Aptitudini

manageriale
Aptitudini manageriale

 Cum poți fi un manager de succes?

 Ce diferențiază un manager eficient de unul
mai puțin eficient?
 Sunt aptitudinile manageriale cruciale pentru
succesul organizațional?
 Este justificată preocuparea pentru
aptitudinile manageriale?
 Cum ar trebui configurat un program de
training pentru a îmbunătăți competențele
managerilor? Ce trebuie să conțină acesta?
Aptitudini manageriale

- Un set de caracteristici care îi ajută pe indivizi să

performeze și care conduc la anumite rezultate;

- Însușiri folosite pentru a desfășura procese manageriale

și pentru a pune în aplicare instrumente specifice astfel
încât să obținem rezultate eficiente în organizații;

- Piloni de construcție pentru eficiența managerială;

- Caracteristici prin care managerii translatează stilul lor,

strategia, tehnicile și instrumentele favorite în practici
eficiente.
 Aptitudini manageriale
 Aptitudinile manageriale se dezvoltă pe parcursul
carierei (Whetten D., Cameron K., 2011):

❖Aptitudini personale
1. Cunoașterea și dezvoltarea de sine
2. Managementul timpului și stresului
3. Identificarea, definirea și rezolvarea creativă a problemelor

❖Aptitudini interpersonale
4. Managementul conflictului
5. Motivarea și influențarea angajaților
6. Comunicarea suportivă (inclusiv ascultarea)
7. Câștigarea puterii și a influenței

❖Aptitudini de grup
8. Construirea de echipe eficiente
9. Conducerea schimbărilor pozitive
10. Împuternicirea și delegarea
 Aptitudini manageriale
A) Managementul timpului
Cauze care duc la pierderea timpului
Amânarea
Delegarea ineficientă
Dezordinea la masa de
lucru/calculator
În activitatea oricărei persoane apar
sarcini care, deși utile, sunt neplăcute
sau mai puțin plăcute. Acestea sunt
lăsate pentru mai târziu și se acumulează
până când nu mai pot fi evitate (sarcina
nu mai poate fi îndeplinită, afectând
organizația și membrii acesteia).
Foarte mulți șefi pornesc de la ideea că
subordonații nu sunt capabili să-și
îndeplinească lucrările la standarde
acceptabile și le preiau ei.
Se pierde timpul zilnic pentru a găsi
documente „puse bine”
 Aptitudini manageriale
A) Managementul timpului
Cauze care duc la pierderea timpului
Participarea la ședințe inutile
Stabilirea incorectă a priorităților
Ședințele (formale sau informale) sunt
eficiente numai în cazul în care:
• Sunt destinate rezolvării unor
probleme corecte, reale;
• Sunt bine pregătite înainte;
• Sunt convocate de persoane care au
ceva de spus.
Este foarte importantă crearea unei liste
de priorități corect stabilite, pentru a
evita irosirea timpului pentru lucruri mai
puțin importante, în dauna celor cu
adevărat importante.
Aptitudini manageriale
A) Managementul timpului

Stabilirea priorităților

O activitate importantă
este o activitate ce
servește direct obiectivului
stabilit;

O activitate urgentă
este o activitate care, dacă
nu este făcută imediat, nu
va fi făcută niciodată.
 Aptitudini manageriale
A) Managementul timpului

1. Lista ABC – este o tehnică eficientă de lucru în grup, deoarece

permite prezentarea rapidă a ideilor fără a respinge niciuna dintre
ideile propuse.

• Categoria A: lucruri „foarte importante” sau „trebuie făcut”.

