moralitatea creştină. În nicio altă activitate,
preponderenţa (cât de des se întâmplă ceva) nu este legată de
moralitate. Creştinii consideră comportamente precum lăcomia,
mândria, pofta, ca fiind imorale, chiar dacă apar mai frecvent ca
homosexualitatea. Mult mai mulţi oameni s-au luptat de-a
lungul istoriei cu aceste vicii, decât cu homosexualitatea. Faptul
că ele se întâmplă frecvent, nu afectează faptul că Biserica le
identifică drept greşite sau imorale. Alte comportamente sunt
destul de rare. Canibalismul şi necrofilia (atracţia sexuală faţă de
trupuri moarte) sunt rare şi considerate greşite sau imorale. Deci
preponderenţa unui comportament nu are legătură directă cu
faptul că este păcat sau că provoacă îngrijorare din punct de
vedere moral.
Pentru a aplica această înţelegere homosexualităţii –
preponderenţa nu dă răspuns la întrebarea dificilă, complicată
din punct de vedere moral, cu privire la homosexualitate. Mai
mult, nu există motive pentru a privi homosexualitatea ca
neutră sau ca un bine moral, din cauza reprezentării sale greşite
că ar fi mai obişnuită decât este.

- 127 -
Din nefericire, estimările exagerate despre cât de des apare
homosexualitatea sunt folosite explicit ca bază pentru schimbări
semnificative în învăţăturile Bisericii. Corectarea estimărilor
exagerate poate că nu afectează dezbaterea morală, dar este
important să înţelegem cum ştiinţa este folosită greşit şi să
clarificăm cunoştinţele noastre despre cât de obişnuită este
homosexualitatea.
[Connecting Prevalence to Morality. Copyright © Exodus Global
Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]

MISIUNEA PENTRU HOMOSEXUALI

Precum spunea Petru Mihenţ cu ocazia seminarului


„Homosexualitatea: păcat sau «boală» genetică?”,
„Homosexualitatea este o problemă care apare şi în bisericile
noastre evanghelice şi cei mai mulţi poate nu vor să o
recunoască, iar dacă o recunosc, o tratează într-un fel care nu
neapărat este biblic. Trebuie să informăm oamenii din bisericile
noastre de pe o poziţie biblică, în adevăratul sens al cuvântului.
Este o problemă veche de când lumea, homosexualitatea era
prezentă şi în timpurile vechi testamentale. Vrem să
sensibilizăm oamenii cu privire la aceasta. Este ceva nou pentru
evanghelicii din România, care, oarecum, consideră că nu au
neapărat o problemă. Sau, cel puţin, când venim la biserică ne
comportăm de aşa natură încât să creadă toată lumea că nu
există o problemă, dar, de fapt, problema există. Noi am
încercat să spargem mitul că nu avem probleme şi să privim
realitatea în faţă.”
Spre deosebire de creştinii ortodocşi şi catolici din ţara
noastră, care nu neagă existenţa homosexualilor în rândurile lor,
spre deosebire chiar şi de evanghelicii din străinătate, noi,
evanghelicii din România, negăm existenţa homosexualilor
printre noi. Ne considerăm mai buni decât ceilalţi creştini şi ne
vine greu să credem că am putea fi atinşi de un păcat atât de
groaznic. Privim situaţia ca pe ceva străin nouă, gândind că
homosexualii se află undeva în afara zidurilor bisericilor
- 128 -
noastre, în lumea celor necredincioşi, care nu au nicio dorinţă şi
niciun respect faţă de Dumnezeu, sau în alte confesiuni creştine,
care nu deţin adevărul precum îl deţinem noi şi faţă de care ne
credem superiori. Iar când aflăm, cu stupoare, despre cazuri
concrete în bisericile noastre, ne grăbim, plini de siguranţă, să
facem afirmaţia că respectivii nu sunt mântuiţi şi nu sunt
evanghelici adevăraţi, ci creştini cu numele. Oare de ce nu
spunem la fel despre aceia dintre noi care sunt dependenţi de
pornografie şi masturbare, întreţin fantezii sexuale, sunt mândri,
mânioşi, bârfitori, lacomi sau neascultători de părinţi? Dacă
i-am exclude pe aceştia, rândurile noastre s-ar rări considerabil.
De ce suntem părtinitori când este vorba de homosexuali? Şi de
ce un cuplu de heterosexuali care trăiesc împreună fără să fie
căsătoriţi, dacă aleg să viziteze una dintre bisericile noastre, sunt
bine primiţi, dar un cuplu de homosexuali, dacă ar face aceeaşi
alegere, ar fi respinşi? Ne îndoim noi, oare, de puterea
transformatoare a lui Dumnezeu în vieţile oamenilor sau
credem că ea depinde de genul de păcat în care trăiesc ei?
Noi, evanghelicii, am făcut şi facem atâtea evanghelizări şi
avem misiuni pentru variate categorii de persoane: pentru copiii
străzii, femei abuzate, femei care au avortat, bătrâni părăsiţi,
dependenţi de droguri şi de alcool, oameni săraci, deţinuţi,
cupluri în criză. Dar pentru homosexuali ce facem? Prin refuzul
nostru de a ne implica într-o asemenea lucrare, confirmăm că,
în ţara noastră, ca şi pe plan mondial, homosexualii sunt cel mai
mare grup de populaţie căruia nu i se vesteşte Evanghelia în
mod deliberat. Oare sunt conştienţi pastorii noştri că mesajul
respingerii, pe care îl transmitem, este, probabil, unul dintre
motivele pentru care sunt ei siguri că nu au homosexuali în
biserică, pe când realitatea este că astfel de oameni ar putea fi
acolo, dar nu ar avea încredere în ei pentru a se destăinui şi a le
cere ajutorul?
Realizăm noi că unele fete din bisericile noastre se
căsătoresc cu homosexuali sau bisexuali, tot din bisericile
noastre, care le înşeală apoi cu bărbaţi?

- 129 -
Noi, cei de la Contra Curentului, am ales să spunem „da”
misiunii pentru homosexuali. În cei şase ani de când lucrăm în
mediul homosexual, am aflat despre existenţa a mai mult de
600 de bărbaţi din mediul evanghelic cu atracţii homosexuale,
unii dintre ei trăind în stilul de viaţă homosexual. Suntem
conştienţi că ei reprezintă doar o mică parte din numărul
bărbaţilor care se confruntă cu homosexualitatea în bisericile
noastre. Ceea ce ne face să afirmăm aceasta sunt datele de mai
jos.
Conform ultimului recensământ, 248608 bărbaţi s-au
declarat neoprotestanţi. În lipsa unui studiu specific în
România, alegând unul dintre cele mai mici procente raportate
de studii, de 1% pentru homosexuali şi 1% pentru bisexuali,
există posibilitatea să ajungem la un număr estimativ de 2486 de
homosexuali şi 2486 de bisexuali în bisericile neoprotestante!
Desigur, realitatea nu poate fi probată decât de un studiu
obiectiv, dar care încă nu s-a realizat în România. Credem că
fiecare cult din România, evanghelic sau tradiţional, ar trebui să
fie interesat de structura şi compoziţia sa reală, obiectivă. Este
motivul pentru care propunem tuturor cultelor să îşi confrunte
membrii cu un sondaj anonim din care să rezulte, fără
ambiguităţi, preferinţele sexuale şi comportamentul sexual al
enoriaşilor. „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face
liberi”, a spus Domnul Isus (Ioan 8:32). Şi, îndrăznim noi să
afirmăm, ne va face şi mai lucizi şi eficienţi, în calitate de
creştini autentici.
În lucrarea cu homosexualii, mare este secerişul, dar puţini
sunt lucrătorii, de aceea Îl rugăm pe Domnul secerişului să
scoată lucrători la secerişul Lui. Este mare nevoie de consilieri,
pastori şi lucrători ai Bisericii care să se implice. De oameni care
să vorbească deschis în biserici despre problema
homosexualităţii, astfel încât cei care se luptă cu ea să prindă
curaj şi să ceară ajutor. Este nevoie de consilieri şi
psihoterapeuţi creştini pentru homosexualii dornici de
schimbare, de voluntari care să ofere suport emoţional. De
creştini care să nu aştepte ca homosexualii să calce pragul
- 130 -
bisericii lor, ci să fie dornici să-i întâlnească în locurile publice
frecventate de ei, pentru a le transmite mesajul Veştii Bune, că
Dumnezeu îi poate schimba şi restaura şi pe ei. Este nevoie de
creştini care să viziteze regulat secţiile HIV/SIDA din spitale, ca
să aducă în acele locuri ale întunericului şi morţii, un mesaj al
speranţei. Te cheamă Dumnezeu?
[Copyright © www.contracurentului.com. Pentru răspândirea
homosexualităţii şi bisexualităţii la bărbaţi, a se vedea studiile
menţionate în cele două tomuri ale lucrării de faţă, ca şi pe
site-ul Contra Curentului. Datele despre structura confesională
sunt luate din Recensământul populaţiei şi al locuinţelor din
octombrie 2011, disponibil pe www.recensamantromania.ro.]

NEVOIA DE MENTORI BĂRBAŢI

Scrisoarea anonimă a unui homosexual către Biserică


Dragă Biserică,
Sufăr atât de mult! Pur şi simplu, trebuia să scriu ceva cuiva,
fiindcă nu am pe cine să sun la ora asta. Nu vă faceţi o părere
proastă despre mine, pentru că încă învăţ să mă sprijin pe
Dumnezeu... şi pentru că uneori am nevoie de braţe care să mă
cuprindă; chiar Dumnezeu a spus să nu este bine ca omul să fie
singur. Nu vreau să deranjez pe nimeni la o asemenea oră. Mi-e
teamă că dacă aş face-o, m-ar respinge... Oamenii par să fie
dornici să ajute când este convenabil. Dacă aş suna pe cineva, ar
fi nepotrivit şi nu aş putea suporta posibila respingere, pe lângă
durerea pe care o simt deja în inimă. Uneori lucrurile pe care nu
am voie să le am arată îngrozitor de bine când mă simt pustiu
pe dinăuntru, când nu am pe cine să sun.
Îmi place ce am învăţat din Biblie, chiar dacă este greu să
accept unele lucruri. Dar am nevoie de mai mult; am nevoie să
Îl văd pe Isus Hristos întrupat în Biserică. Am nevoie să vă văd
pe voi, cei care credeţi, fiind cu adevărat urechile, braţele şi ochii
lui Dumnezeu. Am nevoie de prieteni. Am nevoie de bărbaţi în
viaţa mea, cu care să mă întovărăşesc – prieteni buni, camarazi...
Am nevoie de lucrurile care mi-au lipsit în copilărie şi pentru
- 131 -
care cei mai mulţi bărbaţi nu au timp în Biserică – fiindcă au
deja familii şi taţi, şi cariere. Dar nu am nevoie de o dădacă sau
de un profesor; am nevoie de un om căruia să îi pese şi care să
fie dornic şi capabil să-mi fie prieten. Am nevoie în viaţa mea de
bărbaţi care să-mi arate în ce constă o relaţie sănătoasă între
bărbaţi, nu doar o oră pe săptămână la şcoala duminicală, ci în
viaţa reală.
Cred că bărbaţii care au familie uită cum este să fii
necăsătorit. Unii vor spune contrariul, că este mai bine că sunt
necăsătorit, dar ei nu realizează ce au – şi ar reconsidera
lucrurile dacă s-ar trezi singuri cum sunt eu. Vor să mă repare şi
cred că ar trebui să mă cufund în muncă, aşa cum fac ei; dar
poate că de aceea mor căsătoriile lor. Poate că nu sunt singurul
bolnav de aici – poate că cei mai mulţi bărbaţi sunt la fel de
speriaţi ca mine să spună ce au pe inimă. Câţiva mi-au sugerat
că slujba potrivită îmi va îndepărta singurătatea. Dar eu ştiu din
experienţa personală că munca nu împlineşte nevoia de contact
uman şi că un loc de muncă secular nu împlineşte nevoia de
relaţii evlavioase cu alţi bărbaţi.
Uneori voi, bărbaţii din Biserică, comentaţi că sunt prea
deschis, iar uneori chiar eu mă gândesc: „Ar trebui să fii bărbat,
să-ţi ascunzi sentimentele şi să fii puternic.” Dar asta este ceea
ce vrea Dumnezeu sau este mândrie masculină? Cred că aceste
cuvinte: „Fii puternic!” sunt şoptite direct din gura lui Satan în
urechea mea şi în urechea fiecărui bărbat, fiindcă fiind puternic,
mă îndepărtez de nevoia mea de Dumnezeu şi de alţii şi sunt cu
adevărat slab, chiar dacă mândria mă face să cred că sunt foarte
sigur pe mine. Iar când sunt slab, atunci sunt tare, fiindcă sunt
mai conectat cu Dumnezeu şi cu alţi bărbaţi, deoarece am
nevoie de ei.
Of, oamenii la care mă raportez cel mai bine în orice mediu
par să fie cei mai în vârstă sau puştii – fiindcă cei mai mulţi
bărbaţi de vârsta mea au pierdut ceva ce puştii şi oamenii mai în
vârstă au. Nu ştiu despre ce este vorba, poate că cei de vârsta
mea sunt prea aroganţi, prea ancoraţi în felul lor de a fi, prea
mândri sau prea ocupaţi ca să se preocupe de lucruri atât de
- 132 -
„triviale” ca prietenia şi dragostea. Îmi lipsesc prietenii din viaţa
pe care o duceam... fiindcă, deşi unele interacţiuni erau
păcătoase, cel puţin aveam prieteni care petreceau timp cu
mine. Biserica pare destul de sterilă când singurele momente
când vă văd – pe voi, cei care vă spuneţi „fraţi şi surori” – sunt
la un studiu biblic sau la biserică. Simt că sunt însetat de
interacţiune umană, atunci când tot ce primesc sunt două sau
trei ore pe săptămână în grupuri. Asta numiţi voi „slujire”?
Vrei tu, dragă Biserică, să cunoşti adevăratul motiv pentru
care cad în pornografie şi în păcat homosexual? Din următorul
motiv: sunt însetat de relaţie, prietenie, atingere, dar mi-e teamă
să cer şi să mi se spună din nou „nu”. Pornografia este păcat,
dar cel puţin „excitaţia” îmi îndepărtează puţin gândurile de la
durerea izolării, atunci când voi nu vreţi să o faceţi; iar
pornografia este întodeauna la îndemână; voi, bărbaţii Bisericii,
nu sunteţi. Ea mă face să uit de singurătate. Când viaţa devine
grea, voi aveţi soţii şi familie care să vă mângâie sau cel puţin să
vă ţină ocupaţi. Când viaţa mea devine grea, bărbaţii căsătoriţi
îmi spun să caut mângâiere la Dumnezeu, vorbind despre
mângâiere aflându-se în braţele soţiilor lor. Este convenabil...
pentru ei.
Am depus efort în relaţii, iar voi nu aveţi timp, dragă
Biserică. Este amuzant că aveţi timp să condamnaţi
homosexualii, să vă mobilizaţi pentru interzicerea căsătoriei
homosexuale sau să sprijiniţi o cauză sau alta, toate în Numele
lui Dumnezeu. Dar nu aveţi timp să fiţi prieteni cu un
homosexual care vrea să se schimbe. Dacă ar fi să definesc
iadul, ar fi „o lipsă de relaţii”. Dacă ar fi să arăt un loc pe
pământ unde am găsit cel mai mult iadul, ar fi în interiorul
zidurilor Bisericii. Sunt sătul de toate versetele şi de teorie. Vreţi
să mă schimb; încetaţi să tot vorbiţi şi arătaţi-mi cum să fiu un
creştin iubitor în relaţii evlavioase, trăind teoria împreună cu
mine, invitându-mă în relaţii... sau mă voi poticni, iar voi,
bărbaţii Bisericii, nu veţi fi lipsiţi de vină.
Vreau să trăiesc viaţa, să împart viaţa cu oamenii. Pare să nu
existe nicio scăpare pentru mine – bărbatul necăsătorit care se
- 133 -
luptă cu zdrobirea sexuală – să fac asta altfel decât pe bucăţele
mici, ici şi colo. Am multe de oferit, alături de camarazii mei,
chiar dacă şi eu am nevoi. Doresc atingerea unei alte fiinţe
omeneşti. Vreau să conteze când râd şi când plâng, şi vreau ca
lacrimile şi râsetele altora să conteze pentru mine. Sunt frustrat
de atât de multe lucruri, nu numai din societate, ci şi din
Biserică; bărbaţii nu ştiu cum să se iubească unul pe celălalt aşa
cum a intenţionat Dumnezeu. Dacă noi toţi am face-o, nu ar fi
atât de multă homosexualitate; ea este o reacţie, un rezultat al
faptului că bărbaţii nu iubesc aşa cum ar trebui... inclusiv voi,
bărbaţi ai Bisericii.
Am un vis... Vreau ca Isus să mă ţină în braţe, să mă lase să
plâng, să plâng cu suspine, ca trupul să mi se zguduie din cauza
tristeţii datorate pierderilor pe care le-am trăit în viaţă. Vreau ca
El să fie aici şi să mă ţină în braţe, fie că plâng un minut, o zi
sau un an, până când, în cele din urmă, nu vor mai fi lacrimi. Iar
apoi vreau să adorm în braţele Lui, vreau să fiu în siguranţă.
Vreau să mă întorc în trecut, să fiu iar copil şi să primesc ceea
ce nu am primit atunci, ceea ce nu pot primi când sunt pe cont
propriu, ceea ce poate veni numai prin Isus şi prin alţi bărbaţi,
într-un mod sănătos. Sunt frustrat şi supărat – şi mă simt înşelat
fiindcă nu am atracţie pentru femei, nu am familie. Am muncit
din greu să înving trauma prin care am trecut din cauza
respingerii din partea tatălui meu. Nu a făcut-o intenţionat, dar
port cicatrice adânci, care se află chiar în străfundul inimii mele.
Vreţi să-l crucificaţi pe homosexual sau să-l salvaţi? Dacă
vreţi să-l salvaţi, sunt aici şi cer să fiu salvat. Vă cer să fiţi braţele
şi urechile lui Hristos, să mă cuprindeţi în braţe şi să mă lăsaţi să
plâng, să-mi faceţi cunoscut că lui Isus Îi pasă de mine, că deşi
mă simt respins şi zdrobit, şi singur, măcar îi pasă cuiva. Sau
vreţi să ajutaţi în teorie, ca să vă simţiţi bine cu privire la voi
înşivă? Sau poate că este mai uşor să aruncaţi prima piatră. În
unele zile, v-aş mulţumi dacă aţi arunca acea piatră; durerea s-ar
sfârşi.
Ştiu că nu mă puteţi repara. Poate că nu ştiţi ce să spuneţi.
Bărbaţi ai Bisericii, credeţi că trebuie să spuneţi ceva profund ca
- 134 -
să-i „reparaţi” pe alţii. Greşit. Sunteţi aici pentru a mă învăţa
căile lui Dumnezeu prin exemplu, pentru a fi exemple ale
dragostei într-o lume a urii. În mod ironic, şi eu – homosexualul
– sunt aici ca să vă învăţ pe voi, bărbaţi ai Bisericii. „Să ne
înveţi?” poate că întrebaţi şocaţi. Da, să vă învăţ ceva ce aţi
uitat; suntem aici ca să vă învăţ tăria vulnerabilităţii, puterea de a
înfrunta adevărul – suntem fără putere, noi toţi suntem zdrobiţi
şi nu putem repara nimic... Isus a murit ca să ne repare. Când, în
cele mai slabe momente ale mele, vă împărtăşesc ceea ce simt,
fac ceea ce vrea Dumnezeu să fac. Sunt un exemplu de
vulnerabilitate, iar exemplul meu vă îngăduie vouă – bărbaţi ai
Bisericii – să renunţaţi la măştile voastre de tărie şi dreptate
proprie. Ascultaţi şi învăţaţi, bărbaţi ai Bisericii: nu putem pune
armura lui Dumnezeu până nu dăm jos mai întâi armura noastră
nefolositoare. Şi nu o putem face până nu renunţăm la mândria
noastră şi nu suntem sinceri unul cu celălalt. Eu sunt gata. Voi?
– Un bărbat care se luptă cu homosexualitatea
[The Need for Male Mentors. Copyright © Parents and Friends
of Ex-Gays and Gays (PFOX). Tradus şi publicat cu
permisiune. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul
www.pfox.org.]

O ABORDARE DIFERITĂ
JIM PACE

Gata pentru a interveni


După ce ai fost citat greşit un timp, nu ajungi în punctul în
care vrei să intervii? Homosexualitatea este una dintre
problemele cu privire la care simt că opiniile mele personale, ca
ucenic al lui Isus Hristos, sunt deseori citate greşit. Oamenii ca
mine nu sunt interesaţi să scrie scrisori în ziare sau să poarte
pancarte în Ziua Drepturilor pentru Homosexuali. Eu stau în spate
şi privesc, în timp ce presa scrie reportaje despre vocile
puternice care susţin fiecare aspect a chestiunii în cauză. Se pare
că tot ceea ce obţin este să rămân neînţeles, să fiu caracterizat

- 135 -
greşit şi vorbit de rău. Şi există un grup tot mai numeros alcătuit
din oameni ca mine.
Într-o toamnă, biserica în care îl asist pe pastor,
New Life Campus Fellowship sau NLCF din Virginia Tech, a
hotărât că venise timpul să ne prezentăm opinia. Citind despre
femeia prinsă în adulter sau despre cum S-a apropiat Isus de
Zaheu, sau despre cum a fost El văzut ca un prieten al
păcătoşilor, m-am întrebat cum S-ar fi confruntat cu această
problemă. Nu vreau nici să prezint mărturia mea despre cum
urmăresc sfinţenia şi asemănarea cu Hristos, după cum înţeleg
că îmi cer Scripturile; nici nu vreau să renunţ la îndurarea de
curând găsită, pe care încă învăţ să o folosesc.
Ne luptăm cu cultura noastră, simţindu-ne chemaţi să ne
adaptăm mesajului său de „acceptare”. Suntem criticaţi că avem
o înţelegere îngustă şi că suntem limitaţi de mediul nostru
cultural. Ceea ce ne duce la întrebarea: „Valorile Împărăţiei
noastre au pentru noi un atu asupra culturii?” Şi: „Suntem gata
să facem faţă batjocorilor din partea multora, dând dovadă de
îndrăzneală pentru a arata ce înseamnă adevărata evlavie?”
Acestea sunt chestiuni foarte importante.
„De cele mai multe ori, este uşor să stabilim unde se
desparte cultura noastră de valorile Împărăţiei... Cu toate
acestea, uneori cel mai greu ne este să încercăm să hotărâm care
sunt valorile Împărăţiei noastre.” (William Webb, Slaves, Women
and Homosexuals [Sclavi, femei şi homosexuali])
Faptul de a decide asupra acestei chestiuni pare să se reducă
fie la negarea drepturilor civile, fie la scuzarea păcatului.
Abordarea noastră şi provocările noastre
Pregătită pentru a interveni, biserica noastră a trimis plicuri
cu invitaţii sugestive la toate apartamentele din oraş, la seria
noastră de prezentări Oameni care urăsc. Avea să fie un dialog
despre acuzaţiile împotriva credinţei creştine, pe care le-au adus
mulţi de-a lungul istoriei. În loc de a fi cunoscuţi prin dragoste,
creştinii au fost deseori cunoscuţi cel mai bine ca oameni care
urăsc. Am vrut să ne adresăm interpretării greşite a opiniilor
noastre tendenţios citate, de exemplu, că Dumnezeu urăşte
- 136 -
oamenii care urmează alte religii, homosexualii, mediul
înconjurător şi femeile.
„Ura este ceva ce observăm imediat. Imaginile ei ne atrag
privirile, iar poveştile despre ea ne rămân în minte. Nu ne plac
cei care urăsc. De-a lungul istoriei, Biserica a fost văzută ca un
loc plin de ură, uneori pe bună dreptate, alteori nu. Unii ne-ar
putea numi chiar „oamenii ai urii”. Poate că noi [Biserica]
suntem exact aşa cum aţi crezut întotdeauna, sau poate că nu.”
– Premisa pentru seria noastră
În ceea ce ne preocupă, a devenit clar că, în mare parte,
comunitatea evanghelică şi comunitatea homosexuală sunt
destul de distincte, comunicând destul de rar. Am dorit să luăm
legătura cu lideri din comunitatea homosexuală, pentru a
încerca să le înţelegem mai bine perspectiva. Am învăţat repede,
întâlnindu-mă cu un nou prieten de-al meu, Jason (nume
schimbat), că prea uşor şi fără să fie necesar, păşim în vârful
picioarelor.
Un ton mai amabil, mai blând
Jason mi-a împărtăşit cât de dificil i-a fost să fie un
adolescent homosexual. El a fost de acord cu statisticile pe care
i le-am prezentat referitor la abuzul fizic şi verbal cu care se
confruntă ei, spunând că fiecare prieteni al lui a fost abuzat.
Mi-a explicat cum comunitatea homosexuală se simte
neînţeleasă de mass-media, la fel cum se simt şi creştinii
conservatori. Ei simt că oamenii îi reduc, în mod nedrept, la
identitatea lor sexuală. Jason mi-a cerut să mă gândesc cum este
să încerci să mergi la biserică pentru a afla despre Dumnezeu şi
să îl auzi pe pastor începând o tiradă despre tine, însoţită de un
cor întreg de „amin-uri” peste tot în sală.
Acum, este clar că Evanghelia are mirosul morţii pentru cei
care pier. Numai că mă întreb: „Ar putea cuvintele noastre să
fie mai blânde, fără să renunţăm la convingerile noastre?”
Cealaltă parte
I-am cerut să descrie cum el – şi poate comunitatea
homosexuală – văd comunitatea creştină. A admis că au glumele
lor despre creştini, aşa cum cei din comunitatea creştină au
- 137 -
glumele lor despre homosexuali. Ne vedea în general ca
neinformaţi, complet tradiţionali, rămânând pe un teren moral
înalt, dar irelevant, fără alt motiv decât că am auzit că aşa
trebuie să credem. A spus că per total găsea Biserica irelevantă
în căutarea de către el a lui Dumnezeu şi că era prea puţin
interesat să-L urmeze.
Acum, unele opinii ale lui erau denaturate şi nedrepte. A
făcut generalizări care reflectau propria lui interpretare greşită în
ceea ce ne privea. Înţelegea puţine despre noi şi avea o dorinţă
redusă de a înţelege mai mult. Ideea că simţeam că orientarea lui
sexuală era greşită şi, cu toate acestea, nu îl priveam de sus, îi era
aproape străină.
Realitatea este că nu este o problemă nouă. Comunitatea
creştină se simte, în mare măsură, inconfortabil în ceea ce
priveşte comunitatea homosexuală, iar comunitatea
homosexuală ne găseşte în mare parte irelevanţi pentru căutarea
de către homosexuali a lui Dumnezeu. Ce mai realizare!
Este Dumnezeu mulţumit cu ceea ce am făcut?
Einstein este renumit pentru că a spus: „Nebunia înseamnă
să faci acelaşi lucru pe care l-ai făcut dintotdeauna şi să aştepţi
un rezultat diferit.” Deci am încercat o abordare diferită.
Conducerea noastră a petrecut timp, pregătind-se şi căutându-L
pe Dumnezeu în problema homosexualităţii, pe care ne-am
simţit îndemnaţi să o discutăm.
Ne-am luptat cu câteva întrebări dure. Putem să arătăm
complexitatea problemei şi câte neînţelegeri poate cauza ea,
putem să arătăm aspectele înţelegerii greşite a ei respectând
Scripturile, care credem că afirmă că homosexualitatea este
greşită? Putem să nu fim de acord, dar cu amabilitate? Este loc
pentru discuţie, pentru a se crea legături?
Sentimentul nostru că Dumnezeu ne conduce la aceasta se
bazează pe faptul că, dacă am face lucrurile puţin diferit, poate
că ar funcţiona.
Pregătind terenul pentru eveniment, am aflat că atât
conducerea comunităţii homosexuale din campus, cât şi
comunitatea locală vor urmări îndeaproape ce aveam să spunem
- 138 -
în dimineaţa întâlnirii şi vor apărea apoi în număr masiv seara.
Vor purta tricouri cu inscripţia: „Mă urăşti?” A fost prima dată
când am fost realmente nervos înainte de a vorbi în public. Au
venit seara şi s-au aşezat chiar în partea din faţă. Am început cu
o interpretare a discursului din Larime Project [Proiectul Larime],
piesa de teatru având ca temă uciderea lui Matthew Shepard.
Este o scenă în care Fred Phelps, pastorul care a avut parte de
multă publicitate, strigă că Dumnezeu îi urăşte pe homosexuali.
Am întrebat dacă aşa vede comunitatea homosexuală Biserica,
pentru a arăta că stereotipurile sunt prezente de ambele părţi.
M-am ridicat şi am dat socoteală pentru păcatele comunităţii
creştine. Pentru cât de des i-am înţeles greşit, pentru cât de des
ne temem de ei şi pentru cum râdem de ei. Apoi, la întrebarea
pusă pe tricouri: „Mă urăşti?”, am răspuns: „Bineînţeles că nu.”
Dar am fost sincer că, în ceea ce ne priveşte, ca urmaşi ai lui
Hristos şi ca echipă de conducere a NLCF, credem că
homosexualitatea este greşită, bazându-ne pe Scripturi. Ne-am
aventurat să vorbim de ce totul este atât de complicat.
Perspective diferite
Vorbind, m-am referit la faptul că cei din sală au opinii
diferite. Am vrut să arăt că părerile diferite nu trebuie să fie
nocive, ci că ele ar putea fi un loc de pornire din care să facem
tot posibilul să ne înţelegem mai bine unii pe ceilalţi.
Comentând Scripturile, am făcut cunoscute părerile bisericii
noastre şi am folosit un cadru pentru discuţie, bazat pe textul lui
Web pe care îl citasem mai devreme. În timp ce unii poate că nu
sunt de acord cu toate punctele de vedere pe care le-am
susţinut, felul în care Web discută despre problema
homosexuală şi despre interpretarea progresivă a textelor biblice
este excelent.
Am făcut cunoscut că fiecare credincios ar trebui să ia în
considerare cum ne face Dumnezeu să reflectăm natura Lui în
răspunsul nostru la homosexualitate. Atenţia Lui este îndreptată
foarte mult asupra inimilor noastre.

- 139 -
Angajamentul
La sfârşit am încheiat cu o propunere de angajament. Am
recunoscut că ambele părţi au fost inutil de crude şi de
ignorante una în privinţa celeilalte. M-am adresat mai întâi
comunităţii creştine, cerându-i să fie de acord ca timp de zece
ani să nu permită nimănui din mijlocul său să facă o glumă sau
o generalizare înjositoare cu privire la homosexuali. Să se dedice
arătării dragostei lui Hristos comunităţii homosexuale,
protejându-i şi neîngăduind hărţuirea homosexualilor; să se
ridice pentru dreptul de a fi trataţi cu bunătate, chiar dacă nu
suntem de acord cu părerile lor despre stilul de viaţă
homosexual.
Am cerut apoi comunităţii homosexuale să răspundă în
acelaşi fel. Ca şi creştin, s-a râs de mine, inteligenţa mi-a fost
pusă serios la îndoială şi am fost eu însumi categorisit în mod
nedrept. Această hărţuire a avut loc fiindcă am ales să Îl urmez
şi să Îi fiu dedicat lui Isus Hristos. Aşa că i-am întrebat dacă mă
vor proteja. I-am întrebat dacă vor pune capăt glumelor şi
descrierilor rău-voitoare ale creştinilor.
Rezultate
După aceea, mulţi membri ai comunităţii homosexuale au
rămas un timp pe loc şi am discutat. Lidera comunităţii
homosexuale a spus că a fost şocată, pentru că nu i s-a
întâmplat niciodată ca cineva să nu fie de acord cu ea şi totuşi să
afirme public că o va apăra împotriva tratamentului nedrept.
Ne-a spus că le va vorbi despre biserica noastră celor interesaţi
de spiritualitate. Am fost invitat să vorbesc despre o serie de
teme legate de moralitate şi cultură, în calitate de reprezentant al
credinţei creştine.
Din nefericire, unii membri ai bisericii au plecat datorită
abordării noastre. Am învăţat să discutăm şi mai mult cu liderii
noştri, pentru a explica de ce această chestiune trebuie discutată
şi pentru a lămuri abordarea noastră.
Dar cei mai mulţi lideri ai noştri au spus că se bucură că
NLCF se ocupă de asemenea chestiuni. Am descoperit că
aceasta a însufleţit credinţa multora. Mai mulţi membri ai
- 140 -
comunităţii homosexuale au început să frecventeze biserica
noastră sau alte biserici din zonă. Mulţi membri ai bisericii
noastre care ascundeau lupta lor cu sexualitatea, au avut curajul
să-şi recunoască lupta şi au început să accepte dragostea şi
puterea lui Dumnezeu, şi ajutorul bisericii, pentru a părăsi acel
mod de viaţă.
Iar acum Jason vine la un studiu biblic. Nu este de acord cu
mare parte din el. Dar este un început.
[Jim Pace, A Different Approach. Copyright © Jim Pace.
Tradus şi publicat cu permisiune. Jim este pastor la
New Life Campus Fellowship sau NLCF din anul 2002, ca şi
consilier, instructor şi un strateg talentat, păstorind biserica
alături de Chris Backert. Jim şi familia lui locuiesc în
Blacksburg, Virginia, unde se află campusul Virginia Tech.
Poate fi contactat pe site-ul www.nlcf.net.]

