UNIVERSITATEA ,,OVIDIUS’’ DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

PROGRAMUL DE STUDII : LICENȚĂ DREPT

DISCIPLINA:
TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI

STATUL ȘI DREPTUL

PROFESOR COORDONATOR,
LECTOR UNIV. DR. TRANDAFIRESCU BOGDAN

Anul I, Grupa 2
STUDENT:
Zărnoeanu (Zăduf) Ana-Maria

CONSTANȚA,
2022
 CUPRINS:
INTRODUCERE ........................................................................................................................ 2
I. STATUL .................................................................................................................................. 3
1. Conceptul de stat ................................................................................................................ 3
2. Elementele statului. ........................................................................................................... 4
3. Puterea de stat .................................................................................................................... 6
II. DREPTUL ............................................................................................................................. 7
1. Conceptul dreptului ............................................................................................................ 7
2. Principiile dreptului ........................................................................................................... 7
3. Familiile de drept ............................................................................................................... 8
III. STATUL DE DREPT ........................................................................................................... 8
CONCLUZII............................................................................................................................... 9
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE .............................................................................................. 10

1
 INTRODUCERE

„Dreptul și statul sunt poduse ale vieții sociale, respectiv: dreptul, ca ansamblu de reguli
bazate pe recunoașterea colectivă, asigură legitimarea necesară organizării și funcționării
structurilor statale prin care se administrează cotidian activitățile din societate, iar statul este
principala instituție politică a societății, find instrumentul conducerii sociale”1

Dreptul reprezintă ansamblul regulilor de conduită instituite sau sancționate de către o

autoritate publică recunoscută de comunitate, de obicei statul, care exprimă voința și interesele
comune, generale, reguli a căror aplicare este realizată de bunăvoie și, în ultimă instanță, prin
forța de constrângere a acestei autorități, de obicei a statului.

Încă din antichitate, a apărut ideea statului de drept, când o serie de școli filosofice, în
special grecești, precum cea a sofiștilor, sau cea a legitimiștilor din China Antică, dar și o serie
de gânditori, ca Platon, Aristotel, au formulat ideea fundamentării statului pe lege, pe drept.

De-a lungul timpului, teoriile filozofice și curetele, explică de pe poziții diverse

importanța statului de drept, rolul său în apărarea unor interese sociale de grup sau ale societății
în întregul său. Abordarea analitică a locului și rolului statului în organizarea și conducerea
societății a scos în relief natura istorică a statului, dependența formelor sale de transformările
social-istorice.

Apariția statului ca și în cazul dreptului, este determinată de schimbările petrecute în

orânduirea comunei primitive, schimbări care au făcut ca vechile forme de organizare și
conducere (ginta, tribul) să nu mai fie suficiente, impunându-se o formă nouă – cea politică –
statală.

Odată cu apariția statului relațiile sociale se pot dezvolta la adăpostul unei forțe
speciale de constrângere, pe care o deține statul și o poate utiliza împotriva celor care i se opun.
Statul apare astfel ca o modalitate social-istorică de organizare socială prin care grupurile
sociale și-au promovat interesele comune și în care și-a găsit expresia concentrată întreaga
societate.

1
Nicolae Popa, Elena Anghel, Cornelia Beatrice Gabriela Ene-Dinu, Laura-Cristina Spătaru-Negură,
op. cit., p. 57.

2
 I. STATUL

Statul reprezintă principala instituție politică a societății. Apărut cu aproape șase milenii
în urmă în Orientul antic (Egipt, Babilon, China, India), statul continuă să fie și azi instrumentul
conducerii sociale, iar dezbaterile privind natura, funcțiile, mecanismul și formele sale continuă
să atragă atenția unor cercuri largi de specialiști în domeniul politologiei, sociologiei, dreptului.
Statul este dat de drept si invers, in sensul ca, statul prin organele sale,asigura aplicarea
dreptului in stransa concordanta cu relatiile economico-sociale.
Statul va fi intotdeauna pregatit sa-si asigure existenta sa juridica prin creearea si
emiterea de norme juridice necesare respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale
cetateanului si a integritatii sale teritoriale
Statul este o necesitate exterioara față de societatea civila deoarece statul este scopul
iminent al societatii , iar indivizii au drepturi si datorii in raporturile cu statul .