• Categoria B: lucruri „mai puțin importante” sau „ar trebui făcut”.
• Categoria C: lucruri „cel mai puțin importante” sau „se poate face”.

a) Se întocmește o listă de activități și se notează toate punctele A, prin alegerea

celor care sunt foarte importante.
b) Se parcurge din nou lista și se notează lucrurile cele mai puțin importante cu
C. Cele rămase se vor nota cu B.
c) Acțiunile se concentrează pe finalizarea activităților din categoria A.
 Aptitudini manageriale
A) Managementul timpului
2. Matricea timpului – atenția se concentrează asupra cadranului 2.
Important 1. Cadranul acțiunii imediate
• Crize
• Întâlniri importante
• Probleme presante
• Proiecte cu termene fixe
• Activități de relaționare și
dezvoltare personală
Neimportant 3. Cadranul amăgirii
• Unele telefoane și e-mail-uri
• Unele întâlniri
• Întreruperi inutile
• Apeluri
• Activități mărunte
• Unele rapoarte inutile
Urgent
2. Cadranul calității
• Pregătire
• Prevenire
• Prognoze/Recunoașterea noilor
oportunități
• Planificare
• Crearea relațiilor importante
4. Cadranul irosirii
• Timpii morți
• Muncă de rutină
• Corespondență neimportantă
(telefoane, poștă electronică,
scrisori)
• Activități sau indivizi care
irosesc timpul managerului
• Activități plăcute, fără legătură
cu îndeplinirea obiectivelor
Nu este urgent
Aptitudini manageriale
A) Managementul timpului
Important

Urgent și Importante
și mai puțin
important urgente
Se execută Planificare, cât
imediat mai curând
Nu este
Urgent
urgent
Mai puțin Mai puțin
importante, urgente și
dar urgente mai puțin
importante
Delegare,
reprogramare Evitare, ignorare

Neimportant
Aptitudini manageriale
A) Managementul timpului
Managerii competenți își administrează timpul în mod diferit, în
funcție de specificul activității și stilul lor de lucru, parcurgând
următoarele etape:

1. Stabilirea obiectivului cu maximum de precizie.

◦ Indiferent de natura obiectivului, el trebuie fixat cu realism, în urma
unor analize atente.
◦ Organizația este eficientă în măsura în care obiectivele sale devin
obiectivele individuale ale membrilor săi.

2. Elaborarea unui plan pentru atingerea obiectivelor.

◦ Planul de acțiune trebuie să conțină atât componenta strategică (pe
termen lung), cât și componenta tactică (pe termen mediu și scurt).
◦ Planul trebuie să fie flexibil (pentru a exista alternative reale pentru
atingerea obiectivului).
◦ Planul trebuie să conțină criteriile de evaluare (calitate, termen,
responsabilități)
Aptitudini manageriale
A) Managementul timpului

3. Întocmirea listei de priorități.

◦ Listele de priorități se întocmesc periodic, pe
baza planului.
◦ Eficiența managerului se poate măsura și în
tenacitatea cu care își impune propria sa
disciplină.

4. Control, evaluare, actualizare.

◦ Managerii competenți compară permanent
situația reală cu cea prevăzută, analizează cu
discernământ oportunitățile și amenințările
apărute și iau deciziile corespunzătoare atingerii
obiectivelor.
Aptitudini manageriale
B) Delegarea

Procesul de transferare a responsabilității pentru o anumită sarcină unui

alt membru și împuternicirea acelui individ să-și îndeplinească sarcina în mod
eficient.

Procesul de atribuire a sarcinilor subordonaților cu precizarea clară a

rezultatelor așteptate și a intervalului de timp pentru finalizare.

Scopul urmărit prin aplicarea acestei metode este reducerea timpului de

rezolvare a unor probleme curente, dezvoltarea autonomiei manageriale,
încurajarea subordonaților de a participa la actul decizional si de valorificare
a voinței de asumare a responsabilității și dorinței de afirmare.

Delegarea = Responsabilitate + Autoritate + Răspundere pentru

rezultate
Aptitudini manageriale
B) Delegarea

Delegarea implică:

✓ Definirea clară a sarcinilor;

✓ Definirealimitelor de
responsabilitate în
rezolvarea sarcinii (gradul
de autonomie);

✓ Alegerea unei metode

adecvate de control.
Aptitudini manageriale
B) Delegarea

Eficacitatea delegării
depinde de:

➢ Calitatea persoanei;

➢ Relațiamanager –
subordonat;

➢ Timp;

➢ Calitatea rezultatului.
Aptitudini manageriale
B) Delegarea

Avantajele delegării:

