Bluza de Femei

7/29/2019 Bluza de Femei
Tema proiectului
Sa se realizeze produsul
„Bluza de damă”
Începând de la proiectarea acesteia până la
confecţionarea produsului finit
http://slidepdf.com/reader/full/bluza-de-femei 1/49
Etapa I
Descrierea produsului – Generalităţi
Îmbrăcămintea este un bun vestimentar pe care oamenii îl folosesc

pentru apărarea corpului de intemperii şi în scop estetic.
Ambele funcţii au determinat o varietate de produse şi modele care să
satisfacă cerinţele omului în funcţie de necesităţi.
În etapa actuală se întâlnesc, diferite tipuri de înbrăcăminte, diferite
tipuri de îmbrăcăminte, care se pot clasifica după diverse criterii şi anume:
După materia primă:
− îmbrăcăminte din ţesuturi, tricoturi şi blănuri
După anotimpul în care se poartă:

− îmbrăcăminte subţire folosită în anotimpurile călduroase, care se
produce din ţesături şi tricoturi subţiri, bune conductoare de căldură
− îmbrăcăminte semigroasă folosită în anotimpurile de toamnă şi
primăvară, care se produce din ţesuturi şi tricoturi mai groase
− îmbrăcăminte groasă folosită pe timpul iernii, care produce din
material gros sau din blănuri sau conductoare de căldură

Îmbrăcămintea exterioară sau de zi se poartă peste lenjerie.
Această categorie vestimentală poate căpăta caracteristici specifice
anotimpului în care se poartă, prin adaptarea de materiale corespunzătoare în
procesul de confecţii.
Îmbrăcămintea de zi se utilizează în activitatea zilnică a anului atât în
casă, pe stradă, sau cu ocazia unor festivităţi.
Vedere din faţă
Vedere din spate
Moda îmbrăcămintei
Îmbrăcămintea ca obiect vestimental, diferă de la o zonă geografică la

alta atât pe plan mondial cât şi pe plan mondial. Acestea deosebiri sunt
determinate de factorii climatici şi naţionali care determină regiunile

geografice respective.
Moda este un ansamblu de gusturi, preferinţe care predomină la un
moment dat în cadrul societăţi.
Apariţia modei la îmbrăcăminte este determinată de o serie de factori
decisivi cum ar fi: linia de concepţie, materiile prime şi auxiliare apărute în
zona geografică în care trăieşte populaţia, motivele populare din zonă şi

destinaţia îmbrăcămintei.
Frumuseţea îmbrăcămintei este ansamblul de forme, armonii şi culori
pe care trebuie să le îndeplinească vestimentaţia oamenilor.
Noţiuni de frumuseţe derivă din cuvântul frumos a cărui provenienţă
este de origine latină care înseamnă ‚formos’.
Etapa a II-a
Alegerea materialului
Pentru producerea îmbrăcămintei se folosesc materiale textile de bază

şi materiale auxiliare. Aceste materiale la îmbrăcăminte au roluri diferite şi se
adaptă în funcţie de specificul produsului la care se aplică şi de destinaţia
acesteia în procesul purtării.
După importanţa pe care o au în comparaţia produsului materialele utilizate
pot avea funcţia de bază fiind numite materiale de bază, sau funcţia auxiliară
denumite materiale auxiliare.

Materiale de bază
Rolul principal în componenţa unui obiect vestimentar îl îndeplineşte
materialul de bază. Ca urmare, materialul de bază se numeşte materialul care
îndeplineşte funcţia principală la produs şi este întrebuinţat la confecţionarea
feţei produsului. Excepţie apar la anumite vestimente cum ar fi: pardesiuri
pentru ploaie sau bluze de vânt, unde materialul, de bază poate fi utilizat şi
pentru dublarea acesteia având în acest caz şi rol de căptuşeală sau de
materialul auxiliar.
Pentru confecţionarea îmbrăcămintei se pot folosi diferite materiale de
bază, aceasta fiind în funcţie de produs (jachete, pardesiuri, rochi, etc) cât şi
funcţie de care are produsul confecţionat în procesul purtării(îmbrăcăminte de
seară, lucru etc ).

Materialele care pot fi utilizate cu rol de material de bază sunt
ţesăturile, tricoturile, blănurile, piei naturale sau sintetice şi textile neţesute.
Ţesăturile din masă sunt materiale textile obţinute prin încrucişarea
firelor de mătase cu mătase naturală sau cu alte fire. Ţesăturile care conţin
numai fire din mătase se numesc ţesături din mătase naturale, iar cele care
conţin şi alte fire se numesc ţesături tip mătase sau mătase în amestec.
Ţesăturile din mătase se produc pe lăţime de 100 cm în culori, cu

imprimeuri florale sau cu dungi şi conuri.
Principalele vestimente la care se utilizează ţesăturile din mătase,
lenjeria de corp, rochii, bluze, cămăşi, fuste, cămăşi pentru bărbaţi şi cravate.
Tricoturi
Pentru îmbrăcămintea exterioară sunt tricoturile care se produc din fire de
bumbac, lână, mătase, fire sintetice sau fire în amestec.
Aceste tricoturi se produc sub formă de metraj, sub formă tubulară sau
ca semifesanate.
Tricoturile destinate îmbrăcămintei exterioare sunt mai groase decât
cele pentru lenjerie şi cu un grad mai ridicat la rezistenţă şi stabilitate.
Culorile sub care se produc aceste ţesături sunt diversificate, ele putând
şi în culori uni şi cu desene în relief sau în culori.
Materiale auxiliare
Ca materiale auxiliare se consideră materiale utilizate la confecţionarea
îmbrăcămintei care în funcţie de produs şi model, pot lipsi din componenţa
produsului.
Principalele materiale auxiliare sunt căptuşelile, întăriturile, aţa de
cusut, furniturile şi diverse garnituri.
Aţa de cusut
Este o materie auxiliară folosită la asamblarea şi prelucrarea
îmbrăcămintei sau pentru alte scopuri.
În industria de confecţii aţa de cusut are diferite întrebuinţări şi se