1. Conceptul de stat

Statul reprezintă o organizatie politica , formata din reprezentanti ai populatiei de pe un

anumit teritoriu care sunt investiti cu atributii de putere, constand in posibilitatea de a lua
decizii obligatorii , concretizate in norme de drept sau in acte de aplicare a dreptului , care pot
fi aduse la indeplinire cu ajutorul fortei de constrangere a statului .
Există mai multe definiţii ale statului. Analizându-le pe cele mai importante,constatăm
că statul, de regulă, e caracterizat ca: o instituţie politică a societăţii cu ajutorul căreia
se realizează conducerea societăţii, o organizaţie care deţine monopolul creării şi aplicării
dreptului, o organizaţie care exercită puterea pe un teritoriu determinat a unei comunităţi
umane, o organizaţie politică a deţinătorilor puterii de stat care poate obliga executarea
voinţei generale, aplicând, în caz de necesitate, forţa de constrângere, ansamblul autorităţilor
publice care asigură guvernarea.
Strict juridic, „statul este un ansamblu sistematic de organe de stat (autorități), el
cuprinde parlamente, guverne și alte autorități executive, organe judecătorești, armată, poliție
și închisori”2
Etimologia cuvantului " stat " provine din latinescul " status " , care , fara sa aibe o
semnificatie precisa , exprima ideea de stabilitate. De asemenea, cuvantul 'Stat', in intelesul pe
care-l oferim azi, este de origina moderna. In limbile greaca si latina se gasesc mai multe

2
Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu, op. cit., p. 3.

3
expresii care indica o specie de agregatie sau organizatie politica, dar nu vom intalni un termen
generic si nici o teorie adecvata a statului. O adevarata teorie a statului, cu sensul pe care-l dam
azi termenului de stat, este fundamentata de catre Nicolo Machiavelli, parintele stiintei politice
moderne.
In perioada actuala , cuvantul "stat " are două înțelesuri și anume: primul este istorico-
geografic, prin care înțelegem un stat cu o populație organizata de pe un anume teritoriu,
delimitat prin frontiere recunoscute pe plan international, precum si relatiile politice,
economice si culturale ale acesteia. O a doua caracteristică a cuvântului stat , este reprezentat
de politico–juridic: acest sens este mai restrans ca sfera , dar mai profund si esential prin
continut . In acest sens , prin stat intelegem numai sensul istorico - geografic , adica numai
organizarea politica de pe in anumit teritoriu , formata din totalitatea organelor de stat , ceea
ce in limbaj juridic este desemnat prin putere politica .
Deoarece statului i-au fost atribuite o serie de însușiri, acesta a dobândit o semnificatie
politica, astfel in societatea romana el a fost denumit " status rei romani 3" sau " status rei
publice4
Cu timpul , cuvantul " status " , fara alte adaugiri , scris cu majuscule a dobandit
valoarea unei expresii de sine statatoare . Acest lucru s - a petrecut in special in secolul al
XVI - lea , odata cu aparitia lucrarii lui Machiaveli " Il Principe ".
Abordarea locului si rolului statului in organizarea si conducerea societatii , a scos in
relief natura istorica a statului , dependenta formelor sale de transformarile social - politice .

2. Elementele statului.

Statul se caracterizează prin câteva elemente, atribute sau dimensiuni istoriceşi

politice. Acestea stau la baza oricărui stat şi fără ele statul este de neconceput.Atributele
statului au o importanţă majoră deoarece ele condiţionează atât apariţia, cât şi dispariţia
sau reînvierea statului
Spre deosebire de organizarea sociala prestatala , in care domina criteriul legaturilor de
sange, statul adopta criteriul teritorial.
Teritoriul este elementul material a statului. Pe lângă faptul că teritoriul este o
noţiune geografică, el reprezintă, deasemenea, un concept politic şi juridic. Acest rol al
teritoriului reiese din funcţiilepe care acesta le are : teritoriul este factorul care permite

