Economia și statistica ramurii

LUCRAREA PRACTICĂ 15

CALCULUL EFECTULUI DE LEVIER OPERAŢIONAL

Principiul pragului de rentabilitate îşi regăseşte aplicabilitate şi în examinarea unui program de

modernizare sau automatizare a producţiei.
Se apreciază că, cu cât creşte gradul de mecanizare şi automatizare cu atât creşte importanţa
relativă a costurilor fixe în raport cu cele variabile. Aceasta se întâmplă pentru că creşte volumul
amortizării echipamentelor şi scade ponderea costurilor cu salariile personalului care intră în contact
direct cu aceste echipamente; munca este substituită de capital. Astfel, nivelul producţiei este tot mai
puţin influenţat de abilitatea muncitorilor şi tot mai mult de ritmul (cadenţa) liniilor de fabricaţie.
În sens invers, cu cât procesul are un mai pronunţat caracter manual, cu atât importanţa costurilor
fixe este mai redusă pentru activitatea întreprinderii.
În această situaţie analiza pragului de rentabilitate poate fi utilizată pentru determinarea „efectului
de levier”.
Efectul de levier este măsura sensibilităţii firmei, descrisă de profit la variaţiile volumului
vânzărilor.
Se propune un exemplu de calcul al „efectului de levier” în trei firme A, B şi C, cu grade diferite de
mecanizare şi automatizare (crescătoare):
Indicator U.M. Simbol A B C
Costuri fixe lei CF 30 000 10 000 60 000
Costul variabil unitar lei / buc cv 100 150 50
Preţul de vânzare unitar lei / buc p 200 200 200
buc CF 300 200 400
Pragul de rentabilitate QE =
p − cv
Producţia curentă destinată buc Q0 700 700 700
vânzării
Valoarea vânzărilor lei V0 = Q0 ⋅ p 140 000 140 000 140 000
B0 = V0 − (CF + Q0 ⋅ cv )
Profitul total lei 40 000 25 000 45 000

Producţia propusă pentru buc Q1 = 2Q0 1 400 1 400 1 400

vânzare
Valoarea estimată a
lei
V1 = Q1 ⋅ p 280 000 280 000 280 000
vânzărilor
Profitul lei B1 = V1 − (CF + Q1 ⋅ cv ) 110 000 60 000 150 000
Indicele variaţiei producţiei Q − Q0
% i∆Q = 1 ⋅100 100 100 100
vândute Q0

Indicele variaţiei profitului % B − B0 175 140 233

i∆B = 1 ⋅100
B0
Coeficientul efectului de i
koef K = ∆B 1,75 1,4 2,33
levier i∆Q
Concluzie: Constatăm, că în firma C se atestă cea mai mare valoare a efectului de „levier”, adică
venitul este mai sensibil faţă de variaţia volumului de producţie de QO = 700 la Q1 = 1400 unităţi. Situaţia
este descrisă de faptul că firma C este automatizată şi atestă cheltuieli mici pentru salarizare. CF sunt

1
 Economia și statistica ramurii

mari, iar cele variabile unitare cresc mai încet în comparaţie cu firmele concurente A şi B. Deci la decizia
de a dubla volumul de producţie cu 100% venitul firmei creşte de 2,3 ori, în timp ce pentru firma A de
1,75 iar pentru B de 1,4. Decizia de a schimba volumul de producţie este cea mai rentabilă pentru firma C.

CALCULUL EFECTULUI DE LEVIER FINANCIAR

Întreprinderea A activează numai pe bază de capital propriu, mărimea căruia este de 1 mln lei.
Întreprinderea B dispune de active în sumă de asemenea de 1 mln lei, din care 80% sunt mijloace proprii
şi 20% sunt mijloace împrumutate. Rezultatul brut din exploatare pentru ambele întreprinderi este de
500000 lei. Rata dobânzii pentru credit este de 21%, iar impozitul pe profit (beneficiu) este de 4%.
Să se arate efectul de levier în vederea extinderii activităţii pe baza capitalului împrumutat:
Studiu de caz:
Nr. Indicatori Relaţia de calcul A B
1 Rezultatul brut din exploatare - 500000 500000
2 Cheltuieli financiare Capital împrumutat * rata dobânzii - 42000
3 Rezultatul economico- Rezultat brut – cheltuieli financiare 500000 458000
financiar
4 Impozit pe profit Rezultat e-f * rata impozitului 20000 19520
5 Beneficiu net (profit) Rezultat e-f – impozit pe profit 480000 438480
6 Rentabilitate financiară Profit net / capital propriu * 100 48 54,81

Efect de levier: 54,81 % - 48 % = 6,81 %

Extinderea activităţii pe baza de capital împrumutat a determinat o creştere a rentabilităţii

financiare cu 6,81 %.
Acest mecanism se utilizează la argumentarea sistemului bancar şi a creditărilor.