produce din fire naturale sau sintetice clasificându-se astfel:
După destinaţie în procesul confecţiei:
− aţa pentru cusături tighel având fineţea în m:
48/3; 54/3; 85/3 şi 100/4 sau exprimată în tex (Tx): 21X3; 19X3;
12X3; 12X3 şi 10X4.
Aţa pentru cusături tigheli, este o aţă obişnuită care se foloseşte în

procesul confecţionări, la cusături de îmbinare sau de fixare a detaliilor
îmbrăcămintei.
Aţa sintetică
Este produsă din fire sintetice pure, sau în amestec cu fire naturale.
Aceasta aţă este utilizată la coaserea îmbrăcămintei din ţesături şi tricoturi de
natură sintetică sau în amestec cu alte fibre.
De asemenea aţa sintetică mai poate şi întrebuinţată la coaserea
articolelor din blănuri. Alegerea aţei de cusut şa îmbrăcăminte, se face
avându-se în vedere produsul de confecţionat, materialele folosite la
confecţionare şi culoarea materialelor utilizate.
În general, la alegerea aţei de cusut vor şi respectate următoarele
tehnice:
− aţa folosită pentru confecţionare trebuie să
corespundă ca rezistenţă cu materialul de bază şi auxiliar ale
produsului confecţionat. Un fir de aţă cu rezistenţă redusă duce la
degradarea vestimentului înainte de vreme prin ruperea cusături.
− fineţea firului de aţă trebuie să corespundă cu
fineţea materialelor la îmbrăcăminte. În acest sens pentru asigurarea
unui aspect plăcut al cusăturii este recomandat ca firul de aţă să
aibă o fineţe mai mare decât materialele cusute. Această condiţie se
pune îndeosebi la materialele subţiri.
− culoarea aţei de cusut se stabileşte la culoarea
materialelor cusute, avându-se în vedere ca aţa adaptată să aibă o
nuanţă mai închisă decât materialele cusute.
− pentru coaserea materialelor sintetice, se
recomandă aţa din fire sintetice care reprezintă aceleaşi
caracteristici cu materialele cusute(elasticitate, rezistenţă, aspect)
sau aşa din bumbac cu concentraţie redusă.
Etapa III
Proiectarea produsului clasic
Calculele folosite la proiectarea tiparului

IC = 164 cm
Pb = 44 cm
Ad = 4 cm
Calculul dimensiunilor de bază:
Lt = IC – 2 = 164 – 2 = 39 cm
4 4
Lb = IC + 6 = 164 + 6 = 60,6 cm
3 3
PŞ = Pb +5 = 44 + 5 = 49 cm
P
Lsp = 3b + 2 = 44
3 + 2 = 16,6 cm
P
Lpt = 3b + 3 = 44
3 + 3 = 17,6 cm
Trasarea liniilor de bază în lungime:
P
AB = 4b + 9 = 44 + 9 = 20 cm : 5 = 4 cm
4
AT = Lt = 39 : 5 = 7,8 cm
AL = Lpn = N . Z ± K = 2,5 . 164 ± K = 2,5 . 16,4 ± K =
10
= 41 + 13 =54 cm : 5 = 10,8 cm
Trasarea liniilor de bază în lăţime:
A 4
BB1 = L’sp + 3d = 16,6 + 3 = 17,9 : 5 = 3,6 cm
A 4
B2B3 = Lpt + 3d + 1 = 17,6 + 3 + 1= 17,6 + 1,33 + 1 = 19,9 : 5 = 4 cm
BB
B B = 12 3
1 4
BB2 = Pb + Ad = 44 + 4 = 48 : 5 = 9,6 cm
Trasarea liniilor de contur
Răscroiala gâtului la spate:
Aa = Pb + Ad = 44+4
8 =
48
8 = 6 cm : 5 = 1,2 cm
8
Aa 6
aa1 = 4 + 0,5 = 4 + 0,5 = 2 cm : 5 = 0,4 cm
Linia umărului la spate:
A1a2 = 2 : 5 = 0,4 cm
a2a3 = 1 cm : 5 = 0,2 cm
Pensa de margine:
T2T3 = T2T4 = 3 cm : 5 = 0,6 cm
Pensa interioară:
BB
Bb =
21
bb1 = 5 cm : 5 = 1 cm
ll1 = 5 cm : 5 = 1 cm
tt1 = tt2 = 2 cm : 5 = 0,4 cm
Construcţia tiparului pentru faţa bluzei

Răscroiala gâtului la faţă:
A2A3 = Aa + 1 = 6 + 1 = 7 cm : 5 = 1,4 cm
A2G = A2G1 = aa1 + 1 = 2 + 1 =3 cm : 5 = 0,6 cm
Rezerva de suprapunere a piepţilor:
L1L3 = 1 cm : 5 = 0,2 cm
G2G3 = L3L4 = 2 cm : 5 = 0,4 cm
Trasarea beretului:
G3G4 = L4L5 = 5 cm : 5 = 1 cm
G4G5 = 1 cm : 5 = 0,2 cm
Trasarea pensei de la bust:
BB
B2B5 = 22 3
PP’ = 0,5 cm : 5 = 0,1 cm

PB
G5P1 = 12 5
P
P1P2 = 10b – 0,5 … 1 cm = 4,4 – 0,4 = 4 cm : 5 = 0,8 cm
B5P3 = P5P’ se măsoară pe tipar
P 44
B1a4 = 4b = 4 = 11 cm : 5 = 2,2 cm
P3P4 = a1a2 – ( G1P1 + 1) = 3 – 1,7 = 1,3 cm
B3R = 4,5 cm : 5 = 0,9 cm ≅ 1 cm