3
statul lucrurilor romane
4
statul lucrurilor publice

4
situarea statului în spaţiu, localizând înaşa mod statul şi delimitândul de alte state; prin
intermediul teritoriului statul stabileşte legăturile cu locuitorii,definindu-le calitatea specială
de apartenenţă la statul respectiv, calitatea de supuşenie sau de cetăţenie; teritoriul determină
limitele extinderii puterii publice şi contribuie lastructurarea autorităţilor publice în
dependenţă de organizarea teritoriului, astfel se crează organele centrale şi organele teritoriale
ale autorităţii puterii publice. De asemenea, teritoriul este simbolul şi factotul de protecţie
a ideii naţionale.
Alaturi de teritoriu , un alt element constitutiv il reprezinta populatia (natiunea), care se
raporteaza la stat prin legaturile de cetatenie, fata de care se fixeaza autoritatea politica ,
exclusiva si suverana , denumita si putere sau forta coercitiva
Populația constituie elementul demografic, psihologic şi spiritual a statului. Un stat
fără populaţie nu poate să existe,e de neconceput. Populaţia poate avea faţă de autoritatea
de stat ori calitatea de cetăţean, ori calitatea de străin, ori pe cea de apatrid .
Intre notiunile : stat , putere de stat si aparat nu exista deosebirede sfera , ci doar o
deosebire de nuanta , de accentul ce se pune pe unul sau pe altul din aspectele acestui
fenomem social complex.
Kant considera ca statul legitim sau statul de drept este acela care are drept scop
apararea intereselor si drepturilor inalienabile ale omului , politica fiind subordonata moralei.
De asemenea, in conceptia liberalismului clasic se constata ca rolul statului este acela de a
face legi bune si de a apara principiul non interventiei in treburile private , precum si de a
aplana conflictele dintre grupurile sociale si de a garanta libertatea indivizilor .
Conceptiile asupra continutului statului socialist au fost abandonate datorita
regimurilor despotice care auguvernat statele socialiste si in care ststul era considerat un
instrument de dominatie a unei clase asupra alteia , iar partidul unic se substituia clasei ,
hotarand in numele ei si distrugand libertatea si personalitatea individului .
Noul stat social sau asistential se considera ca trebuie sa - si conserve numai
monopolul asupra fortei legitime , a carei exploatare este limitata de recunoasterea si
garantarea drepturilor omului .
Se apreciaza astfel ca noul stat ar avea ca principale functii : asumarea sarcinii de
realizare a unei societati mai echilibrate ; respectarea drepturilor fundamentale ale omului ;
asiguraea respectarii principiului separatiei puterilor in stat ; respectarea principiilor
democratice in luarea deciziilor adecvate .

5
 Statul are o serie de funcții, dintre care amintim: funcția legislativă, funcția executivă,
funcția jurisdicțională, funcții interne și funcții externe, funcții economice, funcții culturale,
funcții sociale, funcții represive .

3. Puterea de stat

Puterea de stat, din punct de vedere sociologic reprezintă autoritatea pe care un

individ sau un grup de indivizi o are asupra altora , pentru realizarea unui scop comun ,
asumat de membrii colectivitatii sau impuse acestora de catre cei care exercita puterea .
Caracteristicile principale ale puterii de stat, sunt reprezentate de: forma oficiala a
puterii politice prin intermediul căreia se organizeaza si functioneaza statul; metoda sa de
conducere este constrangerea, aducerea la indeplinire a dispozitiilor normative cu ajutorul
fortei de constrangere a statului , in cazul in care conduita indivizilor deviaza de la
prescriptiile imperative ale legii; caracterul suveran al puterii este dreptul acesteia de a se
organiza si de a se exercita , precum si de a-si stabili si rezolva problemele interne si externe ,
in mod liber si conform vointei sale , fara nici o imixtiune , respectand suveranitatea altor
state , precum si normele dreptului international .
Suveranitatea statului are doua laturi principale și anume: una interna exprimata prin
suprematie , conform careia nici o alta putere sociala din interior nu este superioara puterii
ststului , și una externa - exprimata prin independenta , conform careia statul isi organizeaza
relatiile internationale fara nici un amestec extern , cu respectarea drepturilor suverane ale
celorlalte state , precum si a principiilor si normelor dreptului international .
Intr-un stat democratic, puterea emana de la popor si apartine acestuia, iar exercitarea
puterii este incredintata statului cu organele sale. In planul activitatii statale are loc o separare
a functiilor puterii, o divizare a acestora .
Separatia functiilor puterii se realizeaza in scopul echilibrarii lor , pentru a se
impiedica abuzul de putere .Astfel : puterea legislativa , puterea executiva si puterea
judecatoreasca trebuie incredintate unor titulari diferiti si sa ramana distincte , pentru a se
putea asigura libertatea si ingradi abuzul .
Separatia functiilor puterii in stat nu exclude o colaborare intre ele , doarece cele trei
componente nu au o independenta absoluta , ci doar una relativa . Mai mult decat atat ,
organele puterii nu se afla in raport de egalitate , avand loc o impletire a atributelor puterii .
Pentru impartirea puterii intre cele trei organe , un rol deosebit revine dreptului , care
fixeaza cadrul legal de functionare a fiecarei componente , statornicindu-i limitele ,
competentele si atributiile .

