Antoni Maria –cls 8

HIDROGRAFIA

Factorii care influenţează hidrografia:

 Clima: debite mari primăvara, datorită ploilor şi topirii zăpezilor, debite mici în
perioadele de secetă;
 Relieful dispus în trepte concentrice determină – pentru reţeaua hidrografică –
un caracter radiar divergent în exteriorul Carpaţilor şi convergent spre
Depresiunea Transilvaniei. Majoritatea râurilor izvorăsc din munţi. Râuri care
îşi au izvorul în zona de dealuri: Vedea, Bârlad, Jijia şi din câmpie: Colentina,
Călmăţui;
 Structura geologică (apele subterane şi alimentarea izvoarelor);
 Omul: irigaţii, canalizări, baraje, ş.a.;
 Circuitul apei în natură.

REŢEAUA DE RÂURI:
- Are o structură radiară, divergentă dinspre Carpaţi spre exterior, structură
impusă de dispunerea reliefului;
- Diferenţiate în funcţie de colectori, există mai multe grupe de râuri:
 Grupa de vest – colector Tisa: Vişeu; Iza; Someşul provenit din
unirea Someşului Mare şi a Someşului Mic (izvoare: Someşul Cald
şi Someşul Rece); Crasna; Barcău; Crişurile: Crişul Repede, Crişul
Negru, Crişul Alb; Mureşul cu afluenţii: Arieş, Ampoi, Târnava,
Sebeş, Strei; Bega.
 Grupa de sud-vest – colector Dunărea: Timiş, Caraş, Bârzava, Nera,
Cerna.
 Grupa de sud – colector Dunărea – cuprinde râurile din bazinele
Jiului, Oltului, Argeşului, Ialomiţei cu izvoarele predominant
carpatice: Topolniţa; Drincea; Desnăţui; Jiu cu afluenţii: Tismana,
Motru, Gilort, Amaradia; Oltul cu afluenţii: Râul Negru, Timiş,
Bârsa, Homorod, Cibin, Lotru, Topolog, Olteţ; Vedea cu
Teleorman; Argeş cu Neajlov, Vâlsan, Râul Doamnei, Dâmboviţa;
Mostiştea; Ialomiţa cu Prajova; Călmăţui.
 Grupa de est – colectori: Siret şi Prut: Siret cu Suceava, Moldova,
Bistriţa, Trotuş (cu Tazlău şi Caşin), Buzău, Bârlad; Prut cu afluenţii:
Başeu, Jijia cu Bahlui.
 Grupa de sud-est sau dobrogeană cu râuri mici ce se varsă în limanuri
sau lagune maritime: Teliţa şi Taiţa se varsă în lacul Babadag; Slava
în lacul Goloviţa; Casimcea în lacul Taşaul.

LACURILE:
1. Lacuri de munte:
 Glaciare: Lala şi Buhăescu (Munţii Rodnei); Bâlea, Podragu, Capra
(Munţii Făgăraş); Gâlcescu (Munţii Parâng); Şureanu (Munţii
Şureanu); Bucura (cel mai mare – 9 ha), Zănoaga (cel mai mic) din
Munţii Retezat;
 De baraj natural: Roşu (pe Valea Bicazului, în Munţii Hăşmaşu);
 De origine vulcanică: Sfânta Ana (în craterul Muntelui Coimatu);
 Carstice: Vărăşoaia (în Munţii Apuseni), Zăton (în Podişul Mehedinţi);

1
Antoni Maria –cls 8

 În masive de sare: Coştiui, Ocna Şugatag (în Depresiunea

Maramureş);
 De baraj antropic: Izvorul Muntelui (pe Bistriţa) şi alte 12 lacuri în
aval; Vidraru (pe Argeş) şi alte 13 lacuri în aval; Vidra (pe Lotru);
Porţile de Fier şi Ostrovu Mare (pe Dunăre); pe Someşul Mic,
Bârzava, Ialomiţa, Sebeş, Râul Mare, Olt, Siret;

2. Lacuri de deal-podiş:
 În masive de sare: Ursu (Sovata), Ocna Dej, Ocna Sibiului, Ocna
Mureş, Turda (Depresiunea Transilvaniei); Slănic, Telega (în
Subcarpaţii Curburii); Ocnele Mari (Subcarpaţii Getici);
 De baraj antropic: pe râurile Argeş (în Subcarpaţii Getici şi Podişul
Getic); Olt (în Subcarpaţii Getici, Depresiunea Transilvaniei şi Podişul
Getic); Bistriţa (în Subcarpaţii Moldovei; Prut (lacul Stânca-Costeşti);
Siret (în Podişul Moldovei), etc.;
 Iazuri: în Câmpia Moldovei, Câmpia Transilvaniei;
 Limanuri fluviatile: în Podişul Dobrogei.
3. Lacuri de câmpie:
 De baraj antropic: pe Olt şi Argeş în Câmpia Română, pe Dunăre la
Porţile de Fier II (Ostrovu Mare; pentru agrement (Herăstrău, Băneasa,
Floreasca; pentru piscicultură; etc.;
 lacuri cu apă sărată (formate în crovuri): Amara, Lacul Sărat (în
Câmpia Română); în Câmpia de Vest;
 limanuri fluviatile: Snagov, Căldăruşani, Mostiştea (în Câmpia
Română);
4. Lacuri de litoral şi din Delta Dunării: Matiţa, Merhei, Fortuna, Puiu, Roşu,
Gorgova, Trei Iezere, etc.; lagune: Razim, Sinoe, Zmeica, Goloviţa,
Siutghiol; limane fluvio-maritime: Techirghiol, Mangalia, Taşaul.