B5I = 5 cm : 5 = 1 cm
l2l3 = 5 cm : 5 = 1 cm
t3t4 = t3 + 5 = 2,5 cm : 5 = 0,5 cm
Construcţia mânecii
Dimensiunile de bază în lungime:
P
AB = 4b + 3 = 44
4 + 3 = 11 + 3 = 14 : 5 = 2,8 cm
A2 = Lm = 62 cm : 5 = 12,4 cm
BL
BC = 2 – 2 = 21,8 : 5 = 4,4 cm
P
AA1 = 3b + 3 = 44
3 + 3 = 17,6 cm : 5 = 3,5 cm
BB2 = 4 cm : 5 = 0,8 cm
B1B3 = BB1 – BB2 = 17 cm : 5 = 3,4 cm
LL2 = BB2 = 4 cm : 5 = 0,8 cm
CC2 = 2,5 cm : 5 = 0,5 cm
C3C4 = 1 .... 1,5 cm = 1,5 cm : 5 = 0,3 cm

B1R 1 = 4,5 cm : 5 = 0,9 cm
R 1R 2 = 2 cm : 5 = 0,4 cm
a1a3 = 1,5 cm : 5 = 0,3 cm
RA

22
Se trasează o perpendiculară din unghiul A pe linia RA2

aa2 = 1,3 cm : 5 = 0,2 cm
C1C5 = 5 .... 6 cm = 5 cm : 5 = 1 cm
L1L4 = 2 .... 3 cm = 2 cm : 5 = 0,4 cm
Etapa IV
Transformarea tiparului clasic în model
Bluza de damă necesită o singură transformare la mânecă.
Etapa V
Adaosurile folosite
Adaosurile folosite la proiectarea tiparelor sunt niste mărimi cifrice
care se introduc în dimensionarea tiparelor atât pe lungime cat şi pe latime.
După funcţia pe care o îndeplinesc, adaosurile pot fi :
- Adaosuri de lejeritate
- Adaosuri de contracţie
- Adaosuri de corectare sau de modă
1. Adaosuri de lejeritate :
- Reprezintă o mărime cifrica exprimata în centimetri
care se introduce în calculul lăţimii tiparului.
- Adaosul de lejeritate depinde de vârsta purtătorului,
destinaţia produsului şi de linia produsului.
2. Adaosuri de contracţie :
- Reprezintă mărimea cifrica care se introduce în calculul
proiectarea tiparelor pe lungimea acestora.
- Acest adaos are rolul de a compensa contractile care se
produc în timpul prelucrării şi purtării produsului.
- Se calculează cu relaţia : LC
AC =
100
L – este lungimea produsului
C – coeficient
recepţia de contracţie
materialelor care seîndetermină
care se măsoară procente la
3. Adaosul de corectare sau de moda K :

- Este un coeficient care se aplica pentru corectarea
dimensiunilor unui produs în funcţie de modă.
- Valoarea lui poate fi pozitivă sau negativă.
Etapa VI
Unelte şi utilaje folosite la confecţionarea produsului
Descrierea uneltelor manuale folosite în confecţii
Realizarea operaţiilor ce compun o piesa de îmbrăcăminte necesita o

gama variata de unelte. Felul şi forma uneltelor sunt determinate de natura
operaţiilor, astfel ca acestea sa fie cat mai utile pentru a se obţine o calitate
superioara şi o productivitate corespunzătoare.
Într-un proces de producţie modern, rolul uneltelor de producţie este
foarte important.
În limbaj tehnic, uneltele şi dispozitivele simple, ce uşurează
executarea operaţiilor sunt denumite mica mecanizare.
În ordinea cronologica, privind folosirea lor, uneltele se împart în:
- unelte pentru măsura şi desen
- unelte pentru tăiat
- unelte pentru cusut
- unelte pentru călcat
Unelte pentru măsură şi desen
Panglica sau centimetrul :
Centimetrul este o lungime de 150 cm şi o latime de 2 cm. Pentru

utilizarea practica panglica- centimetrul are doua fete, cifrele fiind imprimate
în ordine crescătoare pe o parte de la stânga la dreapta şi partea a doua de la
dreapta la stânga, de la 1 la 150.
La ambele capete se capsează o tabla protectoare care niciodată nu
depăşeşte primul centimetru.
Echerul :
Este un instrument clasic pentru desen şi poate avea capetele de diverse

mărimi, de la 20 cm pana la 50 cm.
De obicei ipotenuza este gradata în centimetri şi în milimetri, fiind
astfel practica la stabilirea unor cote în timpul desenului.
El este executat din lemn sau material plastic şi se foloseşte în special
pentru trasarea dreptelor perpendiculare.
Rigla :
Este tot un instrument clasic pentru desen, care se prezintă în diverse
dimensiuni, fiind executat în special din lemn.
Rigla se foloseşte la trasarea liniilor drepte, pentru ca este gradata în
centimetri şi în milimetri, se poate folosi şi la determinarea anumite
dimensiuni, în timpul executării desenului.
Florarul :
Este un instrument pentru desen care prin construcţia sa cuprinde
diverse curburi convexe şi concave, absolut necesare pentru realizarea unui
desen tehnic.
De obicei, florarul este executat din material plastic.
Folosirea lui la tipare sau a unor detalii, asigura ca liniile arcuite sa fie
trasate corect, dând astfel o calitate superioara lucrărilor desenate şi o
influenta pozitiva asupra calităţii intr-un final.
Creta de croitorie :
Are forma pătrata sau dreptunghiulară.
Însuşirea ei este ca se desenează uşor cu ea pe ţesături, iar urmele lăsate
se pot şterge prin simpla frecare cu o perie.
Creta se fabrica în diverse culori şi în alb, astfel ca pentru orice ţesătura
sa se poată desena cu ea.
Creta de croit se foloseşte la însemnarea conturilor tiparelor pe ţesături,