• Economie de timp;
• Focalizare pe sarcini mai productive;
• Creșterea spiritului de echipă;
• Satisfacție sporită a muncii;
• Nivel sporit de competență al membrilor echipei;
• Dezvoltarea personalului;
• Oportunități de demonstrare a calităților de lider.
Aptitudini manageriale
B) Delegarea

Delegarea eficientă implică din partea managerului:

➢ Să explice clar ceea ce dorește;

➢ Să explice ce trebuie făcut, de ce și de către cine;

➢ Să acorde persoanei respective autoritatea și

responsabilitatea necesare (se asigură și că ceilalți
cunosc acest lucru!);

➢ Să verifice, din când în când, îndeplinirea atribuțiilor, dar

fără a se amesteca;

➢ Să ajute și să încurajeze persoana respectivă.

Aptitudini manageriale
C) Conștientizarea de sine

Conștientizarea de sine înseamnă:

▪ Evaluarea de sine: identificarea celor mai importante atribute

de personalitate.

▪ Valori: identificarea standardelor personale și judecata morală.

▪ Inteligența emoțională: conștientizarea emoțională și

controlul emoțional.

▪ Atitudinea față de schimbare: adaptabilitate și

responsabilitate.

▪ Stilul cognitiv: privește modul în care se face dobândirea de

informații și evaluarea acestora.
Aptitudini manageriale
C) Conștientizarea de sine

Conștientizarea de sine contribuie la:

• Înțelegerea de sine și
la auto-management;

• Eficiență managerială;

• Satisfacția muncii și
performanța muncii;

• Înțelegerea diferențelor
față de ceilalți.
Aptitudini manageriale
D) Stilurile de învățare

 Stilul de învățare - modalitatea preferată de receptare a

informației, de stocare și reactualizare a acesteia.

Componentele stilului de învățare:

➢ determinate genetic (stil cognitiv);
➢ care se dezvoltă (stil de învățare).

 Cunoașterea stilului de învățare personal este

importantă, deoarece se pot utiliza strategiile cele mai
adecvate de învățare, cu efort minim și rezultate
maxime.
Aptitudini manageriale
D) Stilurile de învățare

Stilul de învățare poate fi:

• Predomină funcțional emisfera

cerebrală dreaptă.
Stil global • Persoanele cu stil global de învățare
utilizează o strategie sintetică de
învățare, parcurg întregul material
înainte de a începe studiul aprofundat.
• Predomină funcțional emisfera
cerebrală stângă.
Stil • Persoanle cu stil analitic de învățare
analitic / utilizează o strategie analitică de
secvențial învățare, rescriu notițele logic și
ordonat, folosesc sublinierile și
fragmentările textului.
Aptitudini manageriale
D) Stilurile de învățare

Principiile activității de învățare (Kolb, 1999)

- Experiența concretă: presupune implicarea

într-o situație experențială inedită.

- Observarea reflexivă: presupune observarea

celorlalți sau observarea de sine.

- Conceptualizarea abstractă: presupune

crearea de teorii pentru a explica cele observate.

- Experimentarea activă: presupune utilizarea

teoriilor pentru a soluționa probleme, a lua decizii.
 Aptitudini manageriale
D) Stilurile de învățare
Stiluri dominante de învățare (Kolb, 1999)
Convergent Divergent Asimilator Adaptiv
• Subiectul preferă • Punctul forte • Se caracterizează • Reprezintă o
aplicarea practică a pregnant este prin gândire abordare a
ideilor și teoriilor, imaginația, precum și abstractă, abordare problemelor
rezolvă probleme, capacitatea de a clară, logică și concentrată pe
adoptă decizii; vedea lucrurile dintr- concisă; acțiune;
• Preferă să învețe o mare varietate de • Subiectul preferă să • Accentul se pune pe
lucruri noi prin persepective; învețe citind sau implicarea personală
simulări, teme de • Subiectul este participând la și pe asumarea de
laborator și acțiuni interesat de oameni cursuri, este riscuri;
practice; și de multe alte preocupat de idei în • Subiectul se implică
• Este interesat mai teme generale; sine; în experiențe noi,
mult de lucruri • Preferă să observe • Specialiștii în acționează bazându-
decât de oameni; decât să acționeze; cercetare-dezvoltare se mai ales pe
• Caracteristic multor • Analizează atent manifestă acest stil. instincte, se bazează
ingineri. situațiile adună mai mult pe ce spun
multe informații; ceilalți decât pe
• Lucrează cu plăcere propriile analize,
în grup; preferă lucrul în
echipă, munca de
• Managerii de resurse
teren;
umane adoptă acest
stil. • Este întâlnit în
compartimentele de
vânzări și marketing.
 Aptitudini manageriale
D) Stilurile de învățare
Profile de învățare – când învățăm ne încadrăm în unul din
următoarele profile:

