Portugalia Epoca Ioanină și cea a Marilor Descoperiri

În 1383, Ioan I al Castiliei, soțul lui Beatrice a Portugaliei și ginerele lui Ferdinand I al Portugaliei, a revendicat tronul țării. O facțiune de mici
nobili și oameni de rând, în frunte cu Ioan de Aviz (care avea mai târziu să devină regele Ioan I al Portugaliei) și comandată de generalul Nuno
Alvares Pereira(d) i-a învins pe castilieni în bătălia de la Aljubarrota(d). Cu această luptă, casa de Aviz a devenit dinastie domnitoare în
Portugalia.

Portugalia s-a aflat în avangarda explorării maritime a europenilor și a Epocii Marilor Descoperiri. Prințul Henric Navigatorul, fiul regelui
Joao I, a devenit sponsorul principal și beneficiar al acestui demers. În această perioadă, Portugalia a explorat Oceanul Atlantic, descoperind
mai multe arhipelaguri atlantice, cum ar fi Azore, Madeira, și Capul Verde(d), a explorat coasta africană, a colonizat unele zone din Africa, a
descoperit o rută spre India,(d) pe la Capul Bunei Speranțe, a descoperit Brazilia(d), a explorat Oceanul Indian, a stabilit rute comerciale în
majoritatea Asiei de Sud, și a trimis primele misiuni comerciale și diplomatice directe din Europa în China(d) și Japonia.

În 1415, Portugalia a obținut primele sale colonii de peste mări prin cucerirea Ceutei, primul târg musulman prosper din Africa de Nord. Au
urmat primele descoperiri în Oceanul Atlantic: Madeira și Azore, care au condus la primele mișcări pentru colonizare.

De-a lungul secolului al XV-lea, exploratorii portughezi au navigat pe coasta Africii, înființând posturi comerciale pentru mai multe tipuri de
mărfuri comerciabile la acea dată, variind de la aur la sclavi, căutând o rută spre India și mirodeniile ei, mult râvnite în Europa.

Tratatul de la Tordesillas a fost menit să soluționeze disputa ivită după întoarcerea lui Cristofor Columb, și a fost aranjat de papa Alexandru al
VI-lea, mediator între Portugalia și Spania. Acesta a fost semnat la 7 iunie 1494, și a împărțit teritoriile nou descoperite din afara Europei între
cele două țări de-a lungul unui meridian aflat la 370 de leghe vest de Insulele Capului Verde (pe coasta de vest a Africii).

În 1498, Vasco da Gama a ajuns în India și a adus prosperitate economică Portugaliei și populației ei de 1,7 milioane de locuitori, ajutând la
începutul Renașterii Portugheze(d). În 1500, exploratorul portughez Gaspar Corte-Real(d) în ceea ce astăzi este Canada și a fondat orașul
Portugal Cove–St. Philip's(d), Newfoundland și Labrador, cu mult înainte de venirea francezilor și englezilor, în secolul al XVII-lea, una dintre
multele acțiuni portugheze de colonizare a Americilor.[36][37][38]

Vasco da Gama (stânga), prințul Henric Navigatorul (dreapta): figuri ale marilor descoperiri geografice portugheze(d).

În 1500, Pedro Álvares Cabral a descoperit Brazilia și a revendicat-o pentru Portugalia.[39] Zece ani mai târziu, Afonso de Albuquerque a
cucerit Goa din India, Muscat și Ormuz în Strâmtoarea Persană, și Malacca, astăzi un stat(d) în Malaezia. Astfel, imperiul portughez ajunsese să
domine comerțul în Oceanul Indian și în Atlanticul de Sud. Marinarii portughezi au pornit către Asia de Est navigând spre est din Europa,
debarcând în locuri cum ar fi Taiwan, Japonia, insula Timor, și în Moluce.

Deși pentru o perioadă lungă de timp se credea că olandezii au fost primii europeni(d) care au ajuns în Australia, există, de asemenea, unele
dovezi că portughezii ar fi descoperit Australia(d) în 1521.[40][41][42]
Tratatul de la Zaragoza(d), semnat la 22 aprilie 1529 între Portugalia și Spania, specifica și anti-meridianul liniei de demarcare specificate în
tratatul de la Tordesillas.

Toți acești factori au făcut din Portugalia una dintre cele mai mari puteri economice, militare și politice din secolul al XV-lea până la sfârșitul
secolului al XVI-lea.