O BISERICĂ ADUCE SPERANŢĂ


PATRICK PAYTON

Eram nou la seminar, păstorind o biserică care depăşise


repede posibilităţile noastre, şi planificam să avem două servicii
religioase. La Stonegate Fellowship făceam cunoscut adevărul că
Isus Hristos schimbă vieţile oamenilor şi se părea că mesajul era
auzit. Făceam cunoscut în mod deschis că Stonegate este un loc
unde oamenii puteau veni cu povara trecutului lor; că aveam să
îi iubim şi să păşim alături de ei în călătoria unei vieţi noi, oferită
printr-o relaţie personală cu Isus Hristos. Toţi avem o poveste,
iar ceea ce contează este să Îl cunoaştem personal şi să Îl iubim
pe Isus, şi să ne iubim unul pe celălalt. Şi astfel, în afară de
numeroasele provocări care vin odată cu înfiinţarea unei biserici
noi, eram încântaţi şi aşteptam ca Dumnezeu să facă ceva în
oraşul şi în biserica noastră. Apoi, Mike şi Stephanie Goeke
m-au vizitat la birou, şi o nouă zi a început nu numai pentru
Stonegate Fellowship, ci şi pentru mine.
Mulţi oameni din oraşul şi din biserica noastră cunoşteau o
parte din povestea lui Mike şi Stephanie Goeke. Cei mai mulţi
- 141 -
ştiau despre despărţirea lor, despre divorţul lor inevitabil şi
despre restaurarea miraculoasă a căsniciei lor. Dar ceea ce mulţi
nu ştiau era povestea pe care cuplul nu o împărtăşise nimănui –
în special nimănui din biserică. Familia Goeke stătea în biroul
meu şi, cu vocile pline de teamă, au dat crez cuvintelor mele.
Auziseră ce credeam noi ca biserică şi ce spusesem noi; acum
aveau să pună la încercare şi să vadă dacă vorbeam serios.
Mike mi-a împărtăşit cu calm bine-cunoscuta poveste despre
cum îşi părăsise soţia. Dar în acea zi povestea a pătruns mai
adânc. În câteva minute, Mike a început să-mi descrie în
amănunt cum lupta lui de aproape o viaţă cu homosexualitatea
era acea parte a poveştii despre care nu ştia nimeni. Mi-a
împărtăşit cum i s-a spus prima oară „gay”. Mi-a descris
amănunţit luptele pe care le dusese în timpul liceului şi
colegiului – lupte pe care, în cele din urmă, le-a îngropat şi le-a
adus în căsnicie.
Poate cel mai descurajator, mi-a descris amănunţit
singurătatea şi teama lui, mai ales în biserica locală. Mi-a descris
cum tocmai în locul în care ar fi trebuit să găsească ajutor, a
găsit mai ales ură, indiferenţă, teamă şi prostie. Mike şi
Stephanie mi-au împărtăşit chiar teama lor de a-mi spune,
fiindcă erau aproape siguri că avea să se termine cu zilele lor de
slujire la Stonegate Fellowship. Dar s-a întâmplat tocmai contrariul.
După câteva săptămâni de atac şi luptă foarte intensă şi uneori
personală, cu privire la importanţa împărtăşirii poveştii lor
adevărate în Trupul lui Hristos, acest cuplu scump şi-a făcut
cunoscută povestea în faţa întregii familii a bisericii. A fost o zi
pe care nu o voi uita niciodată.
Sala era plină cu membri ai Stonegate şi cu prietenii lui Mike şi
Stephanie din comunitate. Biserica noastră era plină cu oameni
care credeau că vor auzi o poveste „normală” despre cum a
salvat Isus o căsnicie. Nu numai că Stonegate Fellowship a fost
schimbată, ci şi un pastor a fost schimbat.
Am fost uimit de ceea ce s-a întâmplat în acea duminică
dimineaţa. După slujbă, oamenii nu vroiau să plece. Atât de
mulţi au stat şi au vorbit cu Mike şi Stephanie despre membri de
- 142 -
familie care se luptau cu homosexualitatea şi au întrebat ce
puteau face. Bărbaţi despre care ştiam că aveau să fie foarte
supăraţi cu privire la ceea ce urma să împărtăşească familia
Goeke, erau în lacrimi, cerându-le iertare lui Mike şi Stephanie.
Iar speranţa pe care am văzut-o pe atât de multe chipuri era
uimitoare. Am văzut în ochii oamenilor ceva ca o nouă
speranţă, care spunea: „Dacă Isus a putut face asta în viaţa lui
Mike şi a lui Stephanie, atunci cu siguranţă îmi poate schimba şi
mie viaţa.” Lucrurile se schimbau şi în inima mea.
Mai întâi, am ştiut de la bun început: caracterizarea pe care o
făcusem homosexualităţii era greşită. Ideile mele despre
homosexualitate se formaseră din retorica dură a vorbitorilor
evanghelici şi din imaginile din mass-media obişnuită. Nu m-am
gândit nici măcar o dată la profesionişti intelectuali ca
Mike Goeke, care sufereau din cauza acestei probleme de
decenii şi se înecau în marea anonimatului, chiar sub nasul
bisericii. Bărbaţi şi femei trăind două vieţi, disperaţi după ajutor,
dar negăsind pe nimeni, oriîncotro priveau. La urma urmei,
homosexualitatea era „cel mai rău” păcat şi sigur, de un gen
diferit decât păcate „normale” precum consumarea a prea multe
pahare de băutură, înşelarea la impozite, poftirea femeilor,
depăşirea limitei de viteză sau nedarea zeciuielii! Ajunsesem la
un mod de gândire care clasifica homosexualitatea mai degrabă
ca lepra secolului douăzeci şi unu, decât ca un alt păcat
distructiv, folosit de Satan pentru a fura viaţa împlinită şi plină
de sens de la cei care L-ar urma pe Isus. Din acel moment, cel
puţin pentru mine ca pastor, homosexualitatea nu avea să mai
fie cel mai grav păcat al celor mai mari păcătoşi, ci doar un alt
păcat care distruge vieţile oamenilor obişnuiţi, din toate clasele
sociale.
Am învăţat, de asemenea, cum cuvintele mele îi ucideau pe
cei care aveau cel mai mult nevoie de atingerea vindecătoare a
Mântuitorului. În altă duminică, nu la mult timp după
mărturisirea familiei Goeke, vorbeam elocvent despre un cuplu
deosebit de popular pe vremea aceea, care erau în mod deschis
mândre că erau lesbiene. M-am referit cu îndrăzneală la ele ca
- 143 -
fiind perverse şi am continuat tot aşa fără să pierd o clipă. Peste
câteva zile, Mike m-a oprit lângă biroul meu, ca să-mi spună că
atunci când foloseam cuvinte ca „pervers” şi „homo”, îi
îndepărtam şi mai tare pe cei care doreau cu atâta disperare
ajutor din partea bisericii locale. Pe cât de mult vroiam să mă
apăr, nu am putut să o fac. Prin cuvintele mele, îi
desconsideram tocmai pe cei pentru care a murit Isus. Cu cât
mă gândeam mai mult la aceasta, cu atât înţelegeam mai mult că
Isus nu a adresat niciodată nimănui cuvinte de ocară, cu
excepţia elitei religioase din vremea Lui. Cu siguranţă, nu a
numit-o „târfă” pe femeia despre care citim în Luca 7! A lăsat-o
doar să Îi spele picioarele şi l-a învăţat o lecţie umilitoare pe
Simon fariseul. Oricât de mult detestam să o fac, am stat în faţa
amvonului chiar în duminica următoare şi mi-am cerut iertare
de la biserica noastră fiindcă îi etichetasem pe păcătoşi, în loc să
etichetez păcatul. Am promis solemn să nu mai fac niciodată o
astfel de greşeală.
Am învăţat, de asemenea, lucruri noi despre confesiune şi
comuniune. Isus schimbă o viaţă într-o clipă, dar este nevoie de
o viaţă de umblare în viaţa cea nouă, crucificată, într-o
comunitate de urmaşi ai lui Hristos, pentru a experimenta viaţa
transformată pe care a venit Isus să ne-o ofere. Dar atât de
mulţi dintre noi, şi eu printre ei, ne-am obişnuit să ne purtăm
cum ar trebui să se poarte oamenii transformaţi, în timp ce,
adânc în interiorul nostru, murim încet fiindcă ne este prea
teamă să vorbim despre luptele noastre. Ne este teamă că vom
fi văzuţi ca nişte învinşi spiritual.
După ce Mike şi Stephanie ne-au împărtăşit restul poveştii
lor, a fost lansată o provocare în viaţa mea şi în viaţa bisericii
noastre. Provocarea reprezenta, pur şi simplu, faptul că Stonegate
nu avea să mai fie un loc pentru prefăcuţi. Aveam să ne
sprijinim tare unul pe celălalt în luptele noastre cele mai
profunde, astfel încât, ca o comunitate de urmaşi ai lui Hristos,
să ne putem împărtăşi unul celuilalt viaţa lui Hristos.
Dar până în ziua de astăzi cea mai mare răsplată pentru
Stonegate Fellowship şi pentru mine a fost privilegiul de a prezenta
- 144 -
un model de restaurare şi transformare, când l-am angajat pe
Mike Goeke în cadrul personalului nostru ca pastor executiv, la
doar câteva luni după marea noastră duminică. Mike a devenit
unul dintre cei mai scumpi prieteni şi parteneri ai mei în viaţă şi
misiune, iar nimic din toate acesta nu s-ar fi putut întâmpla dacă
nu am fi hotărât că Stonegate va fi comunitatea lui Isus Hristos
care a fost chemată să fie – un loc unde povara poate fi
aruncată şi o viaţă nouă poate să înceapă – pentru toată lumea.
Bill Hybels a spus odată: „Biserica este speranţa lumii.”
Cred aceasta mai mult decât oricând şi am un prieten şi un frate
în Hristos pentru a o dovedi.
[Patrick Payton, A Church Brings Hope. Copyright ©
Patrick Payton. Tradus şi publicat cu permisiune. Patrick poate
fi contactat la adresa de e-mail patrick@stonegatefellowship.com.]

O NOAPTE DE RUGĂCIUNE: TOŢI SUNTEM


IMPACTAŢI DE HIV/SIDA
STEVE BALIKO

De şase luni, mulţi dintre noi, cei care slujim şi susţinem


Portland Fellowship, rostim rugăciunea: „Domnul să ridice cercetători,
medici, asistente şi zeci de mii de oameni cărora le pasă, ca să facă să
strălucească îndurătoare lumina lui Cristos. Fără plată am primit, fără
plată să dăm! Arată-ne cum să-i iubim pe bărbaţii şi femeile care trăiesc
cu HIV/SIDA în Portland şi dincolo de Portland!”
Sunt încântat să vă pot spune că Dumnezeu răspunde deja
rugăciunilor noastre printr-o largă varietate de modalităţi: la
începutul anului 2006, organizatorii unei conferinţe pentru soţii
de pastori au solicitat un workshop despre HIV/SIDA şi
răspunsul Bisericii; în aprilie, o biserică din partea de jos a
oraşului a început să ofere hrană celor care trăiesc cu SIDA; un
colegiu biblic local găzduieşte un seminar de două zile despre
HIV/SIDA; iar misiunea noastră (Living Well) are doi bărbaţi în
plus cărora să le ofere suport, încurajare şi părtăşie permanent.
Pe lângă aceste evenimente, Dumnezeu m-a adus în contact cu
personalul de la Departamentul de Sănătate, cu misionari, personal
- 145 -
medical de suport, pastori şi susţinători ai acţiunilor sociale, care
doresc să se ridice şi să devină implicaţi în a fi Evanghelia lui
Isus Cristos pentru bărbaţii şi femeile care trăiesc cu un
diagnostic de seropozitate.
Dumnezeu este atât de clar cu privire la dorinţa Lui de a
ajunge în toate părţile lumii! Comunitatea celor cu HIV/SIDA
din Portland nu reprezintă o excepţie. Cum în acest an am
început cu o concentrare pe rugăciune, credem că ar trebui să
încheiem în acelaşi fel. La sfârşitul anului vă invităm să vă
alăturaţi nouă pentru o noapte de rugăciune de Ziua Mondială de
Combatere a SIDA, pe 1 decembrie. Va fi o adunare a creştinilor
din multe biserici şi organizaţii diferite, care doresc să vadă că
lucrarea lui Dumnezeu se face în acest domeniu al rănirii şi
nevoii. Ca urmaşi ai lui Isus Cristos, nu suntem chemaţi să
rezolvăm problemele lumii, dar suntem chemaţi să dăm viaţă
slujirii şi lucrării Lui pentru toţi cei din jurul nostru. Noaptea de
rugăciune va avea loc în clădirea bisericii de la 7 la 10 seara. În
întâlnirea noastră ne vom concentra pe rugăciunea pentru
comunitatea celor cu HIV/SIDA şi să căutăm îndrumarea lui
Dumnezeu pentru următorii ani cu privire la slujirea şi
compasiunea oferite de Biserica din Portland. Simţiţi-vă liberi să
mă apelaţi sau să-mi trimiteţi un e-mail la
steve@portlandfellowship.com pentru orice întrebări despre
eveniment. Dacă plănuiţi să aduceţi un grup mare de persoane
(cincisprezece sau mai mult), daţi-ne de ştire, ca să ne putem
pregăti în mod adecvat.
[Steve Baliko, A night of prayer: We are all impacted by
HIV/SIDA. Extras din newsletter-ul The Fellowship Message,
noiembrie 2006. Copyright © 2006 Portland Fellowship. Tradus
şi publicat cu permisiune.]

O ZI IMPORTANTĂ

Pentru mulţi dintre noi, 1 decembrie se poate să fi trecut ca


doar o zi de vineri obişnuită. Dar pentru mai mult de 5000 de
bărbaţi, femei şi copii care trăiesc cu HIV/SIDA în Oregon şi
- 146 -
pentru mai mult de 40000000 de oameni din toată lumea nu a
fost doar o altă zi.
Portland Fellowship s-a implicat în două evenimente separate,
care au ajutat la mărirea cunoştinţei şi la luarea de mai multe
acţiuni în favoarea celor care trăiesc cu HIV/SIDA. Am fost
invitaţi să vorbim despre răspunsul bisericilor la pandemia
HIV/SIDA la Conferinţa Echipelor Medicale din Nord-Vest despre
Probleme Internaţionale şi Domestice.
Steve Baliko, membru al personalului nostru, a împărtăşit o
viziune plină de putere cu privire la ce ar putea face Biserica,
fiind mâinile şi picioarele lui Isus Cristos în Portland. El a
amintit adunării de lideri ai Bisericii ce nu a făcut Trupul ca
răspuns la criza SIDA, care a început cu douăzeci şi cinci de ani
în urmă. Sugestii despre o cale mai bună care ne stă înainte şi
despre speranţa pe care creştinii le-o pot aduce celor care trăiesc
cu HIV/SIDA au fost, de asemenea, parte a mesajului pe care
l-a împărtăşit celor adunaţi.
O întâlnire ulterioară este planificată pentru a discuta despre
câteva moduri practice în care bisericile se pot implica în
împlinirea nevoilor spirituale, fizice şi emoţionale ale celor care
trăiesc cu HIV/SIDA.
Vineri seara, Portland Fellowship, Biserica Well Community şi
Imago Dei au sponsorizat o întâlnire de rugăciune. Patruzeci de
oameni s-au întâlnit ca să se roage pentru Biserica din Portland
şi ca să-i aducă în rugăciune pe cei care trăiesc în prezent cu
HIV/SIDA. După un timp de mărturisire şi pocăinţă datorită
lipsei unui răspuns plin de compasiune din partea Bisericii mai
mari faţă de comunitatea HIV/SIDA, fiecare a luat numele a
una sau două persoane care trăiesc cu SIDA şi s-a dedicat să se
roage pentru ea sau pentru ele în următorul an. Formând
grupuri mici, ne-am rugat pentru greutăţile şi stigma cu care se
confruntă frecvent oamenii din cauza maladiei care le distruge
trupul. S-au făcut multe rugăciuni ca să putem vedea ziua când
se va discuta liber despre HIV în toate bisericile noastre. Unul
dintre bărbaţii prezenţi are în prezent HIV/SIDA. Gândurile lui
din acea seară au fost revelatoare: „Am aşteptat douăzeci de ani
- 147 -
ca să văd o biserică făcând asta. Nu pot să vă spun cât de
binecuvântat mă simt în seara aceasta. Dumnezeu face lucruri
mari.” Toţi cei prezenţi în acea seară ar fi de acord din toată
inima.
Continuaţi să vă rugaţi, în timp ce Portland Fellowship
continuă să întindă o mână bisericilor şi să continue discuţia
despre cum noi, ca Trupul lui Cristos, putem să rostim adevărul
şi să dăruim dragoste în bisericile noastre şi în lumea noastră,
discutând specific despre HIV/SIDA şi despre impactul ei
permanent asupra comunităţii şi lumii noastre.
[An important day. Extras din The Fellowship Message,
ianuarie 2007. Copyright © 2007 Portland Fellowship. Tradus şi
publicat cu permisiune.]

PERSPECTIVA UNUI PASTOR ASUPRA MISIUNII


FOŞTILOR HOMOSEXUALI

Reverendul Mike Riley este implicat în misiunea foştilor


homosexuali din anul 1974. Slujeşte ca pastor senior la biserica
Church of the Open Door din San Rafael, California din anul 1979.
Exodus: Care a fost reacţia dv. când [misiunea foştilor
homosexuali] Love In Action a venit la biserica de aici?
Mike Riley: Când [fostul homosexual] Frank Worthen s-a
alăturat adunării noastre, eu lucram cu grupul de studenţi la
colegiu şi la şcoala duminicală, astfel încât nu aveam prea mult
timp liber ca să mă gândesc la asta. Încă ceva, biserica noastră
s-a aflat de la început în linia întâi în cele ce se întâmplau. Câţiva
veneau din „mişcarea lui Isus”, unii lideri ieşind de pe scena
drogurilor prin convertiri dramatice. Alţii au venit din medii mai
tradiţionale, astfel încât cei din conducere erau interesant de
diferiţi. Oamenii care veneau în biserică de pe străzi, cu
probleme ciudate şi dificile nu erau ceva neobişnuit. Deci,
într-un fel, homosexualitatea nu era mare lucru, fiindcă ne
confruntam cu situaţii cu adevărat violente. Nu eram o biserică
drăguţă din clasa mijlocie, unde nimic nu avea să creeze

- 148 -
probleme. Încercam să ne ocupăm de latura dificilă a
problemelor şi, de obicei, chiar de aşa ceva am avut parte!
Exodus: Misiunea foştilor homosexuali a creat probleme în
biserică?
Mike Riley: Îmi amintesc că în câteva situaţii am fost
chemat să ajut. Pastorii au fost nevoiţi să confrunte două femei
care erau implicate sexual şi au încercat să decidă dacă trebuiau
să părăsească biserica. Una dintre ele era căsătorită şi eram
îngrijoraţi ca nu cumva soţul ei să încerce să omoare pe cineva.
Altădată, un bărbat din biserică care avea o problemă cu băieţii,
s-a dus într-o seară la o altă biserică şi a încercat să seducă pe un
băiat de-al lor. Bineînţeles că ne-am confruntat cu probleme,
dar au fost cazuri izolate. Am învăţat pe cine să primim în
biserică şi de cine să ne ocupăm. În general, biserica a fost
capabilă să se ocupe foarte bine de problema homosexualităţii.
Nu a existat ceva similar unui protest zgomotos din partea
oamenilor – ceva care să ne facă să fim cu adevărat îngrijoraţi.
Acum, pentru noi, misiunea a devenit doua natură. Cei noi în
biserică trebuie să se adapteze la ea. Asocierea noastră de
doisprezece ani cu Love In Action a fost o experienţă pozitivă, iar
biserica a avut mult de câştigat din implicarea ei.
Exodus: Cum îi informaţi pe noii veniţi despre
Love In Action?
Mike Riley: Folosim abordarea directă: „Acesta este un alt
lucru pe care îl facem.” Nu o tratăm prea diferit, comparativ cu
celelalte misiuni în care suntem implicaţi, cum ar fi să
„avertizăm” că avem o misiune a foştilor homosexuali. O dată
pe an, la o slujbă de seară, avem Noaptea Love In action, unde
biserica este invitată să audă mărturii şi să afle mai în detaliu cu
ce se ocupă misiunea. Frank Worthen este şi el printre pastorii
noştri, aceasta fiind o mărturie continuă. Avem mulţi foşti
homosexuali în biserică care deţin poziţii cheie, astfel încât
există suficientă comunicare indirectă cu privire la atitudinea
noastră faţă de cei cu un trecut homosexual.
Exodus: Ce sfat i-aţi da unui pastor care se gândeşte să
înceapă acest gen de misiune?
- 149 -
Mike Riley: Mai întâi, să nu presupună că fiecare biserică
trebuie să meargă pe acest drum şi să înceapă o misiune a
foştilor homosexuali. Există domenii în care nu am fost chemaţi
să slujim. Dar trebuie să fie deschis, dacă Dumnezeu îl cheamă
în această direcţie. Să fie deschis faţă de foştii homosexuali care
vin în biserica lui. Ar trebui să-şi dorească din inimă să cunoască
suficient de bine cum să slujească nevoilor lor. Poate că la
început va face totul singur. Dacă simte o povară să includă
biserica în lucrare, ar trebui să înceapă să împărtăşească viziunea
sa celor apropiaţi, celor în care are încredere. Ca să vadă dacă
simt că trebuie susţinută. În sfârşit, ar trebui ca oamenii să fie
educaţi, pentru ca să aibă o bază. Să invite o misiune a foştilor
homosexuali sau alţi pastori care au cât de cât experienţă, să
vină şi să împărtăşească ce ştiu, astfel încât biserica să poată
pune întrebări. Aceasta îndepărtează teama şi misterul. Trebuie
să înainteze încet, în ritmul bisericii lui, ca să nu existe
amărăciune sau teamă, care i-ar face pe oameni să vrea să plece.
Exodus: Ce puteţi spune despre cel care vine la dv. având
viziunea unei misiuni a foştilor homosexuali?
Mike Riley: Tot timpul vin la mine oameni cu viziunea de a
începe o misiune. Uneori sunt de acord; alteori, simt că nu este
deloc de la Domnul. Pastorul este singurul care are o
perspectivă de ansamblu asupra bisericii. El cunoaşte
grupuleţele din biserică – cine va reacţiona şi ce fel de reacţii va
avea. Pastorul trebuie să cântărească cu adevărat toate aspectele.
Poate fi frustrant pentru cel care are viziunea că pastorul său
vrea să aştepte şi să se roage în acea privinţă, să discute cu
ceilalţi din conducere şi să primească răspunsul lor. Poate că
este dificil pentru pastor să refuze pe cineva, dar trebuie să fie
gata să o facă. Există homofobie, iar epidemia SIDA este
ameninţătoare pentru oameni. Nu iau lucrurile cu uşurinţă, dar
nici nu cred că putem să ne îngropăm capul în nisip şi să
ignorăm problema. Deci pastorul trebuie să fie gata să moară
faţă de sine în astfel de situaţii – să facă ce ştie că este drept
înaintea Domnului, indiferent de critica dură care este posibil să
urmeze.
- 150 -
Exodus: Trebuie ca pastorul să simtă aceeaşi povară pentru
homosexuali?
Mike Riley: Poate că pastorul nu va simţi niciodată aceeaşi
povară ca cel care are viziunea, dar este important să ştie în
inima lui că este bine, că este de la Domnul. Poate că nu va fi
niciodată direct implicat, dar poate ajuta în modul corect
viziunea pe care cel în cauză o prezintă bisericii despre o
misiune a foştilor homosexuali. Paşii de urmat ar fi similari cu
cei necesari dacă ideea i-ar aparţine. Dumnezeu va trebui să îi
arate procesul, pentru că fiecare biserică este diferită.
Exodus: Dar dacă pastorul spune un „nu” hotărât? Ar
trebui ca cel care are viziunea să se ducă la altă biserică?
Mike Riley: Este o întrebare grea. Este important de văzut
dacă pastorul răspunde negativ acestui gen de misiune sau dacă
spune „nu” momentului sau celui în cauză. Aud idei care cred
că sunt bune, dar ştiu că cel care mă întreabă nu este omul
potrivit pentru a le pune în aplicare. Dacă omul are o chemare
de la Dumnezeu pentru acest gen de lucrare, iar biserica nu îl
sprijină, atunci ar trebui să ia în considerare posibilitatea de a
merge în altă parte, unde să o poată face. Părăsirea unei biserici
este un lucru sensibil. În calitate de pastor, sunt nevoit să mă
confrunt cu acest lucru, deci numai cu teamă şi cutremur aş
recomanda părăsirea unei alte biserici. Dar cred, într-adevăr, că
există motive temeinice pentru ca aşa ceva să se întâmple. Dacă
eşti chemat pe câmpul de misiune, trebuie să o faci. Iar
misiunea pentru homosexuali este un anumit gen de câmp de
misiune. Cel în cauză ar trebui să aibă pace în inimă în această
privinţă şi să comunice bine cu pastorul său. Atât cât se poate,
ar trebui să încerce să plece pe cale amiabilă.
Exodus: Cum aţi descrie relaţia bisericii cu Love In Action?
Mike Riley: Într-un anumit sens, Love In Action este o
misiune soră. Suntem entităţi separate, dar am crescut oarecum
împreună. Love In Action a fost implicată în doisprezece dintre
cei paisprezece ani ai bisericii. Am impresia că cele mai multe
misiuni ale foştilor homosexuali nu sunt legate direct de o
biserică locală, dar cred că există o mare valoare în a fi legat de
- 151 -
o biserică. Frank fiind pastorul nostru, discutăm şi schimbăm
idei în mod liber. Respectăm, cu adevărat, punctele de vedere
ale celuilalt. Acţionăm ca un fel de adăpost spiritual pentru
misiune şi suntem o resursă pentru ei, în ceea ce priveşte
oamenii şi rugăciunea. Cei de la Love In Action devin parte
integrantă a bisericii – nu se află într-un colţ, vorbind despre
homosexualitate. Sunt prezenţi într-un spectru mai larg al vieţii
bisericii. Sunt implicaţi în predarea la şcoala duminicală, în
interpretarea dramatică, în muzică şi altele. Au o experienţă
multilaterală, ceea ce cred că este cel mai bun lucru pentru ei.
Exodus: Cum aţi rezuma experienţa dv. cu Love In Action?
Mike Riley: Cred că este un lucru bun care are loc în
biserica noastră. Dintre toate misiunile, probabil că a adus cele
mai multe roade pentru biserică. Prin Love In Action am primit
oameni cu adevărat buni în ceea ce priveşte conducerea şi
partea muzicală a slujirii noastre. Dumnezeu a binecuvântat
dorinţa noastră de a păşi într-un domeniu foarte controversat.
Pentru că am fost dornici să ne alăturăm adevărului, El a onorat
aceasta şi ne-a dat succes şi roade bune din eforturile noastre. A
fost un plus pentru caracterul bisericii ca întreg. Cred că
Dumnezeu va binecuvânta o biserică dornică să se implice în
probleme dificile şi să ia poziţie pentru ceea ce este corect.
Informaţie adiţională
De când a avut loc acest interviu, misiunea foştilor
homosexuali Love In Action, asociată cu biserica
Church of the Open Door, şi-a schimbat numele în
New Hope Ministries. Pastorii care se pregătesc să lanseze o
misiune a foştilor homosexuali în biserica lor îl pot contacta pe
Mike Riley la biserica Church of the Open Door, 2130 Fouth Street,
San Rafael, California 94901, USA, telefon: (01)415.459.1980.
Mike este autorul broşurii A Pastor’s Perspective on Ex-Gay
Ministry.
[Mike Riley, A Pastor’s Perspective on Ex-Gay Ministry.
Copyright © Mike Riley. Tradus şi publicat cu permisiune.
Pentru ajutorul care nu mai este disponibil la Exodus
International, contactează Exodus Global Alliance.]
- 152 -
PETRECERE PENTRU FIUL RISIPITOR
ROBBI KENNEY

Mulţi părinţi, prieteni şi oameni ai Bisericii au noţiunea


greşită că bărbaţii şi femeile care sunt homosexuali se află „în
altă parte”, căutând parteneri sexuali în cartierele homosexuale
rău famate sau pichetând primăria pentru drepturile
homosexualilor. Desigur că o minoritate zgomotoasă este
prezentă în acele locuri, dar realitatea este că majoritatea celor
care experimentează homosexualitatea sunt „ascunşi”. Mulţi
sunt ascunşi în Biserica creştină conservatoare.
Aceşti bărbaţi şi femei duc vieţi liniştite, marcate de o slujire
remarcabilă în parohie sau în biserica de care aparţin. Mulţi sunt
căsătoriţi, iar viaţa lor de familie pare în ordine celor care îi
cunosc. Ei sunt proverbialii „stâlpi ai Bisericii”.
Nu par să se potrivească vreunui stereotip. Femeile nu sunt
neapărat „masculinizate”, nici bărbaţii nu sunt neapărat
„feminizaţi”. Pe scurt, dacă nu îţi spun ei, nu vei şti niciodată că
se luptă cu homosexualitatea. Dar este puţin probabil că îţi vor
face cunoscut acest lucru.
Vieţi ascunse, temeri secrete
Deşi cred că un comportament homosexual este păcat şi
deşi, în mare parte, îşi controlează comportamentul, aceşti fraţi
şi surori (pentru că Îl mărturisesc pe Hristos ca Mântuitor al lor)
se simt lipsiţi de putere în ceea ce priveşte nevoile lor sexuale
şi/sau nevoia lor de apropiere emoţională faţă de cineva de
acelaşi sex. Deşi comportamentul homosexual nu face parte din
viaţa lor, ei duc o viaţă dublă, temându-se că vor fi descoperiţi
sau de o posibilă excludere din Biserică şi de respingere din
partea prietenilor şi familiei. Cu toate acestea, tânjesc să fie
cunoscuţi şi să îi pese cuiva de ei, în ciuda problemelor pe care
le au.
Le-ar plăcea să fie liberi, dar nu ştiu cum. S-au rugat lui
Dumnezeu ani de zile să fie eliberaţi de luptele lor cu
homosexualitatea, iar mulţi, din disperare, în cele din urmă, au
renunţat şi s-au predat, părăsind Biserica în favoarea lumii sau
- 153 -
pentru o biserică unde se predică erezia creştinismului
pro-homosexualitate. Alţii au optat să rămână în biserica din
copilărie, ascunzând faptul că teologia lor s-a schimbat. Şi se
acceptă acum ca homosexuali.
Teama de respingere le-a stăpânit viaţa de atâta timp, încât
pentru a supravieţui au învăţat cum să corespundă. La fel ca alţi
mulţi creştini care efectiv iau parte la păcat, dar nu îl iau în
seamă, au învăţat cum să nu se dea de gol. Transparenţa, deşi
mult recomandată de cei care predică „creştinismul radical”, nu
este posibilă atunci când supravieţuirea personală, emoţională,
depinde de ceea ce cred alţii despre tine.
Aceasta este adevărat cu privire la problemele legate de
păcat. Dacă este dificil pentru credincioşi să admită că beau
moderat, că se uită la serialul Dinastia, că fumează, merg la filme
şi le place muzica rock’n roll, cât de probabil este ca cineva să
mărturisească păcatul sexual? În general, nu vrem să
recunoaştem o varietate de lucruri, fiindcă nu vrem ca
spiritualitatea să ne fie pusă la îndoială sau să ne confruntăm cu
o posibilă excludere din „club”.
Cum altfel păstrăm secretele? Creştinilor se pare că le este
greu să solicite rugăciune pentru probleme personale, de orice
gen ar fi ele. La întâlnirile săptămânale, deseori se cer rugăciuni
pentru un frate cu cancer, pentru un prieten fără loc de muncă,
dar niciodată pentru conflicte personale de la serviciu sau de
acasă, sau pentru că rata vine curând şi nu sunt bani. Credem cu
adevărat noi, creştinii, că nu ar trebui să avem probleme? Că
viaţa ar trebui să fie lipsită de necazuri?
Standarde duble
Chemându-i pe credincioşi să se căiască şi să renunţe la
homosexualitate, abordăm un grup de oameni care se îndoieşte
că ne vom ocupa de ei cu îndurare, ca Dumnezeu, fiindcă există
puţine dovezi că Trupul este dornic să fie deschis în general, cu
privire la domeniile ascunse din vieţile celor care fac parte din
el. De ce ar sta singuri şi descoperiţi, expuşi bârfei şi criticii, cei
cu un trecut homosexual?

- 154 -
Pe o scală a păcatului de la 1 la 10, cei mai mulţi dintre noi
de-abia mărturisesc păcate care se încadrează la 1 sau 2. Dacă,
în ochii Bisericii, păcatul tău sau chiar potenţialul tău de a
păcătui este estimat pe scală la 13, chiar te-ai duce în faţă şi l-ai
face cunoscut?
Păcatul heterosexual este de nestăpânit în Trupul lui
Hristos. Nu mă refer la păcate „mari”, ca adulterul unui pastor,
cât la atitudini care scuză autosatisfacerea reciprocă la cuplurile
logodite, acelaşi comportament la care iau parte bărbaţii şi
femeile homosexuale. Este o practică acceptată, pentru că „nu
merg până la capăt” şi, „la urma urmei, vor fi căsătoriţi în
curând”.
Facem cu ochiul fanteziei sexuale, deoarece ştim că a fi un
bărbat (sau o femeie!) puternic(ă) şi plin(ă) de energie sexuală în
America, înseamnă că „aceste lucruri se întâmplă” şi că nu
merită să ne tulburăm din cauza lor. Cu toate acestea, Isus ne dă
ca exemplu că şi gândul de a comite adulter este acelaşi lucru cu
faptul în sine. (Matei 5:28)
Există un standard dublu, care face ca păcatul homosexual
să fie mai rău decât păcatul heterosexual. Există un alt standard,
care ne învaţă să nu facem valuri recunoscând greşeli, erori,
indiscreţii de orice fel, forţându-ne prin aceasta pe noi toţi să ne
confruntăm cu personalităţile noastre viciate, cu personalităţile
noastre adevărate, cu personalităţile noastre împovărate, egoiste,
înfricoşate, care arată cine suntem noi cu adevărat.
Pentru a combate greşelile, practica obişnuită este ori să se
proclame şi mai zgomotos natura rea a păcatului, folosind un
limbaj senzaţional; cuvinte precum „scârbos”, „dezgustător” şi
„urâciune”, îndeosebi cu privire la păcatul homosexual. Se face
referire la bârfă ca la o urâciune în Proverbe 6:16, dar cât de des
se nelinişteşte cineva din cauza acestui păcat care poate efectiv
ucide pe cineva cu tot atâta dexteritate ca un cuţit în spate?
Problema nu este că se îndoieşte cineva că păcatul este
păcat. Problema este că ne îndoim că iertarea va fi cu adevărat
acordată sau că, după aceea, vom fi în stare să menţinem

- 155 -
suficient o umblare nepătată, pentru a dovedi că am fost demni
să fim iertaţi de la bun început.
Vestirea harului şi a îndurării îi îngrijorează pe mulţi lideri
conservatori că va constitui o îngăduinţă pentru păcat. De
teamă că vor părea „moi” în ceea ce priveşte păcatul, strigă la
conferinţe şi continuă să-şi ascundă propriile vieţi cu şi mai
multă atenţie, pentru a dovedi că este posibil „să fii bun”.
„Dacă eu pot, poţi şi tu.”
Fiul risipitor – Reluare
Nu credeţi că, după toţi aceşti ani şi după eşecul evident al
acestei linii de gândire pentru conducerea oamenilor la o
transformare adevărată, cineva ar trebui să fie destul de
pragmatic pentru a încerca ceva diferit? Cum ar fi, de exemplu,
ca după ce cineva se căieşte de păcatele sale şi renunţă la ele, să
dăm o petrecere?
Dacă pastorul tău a fost implicat sexual cu o femeie din
biserică şi amândoi s-au căit, nu ar fi ceva diferit să aveţi o cină
grozavă, unde toată lumea să aducă o farfurie de mâncare, să
râdeţi şi să rostiţi toasturi cu băuturi răcoritoare cu ghimbir şi
punci de fructe, şi să vorbiţi deschis despre modelul întoarcerii
fiului risipitor la tatăl său iubitor, care a tăiat pentru el viţelul cel
îngrăşat?
Vă puteţi imagina cum ar fi să trimiteţi prezentări despre
sărbătoare şi motivul ei bisericilor din zonă, pentru a le include
în buletinul lor duminical? Vi-l puteţi imagina pe responsabilul
zonal cu braţul în jurul pastorului, lăudându-L pe Dumnezeu?
Dacă am crede cu adevărat că Isus a murit pentru păcatele
noastre, că păcătuim în continuare şi avem nevoie de sângele
Lui, poate că am fi puţin mai generoşi cu cei care se luptă cu
probleme pentru care vor să fie ajutaţi şi din cauza cărora sunt
disperaţi. Din nefericire, se pare că cei mai mulţi creştini nu
cred cu adevărat în ispăşire, acţiunea pe care a făcut-o
Dumnezeu când L-a trimis pe Isus ca să poarte păcatele lumii,
trecute, prezente şi viitoare.
Cei mai mulţi dintre noi depunem încă eforturi pentru a
primi dragostea lui Dumnezeu, pentru z scăpa de păcat.
- 156 -
Purtându-ne bine sau reţinându-ne de la a face lucruri „rele”
este modul nostru de a dovedi că suntem demni de dragostea
Lui şi de dragostea Trupului. Este o greşeală să gândim astfel.
Cei care se luptă cu homosexualitatea şi care vor ajutor sau
cred că ar putea cere ajutor, umblă implorând. Implorând
biserica creştină homosexuală, grupurile politice
pro-homosexualitate, oamenii toleranţi de toate convingerile
religioase, care îi vor accepta aşa cum sunt. Îi pierdem şi îi
condamnăm la o viaţă fără speranţă de schimbare, şi totul din
cauză că nu credem că Dumnezeu ştie din ce suntem făcuţi, cu
toate că ştie că suntem ţărână şi a avut grijă să recunoască
decăderea noastră, şi să găsească eliberare pentru noi.
(Psalmul 103:10-14)
Bărbaţii homosexuali şi femeile homosexuale care sunt
răscumpăraţi vor fi cei care vor arăta calea către împlinire şi
credinţa adevărată, în relaţia noastră cu Isus şi în locul nostru în
Împărăţie. Cei care s-au luptat singuri, Isus fiind singura lor
tărie, cunosc dragostea, iertarea şi vindecarea într-un mod pe
care, aceia dintre noi care am fost întotdeauna „buni”, nu îl
cunoaştem.
[Extras din Robbi Kenney, A Party for the Prodigal.
Copyright © Robbi Kenney. Tradus şi publicat cu permisiune.]