precum şi la diverse însemnări precum şi la diverse însemnări în timpul
efectuării probelor, iar după proba, la însemnarea retuşurilor de executat.
Unelte pentru tăiat
În condiţiile producţiei după măsura şi comanda individuala croitul şi
respectiv tăiatul ţesăturii se face cu foarfecele de croitorie acţionat manual.
Foarfecele de croitorie se compune din doua părţi care sunt prinse intre
ele cu un bold cu piuliţa.
Fiecare parte din foarfece are o ureche şi o lama.
Urechile foarfecelui sunt diferite în funcţie de mărime şi destinaţie, prin
ele făcându-se acţionarea manuala a lamelor.
Lamele sunt de diferite forme, lungimi, latini şi grosimi, în funcţie de
destinaţia foarfecelui respectiv la tăierea ţesăturilor.
Foarfecele destinat pentru tăierea materialelor subţiri are forma mai
mica, mai supla şi ambele urechi egale în care se introduce cate un deget
pentru manevrare.
Foarfecele destinat pentru broderie are un format special, ambele lame
terminându-se cu un vârf ascuţit asigurând astfel posibilitatea de a se decupa
ţesătura pe lângă broderia efectuata.
Foarfecele destinat pentru tăiatul ţesăturilor mai groase are format mai
mare, cu lame mai late şi mai groase.
La acest tip de foarfece, urechile sunt de doua feluri :
− cea superioara este rotunde în care se introduce
degetul cel mare de la mana.
− cea din partea inferioara este mai mare, de format
oval, putându-se introduce în ea trei degete.
Unelte pentru cusut
În confecţionarea de îmbrăcăminte, una din principalele operaţii o
constituie cusutul propriu-zis.
Operaţiile de cusut se realizează manual şi cu maşina de cusut. În cazul

cusutului manual se întrebuinţează acul de cusut şi degetarul.
Acul de cusut
Este un element perfecţionat cu care se pot realiza cele mai deosebite
cusături manuale.
Acul de cusut se clasifica în trei grupe, după dimensiuni :
- ace scurte
- ace semilungi
- ace lungi
Din familia acelor face parte şi acul cu gămălie.
Acul cu gămălie este realizat din sârmă de oţel, deosebirea faţă de acul
de cusut fiind înlocuirea urechii acului cu o gămălie.
Această schimbare se explică prin aceea că acul cu gămălie este
destinat ca un instrument ajutător costului prin prinderea pieselor pregătite
pentru cusut
Degetarul
Este un instrument important în realizarea cusutului manual.
Este executat din metal în formă de trunchi de con şi se fabrică în două
variante:
− trunchi de con fără fund, acest tip în folosesc în special croitorii,
deoarece obişnuiesc ca acul să fie împins cu latura degetului
− trunchi de con cu fund, acest tip îl folosesc în special croitoresele
deoarece obişnuiesc să îl împingă acul în ţesătură cu această parte,
degetul este prevăzut complet cu lăcaşuri în care se propteşte acul
când este împins în ţesătură
Aceste măsuri de protecţie evită înţeparea gravă a degetului ca poate
avea urmări neplăcute.
Unelte pentru călcat
Operaţiunile de călcat, denumite presare umidotermică, sunt importante

în confecţionarea unui produs de îmbrăcăminte.
Ele se referă la decoltarea ţesăturii înainte de croit, întinderea sau
scăderea unei părţi ale preselor, descălcatul, călcatul final al produsului.
Fierul de călcat
Este unealta cea mai importantă din procesul umidotermic deoarece
fără acesta nu se poate executa fără nici o formă operaţia de călcat.
Fierul de călcat se fabrică în mai multe tipuri în funcţie de natura
combustibilului şi destinaţia lui.
Procesul de producţie în industria confecţiei este dotat cu diferite
utilaje atât pentru coasere cât şi pentru tratamentul umidotermice al
materialelor şi semifabricatului.
La tratamentul umidotermic al confecţionării sunt utilizate la utilaje
manuale.
Utilaje pentru călcat manual
Mobilierul pentru călcat se folosesc pentru aşezarea materialelor şi
produselor în procesul de călcat şi se compune din;
Mese de călcat care pot fi:
- simple
- cu dispozitiv de aburire
- cu aspirator de abur
Forme de călcat care pot fi:
- perne:
• simple
• cu aspirator de abur
• cu forme portabile (mobile)
Mesele de călcat pot fi de mai multe feluri:
Masă simplă de călcat:
Este construită din lemn sau metal cu dimensiuni determinate de
volumul produselor şi tehnologia umitermică.
Masa de călcat cu abur:

Se utilizează pentru călcarea produselor plane sau tubulare.
Masa de călcat produse plane este utilizată la operaţiile de netezire,
aburire şi descălcare.
Maşinile folosite la confecţionarea produsului

1 Maşina simplă de cusut:
Maşina simplă de cusut este utilizată pentru executarea cusăturilor
tighel, formate din două fire de aţă, unui la ac şi celălalt la suveică.
Această maşină este acţionată de un motor electric cu putere P de la
0,25 până la 0,4 Kw, asigurând o viteză de coasere de la 2000 până la 6000
împunsături pe minut.
Pentru studiul de faşă se adoptă maşina Metalotehnice clasa C 4310,
fiind o maşină nouă şi modernă cu viitor pentru industria confecţiilor din ţara
noastră.
Maşina clasa C4310 funcţionează cu o viteză de până la 5500
împunsături pe minut, realizând o cusătură din două fire de aţă de tipul 301.
Maşina C4310 funcţionează cu ace tip 135X5, având fineţea de 100
pentru materialele groase şi 80 pentru materialele subţiri.
Cusăturile realizată are paşii reglabili de la 0 la 4,5 mm pentru
materiale groase şi de la 0 la 3,5 mm pentru materialele subţiri.
Puterea motorului de antrenare este P=0,4 Kw cu o turaţie de 2800
rotaţii/minut.
Gabaritul mesei de lucru este de 562 mm lăţime şi 1100 mm lungime.
Rolul maşini simple în procesul de producţie este de a realiza cusătura
tighel, necesară coaserii la operaţiile de asamblare şi fixarea detaliilor la
îmbrăcăminte.
Cusătura tighel este caracterizată prin aspect identic şi dimensiuni egale
pe albele feţe ale materialului cusut.
La cusătura tighel paşii cusăturii de pot depune în serie în paralel sau

