Sinaxar 4 Ianuarie

În această lună, în ziua a patra, pomenirea Soborului sfinţilor

măriţilor apostoli, cei şaptezeci la număr.
Aceşti şaptezeci de apostoli, fiind aleşi de puterea
dumnezeiască, au fost trimişi în toată lumea ca să
smulgă pe oameni din înşelăciunea şi nebunia
idolească, şi să-i întoarcă la cunoştinţa cinstirii de
Dumnezeu. Pentru aceasta, toţi s-au nevoit în multe
feluri şi chipuri pentru adevăr şi s-au mutat la
Domnul, aşa cum se arată la pomenirea fiecăruia.
Tot în această zi, pomenirea cuviosului
părintelui nostru Teoctist, egumenul locaşului din Cucumia
Siciliei, care în pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea celor şase sfinţi mucenici, care
cu pace s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Zosima
Monahul şi Atanasie Comentarisiul.
Acest sfânt Zosima era din Cilicia şi vieţuia în pustiu la un loc cu
fiarele. Fiind prins de tiranul Domiţian şi mărturisind că Hristos este
Dumnezeu adevărat, i s-au ars urechile cu fiare înroşite. A fost
aruncat într-un cazan plin de murdării clocotite şi apoi spânzurat cu
capul în jos. Dar, în chip minunat, a răbdat toate. Pe când altă dată
era chinuit, s-a arătat un leu, care cu glas omenesc a vorbit despre
Dumnezeirea lui Hristos. Minunea aceasta a adus la credinţa
creştină pe Atanasie Comentarisiul. Mai târziu Zosima fiind slobozit
de tiran s-a dus iarăşi în pustiu, luând cu el şi pe Atanasie, pe care
l-a catehizat şi l-a botezat. Acolo amândoi au trăit în crăpătura unei
stânci, unde şi-au dat sufletele lor în mâinile lui Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea cuvioasei Apolinaria, cea din
Sinclit.
Sfânta Apolinaria a fost fiica, vestită prin frumuseţe şi prin
înţelepciune, a lui Artemie, cârmuitorul Romei, pe vremea
împăratului Leon cel Mare. Dorind din fragedă vârstă să-şi păstreze
fecioria, ea se ruga lui Dumnezeu ziua şi noaptea să i se împlinească
această dorinţă, adică să rămână fecioară până la moarte.
 Pentru aceasta se ruga de părinţi să o lase să se ducă la
Ierusalim. Şi câştigând învoirea lor, a luat, fericita, robi şi roabe, aur
şi argint şi haine scumpe şi s-a dus la sfânta Cetate. Acolo a
împărţit tot ce avea la săraci. Iar după ce s-a închinat la Locurile
Sfinte a slobozit pe robi şi pe roabe, oprind numai un bătrân, cu
care a pornit pe drumul spre Alexandria. Pe drum s-a oprit la un loc
de şes să se odihnească. Şi adormind bătrânul ei, atunci, de trei ori
fericita, nesocotind cele pământeşti, a fugit pe ascuns şi a intrat
într-o luncă neprielnică, unde a rămas mulţi ani, rugându-se lui
Dumnezeu şi îndurând muşcăturile ţânţarilor, care-i făcuseră trupul
numai răni.
De aici s-a dus la un schit de Sfinţi părinţi, dându-se drept
bărbat şi spunând că-l cheamă Dorotei. Cuviosul Macarie, care se
afla acolo a primit-o şi i-a dat o chilie, în care fericita s-a închis,
rugându-se lui Dumnezeu ziua şi noaptea.
Artemie, tatăl fericitei, căutând-o mult şi negăsind-o a început
să se îngrijească de altă fată a sa, care era chinuită de un duh
necurat. Pe aceasta a trimis-o la schitul părinţilor acelora pentru
vindecare.
Părinţii au încredinţat-o părintelui Dorotei, adică surorii sale
Apolinaria. Şi după câteva zile a ieşit diavolul din tânăra care s-a
întors acasă vindecată. Însă după puţine zile, multora li s-a părut că
tânăra a rămas îngreunată. Iar tatăl ei, socotind că a rămas
îngreunată de la Dorotei, a trimis îndată călăreţi care au adus
înainte sa pe părintele Dorotei. Atunci sfânta, dovedind că este fiica
lui Artemie, toţi s-au minunat şi s-au înfricoşat, mai ales din pricina
vindecării minunate a surorii sale bolnave. După aceasta, rămânând
câteva zile cu părinţii săi, s-a întors iarăşi la chilia ei, fără să afle
cineva dintre părinţi de cele întâmplate. Iar după ce a răposat,
atunci s-a cunoscut că este femeie, pentru care toţi s-au spăimântat
şi s-au îndemnat să mulţumească lui Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru
Eftimie cel nou, care odihneşte aproape de Sfântul Mochie.
Tot în această zi, pomenirea cuviosului Eftimie, egumenul
Mănăstirii Vatoped, care a înfruntat pe împăratul Mihail
latinofonul şi pe patriarhul Becul, şi care s-a săvârşit înecat.
Tot în această zi, pomenirea celor doisprezece monahi din
Mănăstirea Vatoped, care împreună cu Eftimie au înfruntat
 pe latinofonii mai sus numiţi, şi care prin sugrumare s-au
săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Hrisant şi
Eufimia, cei ce odihnesc aproape de Sfântul Acachie.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului Mucenic

Onufrie, care a mărturisit în Chio la anii 1818.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne
mântuieşte pe noi. Amin.

Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox

Recomandari ortodoxe:
Resurse ortodoxe - www.resurse-ortodoxe.ro