POŢI SĂ TE SCHIMBI!
PAUL CÎMPEANU

Până prin anii 1990, homosexualitatea era un subiect tabu,


atât pentru societatea românească, cât şi pentru comunităţile
creştine. Cu toate că anii au trecut, mentalitatea românilor nu
s-a schimbat prea mult şi, în continuare, cu mici excepţii, atât
societatea, cât şi Biserica, refuză să discute deschis subiectul,
contribuind prin această atitudine greşită la agravarea
problemei, nu la rezolvarea ei. În ţara noastră, mulţi se
confruntă cu atracţii homosexuale, ceea ce, vrând, nevrând,
afectează şi societatea în care trăim, pentru că ei sunt printre

- 157 -
noi, ca membri de familie, prieteni, vecini, colegi de muncă sau
membri în comunitatea noastră.
Deci să nu aruncăm cu piatra! Ei au nevoie, în primul rând,
de înţelegere, şi apoi de ajutor. Printre ei sunt unii care se luptă
de ani şi ani de zile cu această înclinaţie sexuală greşită. Unii au
biruit, alţii încă nu, dar au speranţa că într-o zi vor fi oameni
liberi şi îşi vor putea întemeia o familie în care îşi vor găsi pacea
şi liniştea sufletească după care tânjesc de multă vreme.
Acest articol nu se adresează celor care consideră
homosexualitatea ca ceva normal, celor care se complac în ea
fără să aibă remuşcări, celor care nu-şi mai ascultă de mult
propria conştiinţă, ci se adresează celor care simt că sunt
înrobiţi de homosexualitate peste voia lor, celor care nu ar dori
să practice astfel de relaţii, dar nu se pot înfrâna, celor care se
pocăiesc de starea lor şi doresc vindecarea.
Pentru început, ca să putem demara procesul schimbării,
trebuie să înţelegem şi să fim de acord că din punct de vedere
socio-relaţional, comportamentul homosexual este nefiresc. Din
punct de vedere religios, alături de relaţiile sexuale în afara
căsătoriei şi de perversiunile sexuale în cadrul căsătoriei,
homosexualitatea este un mare şi grav păcat, săvârşit împotriva
lui Dumnezeu, Creatorul.
Voi, cei care căutaţi schimbarea, trebuie să credeţi că Biblia
este Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca omenirea să-şi
guverneze viaţa în conformitate cu principiile Lui. Vă invit să
vedem ce este scris în Biblie referitor la consecinţele ce vor fi
suportate de cei care se complac în astfel de relaţii sexuale: „Şi,
măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea
lucruri, sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi
găsesc de buni pe cei ce le fac.” (Romani 1:32)
Tot în Biblie citim despre motivul nimicirii cu desăvârşire a
Sodomei şi Gomorei (Geneza 19:1-29). O societate decăzută şi
prea tolerantă a dus cele două oraşe, prospere din punct de
vedere economic, la distrugere totală.
Tot în Sfânta Scriptură mai găsim un serios avertisment
împotriva celor ce trăiesc în relaţii sexuale păcătoase, de orice
- 158 -
natură ar fi ele, cu mesajul că cei nedrepţi, printre care şi cei ce
practică relaţiile sexuale în afara căsătoriei, adulterul şi
homosexualitatea, nu vor intra în raiul lui Dumnezeu
(1 Corinteni 6:9). Concluzia este simplă, dacă nu vor intra în rai,
atunci soarta lor este iadul, chinurile veşnice.
Prezint aceste realităţi nu pentru a ameninţa, ci cu toată
compasiunea pentru cei ce se confruntă cu homosexualitatea,
pentru a-i avertiza, ca să conştientizeze cu adevărat gravitatea
acestui păcat şi ca să dorească tot mai mult să renunţe la el.
În al doilea rând, în procesul schimbării trebuie să ţinem
cont de faptul că homosexualitatea nu este o moştenire
genetică. Nimeni nu se naşte homosexual. Dacă ai adoptat
comportamentul homosexual, ai făcut-o din cauza unor alegeri
greşite în viaţă sau datorită unor abuzuri la care ai fost supus din
partea altor homosexuali. Cercetătorii americani de la NARTH
[Asociaţia Naţională pentru Cercetarea şi Terapia Homosexualităţii] au
concluzionat că nu există nicio dovadă pentru a susţine teoria
biologică, ci mai degrabă ideea că homosexualitatea se poate
explica cel mai bine printr-un model în care trăsăturile de
temperament şi personalitate interacţionează cu mediul familial
şi social, în formarea sexualităţii individului. Atracţiile
homosexuale nu sunt înnăscute. Nu există dovezi în cercetările
ştiinţifice pentru a afirma că homosexualitatea este determinată
biologic. Nu există nicio genă care să îi facă pe oameni
homosexuali, concluzionau cercetătorii de la NARTH.
Deci este cât se poate de clar că niciun om de pe planetă nu
se naşte homosexual, aceasta ca să vin în întâmpinarea celor ce,
plini de durere şi lipsiţi de speranţă, afirmă că aşa s-au născut şi
nu mai pot fi schimbaţi. Schimbarea este posibilă, crede lucrul
acesta!
Nu uita că ispita nu este păcat în sine, fie ea şi de natură
homosexuală, dar este păcat să îi dai curs şi să trăieşti o viaţă
homosexuală. Dar comportamentul homosexual este un păcat
de care poţi fi eliberat. Dumnezeu are puterea să te elibereze,
dar trebuie să vrei şi tu, este nevoie şi de aportul tău. Pentru a

- 159 -
reuşi, îţi recomand să urmezi câţiva paşi necesari în procesul
schimbării.
În primul rând, renunţă să mai ai relaţii homosexuale. Evită
orice dialog sau întâlnire cu persoane homosexuale. Schimbă
numărul de telefon şi nu mai accepta nicio invitaţie sexuală,
indiferent cine o lansează.
Pe urmă, dacă nu poţi stăpâni internetul, apelează la cineva
de încredere pentru a-ţi instala un filtru eficient împotriva
pornografiei şi pentru a-ţi bloca ID-urile unde ai contacte
homosexuale. Dacă o faci singur, poţi dezinstala filtrul sau poţi
intra pe acele ID-uri oricând, de aceea trebuie să rogi pe
altcineva să o facă pentru tine. Dacă nu cunoşti pe nimeni
potrivit, Contra Curentului o poate face pentru tine, fără
deplasare, cu programul Team Viewer.
De asemenea, nu partaja şi nu lua de la alţii fişiere
pornografice. Este o problemă de decizie să nu iei ce îţi face
rău. Privind imagini murdare sau vorbind cu persoane
homosexuale, nu faci altceva decât să pregăteşti terenul pentru
săvârşirea unui nou păcat. Nu mai privi la imagini indecente,
aruncă orice îţi aminteşte de trecut sau îţi amplifică atracţiile,
oricât de nevinovat ar părea. Încearcă să-ţi stăpâneşti privirile.
Ai grijă să nu ai decât pachetul basic la televizorul din casă,
pentru a nu avea la dispoziţie canale pornografice.
Caută pe cineva abilitat cu care să poţi discuta deschis
problema ta. De preferat ar fi un slujitor al lui Dumnezeu care a
mai întâlnit astfel de cazuri. Ai nevoie de consilierea unui om
credincios, cât şi de rugăciunile lui. Va trebui să te rogi şi tu lui
Dumnezeu, cu credinţă, cu cuvintele tale, atunci când eşti singur
în camera ta sau ori de câte ori ai ocazia.
Ar fi ideal să renunţi definitiv la o viaţă de păcat şi să-L alegi
pe Dumnezeu şi voia Lui pentru tine. Dumnezeu iartă păcatele
oamenilor când ei se pocăiesc şi se lasă de ele. Dacă iartă curvia,
iartă şi homosexualitatea. El nu pedepseşte înainte de a-i oferi
omului păcătos şansa pocăinţei şi a renunţării la păcat.
Renunţarea la homosexualitate este un proces, iar durata lui
depinde de mai mulţi factori. Chiar dacă se întâmplă să ai un
- 160 -
eşec, nu dispera. Continuă lupta, iar într-o zi vei vedea cu ochii
tăi vindecarea.
Nu te-ai născut homosexual. Soarta dură şi vitregiile vieţii
poate te-au adus în această stare, o stare la care va trebui să
renunţi o dată pentru totdeauna. Viaţa ta şi destinul tău veşnic
sunt în joc. Vestea bună este că unii s-au schimbat. Sute de
mărturii atestă aceasta. Ca student la teologie şi ca evanghelist,
am toată încrederea că schimbarea este posibilă.
Dumnezeu să lucreze în dreptul tău! Dumnezeu să-ţi redea
cu adevărat o viaţă împlinită!
[Copyright © 2010 Paul Cîmpeanu. Publicat cu permisiune.
Paul Cîmpeanu locuieşte în Dej, este căsătorit şi tatăl a cinci
copii.]

RĂSPUNS LA TEOLOGIA PRO-HOMOSEXUALITATE.


PARTEA I: ARGUMENTELE JUSTIŢIEI SOCIALE
JOE DALLAS

Denominaţiuni importante care ordinează homosexuali,


preoţi şi clerici care oficiază căsătorii între persoane de acelaşi
sex, sanctuare invadate de activişti homosexuali gălăgioşi,
dezbateri despre homosexualitate care scindează congregaţiile –
cine ar fi bănuit că Biserica va ajunge vreodată aici?
O dezbatere furtunoasă între creştini şi homosexuali nu ar fi
surprinzătoare în ea însăşi. Dacă autorul şi comentatorul
Dr. Dennis Praeger are dreptate când spune că etica
iudeo-creştină este răspunzătoare pentru dezaprobarea
homosexualităţii de către lumea occidentală,[1] atunci conflictele
dintre biserică şi mişcarea drepturilor pentru homosexuali sunt
nu numai de înţeles, sunt inevitabile. (În timp ce acceptarea
homosexualităţii în culturile vechi este bine documentată,[2]
ultimii 2000 de ani de gândire occidentală în general au
respins-o,[3] iar aceasta se poate datora influenţei atât a
Vechiului, cât şi a Noului Testament[4]).

- 161 -
Ceea ce este surprinzător totuşi este curentul actual, în care
aceste etici nu sunt numai puse în discuţie, ci şi rescrise, cel mai
notabil în forma teologiei pro-homosexualitate.
Teologia pro-homosexualitate este în mare măsură precum
filozofia mai largă a drepturilor pentru homosexuali, prin faptul
că ea caută legitimitatea (nu numai tolerarea) homosexualităţii.
Vorbitorii homosexuali nu au făcut un secret că acesta este
obiectivul lor în cultura seculară; activistul Jeff Levi a arătat-o
clar la Clubul Naţional de Presă, în timpul Marşului pentru
susţinerea drepturilor pentru homosexuali din 1987, de la
Washington:
Nu mai căutăm numai dreptul la intimitate şi protecţie faţă de
nedreptăţi. Avem, de asemenea, dreptul – precum heterosexualii americani
au deja – de a vedea guvernul şi societatea susţinând felul în care ne trăim
viaţa. Până ce relaţiile noastre nu vor fi recunoscute de lege, de legea
impozitelor şi de programe ale guvernului, nu vom dobândi egalitatea în
societatea americană.[5]
Dar teologia pro-homosexualitate face un pas mai departe,
redefinind homosexualitatea, ca fiind hotărâtă de Dumnezeu şi
permisă din punct de vedere moral:
Am învăţat să accept şi chiar să celebrez orientarea mea sexuală, ca pe
un alt dar bun de la Dumnezeu. – autorul homosexual Mel White[6]
Când se presupune că Dumnezeu aprobă ce a interzis deja
în mod clar, are loc un travesti religios, şi aceasta se face cu
îndrăzneală. Confruntarea este necesară, fiindcă ea (teologia
homosexuală) ne cere să-i sprijinim pe creştinii mărturisitori în
păcatul lor, când din punct de vedere biblic ni se cere să facem
tocmai contrariul. Ca ambasadori ai lui Cristos pe pământ, Îl
reprezentăm fără loialitate, dacă păcatul continuu al unui
credincios mărturisitor nu are niciun efect asupra relaţiei
noastre cu acel credincios... ceea ce este, în esenţă, lucrul pe care
îl spune Pavel în Tesaloniceni:
În Numele Domnul nostru Isus Cristos, vă poruncim, fraţilor, să vă
depărtaţi de orice frate care trăieşte în neorânduială, şi nu după
învăţăturile pe care le-aţi primit de la noi... Şi dacă n-ascultă cineva ce
spunem noi în această epistolă, însemnaţi-vi-l şi să n-aveţi niciun fel de
- 162 -
legături cu el, ca să-i fie ruşine. Să nu-l socotiţi ca pe un vrăjmaş, ci să-l
mustraţi ca pe un frate. (2 Tesaloniceni 3:6, 14-15)
De altminteri, când Pavel a auzit despre relaţia incestuoasă a
unui membru al bisericii corintene cu mama lui vitregă, a
poruncit ca bărbatul să fie excomunicat (1 Corinteni 5:1-5), apoi
a explicat principiul confruntării şi, dacă este necesar, al
excluderii din comunitatea credincioşilor:
Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala? Măturaţi aluatul
cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat.
(1 Corinteni 5:6-7)
Un trup curat se curăţă de impurităţi; Trupul lui Cristos
nu-şi poate permite mai puţin. Eroarea, precum drojdia, are un
efect toxic.
Teologia pro-homosexualitate este o iluzie puternică, un compromis
seducător, făcut pentru creştinul care se luptă cu ispite homosexuale şi ia în
considerare un compromis. Unii dintre cei care se numesc creştini
homosexuali pot fi cu adevărat înşelaţi, pentru a-l accepta; alţii pot să se
răzvrătească doar. Ce îi sileşte să creadă o minciună, nu putem spune. Ce
putem spune este că se înşeală... se înşeală amarnic.
Dar chiar când spunem aceasta, este nevoie de precauţie, pentru a o
spune într-un spirit potrivit. Când răspundem teologiei
pro-homosexualitate, o facem ca păcătoşi care se apropie de alţi păcătoşi,
nimic mai mult. Reverendul Andrew Aquino de la Asociaţia Baptistă
Columbus a exprimat aceasta perfect, în timpul unui interviu recent:
Mesajul meu pentru homosexuali este: Vă iubim. Veniţi şi luptaţi cu
noi împotriva păcatului. Nu-i cedaţi.[7]
Teologia pro-homosexualitate pe scurt
Ce cred exact „creştinii homosexuali” şi cum au ajuns să
creadă aşa ceva? Este mai uşor de răspuns la prima întrebare,
decât la a doua. Să explici ce crede un grup nu este greu. Să
explici cum a ajuns să creadă acel lucru este altceva.
Nu putem citi minţile sau motivaţiile. Sunt sigur că este unul
dintre motivele pentru care Isus ne-a avertizat împotriva
judecării (Matei 7:1). Putem fi siguri că învăţăturile sunt false; de
ce le-au acceptat oamenii, este ceva ce nu putem dovedi într-un
fel sau altul. Totuşi, Biblia oferă indicii, iar mărturiile membrilor
- 163 -
mişcării „creştine homosexuale” sunt şi ele de folos, pentru a ne
ajuta să înţelegem ce crede mişcarea „creştină
pro-homosexualitate” şi ce factori personali şi spirituali le-au
influenţat convingerile.
Teologia pro-homosexualitate este piatra de căpătâi a
mişcării „creştine pro-homosexualitate” (care cuprinde toate
denominaţiile, precum Părtăşia Universală a Bisericilor Comunităţii
Metropolitane şi întrunirile homosexualilor cu denominaţiile
tradiţionale), precum crezul lui Atanasie şi cele de la Nicea sunt
baza celor mai multe credinţe evanghelice.[8] Mişcarea este
diversă; unii dintre purtătorii săi de cuvânt – preotul episcopal
Robert Williams şi episcopul John Shelby Spong, de exemplu –
promovează idei evident eretice. Dar cele mai multe grupuri din
mişcarea „creştină pro-homosexualitate” subscriu în aparenţă la
teologia tradiţională. (Declaraţia de credinţă a Bisericilor
Comunităţii Metropolitane, de exemplu, se bazează pe apostoli şi
pe crezurile de la Nicea.)[9]
Deşi teologia pro-homosexualitate susţine o bază teologică
conservatoare, ea include adăugiri şi revizuiri ale eticii de bază,
tradiţionale. Mai întâi, homosexualitatea este văzută ca fiind
hotărâtă de Dumnezeu. Astfel, ea este văzută la egalitate cu
heterosexualitatea. Autorul homosexual Mel White arată, destul
de corect, că dacă „nu vezi acea premisă (că Dumnezeu a creat
homosexualitatea), atunci căsătoria homosexuală pare ridicolă,
dacă nu o nebunie”.[10]
Dar pentru ca homosexualitatea să fie văzută ca fiind creată
de Dumnezeu, înţelegerea tradiţională a ei trebuie să fie
discreditată. Aceasta se face în patru moduri în mişcarea
„creştină pro-homosexualitate”. Mai întâi, se dă vina pe
prejudecata împotriva homosexualilor, pentru înţelegerea pe
care o au cei mai mulţi creştini cu privire la referinţele biblice
despre ea. Fondatorul Bisericilor Comunităţii Metropolitane,
Reverendul Troy Perry, afirmă în scrierile sale:
„Pentru a-i condamna pe homosexuali, cele mai multe
denominaţiuni au citit greşit şi au interpretat greşit, în mod

- 164 -
intenţionat, Biblia lor, pentru a-şi satisface preferinţele lor
personale.”[11]
Astfel, conform lui Perry şi a altora, nu numai că cei mai
mulţi creştini se înşeală în privinţa homosexualităţii, ci mulţi sau
cei mai mulţi, se înşeală intenţionat, găsind în mod deliberat în
Biblie prejudecata lor împotriva homosexualilor.
White merge chiar mai departe, afirmând că liderii principali
din comunitatea creştină – Jerry Falwell, James Kennedy şi
Pat Robertson – iau atitudine publică împotriva mişcării pentru
drepturile homosexualilor, de dragul adunării de fonduri şi
pentru a creşte în sondaje.[12]
Punerea la îndoială a motivelor liderilor conservatori şi a
numeroaselor denominaţiuni, face mai uşoară privirea cu
neîncredere a obiecţiilor lor bazate pe Biblie, faţă de
homosexualitate. Nu este de mirare că această tactică este atât
de comună în mişcarea „creştină pro-homosexualitate”. Alţii,
care sunt în această mişcare, susţin că versetele care condamnă
homosexualitatea, aşa cum le înţelegem noi, au fost de fapt
traduse greşit. Conform concepţiei respective, Biblia ar trebui să
fie considerată literal, în limba ei originală; problema este că cei
mai mulţi creştini nu ştiu greaca şi ebraica biblică destul de bine,
pentru a realiza că traducerile noastre moderne despre
homosexualitate sunt toate greşite.
O altă afirmaţie pe care o fac teoreticienii
pro-homosexualitate este că versetele din Biblie (Levitic 18:22 şi
20:13; Romani 1:26-27; 1 Corinteni 6:9-10; 1 Timotei 1:9-10)
care par să interzică homosexualitatea, au fost, de fapt, scoase
din context în ce priveşte înţelesul lor originar sau se aplică doar
culturii care exista în timpul când au fost scrise. (Profesorul
Robin Scroogs de la Seminarul Teologic Union, de exemplu, afirmă:
„Părerile biblice despre homosexualitate nu sunt relevante
pentru dezbaterea de astăzi.”[13])
Aceste argumente nu sunt valabile pentru cei mai mulţi
creştini serioşi. Versetele menţionate mai sus sunt atât de clare
şi de specifice, încât se opun unei interpretări diferite. „Să nu te
culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie”, nu cere
- 165 -
mai multă interpretare decât „Să nu ucizi.” Este necinstit din
punct de vedere intelectual să spui că cei conservatori
„interpretează” asemenea versete, din prejudecată împotriva
homosexualilor. Aceiaşi conservatori „cu prejudecăţi” (Falwell,
Kennedy, Robertson şi alţii), iau şi versetele împotriva păcatelor
heterosexuale destul de literal. Dacă interzic homosexualitatea
din cauza prejudecăţii, de ce, ca heterosexuali, condamnă şi
păcatele heterosexuale? Argumentul nu are sens.
Nici argumentul „traducerii greşite” nu are. Putem accepta o
anumită discrepanţă în domenii minore ale traducerii, dar în
ceva atât de important ca etica sexuală, credem noi cu adevărat
că traducătorii Bibliei pe care ne bazăm, au greşit de cinci ori, în
două testamente diferite? Şi numai versetele cu privire la
homosexualitate? (Apologeţii pro-homosexualitate par să nu
aibă nicio problemă cu celelalte versete, care condamnă păcate
ca adulterul şi abuzul copilului.)
La fel de slab este şi argumentul „scoaterii din context”.
Cert este că în Levitic, Romani, 1 Corinteni şi 1 Timotei,
homosexualitatea este menţionată în contextul
comportamentului sexual şi imoral! Contextul este destul de clar
– o varietate de comportamente sunt interzise;
homosexualitatea – împreună cu adulterul, relaţiile sexuale în
afara căsătoriei şi idolatria – este unul dintre ele.
Argumentul „cultural” nu este nici el mai bun. În unele
cazuri, un verset pare să fie legat de cultura vremii (poruncile
împotriva purtării părului lung de către bărbaţi sau împotriva
femeilor care se adresează soţilor lor în timpul bisericii). Dar din
nou – de cinci ori? Cinci versete diferite, din amândouă
testamentele, adresate unor culturi foarte diferite (de la cea
ebraică la cea romană), evident nu sunt legate de o anumită
cultură. Culturile cărora li se adresează sunt prea diferite.
Toate acestea îi fac pe conservatori să fie foarte sceptici cu
privire la afirmaţia mişcării „creştine pro-homosexualitate” că
respectă autoritatea biblică. Este nevoie de gimnastică mintală
pentru a accepta aceste argumente neadecvate; cei care nu au
interes să le accepte este puţin probabil să o facă. Dar cu cei
- 166 -
care au un interes personal în teologia pro-homosexualitate,
lucrurile stau altfel. Răstălmăceşte versetele suficient de mult şi
vei face să pară că spun ce vrei tu! Autorul Paul Morris ridică
această problemă când avertizează:
Dar dacă aş fi un creştin homosexual, cred că următoarea întrebare
m-ar tulbura cel mai mult: Încerc să interpretez Scriptura în lumina
înclinaţiei mele; sau ar trebui să interpretez înclinaţia mea în lumina
Scripturii? [14]
Un model nefericit pentru prima opţiune poate fi văzut în
mărturiile mişcării „creştine pro-homosexualitate”.
Reverendul Troy Perry scrie că mai întâi a hotărât că
homosexualitatea este acceptabilă, iar apoi a căutat în Biblie,
pentru a fi pregătit să le răspundă conservatorilor.[15] Mel White
se referă, în cartea sa, la nişte studii anterioare despre
distrugerea Sodomei,[16] dar punctul de cotitură pare să nu fi
venit dintr-o studiere atentă, în rugăciune, a Scripturii, ci
printr-un psiholog, care l-a încurajat să-şi accepte
homosexualitatea şi să găsească un iubit![17] Şi autoarea de
muzică gospel Marsha Stevens (compozitoarea îndrăgitului
cântec „Pentru acele lacrimi am murit” şi acum în mod deschis
lesbiană) oferă o relatare pe larg a acceptării de către ea a
homosexualităţii, fără a explica măcar o dată cum a ajuns să
creadă că homosexualitatea este acceptabilă conform Scripturii.
(Cel mai aproape de aceasta este când spune cum s-a rugat
într-o noapte pentru confirmarea că lesbianismul este în ordine;
în dimineaţa următoare, cineva i-a dat o broşă pe care scria:
„Lesbiană născută din nou”.)[18] Luând în considerare mediul şi
pregătirea teologică a credincioşilor mai sus menţionaţi în
teologia pro-homosexualitate, acceptarea de către ei a acesteia
este surprinzătoare.
Sau poate că nu este. Pavel prezice o părăsire a adevărului
de dragul împlinirii personale:
Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura
sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da
învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor
îndrepta spre istorisiri închipuite. (2 Timotei 4:3-4)
- 167 -
Sinele deasupra adevărului, omul deasupra lui Dumnezeu –
poate fi un creştin înşelat astfel? Evident – Pavel se referea la
biserica din Galatia ca fiind „fermecată” (Galateni 3:1), iar Isus
a avertizat că un semn important al zilelor dinaintea venirii Sale
va fi o creştere a înşelăciunii (Matei 24:11). Confruntarea
teologiei pro-homosexualitate înseamnă deci confruntarea unui
element înşelător al vremii noastre – tendinţa de a supune
adevărul obiectiv, experienţei subiective.
Este unul dintre motivele pentru care confruntarea nu este
de ajuns pentru a schimba o inimă. A cunoaşte destul pentru a
demonta afirmaţiile mişcării „creştine pro-homosexualitate” nu
va fi suficient, pentru a-i convinge pe homosexuali să se
pocăiască de păcatul lor şi să-l părăsească. Inima, fiind împietrită
prin înşelăciune sau răzvrătire sau prin amândouă, trebuie să fie
înmuiată. Iar aceasta este numai lucrarea lui Dumnezeu.
Lucrarea noastră este doar să rostim adevărul, încrezându-ne în
El că-l va face viu pentru ascultătorii noştri.
În acest scop, această serie în trei părţi se va referi la
teologia pro-homosexualitate, împărţind argumentele în trei
categorii: argumentele justiţiei sociale, argumente religioase
generale şi argumente după Scriptură. Vom prezenta pe scurt
argumentele, urmate de un răspuns sau de o respingere a
fiecăruia dintre ele.
Argumentele justiţiei sociale
Argumentele justiţiei sociale sunt eficiente pentru că sună
atât de bine. Ele cer să se pună capăt homofobiei şi
insensibilităţii; cine ar vrea să spună că este împotriva unor
astfel de obiective? Dar la fel cum întrebarea: „Când ai încetat
să-ţi baţi soţia, domnule Jones?” presupune (fără vreo dovadă)
că domnul Jones îşi bătea soţia, la fel, argumentele justiţiei
sociale presupun (fără vreo dovadă) că homosexualii sunt
victime şi că Biserica conservatoare este în mare măsură
răspunzătoare pentru victimizarea lor.
Aceste argumente sunt cele mai eficiente în discuţiile
seculare (talk-show-uri, interviuri, dezbateri în universităţi),
unde este improbabil ca ascultătorii să le judece după standarde
- 168 -
biblice. În loc de a judeca limpede care parte are dreptate din
punct de vedere teologic, audienţele necreştine tind să ia partea
oricui pare „cel mai drăguţ”. De obicei, acesta este vorbitorul
homosexual, care cere legi împotriva discriminării sau cluburi de
suport pentru adolescenţii homosexuali. Cel care este împotriva
acestor lucruri – de obicei creştinul conservator – nu pare
„drăguţ”, indiferent cât de drăguţ este el în realitate.
Nu spunem prin aceasta că argumentele
pro-homosexualitate ale justiţiei sociale sunt de neînvins; dacă li
se răspunde cum se cuvine şi politicos, ideile nebiblice pot fi
puse sub semnul întrebării în arena seculară. Pavel a dovedit-o
cu cetăţenii atenieni la Areopag (Fapte 17:22). Dar cel care
aruncă provocarea trebuie să fie conştient că adesea, din cauza
poziţiei sale, va fi văzut ca „tipul cel rău”. Şi aceasta este şi mai
mult un motiv pentru a vorbi atât cu claritate, cât şi cu politeţe.
Argumentul justiţiei sociale #1: „Homosexualitatea
este înnăscută.”
ARGUMENTUL #1-A: Simon LeVay şi hipotalamusul
În 1991, Dr. LeVay, specialist în neurologie la Institutul Salk
din La Jolla, California, a examinat creierele a 41 de cadavre:
19 bărbaţi presupuşi a fi homosexuali, 16 bărbaţi presupuşi a fi
heterosexuali şi 6 femei presupuse a fi heterosexuale. Studiul
său s-a concentrat pe un grup de neuroni din structura
hipotalamusului, numit nuclee interstiţiale ale hipotalamusului
anterior sau INAH3.
El a raportat că acea porţiune a creierului a fost mai mare la
bărbaţii heterosexuali decât la cei homosexuali; la fel, a găsit că
era mai mare la bărbaţii heterosexuali decât la femeile pe care
le-a studiat. Din acest motiv, a presupus că homosexualitatea
este înnăscută; rezultatul variaţiilor de mărime a INAH3 şi
descoperirile sale au fost publicate în Science în august 1991.[19]
Acesta este studiul cel mai des citat, când oamenii insistă că s-a
„dovedit” că homosexualitatea este înnăscută.
Răspuns: Argumentul este exagerat şi induce în eroare,
din şase motive:

- 169 -
Mai întâi, LeVay nu a dovedit că homosexualitatea este
înnăscută; rezultatele lui nu au fost uniform consecvente. La
prima vedere, se pare că toţi subiecţii homosexuali ai lui LeVay
aveau INAH3 mai mic decât cei heterosexuali; de fapt, trei
dintre subiecţii homosexuali aveau în realitate INAH3 mai mare
decât heterosexualii. În plus, trei dintre subiecţii heterosexuali
aveau INAH3 mai mic decât subiectul homosexual mediu.
Astfel, şase dintre cei 35 de subiecţi bărbaţi ai lui LeVay (17%
din totalitatea grupului de studiu) au contrazis propria lui
teorie.[20]
În al doilea rând, LeVay nu a măsurat neapărat corect
INAH3. Aria pe care a măsurat-o LeVay este mai mică decât
fulgii de zăpadă, conform oamenilor de ştiinţă intervievaţi când
a fost lansat studiul său. Colegii lui din comunitatea
neuro-ştiinţifică nu sunt de acord dacă INAH3 ar trebui să fie
măsurat prin mărimea sau volumul său sau prin numărul de
neuroni.[21]
În al treilea rând, nu este clar dacă structura creierului
afectează comportamentul sau comportamentul afectează
structura creierului. Dr. Kenneth Klivington, tot de la
Institutul Salk, arată că neuronii se pot schimba ca răspuns la
experienţă. „Se poate presupune”, spune el, „că schimbarea
creierului apare de-a lungul vieţii, ca o consecinţă a
experienţei.”[22] Cu alte cuvinte, chiar dacă există o diferenţă
semnificativă între structurile creierului bărbaţilor heterosexuali
şi homosexuali, este neclar dacă structura creierului a cauzat
homosexualitatea sau dacă homosexualitatea a afectat structura
creierului.
De fapt, la un an după ce a fost făcut studiul lui LeVay,
Dr. Lewis Baxter, de la UCLA, a obţinut dovezi că terapia
comportamentală poate produce schimbări în circuitul
creierului, întărind ideea conform căreia comportamentul poate
să afecteze şi afectează structura creierului.[23] Prin urmare, chiar
dacă există diferenţe între INAH3 la bărbaţii homosexuali şi
heterosexuali, este posibil ca dimensiunea mai mică găsită la

- 170 -
homosexuali să fie cauzată de comportament, iar nu
comportamentul să fie cauzat de INAH3.
În al patrulea rând, LeVay nu era sigur care dintre subiecţii
săi erau homosexuali şi care erau heterosexuali. Dr. LeVay
admite că aceasta reprezintă „o deficienţă distinctă” în studiul
său. Având la dispoziţie numai istoria medicală a subiecţilor
(care în niciun caz nu garanta că oferă informaţii precise despre
orientarea sexuală a pacientului), putea numai să presupună că
dacă înregistrările unui pacient nu indicau că era homosexual,
trebuia ca el să fi fost heterosexual.
Dar 6 dintre cei 16 bărbaţi raportaţi ca heterosexuali au
murit de SIDA, mărind şansele ca istoria lor sexuală să fi fost
incomplet înregistrată.[24] Dacă nu este sigur care dintre subiecţii
lui LeVay erau heterosexuali şi care erau homosexuali, cât de
utile pot fi concluziile lui despre „diferenţele” dintre ei?
În al cincilea rând, LeVay nu a abordat subiectul în mod
obiectiv. Dr. LeVay, care este în mod deschis homosexual, a
spus în Newsweek că, după moartea iubitului său, s-a hotărât să
găsească o cauză genetică pentru homosexualitate sau avea să
renunţe la ştiinţă. Mai mult, el a admis că spera să educe
societatea cu privire la homosexualitate, afectând atitudinile
legale şi religioase faţă de ea.[25] Niciunul dintre aceste fapte nu
diminuează credibilitatea sa ca specialist în neurologie. Dar cu
greu se poate spune despre cercetarea sa că este imparţială.
În al şaselea rând, comunitatea ştiinţifică în niciun caz nu a
acceptat în mod unanim studiul lui LeVay. Comentariile altor
oameni de ştiinţă, ca răspuns la cercetarea lui LeVay, sunt
demne de atenţie. Dr. Richard Nakamura de la Institutul Naţional
de Sănătate Mintală spune că va fi nevoie de un „efort mai mare
pentru a fi convins că există o legătură între acea structură şi
homosexualitate”.[26] Dr. Anne-Fausto Sterling de la Universitatea
Brown este mai puţin amabilă în răspunsul ei:
Studenţii mei din anul I de la biologie ştiu destule pentru a desfiinţa
acest studiu.[27]
Dr. Rochelle Klinger, psihiatru la Colegiul Medical din Virginia,
se îndoieşte că „vom afla vreodată o singură cauză a
- 171 -
homosexualităţii”.[28] Iar Scientific American rezumă motivul
pentru care mulţi profesionişti se apropie de teoria INAH 3 cu
precauţie:
Studiul lui LeVay nu a fost întru totul reprodus de niciun alt
cercetător.[29]
ARGUMENTUL #1-B: Gemenii
În 1991, psihologul Michael Bailey de la Universitatea
Northwestern (un susţinător al drepturilor homosexualilor) şi
psihiatrul Richard Pillard de la Şcoala de Medicină a Universităţii din
Boston (care este în mod deschis homosexual), au comparat
perechi de gemeni identici cu gemenii fraterni (ale căror legături
genetice sunt mai puţin apropiate). În fiecare pereche, cel puţin
unul dintre gemeni era homosexual.
Ei au găsit că, dintre gemenii identici, 52% erau amândoi
homosexuali, spre deosebire de gemenii diferiţi, dintre care
numai 22% aveau aceeaşi orientare homosexuală.[30]
Pillard şi Bailey au sugerat că o incidenţă mai mare a
homosexualităţii comune la gemenii identici înseamnă că
homosexualitatea este de origine genetică.
Răspuns: Argumentul induce în eroare şi este exagerat,
din patru motive:
Mai întâi, descoperirile lui Pillard şi Bailey indică, de fapt, că
în afara genelor, altceva trebuie să explice homosexualitatea.
Dacă 48% dintre gemenii identici, care sunt strâns legaţi
genetic, nu au aceeaşi orientare sexuală, atunci genetica singură
nu poate să explice homosexualitatea. Bailey a admis aceasta,
afirmând: „Trebuie să există ceva în mediu care face ca nu toţi
gemenii să aibă în comun homosexualitatea”.[31]
În al doilea rând, toţi gemenii pe care i-au studiat Pillard şi
Bailey erau crescuţi în aceeaşi familie. Dacă perechile de gemeni
în care ambii fraţi erau homosexuali ar fi fost crescute în familii
diferite, ar putea fi mai uşor de crezut că genele au jucat un rol
în dezvoltarea lor sexuală. Dar, fiindcă toţi au fost crescuţi în
aceeaşi familie, este imposibil de ştiut ce efect a avut mediul şi
ce efect, dacă a fost vreunul, au avut genele.

- 172 -
Dr. Fausto-Sterling a rezumat problema astfel. „Pentru ca
un asemenea studiu să aibă vreo semnificaţie, ar trebui să ne
uităm la gemenii crescuţi separat.”[32]
În al treilea rând, Dr. Pillard şi Dr. Bailey, ca şi Dr. LeVay,
nu s-au apropiat de subiect cu obiectivitate. Sentimentele lor
personale despre homosexualitate, ca şi ale Dr. LeVay, desigur
că nu îi descalifică de la a face o bună cercetare a subiectului.
Dar ele trebuie să fie cel puţin luate în considerare. Pillard a
spus de fapt: „O componentă genetică în orientarea sexuală
spune: Nu e vina mea”, iar atât el, cât şi Bailey, au afirmat că
sperau că munca lor „va dovedi ca false pretenţiile
homofobe”.[33]
În al patrulea rând, un studiu ulterior pe gemeni a dus la
rezultate diferite de cele ale lui Pillard şi Bailey. În martie 1992,
British Journal of Psychiatry a publicat un raport despre
homosexualii care sunt gemeni (atât fraterni, cât şi identici) şi a
găsit că numai 20% dintre gemenii homosexuali aveau un frate
geamăn homosexual, făcându-i pe cercetători să ajungă la
concluzia că „factorii genetici sunt o explicaţie insuficientă a
dezvoltării orientării sexuale”.[34] Nu numai atunci a fost
reprodusă cercetarea lui Pillard şi Bailey; când a fost făcut un
studiu similar, acesta a avut rezultate complet diferite.
ARGUMENTUL #1-C: Genele
În 1993, Dr. Dean Harmer de la Institutul Naţional pentru
Cancer a studiat 40 de perechi de fraţi homosexuali diferiţi şi a
afirmat că 33 dintre perechi moşteniseră aceiaşi markeri genetici
legaţi de cromozomul X, indicând astfel o cauză genetică pentru
homosexualitate.[35]
Răspunsul #1: Argumentul induce în eroare şi este
exagerat, din două motive.
Mai întâi, ca la studiul lui LeVay, rezultatele lui Harmer
trebuie încă să fie reproduse. Din nou, trebuie să facem
observaţia că o lipsă a reproducerii nu înseamnă că studiul este
invalid, ci doar că acele concluzii ale studiului nu au fost
confirmate de o cercetare ulterioară.