oblic.
În funcţie de poziţia paşilor, cusătura tighel poate fi:
- tighel simplu
- tighel în paralel
- tighel în zigzag
Organele de lucru la maşina de cusut
Organele de lucru ale maşinii de cusut sunt cele care participă direct la
formarea cusăturii.
Aceste organe care în timpul coaserii, vin în contact direct cu firele de
aţă cu materialele cusute, sunt descrise în continuare
Acul:
Îndeplineşte rolul de a transporta firul de aţă prin starturile de material
şi de forma ochiului pentru împletire cu firul de la suveică.
Dimensiunile acului diferă în funcţie de fineţea firului de aţă, la fineţea
materialului cusut şi operaţia ce se execută.
În industria confecţiilor din ţara noastră sunt utilizate acele de maşină
având fineţea de la 70 la 150, crescând din 10 în 10 sutimi de mm.
Conducătorul de fir:
Are rolul de conduce firul de la ac şi de a-l tensiona după ce a fost
împletit cu firul de la suveică.
Apucătorul:
Îndeplineşte funcţia de a prinde bucla formată.
Etapa a VII-a
Pregătirea materialelor pentru croit
Procesul de producţie în industria confecţiilor se desfăşoară pe faze de

fabricaţie în care sunt grupate operaţii şi lucrări specifice fiecărei etape de
lucru.
Una din aceste faze ale fabricaţiei îmbrăcămintei este pregătirea
materialelor pentru croit.
În cadrul acestei faze se execută lucrări pregătitoare croirii care cuprind
operaţii în funcţie de materialele ce se prelucrează.
Ca operaţii principale ale acestei faze de fabricaţie deosebim: decatarea
ţesăturilor, călcarea materialelor textile, controlul şi sortarea materialelor,
şablonarea şi calculul loturilor.
Decatarea şi călcarea materialelor textile:
Operaţiile de călcare şi decatare se aplică la începutul pregătirii pentru
croit, având ca scop să asigure materialelor textile un aspect plăcut privind
netezirea, luciul, uniformitatea şi reducerea contracţiei.
În ordine tehnologică este necesară asigurarea stabilităţii dimensionale
a materialelor.
Ceea ce se obţine prin decatarea şi apoi definirea aspectului care se
stabileşte prin călcare.
Decatarea materialelor
Decatarea este operaţia de eliminare a luciului şi reducerea contracţiei
din ţesuturi.
Această operaţie se efectuează prin umezirea ţesăturilor şi uscarea lor
în scopul fixării la dimensiunile normale.
Decatarea poate fi realizată manual cu maşina de călcat, sau mecanizat
cu ajutorul maşinilor de decatat.
În producţia industrială decatarea se realizează în cadrul ţesăturilor sau

poate fi efectuată în întreprinderile de confecţii la pregătirea materialelor
pentru croit.
Decatarea manuală constă în aburirea materialelor tip lână şi apoi
uscarea acestora prin călcare fără a fi tensionate.
Operaţia se desfăşoară pe o masă de călcat unde ţesătura sau tricotul se
aşează lejer( fără a fi tensionată) şi apoi se calcă cu o pânză umezită şi bine
stoarsă.
Reducerea la ţesături tip bumbac se face prin punerea acestora în apă
timp de 6 - 8 ore după care se pun la uscat şi se calcă pe direcţie diagonală
firului din ţesătură.
Pentru decatare se folosesc diferite maşini în funcţie de compoziţia şi
natura ţesăturilor.
Maşinile pentru decatare sunt:
- maşina de decatat cu bandă
- maşina de decatat pe secţiuni de lucru
Călcarea materialelor textile
Călcarea materialelor este procesul umidotermic care se aplică
materialelor textile în scopul netezirii şi imprimării unui aspect mai plăcut
prin aplatizare şi eliminarea denivelării formate în masa materialelor.
Etapa a VIII-a
Încadrarea şabloanelor pe material
Şablonarea materialelor
Şablonarea este operaţia de conturare a şabloanelor pe suprafaţa
materialelor de croit.
Această operaţie cuprinde lucrări de aşezare a şabloanelor şi apoi
trasarea croitului pe material.
Pentru executarea operaţiei de şablonare se folosesc diferite procedee,
cum ar fi:
- şablonare prin conturare cu cretă sau creion
- şablonare cu trafarete
- şablonare (încadrare) cu calculator
Indiferent de procesul folosit, la efectuarea acestei operaţii trebuie ţinut
seama de următoarele condiţii tehnice:
- aşezarea şabloanelor pe material se va face prin respectarea
firului de urzeală, din material cu firul indicat pe şablon
- aşezarea şabloanelor pe material se va face conform
indicaţiilor marcate pe şabloane
- respectarea flauşului şi a desenului din material la toate
piesele componente
- aşezarea şi combinarea şabloanelor pe material se va face

avându-se în vedere ca suprafaţa materialului să fie cât mai
raţională
Şablonarea prin conturare
Se va face prin amplasarea şabloanelor pe material şi apoi trasarea
conturului acestora cu cretă sau creion special.
Şabloanele se pot aplica pe materialul dublu sau pe materialul desfăcut.
Materialul şablonat pe desfăcut este utilizat mai raţional decât cel pe

dublu prin faptul că marginea desfăcută are mai multe posibilităţi de încadrare
a şabloanelor.
După numărul completelor de şabloane folosite pentru un şpan
şablonările pot fi simple sau combinate.
Şablonările simple
Cuprind completul de şabloane pentru un produs şi pot fi aplicate atât
pe materialul dublu cât şi pe materialul desfăcut.
Şablonările combinate
Cuprind două sau mai multe complete de şabloane.
Şablonarea cu traforete
Are un randament ridicat, dar confecţionarea traforetelor este destul de
costisitoare.
Pentru aplicarea acestui procedeu se formează şpanul de material peste
care se aşază traforetul de conturat( marcat) pe suprafaţa materialului.
Conturarea traforetului pe margine se face cu praf de talc sau praf de
cretă, folosindu-se u burete sau un tampon.
Şablonarea prin calculator
Este operaţia modernă care se aplică numai la întreprinderile dotate cu
calculator.
Operaţia se desfăşoară la o masă de lucru dotată cu calculator unde se
stabilesc încadrarea şabloanelor şi consumul stabilit pentru fiecare încadrare.
După o încadrare se face transpunerea la scara 1: 1 pe hârtie urmând ca

acesta să fie folosită ca şablon de croire.