6
 Forța publică este denumită și putere de stat sau putere de constrângere (forță
coercitivă). „Puterea de stat este o formă istoricește determinată și variabilă de autoritate.
Puterea de stat se caracterizează prin următoarele trăsături: (1) caracterul politic, (2) sfera
generală de aplicabilitate, (3) realizarea acesteia prin agenți specializați și (4) caracterul
suveran”5

II. DREPTUL

1. Conceptul dreptului

Dreptul este strans legat de stat , neputand a fi seperat unul de celalalt. Dreptul constituie
un ansamblu de reguli de conduită instituite sau sancţionatede stat, reguli ce exprimă voinţa
guvernanţilor ridicată la rangul de lege, a căror aplicare este realizată binevol, iar în caz de
necesitate, prin forţa deconstrângere a statului.
Termenul „drept” derivă din latinescul directus de la dirigo, dirigere care însemna
orizontal,vertical, de-a dreptul, direct,linie dreaptă. Termenul căruia îi corespundea
substantivul drept în limba latină era ius ce însemna drept, dreptate, legi.
Dreptul nu este numai știință, „în sensul de artă ca ansamblu de procedee pentru
reflectarea în normele sale, cu cât mai multă fidelitate, a cerințelor realității sociale, și de
aplicare cât mai riguroasă a textelor normative la un caz concret, iar în sensul de tehnică, dreptul
reprezintă ansamblul de norme prin care sunt reglementate raporturile sociale”6
Dreptul a apărut în Orientul antic, printre primele legiuiri numărându-se Codul lui
Hammurabi (Babilon), Legile lui Manu (India), Codul lui Mu (China), iar în Europa Legile lui
Lycurg (Sparta), Legile lui Dracon și Solon (Atena), Legea celor XII Table (Roma) și Legea
salică la franci.

2. Principiile dreptului

În sens juridic, termenul principiu înseamnă un element fundamental, ideea de bază

sau ideea generală, ideea conducătoare, teza fundamentală, care stă la baza întregului
sistem de drept.

5
Nicolae Popa (coordonator), Elena Anghel, Cornelia Beatrice Gabriela Ene-Dinu, Laura-Cristina
Spătaru-Negură, op. cit., p. 59.
66
Dumitru Mazilu, Tratat de teoria generală a dreptului, Editura Lumina Lex, București, 2004, p. 76.

7
 Principiile dreptului au o importanţă atât teoretică cât şi practică. Importanţa
teoretică constă în acţiunea şi aportul lor la opera de creare şi deaplicare a dreptului.
Importanţa practică constă în activitatea de elaborare a actelor normative.
Teoria dreptului diferenţiază trei categorii de principii ale dreptului: principii
generale sau fundamentale, care mai sunt numite şi constituţionale (deoarece, de regulă
se găsesc în Constituţie), care reglementează întregul sistemde drept; principii ramurale (de
ramură), care sunt proprii unei singure ramuri de drept,fiind înscrise în coduri şi în alte
legi; principii inter-ramurale, care se referă şi caracterizează două sau mai multe ramuri de
drept.
Principiile generale ale dreptului sunt : Principiul legalităţii: asigură bazele legale
de funcţionare a statului, Principiul libertăţii şi egalităţii, Principiul responsabilităţii, Principiul
echităţii şi justiţiei, Principiul umanismului.

3. Familiile de drept

Factorii de configurare ai dreptului sunt: cadrul natural (mediul geografic, factorii

biologici, fiziologici, demografici), cadrul social – politic (factorii economici, politici) și
factorul uman (dreptul se raportează în permanență la prezența omului în societate).
Esența dreptului constă în calitatea juridică a voinței și a interesului care conduce la
apariția normelor dreptului.
„Conținutul dreptului îl constituie ansamblul elementelor, al laturilor și al conexiunilor
care dau expresie concretă (contur) voinței și intereselor sociale ce reclamă oficializarea și
garantarea pe cale etatică”.7
După criteriul apartenenței la un bazin de civilizație juridică, sunt cunoscute
următoarele familii de drept, respectiv: (1) romano-germanică, (2) anglo-saxonă, (3) dreptul
socialist, (4) dreptul musulman, (5) dreptul hindus, (6) dreptul chinez, (7) dreptul japonez, (8)
dreptul Africii negre și al Madagascarului. Dreptul român aparține familiei de drept romano-
germanice.