- 173 -
În al doilea rând, un studiu similar a contrazis de fapt
concluziile lui Harmer. George Ebers de la Universitatea din
Ontario de Vest a examinat 52 de perechi de fraţi homosexuali şi
nu a găsit „nicio dovadă a unei legături între homosexualitate şi
markerii de pe cromozomul X sau altceva.”[36]
De asemenea, Ebers, împreună cu un asociat, a studiat
400 de familii cu unul sau mai mulţi bărbaţi homosexuali şi nu a
găsit „nicio dovadă a transmiterii de la mamă la fiu a legăturii X,
susţinută de Harmer”.[37] Din nou, ca şi studiul anterior al lui
Pillard şi Bailey, un studiu ulterior celui al lui Harmer a condus
la rezultate clar diferite.
Răspunsul #2: Acest argument, ca şi cele bazate pe
studiile lui LeVay, Pillard şi Bailey, este ilogic,
deoarece presupune că înnăscut înseamnă normal sau
moral acceptabil. Această presupunere este greşită, din
trei motive.
Mai întâi, „înnăscut” şi „normal” nu înseamnă neapărat
acelaşi lucru. Chiar dacă se va dovedi într-o zi că
homosexualitatea este înnăscută, înnăscut nu înseamnă neapărat
normal. Un mare număr de defecte sau handicapuri, de
exemplu, pot fi înnăscute, dar cu greu le putem numi normale
numai din acest motiv. De ce ar trebui să numim
homosexualitatea normală, doar pentru că ar fi înnăscută?
În al doilea rând, tendinţele înnăscute spre anumite
comportamente (precum homosexualitatea), nu fac acele
comportamente morale. Studiile din ultimii cincisprezece ani
indică faptul că o varietate de comportamente şi-ar putea avea
originea în genetică sau biologie. În 1982, fostul Director la
Consiliul Naţional pentru Alcoolism a raportat un număr de
evenimente chimice care pot produce alcoolismul.[38] În 1991,
Centrul Medical City of Hope a găsit o anumită genă prezentă la
77% dintre pacienţii săi alcoolici.[39] Se crede acum că obezitatea
şi comportamentul violent sunt influenţate genetic,[40] şi chiar
infidelitatea, conform cercetării raportate de Time, poate fi în
genele noastre![41]

- 174 -
Desigur, nu vom spune că obezitatea, violenţa, alcoolismul
şi adulterul sunt legitime fiindcă sunt moştenite. Aşa este şi cu
homosexualitatea. Fie că este înnăscută sau dobândită, tot este,
ca orice contact sexual în afara căsătoriei, imorală. Iar
comportamentul imoral nu poate fi legitimat printr-un botez
rapid în fondul comun al genelor.
În al treilea rând, suntem o rasă căzută, născută în păcat.
Scriptura ne învaţă că am moştenit o natură coruptă, care ne
afectează fizic şi spiritual (Psalmul 51:5; Romani 5:12). Am fost
născuţi morţi spiritual (Ioan 3:5-6) şi imperfecţi din punct de
vedere fizic (1 Corinteni 15:1-54). Nu putem presupune deci că
din cauză că ceva este înnăscut, este şi hotărât de Dumnezeu.
Există în fiinţele noastre aspecte mentale, psihologice, fizice şi
sexuale, pe care Dumnezeu nu a intenţionat niciodată să le
avem. Pe scurt, „înnăscut” nu înseamnă „divin aprobat”.
Răspunsul #3: Opinia profesioniştilor nu este în niciun
caz unanimă cu privire la argumentul că
homosexualitatea ar fi înnăscută.
Unii cercetători, conform Chronicle of Higher Education, spun,
de fapt, că teoriile „născut homosexual” sunt „nefondate şi
periculoase din punct de vedere politic”.[42] Dr. William Byne,
de la Universitatea Columbia, consideră dovada „înnăscut” ca
fiind „neconcludentă” şi o compară cu „încercarea de a adăuga
o sută de zerouri ca să obţii un 1”.[43] Dr. Fausto-Sterling spune
că studiile şi dezbaterea care le-a urmat, nu sunt nici măcar
despre biologie, ci despre politică,[44] iar profesorul
John D’Emilio de la Universitatea din Carolina de Nord, în timp ce
este de acord să ia în considerare posibilitatea homosexualităţii
înnăscute, spune că sunt „mult prea multe pe care nu le-am
explorat”.[45]
Argumentul justiţiei sociale #2: „Homosexualitatea nu
poate fi schimbată.”
„Orientarea sexuală pur şi simplu nu poate fi schimbată”,
spune plin de încredere un psihiatru homosexual,[46] avertizând
că „pot exista consecinţe emoţionale şi sociale severe, în
încercarea de a schimba homosexualitatea cu
- 175 -
heterosexualitatea”.[47] Argumentul se bazează în mare măsură
pe ştiinţele sociale, precum era de aşteptat; Biblia nu susţine aşa
ceva. Într-adevăr, Sfântul Pavel face remarca opusă, declarând
clar că homosexualii se pot schimba, când afirmă:
„Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui
Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici
închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici
sodomiţii... nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi
unii dintre voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost
socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Cristos şi prin
Duhul Dumnezeului nostru.”(1 Corinteni 6:9-11)
Totuşi, argumentul „Am încercat să mă schimb, dar nu am
putut” este destul de popular printre homosexualii care şi-au
acceptat orientarea şi insistă ca alţii să facă la fel.
Răspunsul #1: Argumentul „de neschimbat” induce în
eroare. În timp ce multe autorităţi de sănătate mintală
cred că homosexualitatea este de neschimbat, multe
altele cred că poate fi schimbată.
În 1970, Institutul Kinsey a raportat că 84% dintre
homosexualii pe care i-au studiat îşi schimbaseră orientarea
sexuală cel puţin o dată; 32% dintre ei au raportat o a doua
schimbare, iar 13% au raportat cinci schimbări în orientarea lor
sexuală, în timpul vieţii lor![48]
Directorul Centrului pentru Pregătire Psihanalitică din
New York, fără îndoială conştient că asemenea schimbări au
loc, a observat „dezinformarea răspândită de anumite cercuri că
homosexualitatea este netratabilă”, spunând că face „un rău
incalculabil la mii de oameni”. [49]
Dr. Irvine Bieber a ajuns la concluzia (după tratarea a peste
o sută de homosexuali) că „o schimbare spre heterosexualitate
este o posibilitate pentru toţi homosexualii care sunt puternic
motivaţi să se schimbe”.[50]
Cercetătorii sexuali Masters şi Johnson (care cu greu pot fi
numiţi păstrători ai părerilor tradiţionale) au spus: conceptul
„homosexualitatea nu poate fi schimbată” este „cu siguranţă o
problemă rămasă deschisă”.[51] Dr. Wood şi Dr. Dietrich, scriind
- 176 -
despre eficienţa tratamentului pentru homosexualitate, au
confirmat că „toate studiile care au încercat transformări de la
homosexualitate la heterosexualitate au avut un succes
semnificativ”.[52] Şi Noul raport al Institutului Kinsey explică faptul
că oamenii nu „îşi menţin neapărat aceeaşi orientare sexuală
de-a lungul vieţii”, explicând apoi că „programele care îi ajută
pe homosexuali să se schimbe raportează diferite grade de
succes”.[53]
Dar nimeni nu o spune mai bine decât Stanton Jones,
Profesor de Psihologie la Colegiul Wheaton:
Oricine spune că nu există speranţă (pentru schimbare) este ori
ignorant, ori mincinos. Fiecare studiu secular despre schimbare a arătat o
anumită rată a succesului, iar cei care mărturisesc vindecări substanţiale
făcute de Dumnezeu sunt nenumăraţi.[54]
Răspunsul #2: Argumentul este ilogic, deoarece
presupune că dacă o stare este de neschimbat, este
prin urmare de dorit.
De dragul argumentului, să presupunem că s-ar dovedi că
homosexualitatea, ca stare, este de neschimbat – că nicio
cantitate de rugăciuni, consiliere sau eforturi de orice fel nu l-ar
putea face pe un homosexual să devină atras de sexul opus. Şi
ce? Ar trebui aceasta să ne schimbe părerea despre
comportamentul homosexual ca fiind păcătos? Puţin probabil.
Nu este loc în niciun verset biblic pentru niciun fel de păcat, în
Vechiul sau în Noul Testament, spunând: „Să nu faci acel
lucru!” („Numai dacă, bineînţeles, ai încercat din greu să te
schimbi, te-ai rugat şi ai urmat consiliere şi ai descoperit că nu te
poţi opri să faci acel lucru. Dacă aşa stau lucrurile, atunci acel
lucru nu mai este păcat. Este un dar înnăscut, de neschimbat şi
te poţi lăsa în voia lui!”)
Ţepuşul în carne al apostolului Pavel, orice ar fi fost, era de
neschimbat; în ciuda rugăciunilor lui pentru eliberare,
Dumnezeu a îngăduit ca el să rămână. Dar cu siguranţă nu era
de dorit (2 Corinteni 12:7-9). Despre alte condiţii – alcoolismul,
de exemplu, sau diferite dependenţe – se crede în mod obişnuit
că sunt de neschimbat şi trebuie să fie confruntate zilnic.
- 177 -
Aceasta nu le face de dorit, normale, sau hotărâte de
Dumnezeu.
Argumentul justiţiei sociale #3: „10% din populaţie
sunt homosexuali. Ar putea să greşească atât de mulţi
oameni?”
Acest argument a fost atât de categoric dezaprobat în
sursele seculare, clinice şi teologice din toată lumea, încât poate
că nici nu este necesar să fie menţionat. Dar, în eventualitatea în
care cititorul s-ar confrunta cu el în viitor, vom revedea pe scurt
ceea ce se numeşte în mod obişnuit „Mitul 10%” şi modul în
care trebuie i să se răspundă.
În 1948, cercetătorul Alfred Kinsey a publicat
Comportamentul sexual la bărbat, care a cuprins concluziile sale
după examinarea istoriei sexuale a 5300 de bărbaţi americani.
Descoperirile, în special cele despre homosexualitate, au şocat
sensibilitatea americană: 37% dintre subiecţi au recunoscut cel
puţin o experienţă homosexuală, începând din adolescenţă,[55]
iar 10% au afirmat că au fost homosexuali cel puţin trei ani.[56]
S-a dus vestea – 10% din populaţia masculină era
homosexuală! Ştiind că există putere în numere, teoreticienii şi
vorbitorii pro-homosexualitate au repetat statistica necontenit,
până ce a devenit un fapt acceptat: unul din zece bărbaţi este
homosexual; prin urmare, homosexualitatea este mult mai
obişnuită decât se crezuse înainte. Conceptul le-a fost extrem de
util activiştilor când, decenii mai târziu, urmau să întrebe cum
putea să creadă cineva că 10% din populaţie este anormală,
imorală sau greşeşte în mod clar.
Răspunsul #1: Argumentul este exagerat, Kinsey nu a
susţinut că 10% dintre bărbaţi sunt homosexuali.
Formularea lui Kinsey era clară: 10% dintre bărbaţii care au
luat parte la studiu au afirmat că au fost homosexuali cel puţin
trei ani. Nu au fost neapărat homosexuali toată viaţa lor, nici nu
urmau să fie neapărat homosexuali în viitor. De fapt, studiile
ulterioare ale Institutului Kinsey aveau să confirme că orientarea
sexuală nu este neapărat fixă şi că se poate schimba în timpul

- 178 -
vieţii unei persoane. În 1990, Noul raport despre sex al Institutului
Kinsey afirmă:
„Unii oameni au o orientare homosexuală consecventă o
lungă perioadă de timp, apoi se îndrăgostesc de o persoană de
sex opus; alţii, care au avut numai parteneri de sex opus, se
îndrăgostesc mai târziu de cineva de acelaşi sex.”[57]
Răspunsul #2: Argumentul „10%” induce în eroare, din
două motive.
Mai întâi, datele lui Kinsey nu au fost obţinute de la o
populaţie care să reprezinte cu acurateţe bărbaţii americani.
Dr. Judith Reisman, în cartea ei Kinsey, sexul şi frauda: Îndoctrinarea
unui popor a discreditat complet concluziile şi metodele lui
Kinsey. Una dintre descoperirile ei cele mai importante a fost că
25% dintre bărbaţii care au luat parte la studiu erau condamnaţi,
mulţi dintre ei fiind delincvenţi sexuali.[58] Fireşte, o incidenţă
mai mare a homosexualităţii avea să fie găsită printre
condamnaţi, în special printre delincvenţii sexuali, mulţi dintre
ei fiind în închisoare pentru comportament homosexual. (În
anii 1940 era perfect posibil; astăzi, din fericire, oamenii nu sunt
închişi pentru homosexualitate.)
În al doilea rând, studiile ulterioare au contrazis pretenţia de
10%. USA Today a relatat pe 15 aprilie 1993 despre un nou
studiu pe 3321 de bărbaţi americani, indicând că 2,3% dintre ei
se angajaseră în comportamentul homosexual în ultimii zece
ani; numai 1,1% au raportat că erau exclusiv homosexuali.
Acesta a fost doar ultimul dintr-o serie de studii care au
dovedit că Kinsey se înşela. În 1989, un studiu din SUA a
estimat că nu mai mult de 6% dintre adulţi au avut contacte cu
persoane de acelaşi sex şi că numai 1% erau exclusiv
homosexuali; un studiu similar, în Franţa, a găsit că 4% dintre
bărbaţi şi 3% dintre femei s-au angajat vreodată în contacte
homosexuale, în timp ce numai 1,4% dintre bărbaţi şi
0,4% dintre femei o făcuseră în ultimii cinci ani. Articolul
concluziona, deloc surprinzător, că statistica de 10% propusă de
Kinsey „se stingea sub greutatea noilor studii”.

- 179 -
O remarcă plină de candoare a unei activiste lesbiene explică
de ce s-a aflat cifra de 10% atât de mult timp în atenţia
publicului:
Treaba cu „unu din zece” – cred că oamenii au ştiut probabil
dintotdeauna că a fost exagerată. Dar era un număr frumos spre care
puteai arăta, puteai spune „unul din zece”, şi este un mod într-adevăr bun
de a-i face pe oameni să vadă că suntem aici.[59]
Dacă ceea ce spune ea este adevărat, vorbitorii homosexuali
vroiau să repete ceva ce ştiau că este fals, de dragul promovării
cauzei lor. Având aceasta în minte, ne întrebăm ce alte
„realităţi” despre homosexualitate („homosexualii se nasc
homosexuali”, „homosexualii nu se pot schimba”) vor fi într-o
zi dezaprobate, ca fiind propagandă despre care oamenii „au
ştiut întotdeauna că era exagerată”, dar pe care au promovat-o,
fiindcă scopul a scuzat mijloacele.
Putem accepta unele părţi ale acestor argumente
pro-homosexualitate. Putem accepta, de exemplu, posibilitatea
ca într-o zi să se descopere că genetica joacă un rol în
dezvoltarea homosexualităţii. Putem fi de acord că, în multe
cazuri, condiţia homosexuală – atracţiile mai degrabă faţă de
persoanele de acelaşi sex decât faţă de persoanele de sex opus –
începe foarte devreme în viaţă. Şi, în timp ce se cunoaşte în
mod obişnuit că 10% din populaţie nu sunt, nici nu au fost
vreodată homosexuali, vom admite că există probabil în
populaţie mai mulţi homosexuali decât ştim noi. Afirmaţia lor
că nu au fost întrebaţi cu privire la orientarea sexuală este, în
cele mai multe cazuri, adevărată; ar trebui să simţim o
compasiune adevărată pentru cei care se luptă cu ceva sau sunt
maltrataţi pentru ceva ce nu au ales niciodată. Stanton Jones de
la Colegiul Wheaton spune pe bună dreptate:
Dacă nu poţi avea empatie pentru un homosexual, din teamă sau din
repulsie faţă de el, atunci eşti sub aşteptările Domnului nostru.[60]
Dar trebuie să ne îndepărtăm de promotorii teologiei
pro-homosexualitate în ceea ce priveşte concluziile la care au
ajuns. Nu putem rescrie Scriptura, aşa cum au făcut-o ei, pentru
a fi de acord cu un păcat, numai pentru că s-a arătat că este
- 180 -
înnăscut, de neschimbat sau comun. Cu privire la acest punct,
am putea foarte bine să împrumutăm un citat al dramaturgului
liberal Lilian Hellman:
Nu pot şi nu vreau să-mi ignor conştiinţa, ca să mă potrivesc
tendinţelor anului acesta.
Note
[1]
Praeger, în Broward Jewish World, 16 octombrie 1990,
citat în Grant şi Horne, Legislating Immorality (Chicago: Moody
Press, 1993), p. 24-25.
[2]
Vezi Boswell, John. Christianity, Social Tolerance and
Homosexuality (Chicago: University of Chicago Press, 1980),
p. 61-87, Grant şi Horne, p. 21-38, şi Churchill, Wainwright,
Homosexual Behavior Among Males (New York: Hawthorne
Books, 1967), p. 121-141.
[3]
Bayer, Ronald. Homosexuality and American Psychiatry
(New York: Basic Books, 1981), p. 15.
[4]
Praeger, Dennis. Why Judaism Rejected Homosexuality,
Mission and Ministry: The Quarterly Magazine of Trinity Episcopal
School for Ministry, ediţia de vară, 1995, Vol. 10, Nr. 3, p. 13.
[5]
Din discursul lui Jeff Levi la National Press, în timpul
Raliului din 1987 de la Washington, citat în Shadow in the Land,
Dannemeyer, William (San Francisco: Ignatious Press, 1989),
p. 86.
[6]
White, Mel. Stranger at the Gate (New York: Simon şi
Schuster, 1994), p. 311.
[7]
Din emisiunea specială de televiziune Gays and the
Church, ABC World News Tonight, 28 februarie 1996.
[8]
Vezi Hanegraff, Hank. Christianity în Crises (Eugene:
Harvest House, 1993), p. 317, pentru rolul ambelor crezuri în
lucrurile esenţiale ale creştinismului.
[9]
Perry, Troy. Don’t Be Afraid Anymore (New York: St.
Martin’s Press, 1990), p. 342.
[10]
Frame, Randy. Seeking a Right to the Rite, Christianity
Today, 4 martie 1996, Vol. 40, Nr. 3, p. 66.
[11]
Perry, p. 39.
[12]
White, p. 295, 300, 309, 315.
- 181 -
[13]
Scroogs, Robin. The New Testament and Homosexuality
(Philadelphia: Fortress Press, 1983), p. 127.
[14]
Morris, Paul. Shadow of Sodom (Wheaton: Tyndale Press,
1978), p. 89.
[15]
Perry, p. 39.
[16]
White, p. 36-39.
[17]
Ibid., p. 156.
[18]
Pennington, Sylvia. Ex-Gays? There Are None!
(Hawthorne: Lambda Christian Fellowship, 1989), p. 388.
[19]
LeVay, Simon. A Difference in Hypothalamic Structure
Between Heterosexual and Homosexual Men, Science, 30 august 1991,
p. 1034-1037.
[20]
Ankerberg, John. The Myth That Homosexuality Is Due to
Biological or Genetic Causes (Research Paper), PO Box 8977,
Chattanooga, TN 37411.
[21]
Is This Child Gay?, Newsweek, 9 septembrie 1991, p. 52.
[22]
Ibid.
[23]
Los Angeles Times, 16 septembrie 1992, p. 1, citat în
buletinul de ştiri NARTH, decembrie 1992, p. 1.
[24]
Sexual Disorientation: Faulty Research in the Homosexual
Debate, Family (publicaţie a Family Research Council),
28 octombrie 1992, p. 4.
[25]
Is This Child Gay?, p. 52.
[26]
Los Angeles Times, 30 august 1991, Secţiunea A, p. 1.
[26]
Time, 9 sept. 1991, Vol. 138, Nr. 10, p. 61.
[27]
Newsweek, 9 septembrie 1991, p. 52.
[28]
Chronicle of Higher Education, 5 februarie 1992, p. A7.
[29]
Gay Genes Revisited, Scientific American, noiembrie 1995,
p. 26.
[30]
Bailey şi Pillard. A Genetic Study of Male Sexual Orientation,
Archives of General Psychiatry, Nr. 48, 1991, p. 1089-1096.
[31]
Gelman, David. Born or Bred?, Newsweek,
24 februarie 1992, p. 46.
[32]
Ibid.
[33]
Ibid.

- 182 -
[34]
King şi McDonald. Homosexuals Who Are Twins, The
British Journal of Psychiatry, martie 1992, Vol. 160, p. 409.
[35]
Hamer, Dean. A Linkage Between DNA Markers on the X
Chromosome and Male Sexual Orientation, Science, 261, 16 iulie 1993,
p. 321-327.
[36]
Gay Genes Revisited: Doubts Arise over Research on the Biology
of Homosexuality, Scientific American, noiembrie 1995, p. 26.
[37]
Ibid.
[38]
Frank Siexas, fost Director al National Council on
Alcoholism, citat în The Boston Globe, 8 august 1983.
[39]
Dallas, Joe. Born Gay?, Christianity Today, 22 iunie 1992,
p. 22.
[40]
Rethinking the Origins of Sin, Los Angeles Times,
15 mai 1993, Secţiunea A, p. 31.
[41]
Wright, Robert. Our Cheating Hearts, Time,
15 august 1994, Vol. 144, Nr. 7, p. 44-52.
[42]
Chronicle of Higher Education, 5 februarie 1992, p. A7.
[43]
Ibid.
[44]
Ibid.
[45]
Ibid.
[46]
Richard Isay, PhD. Gays and the Church, ABC World News
Tonight, 28 februarie 1996.
[47]
Isay, Richard. Being Homosexual (New York: Farrar,
Straus, Giroux, 1989), p. 112.
[48]
Wood şi Dietrich. The AIDS Epidemic (Portland:
Multnomah, 1990), p. 238.
[49]
Fine, Ruben. Psychoanalytic Theory, Male and Female
Homosexuality: Psychological Approaches (New York: Hemisphere,
1987), p. 84-86.
[50]
Bieber, Irving. Homosexuality: A Psychoanalytic Study
(NewYork: Basic Books, 1962), p. 318-319.
[51]
Masters şi Johnson. Homosexuality in Perspective (Boston:
Little Brown and Company, 1979), p. 402.
[52]
Wood and Dietrich. The AIDS Epidemic (Portland:
Multnomah, 1990), p. 238.

- 183 -
[53]
Reinisch, June. The New Kinsey Report (New York: St.
Martin’s Press, 1990), p. 138, 143.
[54]
Jones, Stanton. The Loving Opposition, Christianity Today,
19 iulie 1993, Vol. 37, Nr. 8.
[55]
Kinsey, Pomeroy şi Martin. Sexual Behavior in the Human
Male (Philadelphia: Saunders Press, 1948), p. 625.
[56]
Ibid., p. 638.
[57]
Reinisch, p. 138.
[58]
Reisman, Judith. Kinsey, Sex and Fraud (Layfayette:
Huntington, 1990), p. 9.
[59]
Activistă lesbiană la ACT-UP, intervievată în Homosexual
Rights-Special Rights, video.
[60]
Jones.
[Joe Dallas, Responding to Pro-Gay Theology, Part I: Social Justice
Arguments. Copyright © Joe Dallas. Tradus şi publicat cu
permisiune. Fost activist pentru drepturile homosexualilor şi
fost membru al staff-ului Bisericii Comunităţii Metropolitane,
Joe Dallas a lucrat cu sute de bărbaţi şi femei care se luptă cu
homosexualitatea şi cu probleme legate de ea. El este o figură
proeminentă a mişcării foştilor homosexuali şi autorul a trei
cărţi despre homosexualitate: Desires in Conflict, Unforgiven Sins şi
A Strong Delusion: Confronting the «Gay Christian» Movement. Pentru
mai multe articole de Joe Dallas, vezi www.joedallas.com.]

RĂSPUNS LA TEOLOGIA PRO-HOMOSEXUALITATE.


PARTEA A II-A: ARGUMENTE RELIGIOASE GENERALE
JOE DALLAS

Un sondaj recent a arătat că 66% (două treimi) dintre


americani nu mai cred că există un „adevăr absolut”. Mai
îngrijorător este faptul că 53% dintre cei care nu credeau într-un
adevăr absolut se identificau drept creştini născuţi din nou;
75% dintre ei erau în principal protestanţi.
Dacă nu mai există un „adevăr absolut” nici măcar în
minţile a jumătate dintre cei „născuţi din nou” rezultă, în mod
logic, că învăţătura creştină şi însăşi Biblia nu mai sunt atât de
- 184 -
mult crezute. Sociologul George Gallup Jr. a menţionat aceasta
în The People’s Religion: American Faith in the 90’s [Religia poporului:
Credinţa americanilor în anii ’90]. „Deşi religia este foarte populară
în America”, declară el, „ea este în mare măsură superficială.
Există un vid de cunoaştere între credinţa declarată a
americanilor şi lipsa celor mai elementare cunoştinţe despre
acea credinţă.”
Pe scurt, cei care se identificau drept creştini în anii ’90 erau
ignoranţi în ceea ce priveşte Biblia. Învăţătura a devenit mai
puţin importantă decât sentimentele plăcute; într-adevăr, un
studiu al USA Today arăta că dintre cei 56% dintre americani
care merg la biserică, 45% o fac pentru că „e bine pentru tine”,
26% merg pentru pacea minţii. Învăţăturile specifice, observa
sondajul, păreau neimportante.[63]
Dacă noţiunile de „adevăr” şi „învăţătură” devin
neimportante pentru creştini, mai poate supravieţui ideea de
„păcat”? Probabil că nu; 25% dintre creştinii intervievaţi în
1993 considerau că păcatul este un „concept depăşit”.[64]
„Conştienţa păcatului era pentru noi ca o umbră care plana
asupra noastră”, scrie Cornelius Plantinga în Christianity Today.
„Creştinii urau păcatul, se temeau de el, fugeau de el. Dar astăzi
umbra s-a dus. În zilele noastre, acuzaţia că ai păcătuit se face
deseori cu un zâmbet maliţios.”[65]
Adevărul Evangheliei nu a fost niciodată atât de amabil.
Ioan Botezătorul era aspru cu fariseii (Matei 3:7-8), Isus l-a
mustrat pe Petru când a încercat să împiedice menirea Sa
(Matei 16:22-23), iar Pavel a fost gata să admonesteze public
ipocrizia, chiar dacă era vorba de un creştin respectat
(Galateni 2:11-14). Să fim siguri, este loc pentru amabilitate.
Dar niciodată în dauna adevărului.
Dar astăzi distanţa dintre adevăr şi practicile moderne a
ajuns atât de mare, încât o mulţime de idei false (dar „drăguţe”)
au pătruns în Biserică, creând o mentalitate care spune: „Hai să
o scoatem la capăt fără conflicte, da?” Autorul J. Stephen Lang
încearcă să explice fenomenul: „Dragostea poate fi înţeleasă –

- 185 -
căldură şi sentimente. Învăţătura, pe de altă parte, sună sec,
dificil şi pune condiţii.”[66]
Dorinţa pentru „căldură şi sentimente” fără un angajament
faţă de adevăr face ca argumentele religioase ale teologiei
pro-homosexualitate să pară cu atât mai plauzibile. Spre
deosebire de argumentele justiţiei sociale, aceste argumente sunt
mai „religioase”; adică fac apel la temele religioase generale ale
armoniei şi bunăvoinţei, evitând problemele naturii umane
căzute, păcatului şi supunerii. Pentru cei ignoranţi în ceea ce
priveşte Biblia, ele pot trece drept adevăr, dar în lumina
Scripturii, argumentele în cauză nu au pe ce să se bazeze.
Întrucât au în ton mai religios decât argumentele sociale, li
se poate răspunde aproape exclusiv în termeni biblici.
Amintindu-ne că membrii mişcării „creştine homosexuale”
spun că ei cred în autoritatea Bibliei, acestor argumente este cel
mai bine să li se răspundă cu un apel de revenire la adevărul
obiectiv al Bibliei, nu la subiectivismul relativ al experienţei şi
înţelegerii omeneşti.
Argumentul religios # 1: „Isus nu a spus nimic despre
homosexualitate.”
Este un argument favorit la paradele homosexualilor.
Invariabil, când mişcarea „creştină homosexuală” este
reprezentată, cineva din grup va avea o pancartă pe care scrie:
„Isus a spus despre homosexualitate: ______.” Desigur, ideea este că
dacă Isus nu a interzis în mod specific un comportament, atunci
probabil că acel comportament nu a avut importanţă pentru El.
Extrapolând, argumentul presupune că dacă Isus nu S-a
preocupat explicit de ceva, atunci nici noi nu ar trebui să o
facem.
Tory Perry (aşa cum fac majoritatea liderilor „creştini
homosexuali”) încearcă să folosească în mare măsură acest
argument bazat pe tăcere: „Cât despre întrebarea: «Ce a spus
Isus despre homosexualitate?», răspunsul este simplu. Isus nu a
spus nimic. Nici măcar un singur lucru. Nimic! Pe Isus Îl
interesa mai mult dragostea.”[67]

- 186 -
Deci, potrivit argumentului tăcerii, dacă Isus nu a vorbit
despre aceasta, nici noi nu ar trebui să vorbim.
Răspuns: Argumentul induce în eroare şi este ilogic
din patru motive.
Mai întâi, argumentul presupune că Evangheliile au mai
multă autoritate decât restul cărţilor din Biblie. Ideea că un
subiect nu este important doar pentru că nu a fost menţionat de
Isus le era străină celor care au scris Evangheliile. În niciun loc
Matei, Marcu, Luca sau Ioan nu spun că Evangheliile lor ar
trebuie să fie mai presus de Tora sau de cărţile care urmau să fie
scrise. Cu alte cuvinte, Evangheliile – şi învăţăturile pe care le
conţin ele – nu sunt mai importante decât restul Bibliei. Toată
Scriptura este insuflată de Dumnezeu. Acelaşi Duh care i-a
inspirat pe autorii Evangheliilor, i-a inspirat şi pe cei care au
scris restul Bibliei.
În al doilea rând, argumentul presupune că Evangheliile
sunt mai ample decât sunt în realitate. Nu numai că ele nu au
autoritate mai mare decât restul Scripturii, dar nici nu sunt mai
ample. Adică, ele nu ne oferă tot ceea ce avem nevoie să
cunoaştem în materie de învăţătură şi aplicaţie practică.
De fapt, unele dintre cele mai importante învăţături ale
Bibliei nu apar în Evanghelii. Învăţătura despre natura cea
veche şi natura cea nouă a omului (formulată de Pavel în
Romani 6); viitorul lui Israel şi taina neamurilor (indicată de
Hristos, dar explicată pe larg în Romani 9-11); explicarea şi
administrarea darurilor spirituale (detaliată în 1 Corinteni 12 şi
14); preoţia lui Hristos (ilustrată în Evrei) – apar toate după
relatările privind viaţa, moartea şi învierea lui Hristos. (Şi nici
măcar nu am menţionat tot Vechiul Testament.) Poate spune
cineva că aceste învăţături nu sunt importante fiindcă nu au fost
menţionate de Isus?
Sau altfel spus, să credem cu adevărat că lui Isus nu-I păsa
de maltratarea soţiei sau de incest, doar fiindcă nu a spus nimic
despre ele? Nu sunt interdicţiile cu privire la incest din Levitic şi
1 Corinteni, precum şi sfatul lui Pavel către soţi să-şi iubească
soţiile, suficiente ca să ne înveţe în această privinţă, fără să fie
- 187 -
menţionate şi în Evanghelii? Există multe comportamente rele
pe care Hristos nu le-a nominalizat; cu siguranţă, nu trebuie să
le tolerăm din acest motiv! La fel, tăcerea lui Isus în privinţa
homosexualităţii nu neagă în niciun fel interdicţiile foarte
specifice cu privire la ea care apar în alte locuri, atât în Vechiul,
cât şi în Noul Testament.
În al treilea rând, argumentul este imprecis, în sensul că
presupune că noi ştim tot ce a spus Isus. Evangheliile nu
pretind că ar oferi o relatare completă despre viaţa sau
învăţăturile lui Isus. Perioade întregi din anii Lui de început sunt
omise; multe dintre cele ce a făcut şi a zis El rămân
necunoscute.
Luca şi-a scris Evanghelia pentru ca Teofil să poată
cunoaşte temeinicia învăţăturilor pe care le primise prin viu grai.
(Luca 1:4) Motivele lui Ioan sunt mai ample: „Lucrurile acestea
au fost scrise, pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul,
Fiul lui Dumnezeu; şi crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.”
(Ioan 20:31) Dar niciunul nu pretinde că ar fi scris toate
cuvintele Mântuitorului. Din contră, Ioan afirmă că ar fi fost
imposibil: „Mai sunt multe alte lucruri, pe care le-a făcut Isus,
care, dacă s-ar fi scris cu de-amăruntul, cred că nici chiar în
lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărţile care s-ar fi scris.”
(Ioan 21:25)
Dacă aşa stau lucrurile, cum putem fi siguri că nu a spus
nimic despre homosexualitate? Nimeni nu poate răspunde. Dar
ştim că există subiecte la fel de importante neabordate în
Evanghelii, dar menţionate în detaliu în alte cărţi ale Bibliei.
Homosexualitatea, deşi nu este menţionată de Matei, Marcu,
Luca sau Ioan, este izbitor de prezentă în ambele Testamente şi,
la fel de evident, este interzisă.
În al patrulea rând, argumentul presupune că, deoarece
Hristos nu a spus nimic specific despre homosexualitate, nu a
spus nimic despre heterosexualitate ca standard. Isus S-a referit
în cei mai specifici termeni care a fost intenţia lui Dumnezeu
când a creat sexualitatea: „Dar de la începutul lumii,
«Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască. De
- 188 -
aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de
nevasta sa. Şi cei doi vor fi un singur trup.» Aşa că nu mai sunt
doi, ci sunt un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu,
omul să nu despartă.” (Marcu 10:6-9)
În acest pasaj, lui Isus I Se pusese o întrebare ipotetică:
„Este permis divorţul?” În loc să ofere un simplu „da” sau
„nu”, S-a referit la Geneza şi, mai specific, la intenţia avută de
Dumnezeu la creaţie ca standard după care trebuie apreciate
chestiunile sexuale. Repetând relatarea din Geneza, El
subliniază patru elemente ale intenţiei în creaţie, cu privire la
căsătorie şi legăturile sexuale: independenţa era unul – un bărbat
va pleca de acasă pentru a-şi întemeia propria familie cu soţia
lui; unirea sexuală într-un „singur trup” era un altul; şi, desigur,
monogamia. Dar primul element al intenţiei în creaţie pe care
l-a subliniat Isus este factorul complementar: trebuia să fie
unirea dintre bărbat şi femeie, soţ şi soţie.
Poate că homosexualitatea nu a fost menţionată de Isus – ca
multe alte comportamente sexuale. Însă mai clar nici că Se
putea exprima cu privire la standardul exprimării sexuale: bărbat
cu femeie, uniţi aşa cum i-a dorit Dumnezeu. Nu se poate
presupune că ar fi acceptat şi altceva.
Argumentul religios # 2: „Sunt un credincios născut
din nou şi sunt homosexual. Cum se poate asta, dacă
homosexualitatea este greşită?”
Acest argument este deseori promovat prin declaraţia: „Sunt
homosexual şi creştin, ceea ce este o dovadă vie că poţi fi
amândouă!” Mel White, după instalarea sa ca pastor al celei mai
mari biserici homosexuale americane, a făcut o afirmaţie
similară: „Acum, mulţumesc lui Dumnezeu, după treizeci de ani
de luptă pot spune în sfârşit cine sunt cu adevărat. Sunt
homosexual. Sunt mândru de asta. Iar Dumnezeu mă iubeşte
fără rezerve.”[68]
Deci, mesajul este că dacă cineva este cu adevărat născut din
nou şi homosexual, cele două sunt compatibile.
Răspuns: Argumentul este ilogic fiindcă presupune că
dacă cineva este creştin şi este iubit de Dumnezeu,
- 189 -
atunci ceea ce face este în ordine în ochii lui
Dumnezeu.
Putem presupune că afirmaţiile Dr. White sunt adevărate:
este homosexual, spune că este mândru de aceasta (şi nimeni nu
se află în poziţia să spună altceva) şi că Dumnezeu îl iubeşte.
Dar este justificată homosexualitatea de dragostea lui
Dumnezeu pentru el sau de mândria Dr. White că este
homosexual?
Puţin probabil. Şi, în timp ce articolul de faţă nu îşi propune
să intre într-o dezbatere despre siguranţa eternă („odată
mântuit, întotdeauna mântuit”), să ne amintim că un creştin nu
devine automat necreştin doar fiindcă păcătuieşte. Faptul că
păcătuieşte – chiar fără să realizeze – nu îi anulează automat
mântuirea.
Dar nici mântuirea nu acordă legitimitate păcatului său. Un
creştin poate, într-adevăr, să fie homosexual declarat; nu este o
dovadă că homosexualitatea şi creştinismul sunt compatibile.
De fapt, un creştin poate să păcătuiască în mod deschis; nici
aceasta nu este o dovadă că păcatul şi creştinismul sunt
compatibile.
Anania şi Safira, un soţ şi o soţie menţionaţi în Fapte,
capitolul 5, erau evident credincioşi. Dar păcatul ipocriziei
(faptul că au pretins că dădeau mai mulţi bani Bisericii decât
făceau de fapt) i-a costat viaţa. Erau creştini; şi greşeau grav.
Greşeala lor nu însemna că nu erau creştini; creştinismul lor nu
legitima greşeala lor.
Apostolului Petru i-a fost teamă, cel puţin într-o ocazie, să
fie văzut în tovărăşia neamurilor, de teama represaliilor din
partea iudeilor, care credeau că iudeii şi neamurile nu ar trebui
să se amestece niciodată. Aşa că atunci când iudeii nu erau prin
preajmă, vroia să mănânce cu prietenii dintre neamuri; când
erau prezenţi iudeii, evita neamurile. (Galateni 2:11-13)
Ipocrizia lui în faţa prejudecăţii era greşită, dar nimeni nu se
îndoieşte că era creştin. Ceea ce nu justifica nicidecum ipocrizia
lui.

