Sinaxar 14 Ianuarie

În această lună, în ziua a paisprezecea, pomenirea sfinţilor

cuvioşi părinţi ucişi în Muntele Sinai.
Aceşti cuvioşi părinţi dorind după viaţa
cea pustnicească au lăsat toate cele
lumeşti şi au mers să locuiască în pustiu.
Împreună cu ei era şi fericitul Nil, fost
prefect în Constantinopol, care, fiind
foarte învăţat şi având dar de la Sfântul
Duh, a scris multe cărţi de folos,
îndemnătoare spre nevoinţe pustniceşti,
şi despre viaţă, robirea şi uciderea
acestor cuvioşi părinţi. Aceştia au fost
ucişi de vlemizi, oameni de neam barbar,
care trăiau în Arabia, până spre Marea
Roşie şi Egipt, şi care şi mai înainte cu
mulţi ani, pe timpul împărăţiei lui
Diocleţian şi a lui Petru, patriarhul
Alexandriei, au ucis pe cei ce sihăstreau aici în muntele Sinai. După
moartea voievodului lor, sarazinii care locuiau şi ei în Muntele Sinai,
pornind asupra lor, au ucis pe mulţi sihaştri; numai puţini au scăpat,
fugind în cetate. Dar noaptea s-a arătat o pară de foc, care
cuprindea tot muntele şi se înălţa până la cer. Sarazinii s-au speriat
de aceasta şi au fugit, lepădându-şi armele. Numărul celor ucişi întâi
a fost treizeci şi opt, având multe răni pe trupurile lor. Printre cei
morţi s-au aflat încă doi vii, Sava şi Isaia. Din cei ucişi, unora li se
tăiaseră capetele de tot, altora li se ţineau capetele numai într-o
bucată de piele; iar alţii aveau capetele despicate în două. Cei doi
părinţi rămaşi vii au îngropat pe cei ucişi şi au povestit mai târziu
cele întâmplate.

Tot în această zi, pomenirea celor treizeci şi trei de părinţi

ucişi în Rait.
Aceşti fericiţi părinţi petreceau viaţă pustnicească, acolo unde
sunt douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de trunchiuri de finic.
Dar trei sute de vlemizi, pornind cu luntre mari, au trecut marea
Etiopiei şi ajungând într-un loc oarecare, găsind o corabie mare şi
urcându-se în ea, au ajuns în ţara faraonilor. Cei de acolo le-au ieşit
în întâmpinare, dar au fost biruiţi de vlemizi, care au ucis patruzeci
şi şapte de bărbaţi. Vlemizii le-au răpit femeile şi copiii, apoi s-au
dus în cetate, unde se găsea biserica sfinţilor părinţi. Aceştia
închiseseră poarta şi îşi aşteptau moartea. Deci vlemizii, intrând în
cetate şi negăsind bani, i-au ucis pe toţi părinţii. Apoi luându-şi
robii, s-au dus să treacă marea; dar oamenii luaţi de corvoadă
afundaseră corabia şi fugiseră. De aceea vlemizii înfuriindu-se, au
înjunghiat pe toţi robii şi apoi s-au înjunghiat cu toţii, unii pe alţii.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru

Teodul, fiul lui Nil cel înţelept.
Acest cuvios părinte era fiul lui Nil cel înţelept, cel ce fusese
prefect în Constantinopol şi care lăsând mărirea lumii, s-a călugărit
împreună cu fiul său, în muntele Sinai. Deci, trăind ei acolo
împreună cu alţii viaţă pustnicească, i-au lovit fără de veste
barbarii, care au început a-i înjunghia pe sfinţii părinţi. Nil a putut
fugi, dar fiul său Teodul şi alt tânăr au fost luaţi robi. Ajungând
barbarii la corturile lor au hotărât să jertfească luceafărului de
dimineaţă pe cei robiţi. Noaptea însă tânărul a fugit şi a rămas
Teodul singur. Dumnezeu a îngreuiat de somn pe barbari, care s-au
deşteptat numai după răsăritul soarelui, când nu mai era timpul
potrivit să aducă jertfa, aşa că au hotărât să vândă pe Teodul. Dar
nedându-le nimeni mai mult decât doi galbeni, unul din barbari a
vrut să-l junghie. În cele din urmă Teodul a fost cumpărat de
episcopul de acolo, care l-a slobozit. Iar Teodul a vieţuit în
mănăstire plin de evlavie, până la trecerea din această lume.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru

Ştefan, care a făcut mănăstirea Hinolacul.
Acest sfânt Ştefan era din părţile Răsăritului, de bun neam. Din
tinereţe a râvnit după viaţa sihăstrească, umblând prin mănăstirile
de la Iordan şi din pustiu: a sfântului Eftimie, a sfântului Sava şi a
sfântului Teodosie. Iar după ce a cunoscut bine felul de trăi al
fiecăruia, a venit la Constantinopol pe vremea împăratului Leon
Isaurul şi a fost primit pe lângă patriarhul Gherman, pe lângă care,
rămânând câtva vreme, a învăţat multe lucruri bune de la acesta,
care l-a luat pe lângă sine, ajungând apoi bun sfetnic al patriarhului.
Întemeind apoi mănăstirea Hinolacul şi vieţuind în ea, s-au adunat
acolo mulţime de călugări care erau bine povăţuiţi şi aduşi la
măsura vârstei plinirii lui Hristos. Deci, binevieţuind, i s-a descoperit
de sus timpul când sufletul lui avea să zboare de la cele de jos la
locaşurile dumnezeieşti.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru

Sava, arhiepiscopul Serbiei şi ctitorul sfintei mănăstiri a
Hilandarului.

Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Agni, care fiind

aruncată într-o temniţă întunecată, acolo s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugaciune, Doamne, miluieste-ne si ne
mântuieste pe noi. Amin.

Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox

Recomandari ortodoxe:
Resurse ortodoxe - www.resurse-ortodoxe.ro
Noutati ortodoxe - www.noutati-ortodoxe.ro