III. STATUL DE DREPT

„Statul și dreptul sunt strâns legate, se sprijină și se condiționează reciproc. Statul și

dreptul au apărut deodată, din aceleași cauze și, pot fi explicate mult mai bine împreună. Statul

7
Nicolae Popa, Teoria generală a dreptului, Ediția a 4- a, Editura C.H.Beck, București, 2012, p. 54.

8
creează dreptul și paradoxal, dreptul delimitează configurația și acțiunile statului. Creând
dreptul, statul impune reguli de conduită, norme obligatorii pentru toți. Prin drept statul își
exprimă puterea de comandă, formulând exigențe economice, umane, politice. Creând dreptul,
statul îi asigură în același timp eficiența și viabilitatea.
Statul de drept este rezultatului dezvoltării istorice a coexistenţei celor două
fenomene sociale – statul şi dreptul – indisolubil şi organic legate unul de altul, ambele
având de îndeplinit funcţii esenţiale în organizarea şi guvernarea societăţii.
Statul de drept este: o replică socială faţă de abuzul de putere; pluralismul
politic, libertatea conştiinţei politice, a dreptului la opoziţie; democratismul puterii
manifestate prin suveranitatea poporului care îşiexercită suveranitatea prin sistemul
electoral, bazat pe vot universal, egal,direct şi secret, alegeri libere prin care se instituie
Parlamentul; ordinea de drept, în care locul suprem îl ocupă Constituţia; separarea
puterilor în stat; guvernarea în numele majorităţii prin respectarea drepturilor minorităţii,a
egalităţii în faţa legii pentru toţi cetăţenii; libertatea presei; respectarea drepturilor şi
libertăţilor fundamentale aşa cum acestea suntprevăzute în documentele internaţionale.

CONCLUZII

Statul reprezintă o organizatie politica , formata din reprezentanti ai populatiei de pe un

anumit teritoriu care sunt investiti cu atributii de putere, constand in posibilitatea de a lua
decizii obligatorii , concretizate in norme de drept sau in acte de aplicare a dreptului , care pot
fi aduse la indeplinire cu ajutorul fortei de constrangere a statului .
Dreptul este strans legat de stat , neputand a fi seperat unul de celalalt. Dreptul constituie
un ansamblu de reguli de conduită instituite sau sancţionatede stat, reguli ce exprimă voinţa
guvernanţilor ridicată la rangul de lege, a căror aplicare este realizată binevol, iar în caz de
necesitate, prin forţa deconstrângere a statului.

România este un stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil, forma de

guvernământ fiind republica. România este un stat de drept, democratic și social, în care
demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane,
dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale
poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate.

9
 Statul român se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor –
legislativă, executivă și judecătorească – în cadrul democrației constituționale. În România,
respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

1. Mazilu, D. (2004) - Tratat de teoria generală a dreptului, Editura Lumina Lex, București
2. Muraru, I. (1997) - Drept constitutional si institutii politice, Editura ACTAMI, Bucuresti
3. Muraru, I., Tănăsescu, E. (2011) - Drept constituțional și instituții politice, Ediția 14. Vol.
I., Editura C.H. Beck, București
4. Popa, N., și colaboratorii (2011) - Teoria generală a dreptului. Caiet de seminar, Editura C.
H. Beck, București
5. Ștefan, E. (2014) - Manual de drept administrativ, Partea I, Caiet de seminar, Ediția a II-a
revizuită, completată și actualizată, Editura Universul Juridic, București

Surse online:

1. http://cis01.central.ucv.ro/csv/curs/tgd/c7.html
2. http://revista.universuljuridic.ro/notiunile-de-drept-si-stat-relatia-drept-stat/#f11
3. http://sorincurpan.ro/carti/dreptul_si_statul.pdf
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Stat_de_drept
5. https://www.academia.edu/23368514/Dreptul_%C8%98i_Statul
6. https://www.stiucum.com/drept/drept-general/Dreptul-si-statul11518.php
7. https://www.studocu.com/row/document/universitatea-tehnica-a-moldovei/drept/tema-1-
teoria-generala-a-statului-si-dreptului/9314414

10