- 190 -
Cu alte cuvinte, faptul de a fi creştin nu este o indicaţie în
sine că viaţa ta este plăcută lui Dumnezeu. Şi orice credincios
sincer ştie aceasta. Este o pierdere de timp să ne certăm cu
privire la lucruri abstracte, precum faptul dacă un „creştin
homosexual” este cu adevărat născut din nou, sau „mântuit”.
Putem afirma că, dacă va continua în păcat, va risca să-şi
împietrească inima faţă de Dumnezeu sau să culeagă roada
depravării, deoarece Dumnezeu nu Se lasă batjocorit. Dar nu
putem vedea în sufletul lui, ca să hotărâm cât de împietrit sau de
înşelat este.
Indiferent cât de mândru, încrezător în sine sau iubit de
Dumnezeu este cineva, poate să umble în întuneric fără să
realizeze. Tocmai de aceea avem un standard obiectiv prin care
trebuie să ne judecăm faptele. „Fii cu luare minte asupra ta
însuţi”, îl îndemna Pavel pe Timotei, „şi asupra învăţăturii...
Stăruie în aceste lucruri, căci dacă vei face aşa, te vei mântui pe
tine însuţi şi pe cei ce te ascultă.” (1 Timotei 4:16)
Faptul de a spune „sunt creştin şi homosexual” nu
dovedeşte nimic. Întrebarea nu ar trebui să fie: „Poate cineva să
fie homosexual şi să Îi aparţină totuşi lui Dumnezeu?”, ci mai
degrabă: „Este homosexualitatea corectă sau greşită conform
Bibliei?”
Argumentul religios # 3: „Frecventez o biserică
homosexuală unde darurile Duhului şi prezenţa lui
Dumnezeu sunt evidente. Cum se poate asta, dacă
homosexualitatea este greşită?”
Când regretatul reverend Sylvia Pennington, o apărătoare a
teologiei pro-homosexualitate, s-a aflat prima dată la o biserică
homosexuală, încă mai credea că homosexualitatea este greşită.
Dar ceva a făcut-o să-şi schimbe părerea: „Am devenit
conştientă de prezenţa Duhului Sfânt plutind în jur, deasupra
mea şi în mine. Ei [creştinii homosexuali] simţeau acelaşi Duh
pe care Îl simţeam eu şi Îl iubeau pe Dumnezeu cum Îl iubeam
eu. De fapt, I se închinau lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu era
acolo – negreşit era acolo!”[69]

- 191 -
Deci argumentul este că dacă prezenţa şi darurile lui
Dumnezeu sunt evidente într-o biserică homosexuală, este o
dovadă că Dumnezeu acceptă şi binecuvântează
homosexualitatea.
Răspuns: Argumentul induce în eroare deoarece
presupune că darurile sau prezenţa lui Dumnezeu sunt
o indicaţie a aprobării Lui.
Din descriere pe care reverendul Pennington o face unei
biserici homosexuale, putem deduce unul din trei lucruri:
prezenţa lui Dumnezeu nu era acolo deloc, iar ceea ce a simţit
ea era doar emoţie; sau ceea ce ea (şi ceilalţi prezenţi) au simţit
era o contrafacere demonică; sau de fapt prezenţa lui
Dumnezeu era efectiv acolo.
Găsesc inutil să aduc argumente că prezenţa lui Dumnezeu
poate sau nu poate să se afle cu adevărat în bisericile
homosexuale. În schimb, cel mai bine ar fi să ne întrebăm: „Şi
ce-i cu asta?” Chiar dacă Dumnezeu este prezent în bisericile
homosexuale, iar darurile Lui se manifestă acolo, este aceasta o
dovadă că acceptă homosexualitatea?
Nicidecum. Prezenţa lui Dumnezeu, minunată cum este, şi
darurile Lui, valoroase cum sunt, sunt date fără plată. Nu sunt
nici o răsplată pentru credincioşie, nici o dovadă a ei. (Nu susţin
că Dumnezeu este prezent în bisericile homosexuale; spun
numai că, la fel ca în cazul argumentului „Sunt homosexual şi
creştin”, cel mai bine este să rămânem la chestiunea de bază:
„Este homosexualitatea corectă sau greşită?”)
Pentru a ilustra aceasta, uitaţi-vă la biserica din Corint.
Nimeni nu se îndoieşte că erau credincioşi adevăraţi; Pavel îşi
începe epistola adresându-li-se ca „sfinţiţi în Hristos Isus”.
(1 Corinteni 1:2) Mai mult, darurile Duhului – învăţarea,
predicarea, cuvintele profetice şi aşa mai departe – erau evidente
acolo; Pavel a rezervat capitolele 12-14 pentru a-i învăţa cum să
se folosească de ele. Prezenţa lui Dumnezeu şi darurile Lui
făceau parte clar din viaţa bisericii din Corint.
Iar biserica din Corint era un haos. Ei erau, conform
relatării lui Pavel, fireşti şi plini de dezbinări (1 Corinteni 3:3-4),
- 192 -
incestul era înfăptuit în mod deschis printre ei (5:1-5), se dădeau
în judecată unii pe alţii (6:1-3) şi se îmbătau când luau cina
Domnului (11:21). Dar prezenţa lui Dumnezeu era în Corint.
Pentru că aproba comportamentul lor? Bineînţeles că nu. Dar
Lui nu-I pare rău de darurile şi chemarea făcute, după cum
spune Pavel în Romani 11:29. Nu le-ar îndepărta, nici chiar
când biserica în care lucrează ele s-ar afla într-o eroare serioasă.
Exemplele moderne abundă. Toţi am aflat despre
evanghelişti sau predicatori ale căror misiuni au înflorit chiar şi
atunci când, din nefericire, erau implicaţi în imoralitate sexuală.
Ani de zile, în unele cazuri, prezenţa şi binecuvântarea lui
Dumnezeu a fost peste lucrarea lor, chiar şi atunci când au
continuat să păcătuiască în secret. Dar niciunul dintre noi nu ar
deduce din aceasta că Dumnezeu le-ar aproba comportamentul.
Atunci ce putem deduce? Două lucruri: primul, dacă
Dumnezeu a dat cuiva un dar al Duhului, darul poate continua
să lucreze, chiar dacă cel în cauză păcătuieşte în mod voit. Al
doilea, darul sau prezenţa lui Dumnezeu este un semn al
harului, nu al aprobării. Nu se poate spune că deoarece darurile
lucrează într-o biserică, activităţile bisericii respective sunt
legitime. Legitimitatea este determinată de Scriptură, nu de
dinamica spirituală.
Argumentul religios # 4: „Eu şi iubitul meu avem o
relaţie monogamă şi ne iubim cu adevărat. Ce este rău
în asta?”
Când drepturile homosexualilor şi mişcările „creştine
homosexuale” s-au dezvoltat, s-a pus tot mai mult accentul pe
calitatea relaţiilor homosexuale. Iniţial, susţinătorii
homosexualilor vorbeau despre libertate sexuală; astăzi ei
vorbesc despre legitimitate. De fapt, în timp ce scriu articolul de
faţă, naţiunea noastră îşi ţine răsuflarea ca să vadă ce va hotărî
Curtea Supremă din Hawaii cu privire la legalitatea căsătoriilor
homosexuale.
„Dumnezeu este încântat că sunt atât de fericită în relaţia cu
o femeie”, declara nu de mult cu entuziasm o lesbiană, membră
a Bisericii Comunităţii Metropolitane, la o emisiune de ştiri.[70] O
- 193 -
relaţie stabilă este deci văzută ca o dovadă a binecuvântării lui
Dumnezeu. Dacă este vorba de iubire autentică, aşa susţine
argumentul, totul este în regulă.
Răspuns: Argumentul induce în eroare fiindcă
presupune că dragostea sfinţeşte o relaţie.
În zilele noastre este greu să afirmi că dragostea nu este
standardul final pentru corect şi greşit. La urma urmei,
dragostea este frumoasă; în cultura noastră ea a fost aproape
zeificată ca ceva atât de intens şi frumos, încât se pare că
justifică aproape orice se face în numele ei. Cu toată ura şi
violenţa din lume, de ce să ataci o relaţie iubitoare dintre doi
oameni? Fiindcă dragostea, în ea însăşi, nu face ca o relaţie să fie
corectă. De fapt, contrar mentalităţii sentimentaliste a
timpurilor noastre, dragostea nu este întotdeauna un lucru chiar
atât de bun.
Un eseu despre homosexualitate şi etică afirmă pe bună
dreptate: „Una dintre cele mai răspândite erori în domeniul
moralei creştine a fost încercarea de a face din dragoste o
calitate spirituală omnipotentă, care are puterea să sfinţească
orice se face în numele ei.”[71]
Potrivit lui Isus, dragostea poate interfera cu planul lui
Dumnezeu pentru un anumit om. El Îşi avertizează ucenicii că
iubirea pentru cineva, indiferent cât de legitimă este relaţia,
devine păcat când întrece iubirea noastră faţă de El.
(Matei 10:37) Regele Solomon, într-o notă similară, şi-a iubit
soţiile străine. Problema a fost că ele i-au abătut inima de la
Dumnezeu. (1 Regi 11:3-4) În cazul lui, dragostea a devenit o
ispită.
Dragostea nu este suficientă pentru a justifica o relaţie. Un
cuplu creştin necăsătorit poate fi foarte îndrăgostit; dacă au
relaţii sexuale înainte de căsătorie, tot va fi păcat, indiferent cât
de multă iubire i-a condus la asta. Şi tot va fi greşit. Un bărbat
căsătorit se poate îndrăgosti profund de o altă femeie decât
soţia sa; ceea ce nu va sfinţi niciodată adulterul.
La fel, doi bărbaţi sau două femei se pot iubi. Dragostea lor
poate fi foarte profundă, ei îşi pot promite fidelitate reciprocă şi
- 194 -
pot trăi la fel de fericiţi ca orice cuplu heterosexual căsătorit.
Din nou, aceasta nu justifică în sine o relaţie homosexuală.
Scriptura pune limite relaţiilor dintre oameni fără a oferi
compromisuri, chiar dacă dragostea este prezentă, iar dorinţele
depăşesc limitele stabilite. Dacă o formă de legătură sexuală este
greşită, ea rămâne greşită indiferent cât de multă iubire este
implicată.
Am prefera să fim înţelegători. Există o tendinţă ciudată
care pătrunde în Biserică – „amabilitatea” este mai importantă
decât adevărul. Imoralitatea – chiar printre liderii creştini – nu
este confruntată, se răspândeşte fără piedici, iar multe biserici
sunt mai preocupate să-i facă pe oameni să se simtă confortabil,
decât să trezească în ei sentimentul că au nevoie de Dumnezeu.
Într-un asemenea mediu, nu este de mirare că sunt etalate
învăţături eronate precum teologia pro-homosexualitate.
Evanghelistul şi pastorul Greg Laurie a rezumat bine problema:
„Oamenilor le este înfăţişat un Dumnezeu «amabil», care
zâmbeşte înţelegător la stilul lor de viaţă, în timp ce ei continuă
să trăiască aşa cum le place.”[72]
Însă oricât de mult se străduiesc argumentele justiţiei sociale
ale teologiei pro-homosexualitate să ne îndemne la
„amabilitate”, Dumnezeul pe care Îl reprezentăm pune un preţ
mai mare pe adevăr decât pe compromis. De am putea, prin
harul Lui, să nu evităm niciodată mandatul de a rosti adevărul în
dragoste!
Note
[61]
Barna, George. What Americans Believe (Ventura:
Regal Books, 1991), p. 36, citat în Rhodes.
[62]
Lang, Stephen. Is Ignorance Bliss? Moody Magazine,
ianuarie/februarie 1996, Vol. 96, Nr. 5, p. 13.
[63]
Colson, Charles. Extras din The Body, retipărit în
Christianity Today, 23 noiembrie 1992, p. 29.
[64]
Miller, Elliot. A Crash Course on the New Age Movement
(Grand Rapids: Baker Book House, 1993), p. 16, citat în
Rhodes.

- 195 -
[65]
Plantinga, Cornelius. Natural Born Sinners,
Christianity Today, 14 noiembrie 1994, Vol. 38, Nr. 13, p. 25.
[66]
Lang, J. Stephen, p. 13.
[67]
Perry, Troy. Don’t Be Afraid Anymore (New York:
St. Martin’s Press, 1990), p. 40.
[68]
White, Mel. Stranger at the Gate (New York: Simon şi
Schuster, 1994), p. 268.
[69]
Biery, Roger. Understanding Homosexuality: The Pride and
the Prejudice (Austin: Edward Williams Publishing, 1990), p. 138.
[70]
Gays and the Church, ABC World News Tonight,
28 februarie 1996.
[71]
Biery, p. 176.
[72]
Laurie, Greg. The Great Compromise (Dallas:
Word Publishing, 1994), p. 8.
[Joe Dallas, Responding to Pro-Gay Theology, Part II. Copyright
© Joe Dallas. Tradus şi publicat cu permisiune. Articol revizuit
şi extras din cartea autorului A Strong Delusion: Confronting the
«Gay Christian» Movement, disponibilă pentru comenzi pe site-ul
www.amazon.com. Partea I a seriei a fost publicată în volumul I al
lucrării Schimbare de direcţie (Editura Carmel Print, Arad, 2015).
Articolul în limba engleză este publicat pe site-ul
www.exodusglobalalliance.org.]

RĂSPUNS LA TEOLOGIA PRO-HOMOSEXUALITATE.


PARTEA A III-A: ARGUMENTE SCRIPTURALE
JOE DALLAS

Această parte a teologiei pro-homosexualitate prezintă ceea


ce par a fi o serie de răspunsuri conservatoare, fundamentaliste
la obiecţiile conservatoare fundamentaliste la homosexualitate.
Cu alte cuvinte, ea se referă la fiecare pasaj din Scriptură care
face referire la homosexualitate şi încearcă să explice de ce
fiecare verset este înţeles greşit în ziua de astăzi. Este cea mai
îndrăzneaţă parte a teologiei pro-homosexualitate şi, pentru
mulţi creştini, cea la care le este cel mai dificil să dea un răspuns.

- 196 -
Aceasta din cauză că argumentele iau ceea ce este evident şi
afirmă că au descoperit că versetele au un înţeles diferit, altădată
ascuns.
Pentru a ilustra, să luăm un verset cu înţeles destul de clar:
„Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da
odihnă.”(Matei 11:28)
Înţelesul este clar: Isus îi cheamă pe cei împovăraţi să vină la
El pentru a le da odihnă. Nu este nevoie să cercetăm originalul
grecesc sau contextul cultural; versetul este clar.
Acum, să presupunem că cineva îţi spune că a studiat în
detaliu cuvintele din acest verset şi a descoperit că de fapt Isus
le invita pe femeile însărcinate să stea la maternitatea Lui din
Nazaret. Pare ridicol; contextul arată clar altceva. Dar dacă nu ai
dedicat timp studierii versetului în greaca originală, din punct de
vedere tehnic nu vei putea respinge ideea „maternităţii”, deşi
bunul simţ îţi spune că este o prostie.
În aceasta rezidă puterea teologiei homosexuale. Ia versete
cu care suntem toţi familiarizaţi, le dă o cu totul altă
interpretare, îşi susţine afirmaţiile cu specialişti bine creditaţi şi
dă astfel naştere unei noi etici sexuale. Bunul simţ o poate
respinge, dar până sunt examinate mai atent, ideile sale sunt
greu de combătut.
Pentru a aborda această parte a teologiei
pro-homosexualitate, vom analiza fiecare verset care se referă la
homosexualitate, vom prezenta interpretarea tradiţională a
versetului, vom arăta argumentele pro-homosexualitate
împotriva interpretării clasice şi vom răspunde fiecărui
argument în parte.
Creaţia/Intenţia la creaţie: Geneza 1:27-28, 2:18, 23-24
„Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după
chipul lui Dumnezeu: parte bărbătească şi parte femeiască i-a
făcut. Dumnezeu i-a binecuvântat, şi Dumnezeu le-a zis:
Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul, şi supuneţi-l; şi
stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice
vieţuitoare care se mişcă pe pământ.”

- 197 -
„Domnul Dumnezeu a zis: «Nu este bine ca omul să fie
singur: am să-i fac un ajutor potrivit pentru el».” „Şi omul a zis:
«Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din
carnea mea! Ea se va numi femeie, pentru că a fost luată din
om.» De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va
lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.”
Interpretarea tradiţională
Intenţia lui Dumnezeu cu privire la relaţiile sexuale dintre
oameni se limitează la uniunea heterosexuală dintre un bărbat şi
o femeie, în cadrul căsătoriei.
Argumentul pro-homosexualitate
Relatarea din Geneza nu interzice homosexualitatea; pur şi
simplu, nu referă la ea, din motive evidente. Un cuplu
homosexual cu greu ar fi putut începe procesul de populare a
pământului. Însă versetele nu pot fi văzute ca un model pentru
toate cuplurile: multe cupluri heterosexuale sunt lipsite de copii
sau nu pot întreţine relaţii sexuale. Comit ele un păcat fiindcă
nu se conformează relatării din Geneza?
Răspunsul # 1
Deşi este adevărat că pasajul nu interzice relaţiile
homosexuale, el oferă modelul primar pentru sexualitate, după
care trebuie judecate alte forme de exprimare sexuală.
Thomas Schmidt afirmă pe bună dreptate: „Ea [Geneza] oferă
o bază pentru poruncile biblice şi pentru abordările viitoare ale
celor care doresc să construiască o etică sexuală care să
răspundă schimbărilor vremii – este indicat pentru noi să
explorăm relevanţa poruncilor biblice cu privire la căsătorie şi să
evaluăm homosexualitatea modernă în lumina Genezei.”[73]
Stanton Jones adaugă, cu privire la creaţie ca model pentru
sexualitate: „Esenţa moralităţii creştine este aceasta: Dumnezeu
a creat uniunea sexuală cu un scop – unirea soţului şi a soţiei
într-un singur trup, în cadrul căsătoriei. Dumnezeu foloseşte
relaţiile sexuale, intimitatea sexuală deplină pentru a uni doi
oameni împreună.”[74]

- 198 -
Răspunsul # 2
Uniunea dintre bărbat şi femeie prezentată în Geneza este
singurul model pentru comportamentul sexual lăudat
consecvent atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament. În timp ce
alte forme de comportament (poligamia şi folosirea
concubinelor, de exemplu) sunt introduse şi chiar permise în
Vechiul Testament, relaţia monogamă dintre soţ şi soţie este
standardul promovat ca ideal în Scriptură. Deşi vechea zicală:
„Dumnezeu i-a creat pe Adam şi Eva, nu pe Adam şi Ştefan”
pare frivolă, ea reprezintă o apreciere coerentă a intenţiei în
creaţie: în timp ce heterosexualitatea este promovată peste tot în
Scriptură, nici măcar o dată o relaţie homosexuală nu este
menţionată altfel decât în termeni negativi.
Distrugerea Sodomei: Geneza 19:4-9
„Dar nu se culcaseră ei [îngerii care îl vizitau pe Lot ca să
judece răutatea Sodomei şi să hotărască dacă să o cruţe sau nu]
încă, şi oamenii din cetate, bărbaţii din Sodoma, tineri şi bătrâni,
au înconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colţurile. Au
chemat pe Lot şi i-au zis: «Unde sunt oamenii care au intrat la
tine în noaptea aceasta? Scoate-i afară la noi, ca să ne
împreunăm cu ei [literal: „ca să-i cunoaştem”].» Lot a ieşit afară
la ei la uşă... şi a zis: «Fraţilor, vă rog, nu faceţi o asemenea
răutate! Iată că am două fete care nu ştiu de bărbat; am să vi le
aduc afară şi le veţi face ce vă va plăcea. Numai nu faceţi nimic
acestor oameni» ... Şi au zis: «Îţi vom face mai rău decât lor.»”
Interpretarea tradiţională
Bărbaţii din Sodoma încercau să întreţină relaţii
homosexuale cu oaspeţii lui Lot. Prin urmare, Sodoma a fost
distrusă pentru marea ei răutate, homosexualitatea jucând un rol
major în distrugerea ei.
Argumentul pro-homosexualitate # 1
Sodoma a fost distrusă din cauza lipsei de ospitalitate a
locuitorilor ei, nu din cauza homosexualităţii.
Profesorul John Boswell, în Christianity, Social Tolerance and
Homosexuality [Creştinism, toleranţă socială şi homosexualitate], susţine
această idee pe baza a două ipoteze: mai întâi, Lot încălca
- 199 -
obiceiul din Sodoma, primind oaspeţi fără permisiunea
bătrânilor cetăţii,[75] de aici şi cererea de a-i scoate pe bărbaţi
afară „ca să-i cunoaştem”; în al doilea rând, expresia „a
cunoaşte” nu are neapărat o conotaţie sexuală.
Cuvântul ebraic yada apare de 943 de ori în
Vechiul Testament; are un înţeles sexual în aproximativ
10 dintre ele. Argumentul este deci că bărbaţii din Sodoma nu
aveau intenţii sexuale faţă de vizitatorii lui Lot.
Răspuns
Argumentul nu are sens în lumina răspunsului lui Lot.
Primul lui răspuns: „Nu faceţi o asemenea răutate”, cu greu s-ar
potrivi unei simple cereri de a-i „cunoaşte” pe oaspeţii lui. Al
doilea răspuns al lui clarifică lucrurile: el a răspuns la solicitarea
lor, oferindu-le pe cele două fiice virgine ale lui – un alt gest fără
sens, dacă bărbaţii vroiau doar să-i cunoască din punct de
vedere social pe oaspeţii lui. Şi dacă acei bărbaţi aveau intenţii
nevinovate, de ce a fost distrusă cetatea din cauza lipsei de
ospitalitate? A cui impoliteţe a fost judecată, a lui Lot sau a
cetăţenilor Sodomei?
Teoria mai mult ridică întrebări, decât oferă răspunsuri. În
timp ce Boswell şi Bailey au dreptate arătând gravitatea lipsei de
ospitalitate în vremurile biblice, lipsa de ospitalitate în sine nu
poate constitui motivul pentru severitatea răspunsului pe care
l-a dat Lot acelor bărbaţi sau pentru judecata care a urmat fără
întârziere.
Argumentul pro-homosexualitate # 2
Sodoma a fost distrusă pentru tentativă de viol, nu pentru
homosexualitate.
Acest argument este mai frecvent; el este propus de
autoarea lesbiană Virginia Mollenkott şi de alţii, şi este mult mai
plauzibil decât teoria „lipsei de ospitalitate”.
„Violenţa – relaţiile sexuale forţate – este adevăratul mesaj al
relatării”, explică Mollenkott.[76] Astfel, homosexualitatea nu are
nimic de-a face cu distrugerea Sodomei; dacă intenţia de viol ar
fi fost de natură heterosexuală, judecata ar fi fost aceeaşi.

- 200 -
Violenţa, nu homosexualitatea, a fost pedepsită când a căzut
Sodoma.
Răspuns
Argumentul este parţial adevărat; cu siguranţă, bărbaţii din
Sodoma doreau să înfăptuiască un viol. Dar pentru ca un
asemenea fapt să-i includă pe „oamenii din cetate, bărbaţii din
Sodoma, tineri şi bătrâni”, homosexualitatea trebuie să fi fost o
practică comună.
Mollenkott argumentează, în mod convingător, că situaţia
era similară unui viol în închisoare sau genului de atacuri pe care
armatele învingătoare le comit asupra duşmanilor învinşi,[77] însă
argumentarea sa este demontată de dovezile pe care
Profesorul Thomas Schmidt le citează din literatura străveche,
care legau Sodoma de practicile homosexuale mai generale:
„Testamentul Celor Doisprezece Patriarhi, datând din secolul al
doilea î.Cr., îi califică pe sodomiţi ca trăind în «promiscuitate
sexuală» (Testamentul lui Beniamin 9:1) şi afirmă că «Sodoma s-a
depărtat de la calea firească» (Testamentul lui Neftali 3:4). Din
aceeaşi perioadă, Jubileele afirmă că sodomiţii «se pângăreau pe
sine şi făceau desfrânare în trupurile lor» (16:5, a se compara cu
20:5-6). Atât Filo, cât şi Josephus, menţionează relaţiile între
persoane de acelaşi sex drept imaginea caracteristică a
Sodomei.”[78]
Argumentul pro-homosexualitate # 3
Adevăratele păcate ale Sodomei, potrivit lui Ezechiel 16:49,
erau că „era îngâmfată, trăia în belşug şi într-o linişte
nepăsătoare... şi nu sprijinea mâna celui nenorocit şi celui lipsit.”
Acestea nu au nimic de-a face cu homosexualitatea.
Răspuns
Din nou, argumentul este parţial adevărat. Când Sodoma a
fost distrusă, homosexualitatea era doar o parte sau un simptom
al răutăţii ei. Romani, capitolul 1 oferă o ilustraţie similară,
descriind starea generală de decădere a omenirii, menţionând
homosexualitatea ca pe un simptom al decăderii. Dar Ezechiel
spune despre sodomiţi: „S-au semeţit şi au făcut urâciuni
blestemate înaintea Mea.” (16:50)
- 201 -
Natura sexuală a acestor „urâciuni” este sugerată în
2 Petru 2:6-7: „Dacă a osândit El [Dumnezeu] la pieire şi a
prefăcut în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească
de pildă celor care vor trăi în nelegiuire, şi dacă a scăpat pe
neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a
acestor stricaţi...”
Şi din nou în Iuda 7: „Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile
dimprejurul lor, care se dăduseră şi ele la curvie şi au poftit după
trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui
foc veşnic.”
Dr. Bruce Metzger de la Princeton Theological Seminary
menţionează alte referinţe la imoralitatea sexuală a Sodomei în
3 Macabei 2:5: „... sodomiţii cei semeţi şi cuprinşi de vădită şi cu
nespusă răutate...” şi din nou în Jubilee 16:6: „necurăţia
sodomiţilor”.[79]
Interpretarea pro-homosexualitate despre distrugerea
Sodomei are câteva elemente de adevăr: a existat o tentativă de
viol homosexual, iar sodomiţii erau, cu siguranţă, vinovaţi şi de
alte păcate în afară de homosexualitate. Ţinând însă cont de
numărul bărbaţilor care doreau să participe la viol şi de multe
alte referinţe, atât biblice cât şi extrabiblice, cu privire la păcatele
sexuale ale Sodomei, probabil că homosexualitatea era
practicată pe scară largă de sodomiţi. Este, de asemenea,
probabil ca păcatul după care sunt numiţi să fi fost unul dintre
numeroasele motive pentru care judecata a venit în final asupra
lor.
Legea levitică (Levitic 18:22, 20:13)
„Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o
femeie. Este o urâciune.”
„Dacă un om se culcă cu un om cum se culcă cineva cu o
femeie, amândoi au făcut un lucru scârbos; să fie pedepsiţi cu
moartea, sângele lor să cadă asupra lor.”
Interpretarea tradiţională
Sub Legea levitică, homosexualitatea era una dintre
numeroasele practici abominabile pedepsite cu moartea.

- 202 -
Argumentul pro-homosexualitate
Practicile menţionate în aceste capitole din Levitic au de a
face cu idolatria, nu cu homosexualitatea.
Potrivit lui Boswell, cuvântul ebraic pentru „urâciune” are
mai puţin de a face cu ceva intrinsec rău şi are mai mult de a
face cu necurăţia ritualică.[80] Pamfletul Bisericii Comunităţii
Metropolitane, Homosexuality: Not A Sin, Not A Sickness
[Homosexualitatea: Nu este păcat, nu este boală], susţine acelaşi lucru:
„Cuvântul ebraic pentru «urâciune» găsit în Levitic este asociat
de obicei cu idolatria.”[81]
Autorul homosexual Roger Biery este de acord, asociind
tipul de homosexualitate interzis în Levitic cu practicile idolatre.
Autorii pro-homosexualitate se referă la ritualurile păgâne ale
canaaniţilor, care includeau prostituţia homosexuală şi
heterosexuală, ca fiind motivele pentru care Dumnezeu a
interzis homosexualitatea în rândul poporului Său. Ei susţin că
nu homosexualitatea în sine era problema, ci asocierea ei cu
idolatria şi modul în care era practicată uneori ca parte a
închinării la idoli. Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu interzicea
genul de homosexualitate pe care îl vedem astăzi; interzicea
homosexualitatea care includea idolatria.
Răspunsul # 1
Interdicţiile împotriva homosexualitătii din Levitic 18 şi 20
apar alături de alte păcate sexuale – adulterul şi incestul, de
exemplu – care sunt interzise atât în Noul, cât şi în
Vechiul Testament, total separat de standardele levitice.
Referinţele scripturale la aceste practici sexuale atât înainte, cât
şi după Levitic, arată respingerea lor de către Dumnezeu,
indiferent dacă erau sau nu asociate cu vreo ceremonie sau cu
idolatria.
Răspunsul # 2
În ciuda afirmaţiei UFMCC că toevah, cuvântul pentru
„urâciune”, este asociat de obicei cu idolatria, el apare de fapt în
Pilde 6:16-19 în legătură cu păcate care nu au nicio legătură cu
idolatria sau cu ceremoniile păgâne: „Şase lucruri urăşte
Domnul şi chiar şapte Îi sunt urâte [o urâciune, toevah]: ochii
- 203 -
trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat,
inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă
repede la rău, martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce
stârneşte certuri între fraţi.”
Idolatria nu este menţionată în aceste versete; deci este clar
că toevah nu se limitează la practicile idolatre.
Răspunsul # 3
Dacă practicile din Levitic 18 şi 20 sunt condamnate numai
din cauza asocierii lor cu idolatria, atunci ar fi logic să deducem
că dacă ar fi practicate separat de idolatrie, ar fi permise.
Aceasta ar însemna că incestul, adulterul, zoofilia şi sacrificarea
copiilor (toate fiind menţionate în aceste capitole) sunt
condamnabile numai dacă sunt asociate cu idolatria; altfel sunt
permise. Niciun cititor serios al pasajelor respective nu ar putea
accepta o asemenea abordare.
Pavel despre „firesc” şi „nefiresc”: Romani 1:26-27
„De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei... căci
femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una
care este împotriva firii; tot astfel şi bărbaţii au părăsit
întrebuinţarea firească e femeii, s-au aprins în poftele lor unii
pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească
lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru
rătăcirea lor.” (Romani 1:24-27)
Interpretarea tradiţională
Pavel vede homosexualitatea ca pe un simptom al omenirii
decăzute, descriind-o ca nefirească şi ruşinoasă.
Argumentul pro-homosexualitate # 1
Pavel nu se referă la adevăraţii homosexuali, ci la acei
heterosexuali care, spune el, „au schimbat întrebuinţarea
firească”. Adevăratul păcat aici este schimbarea a ceea ce este
firesc pentru un individ.
Boswell adoptă acest argument când afirmă: „Cei pe care îi
condamnă Pavel evident că nu sunt homosexuali: ceea ce
respinge el sunt actele homosexuale practicate de unii care se
pare că erau heterosexuali. Scopul lui Romani 1 este de fapt să-i

- 204 -
stigmatizeze pe cei care şi-au renegat chemarea naturală,
depărtându-se de calea pe care mergeau cândva.”[82]
Mollenkott subscrie, spunând: „Ceea ce pare să accentueze
Pavel aici este faptul că cei care sunt heterosexuali de la natură,
nu numai că L-au schimbat pe adevăratul Dumnezeu cu unul
fals, dar şi-au schimbat şi capacitatea de a se raporta la sexul
opus, dedându-se la comportamentul homosexual, care nu era
firesc pentru ele.”[83]
Pe scurt, în Romani 1, Pavel îi descrie pe heterosexualii care
au comis în mod deliberat acte homosexuale, încălcând astfel
adevărata lor natură. Homosexualitatea, dacă este practicată de
adevăraţii homosexuali, nu este un păcat.
Răspuns
Pavel nu vorbeşte atât de subiectiv în acest pasaj. În
exprimarea lui nu există nimic care să sugereze că făcea măcar
distincţie între un homosexual „adevărat” şi unul „fals”. El
descrie doar comportamentul homosexual ca fiind nefiresc,
indiferent de cine este practicat.
De fapt, exprimarea lui este neobişnuit de specifică. Când se
referă la „bărbaţi” şi „femei” în aceste versete, alege cuvintele
greceşti cu cea mai mare conotaţie biologică: arsenes şi theleias.
Ambele cuvinte sunt rareori folosite în Noul Testament. Atunci
când sunt, apar în versete care au ca scop să accentueze genul
subiectului, precum copil de sex masculin (arsenes). În acest
context, Pavel este foarte precis când spune că comportamentul
homosexual comis de aceşti oameni era nefiresc pentru ei în
calitate de bărbaţi şi femei (arsenes şi theleias). El nu ţine seama de
aşa-zisa orientare sexuală. Cu alte cuvinte, el spune că
homosexualitatea este biologic nefirească – nefirească nu doar
pentru heterosexuali, ci nefirească pentru toată lumea.
În plus, faptul că acei bărbaţi „s-au aprins în poftele lor”
unii pentru alţii, face foarte improbabil să fi fost heterosexuali
care experimentau homosexualitatea. Comportamentul lor
provenea dintr-o dorinţă interioară intensă. Să sugerezi, precum
Boswell şi Mollenkott, că erau heterosexuali care se dedau la un

- 205 -
comportament homosexual, necesită o adevărată gimnastică a
raţiunii.
Pe lângă aceasta, dacă versetele 26-27 condamnă actele
homosexuale practicate de oameni care nu aveau o înclinaţie
firească către aşa ceva, dar nu şi cele practicate de oameni la
care asemenea porniri apar în mod firesc, atunci nu ne-ar obliga
consecvenţa să îngăduim practicile menţionate în versetele
29-30 – desfrânarea, viclenia, înşelăciunea etc. – atât timp cât cei
care le practică au o înclinaţie firească către aşa ceva?
Argumentul pro-homosexualitate # 2
Aceste versete descriu oamenii dedaţi la idolatrie, nu creştini
homosexuali care se închină Dumnezeului Cel adevărat.
Perry afirmă: „Se credea că practicile homosexuale citate în
Romani 1:24-27 erau un rezultat al idolatriei şi sunt asociate cu
alte fapte foarte grave, menţionate în Romani 1. Luate în acest
context mai larg, ar trebui să fie evident că astfel de acte sunt
semnificativ diferite de relaţiile homosexuale şi lesbiene
iubitoare, pe care le vedeam în ziua de astăzi.”[84]
Răspuns
Cu siguranţă, idolatria joacă un rol important în capitolul 1
din Romani. Pavel îşi începe epistola descriind răzvrătirea
omenirii şi hotărârea ei de a se închina mai degrabă făpturii
decât Creatorului. Teoreticianul pro-homosexualitate adoptă
acest concept pentru a demonstra că respingerea
homosexualităţii de către Pavel nu i se aplică şi lui – el nu se
închină la idoli, este creştin.
„Dar”, avertizează Schmidt, „Pavel nu sugerează că un om
se închină la idoli şi apoi decide să se implice în relaţii cu
persoane de acelaşi sex. El sugerează mai degrabă că răzvrătirea
generală a creat mediul pentru o răzvrătire specifică. Un om nu
are nevoie să se închine la un viţel de aur pentru a participa la
negarea omenească generală a lui Dumnezeu sau pentru a
exprima această negare prin comportamente specifice.”[85]
O privire de bun simţ asupra întregului capitol exclude
această abordare. În acelaşi pasaj sunt menţionate şi alte păcate,
în afară de homosexualitate: „Plini de orice fel de nelegiuire, de
- 206 -
curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de
ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt
şoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi,
lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi...”
(v. 29-30)
Se aplică interpretarea dată versetelor 26-27 şi versetelor
29-30? Integritatea intelectuală aşa ar cere. Dacă versetele 26-27
se aplică celor care comit acte homosexuale în relaţie cu
idolatria, iar faptele homosexuale nu sunt păcătoase dacă nu se
comit în legătură cu idolatria, atunci acelaşi raţionament trebuie
să se aplice şi versetelor 29-30.
Astfel, trebuie să presupunem că desfrânarea, răutatea,
pizma şi celelalte sunt condamnate de Pavel numai din cauză că
erau săvârşite de oameni implicaţi în idolatrie; altfel sunt
permise.
Ceea ce este evident ridicol. La fel ca homosexualitatea,
aceste păcate nu provin numai din închinarea la idoli; ele sunt
simptomatice pentru o stare de decădere. Dacă am spune că
homosexualitatea este legitimă, atât timp cât nu este un rezultat
al închinării la idoli, atunci ar trebui să spunem şi că celelalte
păcate sunt la fel de legitime, atât timp cât nu sunt săvârşite ca
urmare a idolatriei.
Pavel şi arsenokoite: 1 Corinteni 6:9-10; 1 Timotei 1:9-10
„Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui
Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici
închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii
[„cei care abuzează de ei înşişi cu bărbaţi”] ... nu vor moşteni
Împărăţia lui Dumnezeu.”
„Căci ştim că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci
pentru cei fărădelege şi nesupuşi... pentru curvari, pentru
sodomiţi [„cei care se pângăresc cu bărbaţi”]...”
Interpretarea tradiţională
„Cei care se pângăresc cu bărbaţi” vine de la cuvântul
grecesc arsenokoite, care înseamnă «homosexual». Pavel spune că
homosexualitatea este un viciu care îi exclude din Împărăţia lui
Dumnezeu pe cei care îl au.
- 207 -
Argumentul pro-homosexualitate
Arsenokoite este un cuvânt inventat de Pavel. Cuvântul nu
apare nicăieri în literatura greacă înainte să-l folosească el în
aceste versete. În acea vreme existau alte cuvinte pentru
„homosexual”. Dacă s-ar fi referit la homosexualitate, ar fi
folosit unul dintre cuvintele deja existente. Cel mai probabil, se
referea la prostituţia masculină, frecventă în epocă.
Boswell are dreptate când spune că acest cuvânt îi este
specific lui Pavel, atunci când sugerează că Pavel nu se gândea la
homosexualitate când l-a folosit.[86] Prostituţia este prima alegere
a lui Boswell. Dacă nu ar fi vorba despre prostituţie, atunci
Pavel ar condamna imoralitatea în general. Oricum, potrivit
argumentului, termenul reprezintă un anumit tip de om imoral,
dar nu un homosexual.
Răspuns
Pavel a inventat 179 de termeni în Noul Testament.
Termenii nu schimbă semnificativ contextul versetelor în care
apar doar pentru că sunt originali.
Nici nu este un lucru deosebit ca Pavel să-l fi inventat pe
acesta, având în vedere că l-a derivat direct din traducerea în
greacă a Vechiului Testament (Septuaginta):
meta arsenos ou koimethese koiten gyniakos (Levitic 18:22)
hos an koimethe meta arsenos koiten gynaikos (Levitic 20:13)
Cu alte cuvinte, când Pavel a adoptat termenul arsenokoite, l-a
preluat direct din pasajele levitice – în traducerea grecească –
care interziceau comportamentul homosexual. Înţelesul nici nu
putea fi mai clar: deşi cuvântul este unic la Pavel, el se referă, în
mod specific, la comportamentul homosexual.
În ceea ce priveşte afirmaţia că termenul se referă la
prostituţia masculină, analiza cuvântului arată că nu există nicio
implicaţie de acest fel. Arsene, cum am arătat mai sus, apare de
câteva ori în Noul Testament, întotdeauna cu referire la
„bărbat”. Koite apare numai de două ori în Noul Testament,
însemnând „pat”, folosit cu conotaţie sexuală: „Să trăim
frumos, ca în timpul zilei: nu în chefuri şi în beţii, nu în curvii
[koite] şi în fapte de ruşine...” (Romani 13:13)
- 208 -
„Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea şi patul [koite] să fie
nespurcat, căci Dumnezeu îi va judeca pe curvari şi pe
preacurvari.” (Evrei 13:4)
Cele două cuvinte combinate, aşa cum le-a folosit Pavel,
pun alături „bărbat” şi „pat” în sens sexual. Nu există nicio
indicaţie legată de prostituţie în înţelesul vreunuia dintre
cuvintele combinate pentru a alcătui arsenokoite.
Îmi amintesc clar şi cu nespus regret, de ziua în care m-am
convins că era acceptabil pentru mine să fiu atât creştin, cât şi
homosexual. Nu numai că am adoptat teologia
pro-homosexualitate, am şi promovat-o, slujind în cadrul
conducerii Bisericii Comunităţii Metropolitane şi prezentând
argumentele citate în această serie de articole. Doisprezece ani
au trecut până am realizat că făceam o greşeală, timp în care
teologia pro-homosexualitate s-a bucurat de o publicitate şi o
acceptare fără precedent, atât în confesiuni importante, cât şi
printre credincioşi sinceri, dar înşelaţi datorită naivităţii lor.
Mulţi creştini nu ştiu că există un asemenea lucru ca teologia
pro-homosexualitate, cu atât mai puţin o mişcare clădită în jurul
ei. Chiar mulţi dintre cei care au auzit de ea nu au idee cum să
răspundă la afirmaţiile sale. Este nevoie însă de un răspuns;
teologia pro-homosexualitate, asemenea mişcării pentru
drepturile homosexualilor pe care o reprezintă, creşte pe zi ce
trece în scop şi influenţă. Cu dragostea pe care a arătat-o
Hristos atunci când a plâns pentru Ierusalim şi cu mânia pe care
a arătat-o când a curăţat Templul, Biserica trebuie să dea un
răspuns.
Note
[73]
Schmidt, Thomas. Straight & Narrow? (Downers Grove:
InterVarsity Press, 1995), p. 41.
[74]
Jones, Stanton. The Loving Opposition, Christianity Today,
19 iulie 1993, Vol. 37, Nr. 8.
[75]
A se vedea Boswell, John. Christianity, Social Tolerance and
Homosexuality (Chicago: University of Chicago Press, 1980),
p. 93-94.