Etapa a IX a
Procesul de confecţionare al produsului
Confecţionarea detaliilor secundare.
Confecţionarea gulerului şi confecţionarea manşelor şi a clapelor.
Confecţionarea detaliilor principale:
Confecţionarea feţii, a spatelui şi a mânecilor.
Asamblarea detaliilor principale (faţa şi spatele) pe părţile laterale şi pe
umeri.
Aplicarea detaliilor secundare (aplicarea mânecilor şi a manşelor).
Finisarea mânecilor la partea inferioară prin aplicarea manşetei şi
finisarea bluzei la partea superioară prin aplicarea gulerului şi finisarea bluzei
la partea inferioară prin îndoire sau cusătura ascunsă sau prin brodare.
Ajustarea bluzei pe corp cu ajutorul penselor duble.
Finisarea finală a bluzei care constă în:
- descălcarea tuturor cusăturilor
- curăţarea de aţe
- etichetarea
- călcarea finală
- controlul tehnic de calitate
- împachetare
Călcatul interfazic şi controlul tehnic interfazic se execută fluxul
tehnologic.
Etapa a X a
Finisarea produsului
Călcarea materialelor textile
Călcarea materialelor e procesul umidotermic care se aplică
materialelor textile în scopul netezirii şi imprimării unui aspect mai plăcut
prin aplatizarea şi eliminarea denivelări formate în masa materialelor.
Procesul umidotermic
Cunoscut sub denumirea de călcare tratamentul umidotermic reprezintă
procesul de prelucrare a confecţionării textile.
Procesul umidotermic consumă între 10 – 30 % din totalul timpului
destinat confecţionării unui produs.
Îmbrăcămintea confecţionată din materiale textilă tip lână necesită o
tratare umidotermică mai intensă, iar îmbrăcămintea din materiale tip bumbac
necesită trecerea mai uşoară.
Materialele din fire sintetice faţă de cele din lână şi bumbac necesită o
călcare uşoară la temperaturi şi presiuni reduse.
Operaţiile tratamentului umidotermic
Procesul umidotermic cuprinde următoarele operaţii:
- netezirea, descălcarea cusăturilor, presarea, modelarea,
aburirea sau decatarea.
Netezirea
Se aplică atât la materiile prime şi semifabricatelor cât şi la produsele

finite.
Descălcarea cusăturilor:
Are ca scop fixarea prin călcare şi rezerve, cusătura se descalcă cu
maşina manual direct pe faţa întăriturii a produsului.
Presarea produsului
Operaţia de presare se aplică la detaliile de îmbrăcăminte.
Această operaţie se face la presarea gulerelor, reverelor, buzunarelor şi

a mânecilor.
Modelarea
Este operaţia de tratament umidotermic care produsele şi detaliile de
îmbrăcăminte se modelează prin călcare.
Aburirea
Constă în umezire, de călcare a detaliilor produsului de confecţionare.
Aburirea se aplică la îmbrăcăminte în faza finală cu scopul de a
definitiva forma şi aspectul final al produselor.
Operaţia de aburire se efectuează cu maşina de călcat manual sau cu
presa de călcat.
Etapa a XI a
Norme generale de protecţia muncii şi P.S.I.
Definiţia:
Protecţia muncii constituie un ansamblu de activităţi instituţionale
având drept scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului
de muncă, apărarea vieţii şi integrităţii corporale şi societăţii salariaţilor şi
altor persoane participante la locul de muncă.
Normele de protecţia muncii se aplică cursanţilor, salariaţilor,
persoanelor angajate cu convenţie civilă precum şi elevilor, studenţilor în
perioada efectuării protecţiei profesionale.
Echipamentul individual de protecţie reprezintă mijlocul cu care este
dotat fiecare participant în procesul de muncă pentru a fi protejat împotriva
facturilor de risc.
Înainte de începerea lucrului operatorul, cursantul va verifica dacă
utilajele sau maşinile se găsesc în stare perfectă de funcţionare.
Definiţia accidentului de muncă
Prin accidentul de muncă se înţelege vătămare violentă a organismului
precum şi intoxicaţia acută şi profesională care are loc în timpul procesului de
muncă sau îndatoririlor de serviciu indiferent de natura juridică a contractului
la baza căruia se desfăşoară activitatea şi care provoacă capacitatea temporară
pentru lucru cel puţin trei zile, invaliditate sau deces.
Nu se consideră accident de muncă, accidentul unei acţiuni neglijente.