❖ ACTIVUL – experiență concretă

✓ învață din experiențele personale;

✓ se implică fără rezerve în experiențe noi;
✓ este deschis, entuziast la tot ce este nou;
✓ relaționează bine cu oamenii și învață de la ei;
✓ este sensibil la sentimente și oameni;
✓ dorește să iasă în evidență;
✓ este sarea și piperul grupului din care face parte;
✓ îi plac noile experiențe și se plictisește dacă trebuie să
urmărească o acțiune timp îndelungat;
✓ savurează disputele și crizele;
✓filosofia sa este: încerc încă o dată.
 Aptitudini manageriale
D) Stilurile de învățare
Profile de învățare – când învățăm ne încadrăm în unul din
următoarele profile:

❖ REFLEXIVUL – observație reflexivă

✓ observă atent înainte de a emite judecăți;

✓ analizează problemele din unghiuri de vedere diferite;
✓ amână concluziile pentru că analizează minuțios datele;
✓ preferă să-i observe pe cei în acțiune;
✓ îi ascultă pe ceilalți înainte de a-și exprima opiniile;
✓ încearcă să înțeleagă semnificația profundă a lucrurilor;
✓ agreează acțiunile pe care le poate cuprinde într-un cadru
mai larg, care să ia în calculul prezent, trecut și opinii
diverse;
✓ filosofia sa este: uită-te pe unde mergi.
 Aptitudini manageriale
D) Stilurile de învățare
Profile de învățare – când învățăm ne încadrăm în unul din
următoarele profile:

❖ TEORETICUL – conceptualizare abstractă

✓ integrează observațiile în teorii solide, complexe, logice,

valide;
✓ gândește logic, pas cu pas;
✓ planifică sistematic;
✓ abordează rațional situațiile;
✓ este un perfecționist și caută să înțeleagă lucrurile;
✓ face analiză și sinteză;
✓ este adeptul ipotezelor inițiale, principiilor, teoriilor și al
modelelor;
✓ nu-i plac raționamentele superficiale, subiective;
✓ filosofia sa este: dacă este logic, este bun.
 Aptitudini manageriale
D) Stilurile de învățare
Profile de învățare – când învățăm ne încadrăm în unul din
următoarele profile:

❖ PRAGMATICUL – experimentare activă

✓ este capabil să ducă lucrurile la bun sfârșit;

✓ își asumă riscuri;
✓ îi influențează pe ceilalți și evenimentele în curs;
✓ dorește să încerce idei, teorii, tehnici pentru a vedea dacă
funcționează în practică;
✓ lucrează repede și este plin de idei, dacă problema îl
atrage;
✓ îi place să rezolve singur problemele ce apar;
✓ privește orice situație ca pe o provocare și oportunitate
de creștere;
✓ filosofia sa este: totdeauna există o cale și mai bună.
Aptitudini manageriale
E) Managementul conflictelor

➢ Pentru gestionarea conflictelor este nevoie de flexibilitate.