- 209 -
[76]
Mollenkott şi Scanzoni. Is the Homosexual My Neighbor?
(San Francisco: Harper Collins, 1978), p. 57-58.
[77]
Ibid.
[78]
Schmidt, p. 88-89.
[79]
Metzger, Bruce. What Does the Bible Have to Say About
Homosexuality? Presbyterians for Renewal, mai 1993, p. 7.
[80]
Boswell, p. 100.
[81]
Perry, Troy. Don’t Be Afraid Anymore (New York:
St. Martin’s Press, 1990), p. 341.
[82]
Boswell, p. 109.
[83]
Ramey şi Mollenkott, p. 65-66.
[84]
Perry, p. 342.
[85]
Schmidt, p. 78-79.
[86]
Boswell, p. 344-345.
[Joe Dallas, Responding to Pro-Gay Theology, Part III.
Copyright © Joe Dallas. Tradus şi publicat cu permisiune.
Articol revizuit şi extras din cartea autorului A Strong Delusion:
Confronting the «Gay Christian» Movement. Articolul în limba
engleză este publicat pe site-ul www.exodusglobalalliance.org.]

RĂSPUNSURI LA UN ARGUMENT
PRO-HOMOSEXUALITATE OBIŞNUIT

Te-ai întrebat de multe ori ce spune Biblia despre


homosexualitate? Citeşte cele ce urmează pentru a şti cum să
răspunzi, din perspectivă biblică, argumentelor
pro-homosexualitate.
Romani 1:24-27
„Afirmaţiile apostolului Pavel sunt legate de cultura din care
făcea parte. Ele se adresează iudeilor din primul secol; nu ni se
aplică nouă astăzi.”
Cu acest raţionament, putem renunţa la întreaga Biblie.
Nicio parte din ea nu a fost scrisă pentru oamenii din secolul
douăzeci şi unu. Argumentul face presupunerea că standardele
lui Dumnezeu se schimbă de la epocă la epocă. Dar iată ce au
spus scriitorii Bibliei: „Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în
- 210 -
veac.” şi „Temelia Cuvântului Tău este adevărul, şi toate legile
Tale sunt veşnice.” (Isaia 40:8, Psalmul 119:160)
„Pavel nu înţelegea complexitatea homosexualităţii aşa cum
o înţelegem noi astăzi. El nu a condamnat niciodată relaţiile
homosexuale stabile, iubitoare, ci doar pofta şi promiscuitatea.”
Pavel a trăit într-o societate complexă, în multe feluri
similară cu a noastră. „Nu se poate ca autorii Noului Testament
să fi fost ignoranţi cu privire la ceva atât de obişnuit ca
homosexualitatea în lumea greco-romană”, afirmă
Dr. J. Harold Greenlee, fost profesor pentru studiul
Noului Testament la Asbury Theological Seminary. William Barclay,
un bine-cunoscut cercetător al Noului Testament, susţine că
deşi homosexualitatea era răspândită în societatea greacă, „era
privită ca anormală şi nu a fost niciodată legală”. Pavel ar fi
putut cu uşurinţă diferenţia diferitele forme ale homosexualităţii
dacă ar fi considerat potrivit, dar a condamnat orice
comportament homosexual, fără excepţie.
În sfârşit, Biblia nu vorbeşte niciodată pozitiv despre
homosexualitate sau despre oricare alte practici sexuale în afara
unei dedicări heterosexuale pe viaţă. Pe cât de dificil de
respectat este acest standard, el reprezintă chemarea lui Hristos
pentru toţi urmaşii Săi, inclusiv pentru cei cu atracţii şi dorinţe
faţă de persoanele de acelaşi sex.
Lecturi recomandate
Pursuing Sexual Wholeness de Andy Comiskey. Această carte
este scrisă de fondatorul Desert Stream Ministries, care a iniţiat
Living Waters, un program de restaurare sexuală întemeiat pe
Hristos. Cartea oferă răspunsuri biblice şi practice pentru
învingerea homosexualităţii.
The Game Plan de Joe Dallas. Un manual practic pentru
bărbaţii care vor să trateze cu seriozitate puritatea sexuală.
Cartea este un instrument care se adresează unei probleme care
creează cele mai mari probleme în ziua de astăzi cu compasiune,
claritate şi având o bază biblică solidă.

- 211 -
Biruinţă asupra întunericului de Neil T. Anderson.
Dr. Neil Anderson ne arată că avem puterea să biruim
întunericul, dacă ştim cine suntem în Hristos.
[Copyright © 2009 His Way Out Ministries. Tradus şi
publicat cu permisiune. Articolul în limba engleză a fost
publicat pe site-ul www.hiswayout.com.]

REACŢII LA EXCLUDEREA DIN BISERICĂ A UNUI


EVANGHELIC PENTRU HOMOSEXUALITATE ŞI
ALCOOLISM

În urmă cu un număr de ani, un bine-cunoscut preot


ortodox a renunţat la Ortodoxie, s-a rebotezat şi a devenit
evanghelic, fiind apoi invitat să depună mărturie de biserici
evanghelice întreaga ţară. Recent, fostul preot, aflat acum la o
vârstă înaintată, a fost exclus din biserica al cărei membru
devenise. Motivul? Câţiva bărbaţi din biserică l-au găsit la el
acasă, beat şi întreţinând relaţii homosexuale cu doi tineri care
frecventau aceeaşi biserică.
În primul rând, fostul preot este vinovat pentru faptele sale.
Dar ce a făcut biserica pentru a-l ajuta?
Iată câteva aspecte demne de luat în seamă, înainte de a
pune toată răspunderea în spatele celui exclus.
 Când a fost botezat în biserica evanghelică, se cunoştea că
avea probleme cu homosexualitatea şi alcoolismul? Dacă nu se
cunoştea, pentru ce nu a fost cercetată cu atenţie umblarea sa în
viaţă? Dacă se cunoştea, ce s-a făcut pentru recuperarea sa?
 A auzit el în biserică despre eliberarea de homosexualitate
şi alcoolism?
 Oferă biserica ajutor în lupta cu homosexualitatea şi
alcoolismul sau consideră că membrii săi sunt feriţi, în mod
magic, de asemenea păcate?
 Dacă biserica nu oferă ajutor în lupta cu cele două
dependenţe, informează că există ajutor disponibil altundeva?
De exemplu, la Contra Curentului şi Consiliere Creştină pentru

- 212 -
homosexualitate, la Bonus Pastor şi Alcoolicii Anonimi pentru
alcoolism?
 Există un consilier creştin în biserică?
 Acum, după excludere, jeleşte cineva din biserică pentru
el?
În ceea ce îi priveşte pe cei cu care a fost surprins preotul:
 Cunoştea biserica faptul că practicau homosexualitatea?
Ei provenind dintre copiii străzii, ar fi fost de aşteptat. Dacă
biserica avea cunoştinţă despre aceasta, a făcut ceva pentru
restaurarea lor?
 A trezit suspiciuni bisericii interacţiunea dintre preot şi cei
doi tineri, dată fiind diferenţa de vârstă considerabilă dintre ei?
 Ce mesaj le-a transmis acelor tineri faptul că un membru
de seamă al bisericii îi solicita pentru relaţii homosexuale? Dar
faptul că biserica ignora relaţiile homosexuale dintre ei trei?
 Acea biserică evanghelică consideră că procedează corect,
chemând oameni din lume la slujbele sale, atât timp cât nu se
ocupă de nevoile lor individuale emoţionale şi sufleteşti?
Consideră ei că este potrivit să primească, uneori cu prea mare
uşurinţă, credincioşi sau necredincioşi aparţinând altor
confesiuni, fără a-şi da silinţa să le stea alături în lupta împotriva
păcatului?
Dacă singura măsură pe care bisericile evanghelice o vor lua
faţă de cei descoperiţi că practică homosexualitatea şi
alcoolismul va fi excluderea, fără a se implica în recuperarea lor,
Satan va jubila, iar noi îl vom lăsa să aibă un câştig de la noi.
SORIN P.
Cât priveşte cazul fostului preot, din nefericire suntem în
faţa unui eşec, care riscă să devină practică obişnuită în tot mai
multe adunări evanghelice. Previzibil, convertirea unor preoţi
reprezintă o sursă de spectacol ieftin – show derulat, pentru o
vreme, de la amvoanele unor biserici care urmăresc
senzaţionalul şi umplerea băncilor cu spectatori avizi de
senzaţional şi gură-cască plini de duhul rătăcirii (nu văd nimic
special în aceste convertiri, preoţii fiind şi ei oameni fireşti, aşa
cum am fost cu toţii, până L-am întâlnit pe Mântuitor).
- 213 -
După ce „trece ursul”, adunarea uită de creşterea sănătoasă
în credinţă a celui convertit, în special a preotului care şi-a dorit
să devină creştin autentic, care are o expunere mult mai mare la
atacurile Celui Rău. Sunt convins că preotul a avut cele mai
bune şi creştineşti intenţii în mărturiile şi predicile sale, dar
pocăinţa sa a fost diluată de „beţia amvonului”, care a fost
urmată de beţia îngâmfării şi, într-un final, de beţia clasică şi
trupească. Sunt convins că nu şi-a umplut singur paharul
dezamăgirii, pe care l-a sorbit inconştient sau silit în aceste stări
de beţie, iar cei care l-au asistat sunt răspunzători în faţa lui
Dumnezeu de creşterea nesănătoasă în credinţă a acestui preot
curajos, devenit, iată, un suflet măcinat de frică şi regret.
Uitat şi părăsit, decepţionat şi mutilat sufleteşte, conştient că
este al nimănui, un „Iuda” etichetat atât de Ortodoxie, cât şi de
frăţietatea bisericii care l-a adoptat, nefericitul suflet sfârşeşte în
beţie şi desfrâu, pur şi simplu, din dorinţa de răzbunare sau de a
trimite un mesaj tuturor. Şi aşa, uitatul devine dispreţuit şi
dispreţuitor...
Rădăcina acestui rău o reprezintă, în primul rând,
efervescenţa nocivă a spectacolului de început, când preotul
convertit devine, fără să vrea, vedetă de show prin biserici, se
îngâmfă, iar din această mândrie indusă şi injectată de
inconştienţa celor chemaţi să-l înveţe adevărata smerenie şi
pocăinţă, rezultă omul firesc, ratat şi dispreţuit.
Este interesant cum l-au vizitat şi l-au descoperit putrezind
în păcate... O astfel de cădere nu se face peste noapte. Cu
siguranţă că acest om s-a simţit folosit şi abandonat de fraţi
(după ce spectacolul convertirii sale s-a învechit, intrând în
scenă, probabil, altă „vedetă”), iar această stare de cădere, care a
intervenit în timp, a trecut neobservată o vreme, devenind astfel
dovada abandonării şi uitării practicate de bisericile noastre,
transformate în case de cultură şi săli de spectacol.
Trebuie să ne rugăm pentru aceste suflete. Trebuie să avem
credinţă că Dumnezeu nu anulează cu uşurinţă ceea ce ne-a
oferit tuturor prin Fiul Său pe Cruce. Trebuie să credem în
valoarea sfântă a Răscumpărării, semnată prin Testamentul
- 214 -
Naşterii din nou cu Sângele Domnului Isus Hristos. Această
pecete sfântă nu dispare din dreptul fratelui, chiar dacă acum
acesta încearcă să rupă legământul făcut. Duhul Sfânt nu
anulează cu uşurinţă această lucrare. Este nevoie de rugăciune şi
este nevoie de dialog sincer şi înţelept. Cu dragoste şi
perseverenţă, se va ridica şi va fi lumină pentru lucrarea lui
Dumnezeu. Cine l-a vizitat ieri? Dar astăzi?
[Copyright © 2013 www.contracurentului.com. Fostul preot s-a
stins din viaţă la scurt timp după cele întâmplate, fără să fi avut
parte de un program de reabilitare din partea bisericii sale. Nu a
fost însă părăsit cu totul. Ajutorul a venit din partea unui alt
preot ortodox, trecut şi el la neoprotestantism.]

REFLECŢII ASUPRA DECIZIEI CURŢII SUPREME


A STATELOR UNITE DE A LEGALIZA CĂSĂTORIA
ÎNTRE PERSOANE DE ACELAŞI SEX

Dragi prieteni, a trebuit să-mi acord timp ca să stau


deoparte, să mă gândesc bine şi să mă rog cu privire la decizia
Curţii Supreme a Statelor Unite de a legaliza căsătoria între
persoane de acelaşi sex în Statele Unite. Decizia Curţii Supreme a
Statelor Unite îmi întristează inima, aşa cum cred că întristează
inimile multora dintre voi. Cred, de asemenea, că întristează
inima lui Dumnezeu. Să fiu sincer, decizia nu m-a luat prin
surprindere, şi nici pe Domnul nu L-a luat prin surprindere.
Poate că eu sunt înclinat spre descurajare şi anxietate, dar ştiu că
Domnul nu este. El se află în control şi are pace. Vreau să vă
fac cunoscute câteva gânduri despre această chestiune, după ce
am stat un timp departe de furtuna mediei sociale.
Mai întâi de toate, legile omului nu anulează legile lui
Dumnezeu. Pentru mulţi din cultura noastră s-ar putea să le
anuleze, dar pentru creştinii care cred în Biblie nu le anulează.
Cred că decizia s-ar putea să influenţeze pe mulţi care erau
indecişi dacă să adopte homosexualitatea sau să accepte pe
deplin problemele specifice pentru persoanele LGBT. În loc să
vedem comunitatea LGBT (care îi include pe mulţi dintre cei
- 215 -
dragi ai noştri) ca fiind duşmanul nostru, ar trebui să-i vedem cu
ochii şi inima lui Isus se afla pe cruce, când a spus: „Tată, iartă-i,
că nu ştiu ce fac.” (Luca 23:34) Ei nu sunt duşmanul nostru.
Sunt bărbaţi şi femei făcuţi după chipul lui Dumnezeu, care nu
realizează impactul deplin a ceea ce fac, adoptă şi/sau
promovează. În ciuda durerii şi fricii pe care poate că le simţim
în inimă, haideţi să continuăm să rostim adevărul în dragoste
pentru cei pe care îi iubim şi care se luptă – şi acceptă – o largă
varietate de păcate. Amintiţi-vă, toţi suntem oameni şi ne
luptăm şi noi cu propriul nostru păcat.
În timp ce comunitatea LGBT şi susţinătorii ei sărbătoresc,
creştinii conservatori au intrat în ciclul întristării. Cei mai mulţi
nu sărbătoresc că li se freacă sare pe răni. Decizia are un sens
atât de diferit pentru ei, faţă de sensul pe care îl are pentru noi.
Ei sărbătoresc ceva ce văd ca libertate şi egalitate pentru nişte
oameni de mult timp discriminaţi. Să fiu sincer, pot să înţeleg şi
să le respect perspectiva şi bucuria, chiar dacă nu sunt de acord
cu ele. Creştinii conservatori sunt în doliu. Noi vedem aceasta
ca pe o adoptare naţională a păcatului, care are consecinţe atât
temporale, cât şi eterne. Nu ştiu dacă ei pot înţelege şi respecta
perspectiva aceasta, dar chiar dacă nu pot, noi ne putem strădui
să îi iubim.
Creştinii conservatori sunt, de asemenea, preocupaţi de
efectele pe termen lung ale deciziei asupra multor libertăţi pe
care le-am avut în Biserică în mod tradiţional. Există îngrijorări
cu privire la statutul scutirii de taxe al bisericilor şi altor
organizaţii religioase, ca şi ameninţări referitoare la statutul de
acreditare pentru universităţile creştine care nu acceptă în mod
deschis persoanele LGBT ca studenţi sau ca angajaţi. S-au impus
deja daune legale unei organizaţii religioase care oferea consiliere celor care
încercau să învingă atracţia faţă de persoanele de acelaşi sex şi restricţii
legale la consilierea minorilor pentru schimbarea orientării sexuale în
California, New Jersey şi Oregon. Cadrul legal pentru organizaţiile
creştine se schimbă, într-adevăr, în America.
În sfârşit, cum vom trăi acum? Trebuie să ne trăim viaţa
cum trebuia să o trăim şi până acum – conduşi de Duhul Sfânt
- 216 -
şi făcând tot ce putem ca să trăim pentru El. Trebuie să folosim
Biblia ca bază pentru fiecare aspect din viaţa noastră. Trebuie să
dăm formă caracterului creştin potrivit, să căutăm să învingem
provocările noastre personale şi să împărţim harul lui
Dumnezeu celor pe care El ni-i aduce în cale. Trebuie să-L
căutăm pe El, ca să înţelegem calea pe care o are El specific
pentru viaţa noastră. Trebuie să-i iubim pe alţii cu aceeaşi
dragoste pe care o are Isus pentru ei, indiferent de tipul de păcat
pe care îl practică. Toţi suntem nişte păcătoşi care au nevoie de
un Salvator.
Vă încurajez să vă acordaţi timp ca să staţi o vreme departe
de vârtejul mediei sociale, să recunoaşteţi orice temere, mânie şi
anxietate pe care le aveţi şi să vă îngăduiţi să fiţi înrădăcinaţi în
siguranţa şi adăpostul prezenţei lui Cristos. Acordaţi-vă timp ca
să auziţi inima Lui şi să primiţi tăria Lui.
În Cristos,
Dan Hitz, Director la Reconciliation Ministries din Michigan
[Dan Hitz, Reconciliation Ministries Newsletter for July 2015.
Copyright © 2015 Reconciliation Ministries. Tradus şi publicat
cu permisiune.]

SĂ PRIVIM ŢINTĂ LA ISUS!


DAN HITZ

Dragi prieteni,
Mulţi dintre voi aţi auzit ştirea că John Paulk, cofondator al
seriei de conferinţe Love Won Out lansată de Focus on the Family,
s-a întors la homosexualitate şi şi-a cerut public iertare pentru
implicarea lui în mişcarea foştilor homosexuali. Din nefericire,
faptul că şi-a cerut scuze şi decizia lui de a se întoarce la
homosexualitate sunt celebrate de mulţi din mass-media şi din
comunitatea homosexuală. Mai grav este că unii din Trupul lui
Cristos mai degrabă aplaudă autenticitatea şi onestitatea lui
John, în loc să-l cheme la pocăinţă. Este tragic. Apostolul Pavel
nu a onorat autenticitatea păcătoşilor. I-a chemat la pocăinţă şi

- 217 -
i-a avertizat cu privire la consecinţele eterne pe care le vor avea
de înfruntat.
În ciuda evenimentelor nefericite din cultura noastră, din
arena politică şi din Trupul lui Cristos, trebuie să privim ţintă la
Isus şi să umblăm în ascultare de El. Vor exista momente în
care noi, ca şi creştini, vom eşua să trăim o viaţă sfântă, iar harul
lui Isus Cristos va acoperi păcatul nostru; totuşi, Biblia conţine
avertizări serioase pentru cei care se identifică drept creştini şi
continuă să trăiască în păcate dorite, de care nu se pocăiesc –
heterosexual sau homosexual. Să ne menţinem toţi inimile
deschise şi predate lui Isus Cristos. Dacă păcătuim, să fim
prompţi în a ne pocăi şi în a continua predarea noastră faţă de
Cel care poate cu adevărat să ne transforme după chipul Său.
Să ne ţinem strâns de adevăratul har al lui Dumnezeu şi de
credincioşia cu care Isus Cristos ne vine în întâmpinare în
luptele pe care le purtăm. Când auzim despre câţiva lideri din
Trupul lui Cristos care s-au întors la păcatul lor, să ne amintim
de mult mai mulţi lideri care continuă să-I predea Lui ispitele
lor şi care primesc tăria Lui pentru a învinge păcatul care îi
definea cândva. Niciunul dintre noi nu este perfect şi toţi ne
luptăm uneori, dar slujim unui Mântuitor care este perfect şi
credincios ca să desăvârşească lucrarea pe care a început-o în
noi, în timp ce continuăm să ne ţinem tare de El.
Poţi citi informaţii mai specifice pe paginile de Facebook ale
Reconciliation Ministries şi Restored Hope Network. Acolo vei găsi
linkuri către răspunsuri date de Andrew Comiskey de la
Desert Stream Ministries; de Joseph Nicolosi, cofondator al
NARTH; de Frank Worthen, cofondator al Exodus şi
Restored Hope Network; şi de Jason Thompson de la
Portland Fellowship. Dacă te lupţi în umblarea ta şi ai nevoie să
procesezi gândurile care te frământă, contactează
Reconciliation Ministries prin e-mail la info@recmin.org sau telefonic
la (01)586.739.5114. Suntem aici ca să te ajutăm.
În Cristos,
Dan Hitz, Director la Reconciliation Ministries din Michigan

- 218 -
[Dan Hitz, Reconciliation Ministries Newsletter for May 2013.
Copyright © 2013 Reconciliation Ministries. Tradus şi publicat
cu permisiune.]

SCHIMBARE DE DIRECŢIE
VASILE LEŞ

Într-o lume atât de frământată şi o societate atât de divizată,


în care stresul şi zbuciumul sufletesc ating culmi nebănuite şi
neştiute decât în mod individual, de fiecare fiinţă umană, într-o
lume în care tot mai mulţi sunt debusolaţi, fără nicio direcţie,
asemănându-se cu o corabie împinsă încoace şi încolo, în
funcţie de anturaj, conjunctură de moment etc., într-o lume în
care tot mai mulţi au o direcţie greşită, purtând în sufletul lor
poveri imense, cu un impact devastator pentru ei, fără să ştie că
există o speranţă, apare Schimbare de direcţie.
Ea poate fi o rază de speranţă pentru cei ce nu mai au nicio
speranţă, demonstrând că şi alţii ca ei au reuşit, schimbând
direcţia, îi poate motiva să fie mai deschişi, adresându-se şi celor
ce doresc să-i ajute. Cartea poate fi un instrument util în mâna
celor ce se confruntă cu astfel de probleme şi a celor ce lucrează
cu ei, dar poate fi şi o motivaţie excelentă pentru o mai mare
implicare şi dăruire în lucrarea cu homosexualii. Biserica
creştină, în speţă bisericile evanghelice, sunt provocate să
acorde o mai mare importanţă acestui domeniu, implicându-se
în mod activ, oferind suport şi remediu pentru homosexuali.
Nu poţi să fii indiferent, când sufletul aproapelui tău este
zdrobit, şi să mergi ca preotul sau levitul mai departe, ignorând
sau acuzând, astupându-ţi urechile sau întorcându-ţi capul, nu
poţi să nu auzi gemetele şi plânsul şi să nu vezi rănile adânci.
Nu poţi înţelege imensitatea durerii decât atunci când îmbraci
haina durerii. Cu ce suntem eu şi cu tine diferiţi faţă de ei? Cu
nimic! Suntem în măsură noi să-i judecăm sau să-i acuzăm? Cu
siguranţă nu. Eu am păcatele mele, tu ai păcatele tale, ei au
păcatele lor. Este cineva fără păcat? Nu.

- 219 -
Am primit un telefon şi cel ce îmi vorbea plângea în hohote.
Am înţeles că nu mai putea suporta durerea şi că era hotărât ca
ziua aceea să fie ultima din viaţa lui. A închis telefonul, spunând
că nu mai poate vorbi, că nu are sens şi nu are rost, că oricum
pentru el totul se termină. Ai putea să fii indiferent? Cred că nu.
Deseori, sunt momente în viaţă când trebuie să faci o
schimbare. Poate ai apucat pe un drum greşit. Este momentul
să schimbi direcţia. „Destinul tău e să învingi, Când eşti căzut să
te ridici... Nu suntem aici statornici, O ţară avem şi ea e sus.”
Deci, schimbă direcţia către cer!
[Copyright © 2014 Vasile Leş. Publicat cu permisiune.
Vasile Leş este licenţiat în psihologie şi teologie pastorală
ecumenică la Universitatea din Bucureşti, a urmat cursurile
Institutului Biblic Român, are un masterat în Managementul
Organizaţiilor şi Resurselor Umane şi o formare în psihoterapie
de patru ani la Institutul Român de Psihoterapie Integrativă. Este
membru al Colegiului Psihologilor din România, al Institutului Român
de Psihoterapie Integrativă şi al Federaţiei Române de Psihoterapie. De
asemenea, este membru al Bisericii Penticostale „Maranata” din
Baia Mare şi activează în prezent în cadrul comunităţii
penticostale din Viena, unde s-a stabilit de curând. Este
căsătorit şi tatăl a doi copii. Poate fi contactat prin e-mail la
adresa psihoart@yahoo.com sau telefonic la numerele
43.69910134210 sau 0741.547161.]

SCHIMBAREA ESTE POSIBILĂ PRIN ISUS CRISTOS

Dragi prieteni,
Scriu newsletter-ul din luna aceasta cu inima grea. Cu
siguranţă, în ultima vreme războiul cultural în favoarea
homosexualităţii s-a declanşat. Teologia pro-homosexualitate a
câştigat susţinere în numeroase denominaţii şi organizaţii
creştine. Sub aparenţa toleranţei şi a harului, numeroase biserici
au renunţat la adevărurile fundamentale ale Scripturii. În loc să
rostească adevărul în dragoste pentru a confrunta păcatul, ele îi
încurajează pe cei care au nevoie de atingerea răscumpărătoare a
- 220 -
lui Cristos să accepte păcatul pentru care Cristos a murit ca să-i
elibereze.
Alte grupuri creştine au acceptat o versiune a harului fără
pocăinţă. Ele sugerează că Isus nu a murit pentru o modificare
comportamentală şi că Dumnezeu nu este mai mişcat de păcatul
nostru decât de faptele noastre bune. Ele uită că Isus a spus:
„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine,
să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.” (Matei 16:24) Unele grupuri
creştine spun că creştinii care au fost mântuiţi odată nu mai au
nevoie să-şi mărturisească păcatele lui Dumnezeu. Acest gen de
har se află în contradicţie cu 1 Ioan 1:6-9, unde citim: „Dacă
zicem că avem părtăşie cu El şi umblăm în întuneric, minţim şi
nu trăim adevărul. Dar dacă umblăm în lumină, după cum El
Însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui
Isus Cristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat. Dacă zicem că
n-avem păcat, ne înşelăm singuri şi adevărul nu este în noi.
Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne
ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.” Trebuie să fim
atenţi să nu schimbăm „în desfrânare harul Dumnezeului
nostru”. (Iuda 1:4)
Trebuie să ne ţinem tare de temeliile de bază ale credinţei
noastre creştine, care proclamă cu îndrăzneală: „Dumnezeu...
porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se
pocăiască.” (Fapte 17:30) Trebuie să ne ţinem tare de adevărul
scriptural din 1 Corinteni 6:9-11, care numeşte cu îndrăzneală
mai multe comportamente, inclusiv homosexualitatea, ca fiind
păcătoase; dar oferă şi speranţă prin Isus Cristos, declarând: „Şi
aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost
socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Cristos şi prin
Duhul Dumnezeului nostru.” Schimbarea este posibilă prin
puterea răscumpărătoare a lui Isus Cristos şi prin lucrarea Lui
împlinită pe cruce. Schimbarea este un proces. Vom continua să
avem ispite de partea aceasta a eternităţii, la fel ca Isus când era
aici, pe pământ. (Evrei 4:15) Lupta poate fi uneori feroce.
Câteodată pare a fi cu totul lipsită de speranţă – ca şi cum nu ne
vom schimba niciodată – dar în slăbiciunea noastră suntem
- 221 -
făcuţi tari. (Evrei 11:34) Suntem mai mult decât biruitori prin
Isus Cristos. (Romani 8:37)
În Cristos,
Dan Hitz, Director
Reconciliation Ministries din Michigan
[Dan Hitz, Reconciliation Ministries Newsletter for
April/May 2014. Copyright © 2014 Reconciliation Ministries.
Tradus şi publicat cu permisiune.]

SEMINAR PENTRU ÎNVINGEREA ÎNTĂRITURILOR

Seminarul include cinci ingrediente de bază din programul


Living Waters şi reprezintă o bună introducere în principalele
concepte ale ajungerii la plinătate sexuală şi relaţională prin
Isus Cristos. Seminarul tratează despre nevoia noastră de
pocăinţă şi vindecare şi ne încurajează să fim sinceri faţă de noi
înşine cu privire la luptele, rănile şi dorinţele noastre păcătoase,
cu privire la nevoia noastră de a avea lideri creştini de încredere
şi, în special, pe Domnul Însuşi. Temele şi profunzimea
instruirii pot fi ajustate pentru a împlini nevoile specifice ale
bisericii sau grupului care găzduieşte seminarul. Ingredientele
practice ale weekendului includ câteva ingrediente principale ale
programului Living Waters, şi anume închinare, instruire, mărturii
despre restaurare şi rugăciune la altar în grup mare. (Principalul
program Living Waters include petrecerea de timp într-un grup
mic, grupul mic nefiind inclus în acest seminar.)
Vineri
19:00-19:05 – Bine aţi venit!
19:05-19:35 – Închinare
19:35-19:45 – Explicaţie despre întărituri şi logistica
seminarului
19:45-19:50 – Mărturie despre vindecare prin conceptele
Living Waters
19:50-20:40 – Recunoaşterea nevoilor noastre – Explicaţie despre
domeniile păcatului şi durerii emoţionale în viaţa noastră pe
care am încercat să le „tratăm” prin păcat, ca şi nevoia de a fi
- 222 -
sinceri cu privire la adevărata noastră stare şi de a accepta
realitatea luptei noastre
20:40-21:00 – Rugăciune la altar
Sâmbătă
9:00-9:30 – Închinare
9:30-10:15 – Vindecarea rănii produse de mamă/tată – Explicaţie
despre efectele potenţiale ale rănirii parentale în viaţa noastră şi
despre cum poate Domnul să aibă grijă de noi ca un părinte, în
domeniile în care avem nevoie
10:15-10:35 – Rugăciune la altar
10:35-10:45 – Pauză
10:45-11:30 – Vindecarea de abuz – Explorarea efectelor
abuzului sexual şi a procesului de vindecare
11:30-12:00 – Rugăciune la altar
12:00-13:30 – Prânzul
13:30-14:15 – Iertarea – Explorarea procesului iertării celor
care ne-au rănit, inclusiv a consecinţelor neiertării şi a
concepţiilor greşite despre iertare
14:15-14:35 – Rugăciune la altar
14:35-14:50 – Pauză
14:50-14:00 – Colectă
15:00-15:45 – Crucea şi mărturisirea – Explicarea procesului
biblic de mărturisire a păcatelor noastre lui Cristos şi de primire
a iertării oferite de El. Participanţii au oportunitatea de a-şi
mărturisi păcatele echipei misiunii şi de a primi iertarea şi
curăţirea de la Cristos.
14:45-16:05 – Rugăciune la altar
16:05-16:15 – Scurt raport despre seminar, cu o reluare a prezentării
punctelor principale
[Overcoming Strongholds Rough Outline. Copyright © 2011
Reconciliation Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune.]

- 223 -
SFATURI PENTRU VESTIREA EVANGHELIEI
ROBBI KENNEY

Vezi o persoană, nu un homosexual!


Nu suntem o campanie de curăţire; suntem ambasadori ai
dragostei. Cum te-ai apropia de cineva cu privire la care simţi că
are nevoie de Hristos? Cartea lui Paul Little, How to Give Away
Your Faith [Cum să-ţi faci cunoscută credinţa], este bine de citit
pentru a găsi idei. În ochii lui Dumnezeu nu este nimic special
cu privire la homosexualitate ca păcat. Nu te lăsa orbit de ea.
Homosexualii caută dragoste, la fel ca oricine altcineva.
Isus Hristos este răspunsul pentru nevoia lor.
Aminteşte-ţi că Evanghelia înseamnă „veste bună”!
Asigură-te că prezinţi un Mântuitor, nu un cod de etică. Isus
este o Persoană reală, nu o filozofie de viaţă. Nu fi atât de
preocupat de un anumit păcat. Dumnezeu vrea să răscumpere
întreaga persoană, nu doar sexualitatea sa.
Să ştii ce oferi!
Îl oferi pe Isus Hristos ca Domn şi Mântuitor. Nu oferi
heterosexualitatea. Este o diferenţă între a fi homosexual şi a
avea un comportament homosexual. Când un om se dedică lui
Hristos, trebuie să fie de acord cu Dumnezeu că un
comportament homosexual este păcat. Iniţial tu oferi puterea de
a ajunge la abstinenţă faţă de comportamentul homosexual –
dar sentimentele nu se vor schimba peste noapte. Aceasta va
veni cu timpul, odată aportul plin de grijă al prietenilor şi cu
supunerea sa permanentă faţă de Hristos.
Iubeşte activ acel om!
Cuvintele pot fi atât de seci. Demonstrează-ţi dragostea
ascultând, telefonând, confruntând când este necesar, stând
împreună în biserică. Dragostea este un verb.
Nu-ţi fie teamă să auzi nişte detalii „crude”!
Unii nu ştiu cum să se exprime altfel decât în limbajul
străzii. Ascultă cu dragoste şi răspunde, în timp ce cauţi sfatul
lui Isus.

- 224 -
Iubeşte-l acolo unde se găseşte!
Nu-ţi fie teamă să spui „Te iubesc.” Nu-ţi fie teamă să-l
îmbrăţişezi, să-l atingi, să-i ţii mâinile în rugăciune. Toţi avem
nevoie de afirmarea fizică a dragostei din partea cuiva.
Atingerea nu este sexuală, este iubitoare. Homosexualii au
nevoie să înveţe despre afecţiune în afara implicării sexuale. Nu
te vor viola. Dacă intenţiile tale sunt înţelese greşit explică-te,
dar nu da înapoi.
Fă-ţi cunoscută viaţa!
Mulţi dintre cei care vin din mediul homosexual sunt
surprinşi să realizeze că şi „tipii obişnuiţi” se luptă cu ispita
sexuală, cu singurătatea, respingerea, rănirea etc. Aceasta îi ajută
să aibă o perspectivă corectă asupra propriei vieţi.
Prezintă întreaga Evanghelie!
Isus vrea să-i elibereze de minciună, amărăciune, răzvrătire
şi mai adaugă tu de ce anume. Comportamentul homosexual şi
fantezia homosexuală sunt doar o parte a problemei. Nu face
din homosexualitate punctul central al relaţiei voastre. Deşi nu
ar trebui să-ţi fie teamă să vorbeşti despre problema
homosexualităţii, aminteşte-ţi că există multe alte domenii în
viaţa prietenului tău despre care puteţi discuta. Şi lasă-l să-L
vadă pe Isus, răspunsul la toate păcatele lui.
Fă-i cunoscute versete ca 1 Corinteni 6:11 („şi aşa eraţi unii
dintre voi...”), ca şi mărturiile celor care au părăsit
homosexualitatea. „Credinţa vine în urma auzirii...”
(Romani 10:17)
[Extras din Robbi Kenney, Tips for Sharing the Gospel.
Copyright © Robbi Kenney. Tradus şi publicat cu permisiune.]

STUDIU DE CAZ: SIMON

Vă prezint un studiu de caz fictiv la care să vă gândiţi...