Accidentul de muncă se poate clasifica în raport cu urmările produse şi
numărul persoanelor accidentate:
A/Accidente – invaliditate de muncă de cel puţin trei zile.
B/Accidente – care produc invaliditate.
C/Accidente – mortale
D/Accidente – colective când sunt accidente de cel puţin trei

persoane în acelaşi timp şi din aceeaşi cauză.
Incapacitatea temporară de muncă

Aceasta e o concesivă mai puţin gravă a unui accident de muncă şi
constituie incapacitate temporară a victimei care se face medical şi se atestă
printr-un certificat.
Invaliditatea
Ca urmare a unui accident de muncă constă într-o infinitate ca urmare a
unui accident care poate fi permanentă şi poate duce la pierderea totală sau
parţială a capacităţii de muncă.
În funcţie de afectarea capacităţii există următoarele grade de
invaliditate:
Gradul 1: persoana afectată şi-a pierdut total capacitatea de muncă.
Gradul 2: persoana afectată şi-a pierdut parţial sau total capacitatea de
muncă.
Gradul 3: când persoana afectată şi-a pierdut parţial capacitatea de
muncă dar îşi poate continua activitatea la acelaşi loc de muncă însă în
condiţiile unui program redus.
Clasificarea accidentelor de muncă

A/ După numărul accidentate pot fi:
a) individual – când este afectată o singură persoană
b) colectiv – când sunt afectate cel puţin trei persoane
B/ După urmările asupra victimei accidentele pot fi:

a) accidente care produc invaliditatea
b) mortal
C/ După natura cauzelor directe care provoacă vătămarea:
a) accidente mecanice la maşina de cusut
b) accidente electrice la maşina de cusut
c) accidente chimice
d) accidente termice
e) accidente de iradiere
1 Cauze tehnice
Starea necorespunzătoare a maşini şi instalaţiilor electrice dar şi a
sculelor.
- lipsa dispozitivelor de protecţie
- defecte de structură sau lipsuri constructive
2 Cauze organizatorice
Organizarea necorespunzătoare a locului de muncă, aici intră:
a) accidente mecanice care se produc în urma unor accidente
b) uneltele şi agregatele utilizate în procesul de producţie
Accidente termice
Aceste se datorează acţiunii vătămătoare a temperaturii ridicate sau a
temperaturi mai scăzute a organismului uman.
Principalele accidente termice sunt:
1 arsurile
2 şocuri termice
Arsurile:
Leziuni locale ale ţesuturilor produse prin acţiunea unei temperaturi
ridicate în următoarele condiţii prin contact direct cu pielea.
Accidente electrice:
Acestea se produc prin acţiunea violentă a curentului electric asupra
omului se împart în 2 :
Electrocutări (şocuri electrice)
Accidente provocate de trecerea prin corpul omenesc a unui
curent electric.
Arsura electrică este un traumatism produs de acţiunea curentului
electric.
Măsuri P.S.I.
Definiţia: incendiul este fenomenul de ardere a materialelor

combustibile prin care se produc pierderi de bunuri materiale şi uneori de
vieţi omeneşti.
Arderea: este o reacţie chimică prin care se combină o substanţă
combustibilă cu oxigenul, cu degajare de căldură şi lumină.
Pentru combaterea incendiilor pot fi utilizate diferite mijloace, dar cele
mai importante sunt:
a) nisipul: poate fi utilizat în combaterea incendiilor
în care ard materialele lemnoase, chimice, electrice şi textile.
b) Apa: este un mijloc principal de combatere a
focului care poate fi utilizat prin diferite forme:
- jet: când ard materiale solide de natură lemnoasă
- ploaie: când ard materiale fibroase(textile) păioase
- pulverizată: când ard materiale combustibile, solide şi lichide
- abur: când ard materialele uscate şi gazoase, iar arderea se
produce în mediul închis.
c) substanţe chimice: reprezintă un mijloc important
pentru combaterea focului în care ard substanţe chimice şi electrice
d) Spuma mecanică: este o substanţă chimică care se
produce prin amestec cu emulsie. Amestecul se realizează cu o
instalaţie specială acţionată mecanic
e) Bioxidul de carbon: este un gaz incolor care prin
presiune trece in stare lichidă fiind rău conductor de electricitate.

Este utilizat la combaterea incendiilor electrice.
Etapa XII
Reclama produsului
În comercializarea oricărui produs reclama are un rol deosebit. Am
presupus că modelul prezentat în proiect face parte dintr-o colecţie de modele
lansate de viitoarea casă de modă „ André ”.
Produsele „ André ” îţi conferă garantat
Elegan ţă şi Rafinament
Model de poster
Bibliografie
Gheorghe Ciontea Utilajul şi tehnologia meseriei
Confecţioner îmbrăcăminte din ţesături
şi tricoturi
Eugenia Creangă Croitoria de la clasic la modern
CUPRINS
Etapa I
Descrierea produsului – Generalităţi .......................... pag. 02
Etapa II
Alegerea materialului ................................................. pag. 06
Etapa III
Proiectarea produsului clasic ...................................... pag. 09
Etapa IV
Transformarea tiparului clasic în model ..................... pag. 13
Etapa V
Adaosurile folosite ..................................................... pag. 14
Etapa VI
Unelte şi utilaje folosite la confecţionarea produsului pag. 15
Etapa VII
Pregătirea materialelor pentru croit ............................ pag. 22
Etapa VIII
Încadrarea şabloanelor pe material ............................. pag. 24
Etapa IX
Procesul tehnologic de confecţionare a produsului .... pag. 26
Etapa X
Finisarea produsului ................................................... pag. 27
Etapa XI
Norme generale de protecţie a muncii şi P.S.I. .......... pag. 29
Etapa XII
Reclama produsului ................................................... pag. 33
Bibliografie ................................................................ pag. 34
Maşina de cusut simplă
Maşina simplă de cusut reprezintă utilajul principal în întreprinderile de

confecţii.
Este întrebuinţată la majoritatea operaţiilor din procesul confecţionării

datorită cusăturii clasice pe care o realizează.
Maşina simplă de cusut e utilizată pentru formarea cusăturii tighel
formată din două fire de aţă, unul la suveică şi unul la ac.
Este acţionată de un motor electric cu putere de la 0,23 – 0,4 W
asigurând o viteză de coasere de la 2000 – 6000 impulsuri /minut.
Întreprinderile de confecţii sunt dotate cu maşini simple de tipul:
Metalotehnica, Super PFAFF, Dűrkopp, Singer, NEECHI, Minerva Hazuic.
Maşina triploc
Caracteristicile tehnico- funcţionale
Maşina triploc face parte din categoria maşinilor speciale de cusut şi

realizează cusătură de încheiere – sulfirare.
Cusătura se realizează cu trei fire de aţă înfilate astfel: unul la ac şi
două la cele două apucătoare. Acţionarea
maşinii se face de la un motor electric cu
puterea de 0,25 KW şi turaţia n = 3000
rot/min, viteza de coasere fiind între
4000 - 4500 impulsuri pe minut.
Maşina poate avea unul sau două
ace şi poate funcţiona cu 2,3,4 sau 5 fire
de aţă. Această maşină funcţionează cu
două apucătoare:
Maşina de cusut simplă C4 310
– Aparatul superior aflat în
partea dreaptă
– Aparatul inferior aflat în partea stângă
Descrierea maşinii Triploc
Se compune din două părţi principale: masa şi corpul maşinii.