➢ Eficiența în managementul conflictelor presupune capacitatea

de a recunoaște un conflict între indivizi și grupurile unei
organizații și folosirea tehnicilor de decizie și stimulare
pentru creșterea eficienței organizației.
Aptitudini manageriale
E) Managementul conflictelor
Stiluri de rezolvare a conflictelor interpersonale

Evitarea

▪ Presupune un comportament neasertiv și necooperant;

▪ Se folosește când nu se dorește implicarea în conflict, ignorarea
neînțelegerilor, sau menținerea poziției neutre;
▪ Este benefic atunci când:
o problema este minoră și nu justifică consumul de timp și energie;

o informația pusă la dispoziție este insuficientă pentru a aborda conflictul;

o puterea uneia dintre părți este mult mai mică comparativ cu a

celeilalte;

o există alte persoane care pot rezolva conflictul.

Aptitudini manageriale
E) Managementul conflictelor
Stiluri de rezolvare a conflictelor interpersonale

Forțarea

▪ Presupune un comportament asertiv și necooperant, reflectă

o abordare câștig-pierdere a conflictului interpersonal;
▪ Se folosește atunci când una dintre părți urmărește să-și
atingă scopul fără a se gândi la interesele cealilalte părți;
▪ Este necesară atunci când:
o cazurile de urgență cer o acțiune rapidă;
o trebuie acceptate mai multe acțiuni nepopulare pentru a asigura
eficacitatea organizațională și supraviețuirea;
o una dintre părți trebuie să acționeze pentru a se proteja pe sine
și pentru a-i opri pe ceilalți să profite de pe urma sa.
Aptitudini manageriale
E) Managementul conflictelor
Stiluri de rezolvare a conflictelor interpersonale
Acomodarea
▪ Presupune un comportament de cooperare, dar neasertiv;
▪ Poate reprezenta o strategie pe termen lung în direcția
încurajării cooperării cu ceilalți și, uneori poate fi considerată o
slăbiciune sau un act de supunere;
▪ Este eficientă pe termen scurt, atunci când:
o indivizii sunt într-o potențială situație explozivă de conflict
emoțional, care trebuie evitată cu calm;
o păstrarea armoniei și evitarea rupturilor sunt importante (mai ales
pe termen scurt);
o conflictele sunt cauzate, în primul rând, de personalitatea indivizilor
și nu pot fi rezolvate așa de ușor.
Aptitudini manageriale
E) Managementul conflictelor
Stiluri de rezolvare a conflictelor interpersonale

Colaborarea

▪ Presupune un comportament asertiv și puternic de

cooperare, reflectă o abordare câștig-câștig a conflictelor
interpersonale;
▪ Cei care folosesc acest stil au următoarele caracteristici:
o consideră conflictul ca fiind normal, folositor și ducând la o
soluție mult mai creativă, dacă este gestionat corespunzător;
o au încredere în partenerul de conflict;
o consideră că un conflict rezolvat în favoarea tuturor duce la
acceptarea unanimă a soluției
Aptitudini manageriale
E) Managementul conflictelor
Stiluri de rezolvare a conflictelor interpersonale

Colaborarea

▪ Acest stil este util în situațiile în care:

o se impune un grad mare de interdependență, astfel încât se
justifică cheltuirea de timp și energie pentru rezolvarea
diferendelor dintre indivizi;
o indivizii au puteri egale, astfel încât se simt liberi să
interacționeze între ei;
o șansele de succes sunt reciproce pentru rezolvarea disputei
printr-o soluție câștig-câștig;
o există suficient suport organizațional pentru acceptarea timpului
și a energiei necesare în rezolvarea disputei prin colaborare.
 Aptitudini manageriale
E) Managementul conflictelor
Stiluri de rezolvare a conflictelor interpersonale
Compromisul
▪ Este un comportament aflat la nivel intermediar între cooperare și
asertivitate și presupune o serie de concesii;
▪ Nu există un învingător și un perdant clar, ci mai degrabă se demonstrează o
dorință de a raționaliza obiectul conflictului și a accepta soluția care oferă o
satisfacere incompletă a nevoilor părților;
▪ Se poate utiliza atunci când:
o înțelegerea duce la îmbunătățirea situației dintre părți sau măcar împiedică înrăutățirea
care ar putea apărea din cauza neînțelegerilor;

o nu este posibil să se ajungă la un acord de tipul câștig-câștigi;

o scopurile conflictuale sau interesele opuse blochează acordul cu propunerile uneia

dintre părți.