Simon este conducător într-o biserică locală. Este creştin de
douăzeci de ani şi un membru respectat al comunităţii. A fost
vocal împotriva homosexualităţii când biserica lui a făcut
campanie împotriva atitudinii consiliului local în favoarea
- 225 -
„drepturilor gay”. Pare să fie fericit în căsătorie, iar soţia lui este
creştină. Au patru copii. Slujba lui Simon în tehnologia
calculatorului îl duce ocazional în străinătate. Are
patruzeci şi patru de ani.
„Simt că înnebunesc! Dacă nu vorbesc curând cu cineva...
Pur şi simplu, nu ştiu ce voi face. Este ceva despre care nimeni
nu ştie nimic. Cred că vă va uimi. Vedeţi...
Când m-am căsătorit, soţia mea ştia că fusesem implicat în
relaţii homosexuale. Totul aparţinea trecutului şi eram foarte
îndrăgostiţi. Nu am sentimente sexuale puternice pentru alte
femei, dar Irene şi cu mine ne-am bucurat întotdeauna de o
relaţie sexuală bună.
Aflându-mă într-o călătorie de afaceri în Olanda, chiar
m-am simţit deprimat. Presiunea de la serviciu şi singurătatea
păreau a fi prea mult pentru mine. Am rătăcit pe străzile din
Amsterdam şi am căzut în păcat cu un tip care chiar arăta foarte
bine, pe care l-am întâlnit într-un bar. Bănuiesc că vă şochează.
Nu încerc să mă scuz. M-am simţit îngrozitor după, dar el era
atât de iubitor şi afectuos! La început m-am gândit că-mi voi
putea controla sentimentele sexuale. A existat ceva în acea
situaţie care mi s-a părut palpitant. Nu am vrut, dar am făcut-o.
Nu acela a fost sfârşitul. De multe ori, în călătoriile mele, am
descoperit că pentru mine ispita de a agăţa din nou un bărbat
era foarte dificil de îndurat. M-am luptat şi m-am luptat, dar în
ciuda câtorva biruinţe, adesea am căzut. Nu aveam aceleaşi
probleme în Anglia, ci doar când mergeam în străinătate.
Nimeni nu ştie nimic despre asta. Până acum.
Ce este mai rău acum vine. M-am dus să fac un test pentru
SIDA. Sunt seropozitiv. O parte din mine îşi doreşte să nu mă
fi dus. O parte din mine îşi doreşte să mă fi aruncat sub un
roţile unui autobuz. Poate voi avea curajul să o fac! Pur şi
simplu, nu ştiu ce să fac! Va trebui să-i spun soţiei mele? Va fi
devastator pentru ea! Ar putea fi şi ea infectată... Poate şi cel
mai mic copil al nostru? Poate ar trebui doar să mă rog pentru
vindecare? Cum mă va vindeca Dumnezeu după tot ce am
făcut? Ce ipocrit sunt! Simt doar că vreau să scap... Să pretind
- 226 -
că nimic din acest coşmar nu s-a întâmplat cu adevărat. Poate că
mă voi trezi şi voi descoperi că nu este adevărat.”
Simon a fost crescut de un unchi şi o mătuşă. A fost
conceput ca rezultat al unei relaţii întâmplătoare şi nu şi-a
cunoscut niciodată tatăl. Se pare că tatăl lui nu ştie de existenţa
sa.
Mama lui a murit la naştere, iar medicii nu s-au aşteptat ca
Simon să trăiască. A petrecut un timp în incubator.
Prin rugăciune, s-a descoperit că bebeluşul simţea că nu
avea dreptul să se afle în viaţă. Simţea aproape că trebuia să
câştige dreptul de a se naşte. S-ar părea că mama lui s-a aflat sub
un stres considerabil şi că era plină de vinovăţie pe când era
însărcinată cu Simon. Poate că, în secret, a încercat să-l
avorteze.
Relaţia lui cu mătuşa şi unchiul său, care erau, în ceea ce îl
privea pe el, părinţii lui, părea foarte bună. Era conştient că
amândoi îl iubeau şi a avut parte de afecţiune şi susţinere, deşi
îşi aminteşte că unchiul lui era plecat de acasă destul de des.
A fost un copil destul de singuratic. Deşi avea câţiva
prieteni, adesea simţea că trebuia să le câştige prietenia şi
obişnuia să încerce să le facă pe plac, având asta în minte. Anii
adolescenţei au fost dificili pentru el şi o mulţime de prieteni de
ai lui au plecat la universitate. El nu s-a dus la colegiu până a
trecut de douăzeci de ani, iar acolo a experimentat prima dată
homosexualitatea. În drum spre casă, trecea pe lângă un loc
unde se întâlneau homosexualii şi s-a întors acolo de câteva ori.
Apoi a devenit creştin şi a devenit atât de implicat în activitatea
creştină, încât homosexualitatea a încetat să fie o problemă prea
mare. A avut o experienţă de convertire destul de dramatică.
De obicei este atras de bărbaţi maturi, bine clădiţi şi cu o
personalitate puternică.
[Case study: Simon. Copyright © True Freedom Trust. Tradus
şi publicat cu permisiune. Organizaţia poate fi contactată la
adresa: True Freedom Trust, 75 Albion Street, Birkenhead,
CH41 5LS, United Kingdom, telefon: (44)0151.653.0773, site:
www.truefreedomtrust.co.uk.]
- 227 -
ŞAPTE LUCRURI PE CARE AŞ VREA SĂ LE
RECUNOASCĂ SUSŢINĂTORII HOMOSEXUALITĂŢII
BOB DAVIES

1. Aş vrea să recunoască că mulţi oameni nu sunt fericiţi cu


homosexualitatea sau lesbianismul lor, iar conflictul lor este interior, bazat
pe convingeri religioase şi morale legitime, inteligente – nu doar rezultatul
unei aşa-numite societăţi „homofobe”, care îi face să se simtă vinovaţi pe cei
care nu se conformează unei etici heterosexuale.
Încetaţi să aruncaţi cu etichete ieftine, inexacte, precum
„homofobie internalizată”, pentru a ne explica motivele.
2. Aş vrea să recunoască că homosexualii şi lesbienele pot să aibă
parte de o schimbare semnificativă în sentimentele şi dorinţele lor sexuale,
chiar dacă poate că nu vor fi niciodată complet heterosexuali în gândurile şi
sentimentele lor sexuale.
Fiţi suficient de oneşti ca să recunoaşteţi că o astfel de
schimbare este semnificativă şi autentică, chiar dacă nu este
completă.
3. Aş vrea să recunoască că mulţi foşti homosexuali au găsit mai
multă pace şi satisfacţie după ce au părăsit stilul de viaţă homosexual sau
lesbian, decât au avut vreodată când îşi acceptau homosexualitatea.
Nu toţii „foştii homosexuali” se simt mizerabil, complotând
cum să-şi împlinească în secret poftele homosexuale fără a fi
prinşi.
4. Aş vrea să recunoască că mulţi foşti homosexuali şi multe foste
lesbiene au parte de o bucurie adevărată în căsnicie.
Cei mai mulţi foşti homosexuali şi cele mai multe foste
lesbiene nu se căsătoresc din încercarea zadarnică de a „scăpa”
de homosexualitate, ci ca o consecinţă firească a rezolvării
acestei probleme din viaţa lor.
5. Aş vrea să recunoască că toţi oamenii au la fel de mult dreptul de
a urmări un stil de viaţă heterosexual, precum au ei dreptul de a urmări
homosexualitatea.
Foştii homosexuali şi fostele lesbiene nu ar trebui să fie
hărţuiţi şi criticaţi aspru de către comunitatea homosexuală. Dar
nu am auzit niciodată vreun lider homosexual sau vreo lideră
- 228 -
lesbiană vorbind împotriva violenţei (precum ameninţări cu
bomba şi abuz fizic/verbal) pe care unii o perpetuează
împotriva misiunilor foştilor homosexuali.
6. Aş vrea să înceteze să pună semnul egal între decizia noastră de a
părăsi homosexualitatea şi „ura” şi „bigotismul” împotriva
homosexualilor şi lesbienelor.
Nu-i urâm pe homosexuali; pur şi simplu, dorim să trăim
liberi de homosexualitate. Nu puneţi etichete răutăcioase pe
motivele noastre. Asta înseamnă să fiţi plini de judecată şi
nedrepţi.
7. Aş vrea ca liderii religioşi să recunoască că aprobarea şi
promovarea de către ei a monogamiei homosexuale este o faţadă.
Mulţi – probabil cei mai mulţi – bărbaţi şi femei implicaţi în
parteneriate pe termen lung nu sunt monogami din punct de
vedere sexual, dar bisericile homosexuale nu-şi disciplinează
membrii pentru comiterea de „adulter” în afara „căsătoriei
homosexuale”. Nici nu-i disciplinează pe homosexualii şi pe
lesbienele care fac sex înainte de a intra într-o „uniune sfântă”
cu partenerul sau partenera lor.
[Bob Davies, Seven Things I Wish the Pro-gays Would Admit.
Copyright © 1999 Bob Davies. Tradus şi publicat cu
permisiune. Bob este coautorul a trei cărţi: Coming Out of
Homosexuality (1993, cu Lori Rentzel), Someone I love Is Gay (1996,
cu Anita Worthen) şi Portraits of Freedom (2001, cu Lela Gilbert).]

TRECERE ÎN REVISTĂ A TEOLOGIEI


PRO-HOMOSEXUALITATE
JOE DALLAS

Confesiuni importante ordinează homosexuali, preoţi şi


clerici prezidează nunţi între persoane de acelaşi sex, biserici
invadate de activişti homosexuali gălăgioşi, dezbateri despre
homosexualitate scindează bisericile. Cine ar fi bănuit că vom
ajunge la un asemenea moment în istoria Bisericii?
Teologia pro-homosexualitate este, în mare parte, similară
filozofiei mai cuprinzătoare a drepturilor pentru homosexuali,
- 229 -
prin faptul că ea caută legitimizarea – nu doar tolerarea –
homosexualităţii. Vorbitorii homosexuali nu au făcut niciun
secret din faptul că acesta este ţelul lor în cultura seculară;
activistul Jeff Levi a spus-o clar la Clubul Naţional de Presă, cu
prilejul marşului pentru drepturile homosexualilor de la
Washington: „Nu mai cerem doar dreptul la intimitate şi
protecţia faţă de rău. Avem, de asemenea, dreptul – precum au
deja heterosexualii americani – să vedem că guvernul şi
societatea susţin viaţa pe care o ducem. Până ce relaţiile noastre
nu vor fi recunoscute de lege – în legi privind taxele şi în
programe ale guvernului pro-homosexualitate – nu vom fi
dobândit egalitatea în societatea americană.”[1]
Dar teologia pro-homosexualitate mai face un pas în faţă,
redefinind homosexualitatea ca fiind predestinată de Dumnezeu
şi permisă din punct de vedere moral: „Am învăţat să accept şi
chiar să celebrez orientarea mea sexuală, ca pe un alt dar bun al
lui Dumnezeu”, spune autorul homosexual Mel White.[2]
Când Dumnezeu este văzut ca susţinând ceea ce a interzis
deja în mod clar, atunci se pune în scenă, cu îndrăzneală, un
travesti religios. Confruntarea este necesară, deoarece teologia
pro-homosexualitate ne cere să-i susţinem pe creştinii
mărturisitori în păcatul lor, când din punct de vedere biblic ni se
cere să facem exact contrariul.
Teologia pro-homosexualitate este o mare amăgire – o
reconciliere seducătoare, făcută la comandă, pentru a se potrivi
creştinului care se luptă cu ispite homosexuale şi care are în
vedere un compromis. Unii, care îşi spun creştini homosexuali,
este posibil să fie cu adevărat înşelaţi ca să o accepte; alţii s-ar
putea să fie pur şi simplu răzvrătiţi. Ce îi împinge să creadă o
minciună, nu putem spune. Ceea ce ştim însă este că această
teologie este falsă. Dar când spunem aceasta, este nevoie să o
facem într-un spirit potrivit. Când răspundem teologiei
pro-homosexualitate, o facem ca nişte păcătoşi care se apropie
de alţi păcătoşi, nimic mai mult. Reverendul Andrew Aquino de
la Columbus Baptist Association, a exprimat aceasta perfect:

- 230 -
„Mesajul meu pentru cel homosexual este: «Te iubim. Vino şi
luptă-te cu noi împotriva păcatului. Nu-i ceda!»”[3]
Teologia pro-homosexualitate pe scurt
Ce cred exact „creştinii homosexuali” şi cum au ajuns să
accepte aşa ceva? Este mai uşor de răspuns la prima întrebare,
decât la a doua. Să explici ce crede un grup nu este greu. Să
explici cum de a ajuns să creadă, este altceva.
Nu putem citi minţile sau motivele altora. Acesta este, sunt
sigur, un motiv pentru care Isus ne-a avertizat împotriva
judecării. (A se vedea Matei 7:1.) Putem fi siguri că în ele însele,
învăţăturile sunt false; de ce le-au acceptat oamenii, este ceva ce
nu putem dovedi într-un fel sau altul. Totuşi, Biblia oferă
indicii, iar mărturiile membrilor mişcării creştine homosexuale
sunt, de asemenea, lămuritoare – ajutându-ne să înţelegem ce
crede mişcarea creştină homosexuală şi ce factori personali şi
spirituali este posibil să le fi influenţat convingerile.
Teologia pro-homosexualitate este punctul forte al mişcării
„creştine homosexuale” (care este compusă din confesiuni
întregi, precum Părtăşia Universală a Bisericilor Comunităţii
Metropolitane, ca şi din grupuri de presiune în interiorul
confesiunilor importante), după cum crezul atanasian şi cel de la
Niceea sunt fundamentul celor mai multe convingeri
protestante.[4] Mişcarea este diversă; unii vorbitori ai ei – preotul
episcopalian Robert Williams şi episcopul John Shelby Spong,
de exemplu, promovează cu emfază idei flagrant eretice. Dar
cele mai multe grupări din mişcarea creştină homosexuală
subscriu în aparenţă la teologia tradiţională. (Declaraţia de
Credinţă a Bisericilor Comunităţii Metropolitane, de exemplu, se
bazează pe crezul apostolilor şi pe cel de la Niceea.)[5]
Deşi teologia pro-homosexualitate susţine că are o bază
teologică conservatoare, ea include adăugiri şi revizuiri la etica
de bază tradiţională. În primul rând, homosexualitatea este
văzută ca predestinată de Dumnezeu. Ca atare, ea este văzută ca
fiind la acelaşi nivel cu heterosexualitatea. Autorul homosexual
Mel White arată, cu destulă acurateţe, că „dacă nu realizezi

- 231 -
această premisă (că Dumnezeu a creat homosexualitatea), atunci
căsătoriile homosexuale par ridicole, dacă nu chiar nebuneşti”.[6]
Dar pentru ca homosexualitatea să fie văzută ca fiind creată
de Dumnezeu, este nevoie ca înţelegerea tradiţională despre ea
să fie discreditată. Ceea ce se face în patru moduri de bază în
mişcarea „creştină homosexuală”.
1. Pentru prejudecata împotriva homosexualilor se pune
vina pe modul în care cei mai mulţi creştini înţeleg referinţele
biblice care se referă la ea. Fondatorul
Bisericilor Comunităţii Metropolitane, reverendul Troy Perry, afirmă
în scrierile lui: „Pentru a-i condamna pe homosexuali, multe
confesiuni au citit şi au interpretat Biblia în mod intenţionat
greşit, pentru a-şi satisface preferinţele personale.”[7] Astfel,
conform lui Perry şi altora, nu numai că cei mai mulţi creştini
greşesc, dar mulţi sau cei mai mulţi creştini greşesc intenţionat –
citind deliberat în Biblie prejudecăţile lor împotriva
homosexualilor.
2. White merge chiar mai departe, afirmând că lideri
importanţi din comunitatea creştină – Jerry Falwell,
James Kennedy şi Pat Robertson – iau atitudine publică
împotriva mişcării drepturilor pentru homosexuali de dragul
strângerii de fonduri şi al creşterii propriei vizibilităţi.[8] Punerea
la îndoială a motivelor liderilor conservatori şi a numeroase
confesiuni face mai uşoară subaprecierea obiecţiilor lor bazate
pe Biblie împotriva homosexualităţii. Nu este de mirare că o
astfel de tactică este atât de obişnuită în mişcarea „creştină
homosexuală”.
3. Alţii din cadrul mişcării susţin că versetele pe care le
înţelegem ca reprezentând o condamnare la homosexualitate, au
fost de fapt interpretate greşit. Conform acestei perspective,
Biblia ar trebui să fie luată literal, în limba ei originară; problema
cu cei mai mulţi creştini, spun ei, este că nu cunosc destul de
bine greaca şi ebraica Bibliei, ca să realizeze că traducerile
moderne despre homosexualitate sunt greşite.
4. O altă afirmaţie pe care o fac teoreticienii
pro-homosexualitate este că versetele din Biblie (Levitic 18:22 şi
- 232 -
20:13, Romani 1:26-27, 1 Corinteni 6:9-10, 1 Timotei 1:9-10)
care par să interzică homosexualitatea, au fost de fapt scoase
din contextul înţelesului lor originar sau se aplicau doar culturii
existente pe vremea când au fost scrise.
(Profesorul Robin Scroggs de la Union Theologival Seminary, de
exemplu, afirmă: „Judecăţile biblice cu privire la
homosexualitate nu sunt relevante pentru dezbaterea din zilele
noastre.”[9])
Note
[1]
Din discursul lui Jeff Levi la Clubul Naţional de Presă din
timpul mitingului de la Washington din 1987, citat în Shadow in
the Land, Dannemeyer, William (San Francisco: Ignatious Press,
1989), p. 86.
[2]
Mel White, Stranger at the Gate (New York: Simon şi
Schuster, 1994), p. 311.
[3]
Gays and the Church, emisiune specială ABC World News
Tonight, 28 februarie 1996.
[4]
A se vedea Hank Hanegraff, Christianity in Crises
(Eugene: Harvest House, 1993), p. 317, pentru rolurile pe care
ambele crezuri le joacă în fundamentul creştinismului.
[5]
Troy Perry, Don’t Be Afraid Anymore (New York:
St. Martin’s Press, 1990), p. 342.
[6]
Randy Frame, Seeking a Right to the Rite,
Christianity Today, 4 martie 1996, Vol. 40, Nr. 3, p. 66.
[7]
Perry, p. 39.
[8]
Perry, p. 39.
[9]
Robin Scroggs, The New Testament and Homosexuality
(Philadelphia: Fortress Press, 1983), p. 127.
[Joe Dallas, Pro-Gay Theology Overview. Copyright ©
Joe Dallas. Tradus şi publicat cu permisiune. Articolul în limba
engleză este publicat pe site-ul www.dennisjernigan.com.]

- 233 -
ŢĂRI CARE AU LEGALIZAT CĂSĂTORIA
HOMOSEXUALĂ ŞI DENOMINAŢII CREŞTINE
CARE APROBĂ CĂSĂTORIA HOMOSEXUALĂ

Ţări care au legalizat căsătoria homosexuală


Danemarca a fost prima ţară care a recunoscut relaţia legală
între persoane de acelaşi sex, recunoscând „parteneriatele
înregistrate” în 1989. În 2001, Olanda a devenit prima ţară care
a permis căsătoria între persoane de acelaşi sex. De atunci
căsătoriile între persoane de acelaşi sex au fost permise şi sunt
reciproc recunoscute în Belgia (2003), Spania (2005), Canada
(2005), Africa de Sud (2006), Norvegia (2009), Suedia (2009),
Portugalia (2010), Islanda (2010), Argentina (2010), Danemarca
(2012), Brazilia (2013), Franţa (2013), Uruguay (2013), Noua
Zeelandă (2013), Regatul Unit (2014), Luxemburg (2015),
Statele Unite (2015), Irlanda (2015) şi Columbia (2016).
Căsătoria între persoane de acelaşi sex urmează să devină legală
în Finlanda la 1 martie 2017. În Mexic, căsătoria între persoane
de acelaşi sex se încheie într-un număr de state şi este
recunoscută în toate cele 31 de state. În Nepal recunoaşterea sa
a fost mandatată judiciar, dar nu a fost încă legiferată.
Ţări care au legalizat parteneriatele civile homosexuale
Statutul de uniune civilă, parteneriat civil, parteneriat
domestic, parteneriat înregistrat, parteneriat neînregistrat,
coabitare neînregistrată oferă anumite beneficii legale care
aparţin căsătoriei. Din iunie 2016, ţările care au o formă
alternativă de recunoaştere legală pentru cuplurile de acelaşi sex,
alta decât căsătoria, la nivel naţional sunt: Regatul Unit (Irlanda
de Nord, Jersey şi Gibraltar), Elveţia, Germania, Italia, San
Marino, Liechtenstein, Croaţia, Slovenia, Republica Cehă,
Ungaria, Grecia, Cipru, Andorra, Estonia, Israel, Chile, Costa
Rica, Ecuador, Australia, Japonia (diferite oraşe) şi Taiwan
(unele districte şi oraşe). Malta are uniuni civile cu aceleaşi
drepturi şi responsabilităţi precum căsătoria, diferenţa fiind doar
de denumire. În plus, 13 ţări care au căsătoria legală între
persoane de acelaşi sex, au şi o formă alternativă de
- 234 -
recunoaştere legală a cuplurilor de acelaşi sex: Regatul Unit,
Belgia, Olanda, Portugalia, Spania, Finlanda, Franţa,
Luxemburg, Argentina, Brazilia, Columbia, Africa de Sud şi
Uruguay. O astfel de formă alternativă este legală şi în diferite
părţi din Statele Unite (California, Hawaii, Illinois, New Jersey,
Nevada, Oregon şi Wisconsin).
Denominaţii protestante şi evanghelice din Europa
care aprobă căsătoria homosexuală sau uniunile
homosexuale
Biserica Evanghelică Luterană a Islandei (Church of Iceland),
Biserica Evanghelică Luterană a Finlandei (Evangelical Lutheran
Church of Finland; denominaţia permite celebrarea uniunilor
civile homosexuale), Bisericile Germane Luterane, Reformate şi Unite
din Biserica Evanghelică din Germania (German Lutheran,
Reformed and United Churches in Evangelical Church in
Germany), Biserica Luterană Evanghelică din Geneva, Elveţia
(Evangelical Lutheran Church in Geneva), Biserica Evanghelică din
Confesiunea Augsbur, Austria (Evangelical Church of the
Augsburg Confession in Austria), Biserica Evanghelică Luterană din
Italia (Lutheran Evangelical Church in Italy), Biserica Evanghelică
Luterană din Croaţia (Evangelical Church in Croatia), Biserica
Protestantă Unită a Franţei (United Protestant Church of France),
Biserica Protestantă Unită din Belgia (United Protestant Church in
Belgium), Biserica Reformată Unită din Marea Britanie (United
Reformed Church), Bisericile Refomate Elveţiene din Biserica
Reformată a Elveţiei (Swiss Reformed Churches in Swiss
Reformed Church), Biserica Protestantă din Olanda (Protestant
Church in the Netherlands), Biserica Danemarcei (Church of
Denmark), Biserica Norvegiei (Church of Norway), Biserica Suediei
(Church of Sweden), Biserica Angliei (Church of England;
permite preoţi transgenderi; unele biserici permit
binecuvântarea căsătoriilor homosexuale şi parteneriatele civile
pentru preoţii homosexuali, iar în anul 2010 denominaţia a
acordat drepturi depline la pensie preoţilor care încheiaseră
parteneriate civile homosexuale), Biserica din Ţara Galilor
(Church in Wales; majoritatea bisericilor susţin căsătoria
- 235 -
homosexuală, iar denominaţia permite preoţilor homosexuali să
încheie parteneriate civile), Biserica Scoţiei (Church of Scotland;
denominaţia a votat ca pastorii homosexuali să încheie căsătorii
homosexuale), Quakerii Britanici (British Quakers), Biserica
Metodistă a Marii Britanii (Methodist Church of Great Britain;
bisericile au permisiunea de a binecuvânta căsătoriile
homosexuale), Uniunea Bisericilor Metodiste şi Waldesiene din Italia
(Union of Methodist and Waldensian Churches), Biserica
Episcopală Scoţiană (Scottish Episcopal Church), Biserica Irlandei
din Regatul Unit (Church of Ireland, UK), Biserica Prezbiteriană
Independentă a Irlandei (Non-subscribing Presbyterian Church of
Ireland), Biserica Penticostală Susţinătoare Internaţională din Portugalia
(Affirming Pentecostal Church International, Portugal), Biserica
Penticostală Susţinătoare Internaţională din Ţara Galilor (Affirming
Pentecostal Church International, Wales), Biserica Penticostală
Susţinătoare Internaţională din Portugalia (Affirming Pentecostal
Church International), Biserica Penticostală Susţinătoare
Internaţională din Albania (Affirming Pentecostal Church
International, Albania)
Denominaţii catolice din Europa care aprobă căsătoria
homosexuală
Vechea Biserică Catolică Austriacă, Germană, Elveţiană şi
Olandeză (Austrian, German, Swiss and Dutch Old Catholic
Church), Comuniunea Catolică Ecumenică Austriacă, Belgiană,
Olandeză şi Poloneză (Austrian, Belgium, Netherlands and Poland
Ecumenical Catholic Communion), Vechea Biserică Catolică din
Austria, Germania, Olanda şi Elveţia (Old Catholic Church in
Austria, Germany, the Netherlands, and Switzerland)
Denominaţii protestante şi evanghelice din SUA care
aprobă căsătoria homosexuală
Biserica Evanghelică Anglicană din America (Evangelical
Anglican Church In America), Biserica Evanghelică Luterană din
America (Evangelical Lutheran Church in America), Biserica
Prezbiteriană din Statele Unite (Presbyterian Church, USA), Biserica
Reformată din America (Reformed Church in America; pastorii
homosexuali pot sluji în biserică dacă sunt ordinaţi într-o altă
- 236 -
denominaţie, iar unele biserici permit căsătoria homosexuală),
Biserica Episcopală din Statele Unite (Episcopal Church, United
States), Biserica Episcopală Progresistă (The Progressive Episcopal
Church), Asociaţia Naţională a Bisericilor Creştine Congregaţionale
(National Association of Congregational Christian Churches;
denominaţia permite bisericilor să decidă), Biserica Menonită din
Statele Unite (Mennonite Church USA; denominaţia permite
bisericilor să decidă), Biserica Creştină – Discipolii lui Cristos
(Christian Church – Disciples of Christ), Biserica Comunităţii
Metropolitane (Metropolitan Community Church), Reţeaua
Evanghelică (The Evangelical Network), Alianţa Creştină
Progresistă (Progressive Christian Alliance), Biserica Penticostală
Susţinătoare Internaţională (Affirming Pentecostal Church
International), Penticostalii Internaţionali Reconcilianţi (Reconciling
Pentecostals International), Alianţa Globală a Penticostalilor
Apostolici Susţinători (Global Alliance of Affirming Apostolic
Pentecostals), Alianţa Baptiştilor (Alliance of Baptists), Bisericile
Baptiste Americane (American Baptist Churches; denominaţia
permite bisericilor să decidă), Părtăşia Baptistă Cooperantă
(Cooperative Baptist Fellowship; denominaţia permite
bisericilor să decidă), Asociaţia Baptiştilor Primitori şi Susţinători
(Association of Welcoming and Affirming Baptists)
Denominaţii catolice din Statele Unite care aprobă
căsătoria homosexuală
Biserica Catolică Apostolică din America de Nord (Catholic
Apostolic Church in North America), Comuniunea Bisericilor
Catolice Sinodale (Communion of Synodal Catholic Churches),
Biserica Catolică Ecumenică (Ecumenical Catholic Church),
Comuniunea Catolică Ecumenică (Ecumenical Catholic
Communion), Biserica Catolică Euharistică (Eucharistic Catholic
Church), Biserica Catolică Evanghelică (Evangelical Catholic
Church), Biserica Creştină Catolică Independentă (Independent
Catholic Christian Church), Vechea Biserică Catolică (Old Catholic
Church), Vechea Biserică Catolică de Rit Carismatic (Old Catholic
Church-Charismatic Rite), Biserica Catolică Unită (United
Catholic Church)
- 237 -
Denominaţii ortodoxe din Statele Unite care aprobă
căsătoria homosexuală
AXIOS – Creştinii Răsăriteni şi Ortodocşi Homosexuali şi Lesbiene
(AXIOS – Eastern and Orthodox Gay and Lesbian Christians),
Biserica Ortodoxă Incluzivă (Inclusive Orthodox Church), Biserica
Greacă Ortodoxă Independentă a Statelor Unite (Independent Greek
Orthodox Church of the United States)
Denominaţii protestante din Canada care aprobă
căsătoria homosexuală
Biserica Evanghelică Luterană din Canada (Evangelical Lutheran
Church in Canada), Biserica Anglicană a Canadei (Anglican
Church of Canada), Biserica Menonită din Canada (Mennonite
Church Canada; denominaţia permite bisericilor să decidă)
Denominaţii protestante şi evanghelice din America
Latină care aprobă căsătoria homosexuală
River Plate din Argentina (Evangelical Methodist Church in
Argentina), Biserica Evanghelică a Confesiunii Luterane din Brazilia
(Evangelical Church of the Lutheran Confession in Brazil),
Biserica Luterană din Chile (Lutheran Church in Chile), Biserica
Evanghelică Luterană din Chile (Evangelical Lutheran Church of
Chile), Biserica Luterană din Costa Rica (Costa Rican Lutheran
Church), Biserica Luterană din Peru (Lutheran Church of Peru),
Biserica Evanghelică Metodistă din Argentina (Evangelical Methodist
Church in Argentina), Biserica Episcopală din Costa Rica
(Episcopal Church of Costa Rica), Biserica Episcopală din Cuba
(Episcopal Church of Cuba), Biserica Episcopală Anglicană din El
Salvador (Episcopal Anglican Church of El Salvador), Biserica
Anglicană Episcopală a Braziliei (Anglican Episcopal Church of
Brazil), Biserica Evanghelică din Uruguay (Evangelical Church of
Uruguay), Biserica Penticostală Susţinătoare Internaţională din Brazilia
(Affirming Pentecostal Church International, Brazil), Biserica
Penticostală Susţinătoare Internaţională din Columbia (Affirming
Pentecostal Church International, Colombia)
Denominaţii catolice din America Latină care aprobă
căsătoria homosexuală
Diversitatea catolică (Catholic Diversity)
- 238 -
Denominaţii protestante şi evanghelice din Africa în
care este aprobată căsătoria homosexuală
Biserica Reformată Olandeză din Africa de Sud (Dutch Reformed
Church in South Africa; fiecare biserică are libertatea să decidă),
Biserica Anglicană din Africa de Sud (Anglican Church of Southern
Africa; membrii pot încheia căsătorii homosexuale, preoţii
homosexuali pot fi ordinaţi, dar nu li se permite să se
căsătorească), Biserica Metodistă din Africa de Sud (Methodist
Church of Southern Africa; acceptă uniunile homosexuale, dar
nu şi căsătoria homosexuală), Biserica Prezbiteriană Unită din
Africa de Sud (Uniting Presbyterian Church in Southern Africa;
clericii au libertatea de a decide)
Denominaţii protestante şi evanghelice din Asia care
aprobă căsătoria homosexuală
Biserica Anglicană din Coreea (Anglican Church of Korea;
unele biserici şi unii clerici susţin drepturile LGBT), Biserica
Hyanglin din Coreea (Hyanglin Church in Korea), Biserica din Sudul
Indiei (Church of South India; are misiuni specifice pentru
drepturile transgenderilor şi mulţi clerici susţin drepturile
homosexualilor), Biserica Evanghelică a Indiei (Evangelical Church
of India), Biserica Unită a lui Cristos din Japonia (United Church of
Christ in Japan), Biserica Unită a lui Cristos din Filipine (United
Church of Christ in the Philippines)
Denominaţii protestante şi evanghelice din
Noua Zeelandă care aprobă căsătoria homosexuală
Biserica Anglicană din Noua Zeelandă (Anglican Church in New
Zealand), Biserica Metodistă din Noua Zeelandă (Methodist Church
in New Zealand), Biserica Prezbiteriană din Aotearoa din Noua
Zeelandă (Presbyterian Church in Aotearoa New Zealand; unele
biserici), Societatea Ecumenică a Prietenilor – Quakerii din Noua
Zeelandă (Religious Society of Friends – Quakers in New
Zealand), Biserica Comunităţii Metropolitane din Noua Zeelandă
(Metropolitan Community Church in New Zealand), Biserica
Baptistă Mt Eden din Auckland, Noua Zeelandă (Mt Eden Baptist
Church in Auckland, New Zealand), Biserica Baptistă Ponsonby din

- 239 -
Auckland, Noua Zeelandă (Ponsonby Baptist Church in
Auckland, New Zealand)
Denominaţie catolică din Noua Zeelandă care aprobă
căsătoria homosexuală
Biserica Catolică Ecumenică Unită din Noua Zeelandă (United
Ecumenical Catholic Church in New Zealand)
[Surse: Same-sex marriage & LGBT-affirming Christian
denominations, articole disponibile pe site-ul Wikipedia,
https://en.wikipedia.org/wiki/Main_Page.]

UN HOMOSEXUAL PE CARE ÎL VEI IUBI


DAVID SERVANT

Dacă nu aţi citit articolul meu online anterior


Iubesc homosexualii şi sunt frustrat, aţi pierdut ceea ce s-a dovedit a
fi, pe baza reacţiilor, printre cele mai populare articole
electronice ale mele. Am fost încurajat de amploarea reacţiilor
pozitive şi am fost binecuvântat că atât de mulţi creştini şi-au
exprimat dragostea sinceră pentru comunitatea homosexuală.
(Am primit un singur răspuns foarte critic, în mod previzibil,
din partea unui creştin mărturisitor.)
Acum vreau să vă fac cunoscut un e-mail de răspuns pe care
l-am primit, în speranţa că ar putea contribui la o mai bună
înţelegere între homosexuali (şi susţinătorii lor) şi cei care, ca
mine, cred că Dumnezeu condamnă homosexualitatea
(împreună cu o mulţime de alte păcate, de care absolut oricine
este vinovat), dar oferă şi iertare, şi eliberare prin Isus Cristos.
Dintre toate reacţiile pe care le-am primit, următorul e-mail,
de la un bărbat căruia i-am dat pseudonimul „Jean Claude”, a
fost cel mai stimulator pentru gândire. Jean Claude, care a
crescut într-un popor în curs de dezvoltare, mi-a scris într-o
engleză oarecum stricată, deci i-am editat puţin e-mailul pentru
a-l face mai uşor de citit, dar fără a-i schimba conţinutul. Cred
că inimile vă vor fi atinse de cuvintele lui.
„David... sunt homosexual şi nu înţeleg de ce m-am născut
aşa. Am început să fiu atras de un bărbat când aveam şase ani.
- 240 -
Nu înseamnă că sunt atras de toţi bărbaţii, ci că am un anumit
gen care mă atrage. Îmi amintesc că eram atras de vecinul meu,
el era adult, poate avea în jur de douăzeci şi cinci de ani. Nu
eram atras de el sexual, fiindcă aveam doar şase ani. Îmi plăcea
doar să-i văd faţa şi corpul (alerga fără cămaşă pe vremea aceea),
fără să înţeleg de ce. Nu am avut niciodată acest gen de atracţie
pentru o femeie adultă.
Apoi, când am intrat la şcoala elementară, era numai pentru
băieţi, o şcoală catolică, am fost atras de un colegi de clasă, când
eram în clasa a cincea. Nici atunci nu a fost ceva sexual. Pe
atunci nu înţelegeam ce este sexul.
Acelaşi lucru s-a întâmplat când eram în primul an de liceu
şi în ceilalţi ani de liceu. Eram atras de unul sau doi băieţi, din
sute de băieţi din şcoala mea. Acelaşi lucru, când eram la
colegiu. Întotdeauna au fost unul sau doi de care eram atras. Mă
simţeam ciudat, deoarece colegilor mei din primul an de
liceu/din liceu/din colegiu le plăcea să discute despre fete, iar
eu nu eram cu adevărat interesat să vorbesc despre fete. Deci
eram lăsat pe dinafară. Eram trist şi izolat. Nu înţelegeam. Nu
aveam pe nimeni cu care să vorbesc. Am crescut într-o ţară din
lumea a treia. Aici comunitatea este homofobă. Am devenit
singuratic şi m-am simţit separat de restul oamenilor. Simţeam
că nu aveam prieteni. Cum aş putea să mă împrietenesc cu tipi
care nu mă înţeleg? De asemenea, nu pot vorbi cu familia mea.
Chiar dacă părinţii mei nu au divorţat niciodată, familia mea
este disfuncţională. În interiorul meu, eram sfâşiat şi confuz.
Am făcut sex prima oară când aveam douăzeci şi nouă ani,
şi a fost cu un bărbat, nu cu o femeie.
În cele din urmă, am descoperit că cei doi fraţi mai mici ai
mei sunt homosexuali, dar toţi suntem pe ascuns şi nu vorbim
niciodată despre asta.
Restul fraţilor şi surorilor mele sunt heterosexuali, trei fraţi
mai mari, trei surori mai mari şi o soră mai mică. Am ajuns la
concluzia că m-am născut în acest fel şi că este genetic. Cred că
unul sau doi strămoşi de-ai mei erau homosexuali, poate, nu
ştiu.
- 241 -
Stau departe de Biserică din cauza acelor creştini care îi
ridiculizează pe homosexuali. Este uşor pentru ei să ne arate cu
degetul ca păcătoşi, fiindcă sunt heterosexuali. Dacă aş inversa
lucrurile, ei să devină homosexuali, iar eu să devin heterosexual,
cum s-ar simţi dacă aş face acelaşi lucru pe care ni-l fac ei nouă?
Simt că bărbatul heterosexual este cea mai rea fiinţă
omenească. Femeia heterosexuală este mai bună decât el, mai
înţelegătoare.
M-am gândit că Biblia a fost stricată. Cum ar putea
Dumnezeu să condamne homosexualii, mie mi se pare nedrept?
Ne-a creat în felul acesta şi o să ne trimită în iad din cauza a
ceea ce suntem? Deci ce rost are să ne creeze? De ce nu ne
omoară pe toţi înainte de a ne naşte? În acest fel lumea ar fi
perfectă, toţi heterosexuali, fără homosexuali. Lumea nu are
nevoie de un gunoi ca noi. Este mai bine să fim eradicaţi înainte
de a apărea pe pământ. Asta sună bine, corect, David.
Ştiu că o mulţime de homosexuali nu sunt ucenici ai lui Isus.
Cum ar putea să-L urmeze pe Domnul nostru, dacă Biblia
spune că homosexualii vor fi trimişi în iad?
În 2012 am început să cred că Biblia este 100% adevărată. A
fost un proces lung ca să ajung unde sunt acum. Cred în Isus cu
foarte mare tărie. Am crezut în El în trecut, dar cam 50%. Cred
doar că El m-a găsit pe mine, nu eu pe El. Totuşi, tot nu înţeleg
de ce sunt homosexual. Aş vrea să fiu bisexual, astfel aş putea
încerca să omor dorinţa pentru bărbaţi şi aş încerca să măresc
dorinţa pentru femei. Din nefericire, nu pot face asta. Sunt
100% homosexual. Nu există o cale pentru mine să devin atras
de femei.
Deci îmi promit să rămân celibatar, fiindcă nu sunt atras de
femei, nu mă pot căsători cu una din ele. Dacă m-aş căsători cu
un bărbat, aş sfârşi în iad. Trebuie să rămân necăsătorit pentru
totdeauna şi nu pot să înfăptuiesc imoralitate sexuală, chiar dacă
dorinţa mea de a face sex este puternică...
Chiar nu înţeleg ce vrea Dumnezeu. Sunt confuz. Nu putem
face aceasta şi aceea. M-am gândit că, atât timp cât nu facem rău
altor oameni, este în ordine. Vreau să ascult de Domnul, dar în
- 242 -
acelaşi timp nu înţeleg. Când Îl voi întâlni pe Isus într-o zi,
vreau să-L întreb de ce m-am născut în acest fel. Nu este grozav
pentru mine. Aş vrea ca David Servant să fie homosexual, aşa ar
şti cum mă simt.”
Câteva lucruri pe care le-a scris Jean Claude mi-au sărit în
ochi. Mă întreb dacă v-au sărit şi vouă în ochi.
Mai întâi, cu siguranţă, Jean Claude nu se potriveşte
stereotipurilor despre homosexuali care au fost sădite în mintea
noastră. Am descoperit că am foarte multă simpatie pentru
ananghia în care se găseşte.
În al doilea rând, nu am putut să nu mă întreb dacă
rădăcinilor dorinţelor homosexuale ale lui Jean Claude li s-ar
putea da de urmă în experienţele lui din copilărie. Jean Claude a
relatat povestea unei vieţi de respingere şi alienare faţă de
bărbaţi, care părea să se alimenteze pe ea însăşi şi care a
culminat cu o dezaprobare puternică de către el a bărbaţilor
heterosexuali.
În mod asemănător, m-am întrebat dacă atracţia timpurie a
lui Jean Claude pentru un anumit bărbat, când avea doar şase
ani, nu era un dor natural de a umple un gol din viaţa lui, creat
de un tată absent, detaşat emoţional sau abuziv. În opinia mea,
taţii ar trebui să fie eroii fiilor lor de şase ani. De ce ar avea Jean
Claude, la vârsta de şase ani, atracţie pentru un vecin adult?
Nu am putut să nu observ că Jean Claude este al şaptelea
din zece copii. Sunt şase băieţi şi patru fete. El a menţionat că
cei doi fraţi mai mici ai lui sunt, de asemenea, homosexuali, dar
toţi cei trei fraţi mai mari (şi toate surorile lui) sunt heterosexuali.
Ar fi interesant de aflat dacă relaţia pe care Jean Claude şi cei
doi fraţi mai mici ai lui au avut-o cu tatăl sau mama lor a fost
diferită în vreun fel de cea pe care au avut-o cei trei fraţi mai
mari ai lor. M-am trezit făcând speculaţii despre diferite posibile
scenarii care îi implicau pe părinţii lor. Oare necesitatea de a
întreţine zece copii să-l fi îndepărtat pe tatăl lor de ei? (În unele
naţiuni în curs de dezvoltare, mulţi taţi pleacă uneori ani de zile
de acasă, pentru a lucra în alte ţări ca să-şi poată întreţine
familia.)
- 243 -
Apoi m-am gândit la comentariul lui Jean Claude că familia
lui este disfuncţională, indicând ceva de nedorit, care, cu
siguranţă, i-a implicat într-un fel pe părinţii lui. Ar putea un tată
mânios, abuziv sau lipsit de grijă să fi fost catalizatorul
rădăcinilor homosexualităţii din Jean Claude şi din cei doi fraţi
mai mici ai lui, care, pe când erau copii, tânjeau după un tată
adevărat? Poate că mama lor a adoptat un rol pervertit de
dominare sau un rol abuziv în familie, ceea ce a afectat
atitudinea lor faţă de femei?
Bineînţeles, există multe alte scenarii care caracterizează
familiile disfuncţionale. Eu doar întreb dacă, în unele cazuri,
precum cel al lui Jean Claude, homosexualitatea şi-ar putea avea
iniţial originea în dorinţa naturală pentru dragostea din partea
părintelui de acelaşi sex sau într-un rol nenatural adoptat de
părintele de sex opus. (Cu siguranţă, nu spun că toţi
homosexualii provin din familii disfuncţionale. Cunosc
homosexuali care au crescut în familii foarte bune.)
Unii cititori ar putea să nu fie de acord cu încercarea mea de
amator în psihanaliză. Alţii m-ar putea acuza că îi absolv pe
oameni de responsabilitatea personală. Tot ce pot spune este că
ştiu, din douăzeci de ani de slujire ca pastor, din observarea şi
consilierea unui mare număr de oameni şi din propriile mele
experienţe din mai mult de cincizeci şi cinci de ani de viaţă, că
toţi avem nevoie şi tânjim după dragoste, iar cei lipsiţi de ea
găsesc modalităţi de a face faţă. Comportamentul este adesea
modelat de mediul individului şi, cu siguranţă, de viaţa în
familie. Studiile ştiinţifice o dovedesc.
De exemplu, 63% dintre sinuciderile tinerilor provin din
familii lipsite de tată, 90% dintre copiii străzii şi dintre copiii
care fug de acasă sunt din familii lipsite de tată, 80% dintre
copiii care prezintă tulburări de comportament provin din
familii lipsite de tată, 80% dintre violatorii motivaţi de mânie
transferată provin din familii lipsite de tată, 71% dintre cei care
renunţă la liceu provin din familii lipsite de tată, 75% dintre
pacienţii adolescenţi din centrele pentru folosirea abuzivă a
drogurilor provin din familii lipsite de tată, 70% dintre
- 244 -
adolescenţii aflaţi în instituţii de stat provin din familii lipsite de
tată şi 85% dintre tinerii din închisori au crescut în familii lipsite
de tată (a se vedea Products of Father Deprivation,
www.mensdefense.org/STM_Book/FatherDeprivation.htm).
În cartea sa Bringing Up Boys [Creşterea băieţilor],
Dr. James Dobson împărtăşeşte câteva păreri ale sale despre
posibilii factori de mediu pentru homosexualitate. Interesant, el
scrie că în homosexualitate nu este vorba, în mod fundamental,
despre sex: „Este vorba despre orice altceva... singurătate,
respingere, afirmare, intimitate, identitate, relaţii, creşterea de
către părinţi, ura de sine, confuzia de gen şi încercarea de a
aparţine. Ceea ce explică de ce experienţa homosexuală este atât
de intensă...”
Cuvintele Dr. Dobson, cu siguranţă, par să-l descrie, într-o
anumită măsură, pe Jean Claude. Taţi şi mame, ţineţi seama de
asta!
A fost sfâşietor să citesc cuvintele lui Jean Claude: „Simt că
bărbatul heterosexual este cea mai rea fiinţă omenească. Femeia
heterosexuală este mai bună decât el, mai înţelegătoare.” Cum
să dezvolţi o astfel de atitudine, fără să suferi semnificativ din
cauza respingerii din partea bărbaţilor?
A fost şi mai sfâşietor să citesc: „Stau departe de Biserică
din cauza acelor creştini care îi ridiculizează pe homosexuali.”
Când creştinii mărturisitori se poartă cu ură faţă de
homosexuali, nu fac decât să exacerbeze sentimentele care s-ar
putea prea bine să constituie geneza homosexualităţii.
Dacă rădăcinile homosexualităţii lui Jean Claude sunt rănile
din copilărie şi adolescenţă, cum vor fi vindecate acele răni de o
Biserică pe care el o percepe ca fiind batjocoritoare şi de
respingere? Dacă bărbaţii creştini se distanţează de Jean Claude
pentru că pare diferit (sau cumva feminin), cum vor fi împlinite
alte dorinţe potenţiale ale lui, de acceptare din partea bărbaţilor?
Gândul meu dominant, când am citit e-mailul lui Jean Claude, a
fost: „Are nevoie de dragoste creştină autentică.”