APELE SUBTERANE ŞI IZVOARELE:

 Sunt ape care se încarcă cu diferite săruri sau gaze;
 Cele încărcate cu săruri se numesc bicarbonate, sulfuroase, iodurate şi
apar frecvent în Carpaţi şi Subcarpaţi;
 Apele care au în compoziţie dioxid de carbon se numesc borvizuri şi se
găsesc în Carpaţii Orientali;
 Apele calde numite termale se găsesc la Băile Herculane;
 Apele minerale se folosesc terapeutic în staţiuni balneare: Vatra
Dornei, Borsec, Covasna, Olăneşti, Băile Herculane.
 Apele subterane apar la suprafaţă sub forma izvoarelor sau sunt
extrase prin foraje.

2
Antoni Maria –cls 8

DUNĂREA

 Este cel mai important fluviu al Europei;

 Izvorăşte din Munţii Pădurea Neagră, din Germania, traversează 10 ţări
(Germania, Austria, Slovenia, Ungaria, Croaţia, Serbia, Muntenegru,
România, Bulgaria, Republica Moldova, Ucraina) şi 4 capitale (Viena,
Bratislava, Budapesta, Belgrad), se varsă în Marea Neagră printr-o deltă;
 Lungimea totală este de 2860 km (ca lungime este al doilea fluviu european,
ca lungime şi debit, după Volga) din care 1075 km limitează la sud sau
traversează România, adunând aproape toată reţeaua hidrografică a ţării
noastre;
 Străbate continentul de la vest la est, intră în ţară pe la Baziaş de unde
străbate patru sectoare:
 Baziaş – Porţile de Fier I, (Defileul Dunării), se desfăşoară în sudul
Munţilor Locvei, a Munţilor Almăjului şi a Podişului Mehedinţi; porţiuni
înguste (Cazanele) şi sectoare mai largi. În spatele barajului Porţile de
Fier se află cel mai mare lac de acumulare;
 Porţile de Fier – Călăraşi: în sudul Câmpiei Române - vale lungă şi
lată, cu lunci largi şi terase, ostroave, bălţi. La Ostrovu Mare a fost
construit barajul hidrocentralei Porţile de Fier II;
 Călăraşi – Brăila („Bălţile Dunării”): Balta Ialomiţei (între braţele
Borcea şi Dunărea Veche) şi Insula Mare a Brăilei (între braţele
Cremenea şi Dunărea Veche; cea mai extinsă luncă; domeniul era
ocupat în trecut de bălţi, mlaştini, lacuri, care au fost îndiguite,
desecate şi transformate în zone agricole;
 Brăila – Marea Neagră (Dunărea maritimă): cea mai mare adâncime,
permite navigaţia vaselor de mare tonaj. La Pătlăgeanca, începe Delta,
Dunărea se desface în braţele Chilia şi Tulcea; acesta din urmă se
bifurcă, în aval, în braţele Sulina (singurul navigabil pentru vase
maritime) şi Sfântul Gheorghe.

Importanţa Dunării:
 Arteră de navigaţie de importanţă europeană;
 Este legată prin canale de fluviul Rin (canalul Dunăre-Main-Rin) şi de Marea
Neagră (canalul Dunăre-Marea Neagră) asigurând legătura dintre Marea
Nordului şi Marea Neagră;
 Sursă de apă pentru irigaţii, industrie, piscicultură, turism, hidroenergie;
 Colectează cea mai mare parte din râurile României.

3
Antoni Maria –cls 8

MAREA NEAGRĂ

 Este o mare de tip continental, înconjurată de uscatul continentelor Europa

şi Asia şi provine din separarea vechii mări sarmatice în mai multe bazine;
 Se află în sud-estul Europei şi al României, comunică prin strâmtorile
Bosfor şi Dardanele cu Marea Mediterană;
 Suprafaţa: 462.535 km2 (împreună cu Marea Azov), adâncimea maximă:
2211 m;
 Ţărmuri puţin crestate, se disting Peninsula Crimeea şi Golful Odessa;
 Aportul de apă este asigurat, în cea mai mare parte de râuri, în primul
rând de Dunăre;
 Relieful cuprinde: platforma continentală mai dezvoltată în nord şi nord-
vest, până la 200 m adâncime; abruptul continental (taluzul) – coboară
până la aproximativ 1600m adâncime; platoul submarin (zona cu adâncimi
mari, bazinul mării);

SPECIFICUL HIDROLOGIC:
 Salinitatea: 18% în stratul de suprafaţă (aportul de apă dulce al
afluenţilor Dunăre, Nipru, Nistru, ş.a.), 22% la adâncimi mai mari de
200 m şi o concentraţie mare de hidrogen sulfurat care se
acumulează în lipsa curenţilor verticali;
 Curenţii de suprafaţă se datorează vânturilor de NE şi au un
caracter circular;
 Curenţii de compensaţie duc la transferul de ape cu Marea
Mediterană (ape mai sărate dinspre Mediterana şi mai puţin sărate
dinspre Marea Neagră);
 Vieţuitoare (doar în stratul oxigenat de până la 180-200 m
adâncime): plancton, peşti (scrumbii, chefali, calcani, sturioni,
rechini, ş.a.), mamifere (delfini), meduze, stridii etc.