- 245 -
A fost şi mai sfâşietor să citesc: „Lumea nu are nevoie de un
gunoi ca noi. Este mai bine să fim eradicaţi înainte de a apărea
pe pământ. Asta sună bine, corect, David.”
Amintiţi-vă, Jean Claude nu mai este homosexual practicant,
ci un bărbat care încearcă să-L urmeze pe Isus, în timp ce se
luptă cu ceea ce lui i se pare a fi homosexualitate înnăscută. Este
decis să nu păcătuiască împotriva lui Dumnezeu. Nu am citat
partea din e-mailul lui Jean Claude în care afirmă că se abţine nu
numai de la sexul homosexual, ci şi de la autosatisfacere, de
teamă că ea l-ar trimite în iad.
Îngăduiţi-mi să mă opresc din nou şi să tăgăduiesc că spun
că experienţa lui Jean Claude este reprezentativă pentru orice
homosexual, că părinţii homosexualilor sunt întotdeauna de
vină sau că sunt sigur că speculaţiile mele sunt motivul
homosexualităţii lui Jean Claude. Deşi nu cred că
homosexualitatea este genetică şi cred cu adevărat că alegerea
personală joacă un rol, nu sunt atât de nesăbuit ca să gândesc că
alţi factori de mediu sau biologici, la care nu m-am referit, nu ar
fi putut avea o contribuţie. Şi daţi-mi voie să afirm încă o dată
că eu cred, pe baza Cuvântului lui Dumnezeu şi pe baza
mărturiilor altor homosexuali care s-au întors la Cristos, că
iertarea şi eliberarea sunt disponibile în El.
De la gay [„homosexual”, în argou, dar şi „vesel”,
„petrecăreţ” în limba engleză, n. trad.] la vesel
Pare providenţial că cel mai recent număr al revistei World
(sunt recunoscător că am abonament la ea, prin generozitatea
prietenilor), conţine un interviu cu autorul Christopher Yuan,
fost homosexual şi fost traficant de droguri, care face în prezent
un doctorat pentru misiune. Yuan a fost întrebat în acel interviu
care crede că a fost catalizatorul pentru homosexualitatea lui, iar
el a enumerat atât expunerea la pornografie la vârsta de nouă
ani, cât şi respingerea din partea tovarăşilor de aceeaşi vârstă.
„M-am născut în zona Chicago, într-o vreme când în suburbii
nu erau mulţi asiatici. Am fost bruscat din cauză că eram asiatic
şi nu eram bun la sporturi, deci am fost numit gay, homo, fetiţă şi
am început să mă întreb: «Cine sunt eu?»”
- 246 -
Citind Biblia şi având o anumită experienţă în confruntarea
cu diavolul, îmi dau seama cum lucrează el. Principala lui armă
este minciuna repetitivă şi el umblă întotdeauna în căutare de
pradă după oricine şi-ar pleca urechea la el. Deşi Yuan a ascultat
pentru un timp minciunile lui Satan, este de apreciat că, în cele
din urmă, a crezut adevărul lui Dumnezeu şi şi-a găsit
identitatea în Cristos. A fost eliberat mai întâi de adicţia de
droguri, iar apoi de homosexualitate. Niciuna dintre acestea nu
s-a întâmplat fără voia lui, de aceea eliberarea de
homosexualitate a avut loc mai târziu decât eliberarea de adicţia
de droguri.
În încheiere, principalul meu scop în scrierea acestui articol
electronic a fost să obţin mai multă simpatie şi dragoste pentru
homosexuali decât ceea ce găsim, în mod obişnuit, în unele
cercuri creştine. Prea mulţi dintre noi ne-am făcut o
reprezentare stereotipă pentru toţi homosexualii, ca fiind în
mod intenţionat ofensatori, nişte creaturi care îţi întorc
stomacul pe dos, care Îl urăsc pe Dumnezeu, care caută
oportunităţi pentru a fi fotografiaţi la paradele homosexuale.
Dar mulţi sunt ca Jean Claude. În ambele cazuri, Isus a murit pentru
ei.
Probabil că voi mai aduce o dată în discuţie acest subiect, pe
baza reacţiilor cititorilor. Le citesc pe toate (cu excepţia
e-mailurilor pline de ură).
[David Servant, A Homosexual You Will Love. Copyright ©
2014 Shepherd Serve – The Teaching Ministry of
David Servant. Tradus şi publicat cu permisiune.]

UN RĂSPUNS BIBLIC PENTRU BISERICILE


PRO-HOMOSEXUALITATE
DAN HITZ

Când abordăm subiectul homosexualitatea şi creştinismul,


este nevoie să realizăm că nu toţi cei care se identifică drept
creştini văd Biblia ca pe scrierea inspirată în mod divin a
Cuvântului de neschimbat al lui Dumnezeu, autoritatea finală
- 247 -
pentru noi în toate problemele de credinţă şi conduită. Mulţi o
văd ca pe nişte principii bune, care au evoluat în timp şi care
este posibil să nu fi ţinut seama de anumite înţelegeri noi a unor
chestiuni culturale, care includ homosexualitatea şi orientarea
homosexuală. Alţii vor încerca să o interpreteze într-un mod
care menţine autoritatea Bibliei drept Cuvânt al lui Dumnezeu,
dar care le permite şi să adopte homosexualitatea. Noi, fiind
creştini, trebuie să avem un standard specific, de neschimbat, ca
să ne bazăm convingerile pe Scripturi şi să ne ţinem strâns de
adevăratul ei înţeles.
Mulţi din comunitatea homosexuală spun că
homosexualitatea este acceptabilă fiindcă Isus nu a spus nimic
în Biblie pentru a condamna homosexualitatea. Totuşi, Isus nu
a spus nimic nici despre pedofilie sau bestialitate, pe care cei
mai mulţi creştini le condamnă cu tărie. Isus a subliniat, în mod
specific, intenţia lui Dumnezeu pentru căsătorie de la începutul
creaţiei. Când fariseii au încercat să-L atragă în capcană pe Isus
cu întrebările lor despre divorţ, Isus a răspuns în Marcu 10:6-9:
„Dar de la începutul lumii «Dumnezeu i-a făcut parte
bărbătească şi parte femeiască. De aceea va lăsa omul pe tatăl
său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa. Şi cei doi vor fi un
singur trup.» Aşa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup.
Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” Isus a
făcut referinţă directă la relatarea creaţiei din Geneza 2:18-24,
când Dumnezeu a făcut-o pe Eva din Adam, ca un ajutor
potrivit pentru el.
Mulţi creştini vor arăta că Dumnezeu a condamnat în mod
specific comportamentul homosexual în Vechiul Testament în
Levitic, capitolele 18 şi 20. Cei din bisericile
pro-homosexualitate îi vor întreba de ce ţin legile
Vechiul Testament împotriva homosexualităţii, când se opresc
la McDonalds şi mănâncă şuncă, ouă şi brânză McMuffin. Când
mulţi dintre noi le răspundem cu o privire perplexă, ei fac
referinţă la Fapte 10:9-48, unde Domnul l-a trimis pe Petru să-i
vorbească lui Corneliu, arătându-i o faţă de masă cu animale şi
poruncindu-i să mănânce. În Fapte 10:15, Domnul îi spune lui
- 248 -
Petru: „Ce a curăţat Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.” Ei vor
face o paralelă între faptul că Dumnezeu le-a numit pe neamuri
– înainte un grup respins de oameni – curate şi faptul că
Dumnezeu îi numeşte pe cei din comunitatea homosexuală
curaţi. Răspunsul nostru la aceasta ar putea să fie citarea
deciziilor conciliului de la Ierusalim, aşa cum sunt ele detaliate
în Fapte 15:1-31. La acel consiliu, liderii Bisericii s-au strâns în
Ierusalim ca să hotărască dacă noii credincioşi dintre neamuri
trebuiau să ţină legea lui Moise. Nu se punea problema că oferta
mântuirii nu era deschisă pentru toţi cei care o acceptau. Era o
problemă de lege şi comportament. Conciliul a luat decizia că
neamurile erau responsabile să ţină doar patru legi
comportamentale, una fiind să se reţină specific de la imoralitate
sexuală. Multe legi sunt afirmate clar atât în Vechiul, cât şi în
Noul Testament. Cei care se luptă cu homosexualitatea sunt
bine-veniţi în Împărăţia lui Dumnezeu, totuşi este de aşteptat ca
ei să se reţină de la imoralitate sexuală şi să se pocăiască de
păcatul homosexualităţii, la fel cum este de aşteptat ca cei care
se luptă cu păcatul heterosexual să se pocăiască de păcatul lor.
Mulţi creştini bine intenţionaţi au folosit Romani 1:25-29 ca
să declare, cu o voce tunătoare, opoziţia faţă de
homosexualitate, faţă de cei care o adoptă. Din nefericire, au
declanşat astfel multe reacţii de autoapărare privitor la această
secţiune a Scripturii. Când vorbim cu cineva care crede că
homosexualitatea este acceptabilă, trebuie să ne amintim să
rostim adevărul cu blândeţe şi să realizăm că este posibil ca
pasajul respectiv să stârnească emoţii puternice. Cei care acceptă
homosexualitatea spun adesea că întâlnirile sexuale sunt naturale
pentru cei care se nasc homosexuali şi că respectiva secţiune a
Scripturii se referă la cei care se nasc heterosexuali şi părăsesc
heterosexualitatea pentru homosexualitate. Le putem răspunde
că dorinţele noastre păcătoase ne par întotdeauna naturale.
Când am adoptat sentimentele şi atracţiile homosexuale, mi s-a
părut foarte natural să acţionez conform lor. Când am adoptat
bulimia, mi s-a părut natural să mănânc de cinci ori cantitatea de
hrană care l-ar face pe cineva care nu este bulimic să se simtă
- 249 -
plin. Adevărul este că bulimia nu este un comportament
acceptabil în ochii lui Dumnezeu. Oricât ar părea de natural, nu
m-am născut bulimic. În acelaşi fel, homosexualitatea nu este un
comportament acceptabil în ochii lui Dumnezeu. Amândouă
sunt dăunătoare şi autodistructive. Există numeroase studii
seculare care arată rate ridicate de boală, depresie, abuz de
substanţe şi violenţă domestică la homosexuali, comparativ cu
heterosexualii. Aceste riscuri mari apar şi în ţările, şi în culturile
care acceptă homosexualitatea mai mult decât Statele Unite. [La
studiile seculare ne vom referi într-un newsletter viitor, iar unele
referinţe vor fi oferite la sfârşitul acestui newsletter.]
Mulţi din comunitatea homosexuală cred, de asemenea, că
David şi Ionatan, ca şi Rut şi Naomi, erau parteneri
homosexuali. Poate că vor cita 1 Samuel 18:1-3, unde scrie:
„David sfârşise de vorbit cu Saul. Şi de atunci sufletul lui
Ionatan s-a alipit de sufletul lui David, şi Ionatan l-a iubit ca pe
sufletul din el. În aceeaşi zi, Saul a oprit pe David şi nu l-a lăsat
să se întoarcă în casa tatălui său. Ionatan a făcut legământ cu
David, pentru că-l iubea ca pe sufletul lui.” Este uşor pentru
mine să văd cum oamenii zdrobiţi pot să confunde dragostea cu
o relaţie sexuală. Ele nu sunt acelaşi lucru. Poţi să ai o dragoste
profundă pentru cineva, fără să aveţi o relaţie sexuală. Poţi, de
asemenea, să ai o relaţie sexuală cu cineva, fără dragoste. David
şi Ionatan aveau cu adevărat o dragoste profundă unul faţă de
celălalt, dar nu era o dragoste sexualizată. Dumnezeu nu Se
ruşinează cu privire la sex. Există multe detalii despre relaţii
sexuale în Scriptură, inclusiv Cântarea lui Solomon şi păcatul lui
David cu Batşeba. Dacă David şi Ionatan ar fi avut o relaţie
sexuală, iar acea relaţie ar fi fost acceptabilă în ochii lui
Dumnezeu, cel mai probabil ar fi fost inclusă cel puţin o
referinţă la legătura lor în Scriptură. Da, David şi Ionatan au
făcut un legământ, dar la fel au făcut Avraam şi Domnul în
Geneza 15. Conform Dicţionarului Biblic al lui Thayer, acelaşi
cuvânt ebraic este folosit pentru amândouă legămintele.
Legământul lui Dumnezeu cu Avraam nu era sexual. Nici cel al
lui David şi Ionatan nu a fost.
- 250 -
Cei care cred că Rut şi Naomi au avut un parteneriat
homosexual, vor cita răspunsul lui Rut către Naomi, atunci când
Naomi i-a spus să rămână în ţara ei şi cu poporul ei, când
Naomi s-a întors în Israel. Această secţiune cunoscută a
Scripturii este chiar citată la nunţi, când cuplul îşi face
promisiunile. „Nu sta de mine să te las şi să mă întorc de la tine!
Încotro vei merge tu, voi merge şi eu, unde vei locui tu, voi
locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu, şi Dumnezeul tău va
fi Dumnezeul meu; unde vei muri tu, voi muri şi eu şi voi fi
îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va
despărţi de tine decât moartea!” (Rut 1:16-17) Evident, aceasta
arată o dragoste profundă şi dedicată între Rut şi Naomi, dar nu
implică o legătură sexuală sau lesbiană. De fapt, Naomi o ajută
pe Rut să se căsătorească cu un bărbat numit Boaz, în capitolul
3, şi o învaţă pe Rut cum să câştige inima lui Boaz.
Acest newsletter a avut ca scop să prezinte câteva poziţii
doctrinare ale membrilor bisericii pro-homosexualitate.
Newsletter-urile viitoare vor examina cercetări seculare care
arată durerea şi distrugerea implicate în viaţa homosexuală. Vă
încurajez să spuneţi ce aveţi pe inimă cu blândeţe, nu cu mânie.
Ca fost homosexual, înţeleg imensa putere a atracţiei faţă de
persoanele de acelaşi sex şi lupta interioară profundă de a
reconcilia asemenea sentimente cu un Dumnezeu care are un
cod moral strict. În interior, vina sălăşluieşte alături de pasiune.
Dorinţele noastre I se opun lui Dumnezeu. Îmi amintesc că am
auzit despre una dintre puţinele biserici pro-homosexualitate
din anii ’80. Chiar dacă eram departe de Dumnezeu, ceva, adânc
în interiorul meu, spera că Îl puteam avea atât pe Dumnezeu,
cât şi homosexualitatea. Nu făcusem niciodată legătură între
cele două. Ştiam, adânc în interiorul meu, că erau ireconciliabile.
Acum, aproximativ douăzeci de ani mai târziu, sunt bucuros
că sunt ireconciliabile. Am venit la Domnul zdrobit şi rănit,
tânjind după acceptare. Am avut de străbătut un drum lung, dar
continui să umblu în vindecarea emoţională şi spirituală pe care
le are Isus Cristos de oferit. Nu mai încerc să-mi umplu
goliciunea profundă din inimă cu fantezii sau legături cu alţi
- 251 -
bărbaţi. Acum pot să trăiesc ca bărbat, soţ şi tată heterosexual,
sănătos emoţional. Numai Isus Cristos poate vindeca rănile şi
umple golurile. A fost nevoie să fiu confruntat cu adevărul de
către creştini iubitori şi de către un Dumnezeu iubitor, ca ajung
la vindecarea de care aveam nevoie.
Când îi întâlneşti pe cei care cred că adoptarea
homosexualităţii şi urmarea lui Cristos sunt compatibile,
aminteşte-ţi să le vorbeşti cu bunătate. Eşti ambasadorul lui
Cristos pentru vindecare şi reconciliere.
Dacă vrei să afli mai multe despre acest subiect...
A Strong Delusion, Joe Dallas. Harvest House Publishers,
1996, www.amazon.com
Homosexuality and the Politics of Truth, Jeffrey Satinover, M.D.
Baker Books, 1996, www.amazon.com
Restored Hope Network, www.restoredhopenetwork.org
National Association for Research and Therapy of Homosexuality,
www.narth.com
Focus on the Family, www.family.org
Homosexuality Statement, Christian Medical and Dental
Associations,
http://www.cmdahome.org/index.cgi?BISKIT=2302340612&CONT
EXT=art&art=2554
[Dan Hitz, A Biblical Response to the Gay Affirming Church.
Copyright © 2004 Reconciliation Ministries. Tradus şi publicat
cu permisiune.]

VEŞTI DIN NIGERIA

Exodus Global Alliance prezintă o nouă misiune membră din


Lagos, Nigeria. Misiunea se numeşte Gayaid şi face parte din
misiunea Lifeline Christian Centre. Kingsley Nwafor este
Directorul său Executiv. Evanghelist ordinat, Kinsgsley este
Preşedintele Lifeline Christian Centre. Licenţiat în ştiinţe politice şi
deţinând un masterat în administraţie publică, evanghelistul
Kinsgsley este un învăţător dinamic al Cuvântului, un vorbitor
şi un autor motivant.
- 252 -
Kinsgsley ne împărtăşeşte următoarele despre caracteristicile
homosexualităţii în Africa şi despre chemarea sa de a sluji celor
afectaţi de homosexualitate.
„În mod tradiţional, homosexualitatea este privită ca un
tabu în Africa. Conform tradiţiei, zeii pot omorî pe oricine este
găsit vinovat de homosexualitate. Datorită creştinismului şi
educaţiei, influenţele credinţei în zei nu mai sunt resimţite atât
de mult. Dar ceea ce nu a fost îndepărtat este stigmatul acestui
tabu. Chiar şi atunci când oamenilor nu le mai este teamă de zei,
le este în continuare teamă de reacţiile celorlalţi. De aceea un
african va face tot posibilul pentru a-şi ascunde identitatea de
homosexual.
Am intrat în misiunea pentru homosexuali datorită chemării
lui Dumnezeu. Am avut un prim contact cu homosexualitatea
în septembrie 2001. Televiziunea AIT a difuzat un talk-show
despre homosexualitate. Spre surpriza mea, unul dintre
vorbitorii cheie, un pastor din Africa de Sud, susţinea
homosexualitatea, afirmând că homosexualii sunt aşa cum i-a
creat Dumnezeu să fie. Ceea ce mi-a trezit compasiunea faţă de
ei.
Nu m-am mai gândit prea mult la aceasta până în iulie 2002.
Îl întrebam pe Dumnezeu la ce gen de misiune mă chema şi ce
vroia să predic. În iulie, Domnul mi-a readus în minte
emisiunea pe care o văzusem cu nouă luni în urmă. Imboldul pe
care l-am primit în inima mea a fost: «Du-te şi eliberează-i!» El a
fost însoţit de acelaşi sentiment de compasiune pe care îl
avusesem când vizionasem emisiunea. L-am întrebat pe
Dumnezeu: «De ce eu?» Nu sunt homosexual. Credeam că un
homosexual ar fi putut face o lucrare mai bună decât mine.
Răspunsul pe care l-am primit a fost că aceasta fusese chemarea
unui alt bărbat, care eşuase în împlinirea ei. Deci Dumnezeu
mi-o încredinţa mie. Aveam să eşuez şi eu? Nu am avut pace
înăuntrul meu până nu am acceptat. A lui Dumnezeu să fie
gloria, fiindcă m-a găsit demn de o asemenea sarcină, în
naţiunea mea şi pe continentul meu.

- 253 -
Homosexualii din Nigeria sunt văzuţi ca demoni în formă
umană. Nimeni nu vrea să se asocieze cu ei. Discuţia despre
această problemă îi face pe oameni să se simtă foarte
inconfortabil. Cei ca noi, care suntem chemaţi să-i ajutăm pe
homosexuali, suntem văzuţi asemenea lor. Societatea crede că
dacă avem de-a face cu ei, suntem legaţi de ei prin practicarea
actului homosexual în sine.
Viziunea mea pentru homosexualii din Nigeria şi Africa este
ca oamenii să ajungă la adevărata stare în care i-a creat
Dumnezeu. Ea va necesita înfiinţarea de birouri în cele mai
multe zone din naţiunea noastră şi un parteneriat cu alte misiuni
din Africa care împărtăşesc aceeaşi viziune. Nu este voia lui
Dumnezeu ca cineva să piară, ci ca toţi să vină la pocăinţă.
Homosexualii nu ar trebui să piară, în Numele lui Isus.
Dumnezeu, care a început această lucrare, cu siguranţă, o va
duce la bun sfârşit în Numele lui Isus. Amin.”
[Africa. Extras din Exodus Global Alliance World News, 2004,
Number 2. Copyright © 2004 Exodus Global Alliance. Tradus
şi publicat cu permisiune.]

VOCI DERANJANTE

Este timpul ca Biserica să înţeleagă rolul său de a le sluji


precum Hristos, celor ale căror vieţi sunt impactate de
HIV/SIDA.
„Dacă te vei alătura luptei împotriva HIV/SIDA, acest lucru
trebuie să înceapă în inimă – trebuie să îţi pese. Într-o zi vei fi judecat
pentru cum i-ai tratat pe oameni. Poate că nu eşti în stare să schimbi
lumea, dar poţi schimba lumea pentru cineva.” – Rick Warren
La începutul lunii decembrie, am fost la Biserica Saddleback, la
conferinţa despre SIDA/HIV numită Voci Deranjante. Kay şi
Rick Warren au chemat Biserica să recupereze „misiunea” la
care a renunţat în favoarea multor alte organizaţii, şi ne-au
îndreptat privirile către o viziune minunată a unei misiuni curate
pentru cei afectaţi de HIV/SIDA. Am fost mişcat când m-am
gândit la prietenii mei care au murit de SIDA, ca şi la numeroşii
- 254 -
oameni pe care i-am întâlnit prin Exodus, care îşi trăiesc vieţile
în umbra HIV/SIDA.
Mai mult decât orice, conferinţa a stârnit în mine pasiunea
pentru ca Biserica să devină locul unde are loc misiunea
adevărată şi mi-a amintit de puterea dragostei necondiţionate.
Biserica se implică frecvent în activităţi – activităţi bune,
necesare – care conţin elemente ale misiunii, dar nu sunt
misiune curată. Misiunea curată este misiune de dragul misiunii,
nu misiune făcută pentru a aduce oameni în Biserică, şi nu
misiune pentru a-i face pe oameni să adere la o idee sau o
viziune. Misiunea curată este, pur şi simplu, activitate misionară
făcută din motivul curat al dragostei.
Când am început Exodus Church Network, a fost mişcător să
vorbesc cu pastori care nu numai că vor să rămână cu fermitate
în adevărul Scripturii şi să le slujească celor care se confruntă cu
atracţii nedorite faţă de persoanele de acelaşi sex, dar care vor,
de asemenea, cu disperare, să umple golul dintre Biserică şi
comunitatea homosexuală şi ca această comunitate
homosexuală să ştie că Biserica îi iubeşte, indiferent de direcţia
pe care o iau vieţile lor. Biserica realizează că manipularea nu
funcţionează, dar că dragostea adevărată, necondiţionată,
funcţionează şi, la fel cum a făcut în vremea lui Isus, aduce
oamenii la Isus. Iubim aşa cum ni se porunceşte să iubim, iar
Duhul Sfânt face restul.
Când duceam o viaţă de homosexual, mă întrebam adesea
dacă familia şi prietenii erau drăguţi cu mine doar ca să mă
determine să fac ce vroiau ei să fac. De multe ori, gesturile lor
de dragoste erau însoţite de un anume gen de sfat de a „face
lucrul corect” şi eram sceptic şi cu ochii în patru în preajma lor.
Dar în două rânduri am primit scrisori pline de dragoste, care
nu conţineau niciun fel de dojană. Una era de la „Bona” mea,
iar cealaltă de la un prieten bun. Acele scrisori m-au mişcat şi
m-am întrebat dacă era posibil ca Bonei şi lui Shane să le pese
cu adevărat de mine, indiferent de ceea ce făceam. Scrisorile lor
m-au ajutat, în cele din urmă, să văd mărimea dragostei
necondiţionate pe care Hristos o are pentru mine. Iar acea
- 255 -
dragoste m-a adus acasă şi înapoi la Domnul. Kay Warren ne-a
amintit că Isus nu i-a întrebat niciodată pe cei pe care i-a
vindecat de ce erau bolnavi, doar îi iubea şi îi vindeca, iar ei erau
transformaţi. Lui Isus cu siguranţă Îi păsa de păcat, dar nu a
condiţionat niciodată dragostea Lui pentru oameni de răspunsul
lor faţă de El.
Cred că trezirea are loc în Biserica evanghelică. Tiparele se
înlocuiesc şi se schimbă. Biserica devine mai curajoasă şi mai
puternică în clădirea comunităţii şi în creşterea ucenicilor în
Biserică. Ea devine, de asemenea, mai înţeleaptă şi mai
îndurătoare în eforturile sale de a-L face cunoscut lumii pe Isus.
Lumea nu numai că aude despre Isus de la Biserică – Îl vede pe
Isus prin Biserică. Învăţăm cum să facem cunoscut adevărul şi,
în acelaşi timp, dragostea. Sunt emoţionat fiindcă Exodus îşi
aduce chiar şi o mică contribuţie în această trezire. Ce puternică
oştire va fi Trupul lui Hristos, dacă arma noastră va fi dragostea
dintr-o inimă curată, din motive curate, făcând misiune curată!
USA Today a relatat că aproape două mii de pastori s-au întâlnit la
conferinţa Bisericii Saddleback numită „Voci Deranjante”. Autorul de
succes şi pastorul Rick Warren şi soţia lui, Kay, sunt încântaţi să lanseze
o provoace Bisericii pentru a sluji celor care se confruntă cu SIDA.
„Biserica evanghelică şi-a pus prea mult degetele pe urechile noastre şi
mâinile pe ochii noştri, şi ne-a închis gura complet”, a spus Kay Warren.
„Nu ne simţim confortabil vorbind despre sex în general şi, cu siguranţă,
nu ne simţim confortabil vorbind despre homosexualitate – şi nu poţi vorbi
despre HIV fără să vorbeşti despre aceste două lucruri.”
„Biserica are autoritatea morală de a spune: «Hei, nu este un păcat să
fii bolnav», a spus Warren. „Evangheliile arată în mod repetat că Isus i-a
iubit, i-a atins pe leproşi şi I-a păsat de ei – de bolnavii proscrişi din
vremea Lui. «Leproşii» de astăzi sunt cei care au HIV/SIDA.”
Surse: site-ul Purpose Driven Church şi articolul din Associated
Press, Evangelical Churches Focus on AIDS Activism [Bisericile
evanghelice se concentrează pe activismul pentru combatarea SIDA],
publicat de USA Today pe data de 30.11.2005.

- 256 -
[Disturbing Voices. Tradus şi publicat cu permisiune. Pentru
ajutorul care nu mai este disponibil la Exodus International,
contactează Exodus Global Alliance.]

VREAU SĂ MĂ IMPLIC!
TIBERIU

Mă numesc Tiberiu, am douăzeci şi şase de ani, sunt


căsătorit şi împreună cu soţia mea frecventez o biserică din
Suceava. Îmi place enorm ceea ce faceţi şi aş dori să mă implic
în proiectul vostru.
Unul dintre motivele pentru care aş vrea să iau parte la o
lucrare de felul acesta este că am prieteni care se confruntă zi de
zi cu drogurile, cu dependenţa de pornografie, probleme pe care
Biserica – vorbesc la modul general – nici măcar nu le
nominalizează, pentru că încă mai persistă ideea că astfel de
situaţii sunt valabile doar în America, nu şi la noi. Faptul că în
genul acesta de „spărtură” nu stă nimeni mă face să mă implic,
să nu las ca Diavolul să-şi facă lucrarea într-un mod excepţional,
doar pentru că unii trăiesc în ignorarea unor asemenea
probleme.
Sunt încă uimit de felul cum acţionează Biserica: vorbim
despre dragostea lui Dumnezeu şi iertarea păcatelor, despre har
nu mai zic, concepţia despre har fiind înţeleasă complet greşit în
majoritatea bisericilor, şi când apare câte unul de genul
homosexual, curvar, beţiv, dependent de droguri, care provine
dintr-o familie evanghelică, tendinţa este să îi dăm un şut şi să îi
explicăm că dacă nu se pocăieşte, va arde în fundul iadului şi o
să-l bată Dumnezeu şi lucruri de genul acesta, care în loc să îi
apropie pe păcătoşi, îi îndepărtează. Fapte care sunt în
contradicţie cu misiunea lui Cristos, care a venit pentru
păcătoşi, nu pentru sfinţi.
Cu mulţi ani în urmă, aveam alte idei despre homosexuali,
cum că ar fi doar nişte homo, însă mi-am dat seama că păcatul
meu este la fel ca al lor, poate de o intensitate mai mare, doar că
al meu nu se vede. Dumnezeu mi-a schimbat viziunea despre
- 257 -
homosexuali şi am înţeles să nu îi văd ca pe nişte paria, ca pe
nişte ciudaţi sau ca pe nişte bolnavi, ci ca pe oameni care au
nevoie, în primul rând, de iubire necondiţionată şi necerşită.
Citesc acum Tulburătoarele descoperiri ale harului de Philip Yancey
şi mai bine ca niciodată, am înţeles atitudinea perfectă faţă de
homosexuali: iubire necondiţionată, pe de o parte, însă
condamnarea păcatului, pe de altă parte, nu condamnarea
omului, nu etichetarea, nu prejudecata faţă de el, ci descoperirea
păcatului care subjugă.
Să nu uităm că Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe
Satan sub picioarele noastre (Romani 16:20). Be blessed!
[Copyright © www.contracurentului.com. Tiberiu locuieşte în
Suceava, este căsătorit şi tatăl unui copil.]

- 258 -
CUPRINS

 155 de milioane de homosexuali au nevoie să li se


vestească Evanghelia. Te cheamă Dumnezeu?
 Ai fost vindecat ca să vindeci
 Bărbaţi păroşi şi bărbaţi fără barbă
 Camaraderia celor răniţi
 Care este perspectiva lui Dumnezeu despre
homosexualitate?
 Ce ne învaţă întruparea despre ajutorarea homosexualilor
 Ce spune Biblia despre homosexualitate? (1)
 Ce spune Biblia despre homosexualitate? (2)
 Chemarea lui Dumnezeu la misiune
 Ce trebuie să facă Biserica vizavi de homosexualitate?
 Ce vom face?
 Confruntându-ne cu SIDA: De unde începem?
 Cum ar trebui să răspundă Biserica?
 Cum poate ajuta biserica ta
 Cupluri homosexuale în biserică
 Dacă vrei să fii pescar de oameni
 Dar nu-mi place conopida!
 Declaraţia Exodus Global Alliance cu privire la închiderea
Exodus International
 Declaraţia Outpost Ministries cu privire la închiderea
Exodus International
 Declaraţia Reconciliation Ministries cu privire la Exodus
International şi Restored Hope Network
 Declaraţia Restored Hope Network cu privire la
închiderea Exodus International
 Dumnezeu te vrea în familia Lui
 Evanghelia homosexuală?
 Există iertare şi pentru tine...
 Homofobia în Biserică
 Homosexual şi creştin? Pot să fiu?
- 259 -
 Homosexualii şi Biserica: Vom oferi speranţă?
 Homosexualitatea şi creştinismul
 Isus şi căsătoria între persoane de acelaşi sex
 Iubesc homosexualii şi sunt frustrat
 Legătura dintre prevalenţă şi moralitate
 Misiunea pentru homosexuali
 Nevoia de mentori bărbaţi
 O abordare diferită
 O biserică aduce speranţă
 O noapte de rugăciune: Toţi suntem impactaţi de
HIV/SIDA
 O zi importantă
 Perspectiva unui pastor asupra misiunii foştilor
homosexuali
 Petrecere pentru fiul risipitor
 Poţi să te schimbi!
 Răspuns la teologia pro-homosexualitate. Partea I:
Argumentele justiţiei sociale
 Răspuns la teologia pro-homosexualitate. Partea a II-a:
Argumente religioase generale
 Răspuns la teologia pro-homosexualitate. Partea a III-a:
Argumente scripturale
 Răspunsuri la un argument pro-homosexualitate obişnuit
 Reacţii la excluderea din biserică a unui evanghelic pentru
homosexualitate şi alcoholism
 Reflecţii asupra deciziei Curţii Supreme a Statelor Unite
de a legaliza căsătoria între persoane de acelaşi sex
 Să privim ţintă la Isus!
 Schimbare de direcţie
 Schimbarea este posibilă prin Isus Cristos
 Seminar pentru învingerea întăriturilor
 Sfaturi pentru vestirea Evangheliei
 Studiu de caz: Simon
 Şapte lucruri pe care aş vrea să le recunoască susţinătorii
homosexualităţii
- 260 -
 Trecere în revistă a teologiei pro-homosexualitate
 Ţări care au legalizat căsătoria homosexuală şi denominaţii
creştine care aprobă căsătoria homosexuală
 Un homosexual pe care îl vei iubi
 Un răspuns biblic pentru bisericile pro-homosexualitate
 Veşti din Nigeria
 Voci deranjante
 Vreau să mă implic!

- 261 -