Organele de lucru ale maşinii Triploc sunt:
– acul
– apucătorul inferior şi cel superior
– transportatorul
– picioruşul de presare
– placa acului
– cuţitele
Acul: transportă firul prin material şi formează bucle pentru împletire.

Acele utilizate sunt de tipul 1886 – 27 x 32,5 având fineţea de 70 – 80 – 90 în
funcţie de materialele prelucrate.
Apucătorul inferior : este montat în partea stângă sub placa acului în
vederea formării punctului de legătură a cusăturii.
Apucătorul superior: este organul care conduce al doilea fir şi-l depune
în faţa acului.
Placa acului: fiind organul care fixează materialul de cusut.
Transportorul: care este format din:
• transportorul principal
• transportorul secundar
Transportorul principal e montat în faţă, iar cel secundar este montat în
spate.
Picioruşul: este organul de lucru care are rolul de a presa materialul de
cusut pe transportor.
Cuţitele: sunt organele de lucru care au rolul să taie marginea
materialului înaintea coaserii.
Formarea cusăturii triploc este destinată în special operaţiilor de
surfilare sau încheiat surfilat.
Pasul cusăturii este reglabil cu lungimea de 1,2 – 3,5 mm iar înălţimea
de 2,5 – 6 mm cele trei fire de aţă se înfileză astfel:
firul de coasere este înfilat la ac şi trece prin straturile de

material îmbinând detaliile.

un al doilea fir este condus la apucătorul inferior care e

montat în stânga acului având rolul de festonare a marginilor.

al treilea fir este condus la apucătoerul superior care se află

în dreapta acului şi are rolul de legătură a firului de la ac şi de la

apucătorul inferior.
Deservirea maşinii se face de către un singur muncitor, care trebuie să

respecte toate regurile de pregătire pentru lucru cum ar fi:
 înfilarea aţei
 reglarea cusăturii
 coaserea şi încheierea lucrării
Coaserea propiu–zisă se face după ce cusătura este reglată, prin

acţionarea pedalei care ridică picioruşul pentru a introduce materialul sub
picioruş.
Curăţirea maşinii se face zilnic de deşeuri textile.
Normele de întreţinere a maşinii prevăd următoarele lucrări:
− curăţire
− ungere
− intervenţii accidentale
Incadrarea sabloanelor pe materioal
Unelte pentru masura si desen
Unelte pentru taiat
Unelte pentru cusut
Unelte pentru calcat
Materiale de baza si auxiliare
Satenul
În cazul meu, pentru confecţionarea bluzei de damă am utilizat ca
material de bază satenul de culoare gri metalizat la care am aplicat o garnitură
din acelaşi material şi aceeaşi culoare. La guler şi revere am croit cele două
repere pe partea lucioasă formând o garnitură şi dând un aspect plăcut
produsului, dar şi o notă de eleganţă purtătoarei.
Satenul are în compoziţie vâscoză ce este o fibră sintetică utilizată
foarte des datorită bunelor sale calităţi.
Satenul utilizat are următoarele caracteristici:
− Lăţimea materialului, în general, este de 140-150 cm iar în cazul
meu are lăţimea de 150 cm, permiţând încadrarea şabloanelor pe
material dublu.
− Compoziţia fibroasă în urzeală este de 100% vâscoză
− Desimea materialelor în urzeală este de 27 fire / cm2 iar în
bătătura este de 32 fire / cm2.
Higroscopicitatea: este proprietatea fibrelor textile de a absorbi vaporii
de apă din mediul ambiant.
Satinul este un material higroscopic pentru ca vascoza are rezistenţă
mare 11% şi datorită acestor factori materialul este igienic, absoarbe foarte
bine transpiraţia şi asigură aerisirea corpului.
La utilizare, vâscoza se comportă destul de bine, se spală cu apă caldă
la o temperatură de 40o - 60o C, rezistă la centrifugare, la curăţire chimică, dar
nu este rezistentă la fierbere.
Deoarece materialul este puţin şifonabil necesită o netezire, dar şi o
călcare cu fierul cu termostat cu aburi, la o temperatură de 100 oC.
Stabilitatea dimensiunilor este destul de bună, de aceea materialul nu
intră la apă, deci nu necesită rezerve mari de şablonare.
Acizii şi substanţele oxidante, alcanii produc degradarea rapidă a
fibrelor, mai ales la temperatura mai mare de 60o - 70o C.
Uniformitatea, netezirea si moliciunea fibrei depind de condiţiile de

filare şi de finisare.
Aceste caracteristici determină calitatea firului obţinut.
Satinul este un material cu un tuşeu plăcut, moale, de aceea se ajustează
frumos pe corp, are un luciu puternic, argintiu care dă o notă de eleganţă
cămăşii de noapte.
Gardul de fineţe a fibrei de vâscoză este mai mare. Trebuie avut în
atenţie că materialul arde repede cu o flacăra strălucitoare, cu miros de hârtie
arsă şi rezultă o cenuşă de culoare deschisă.
Satinul se foloseşte în toate anotimpurile, dar cel mai mult se
întrebuinţează la produsele de îmbrăcăminte care se poarta vara deoarece
produce senzaţie de răcoare si confort.
Materialele care se confecţionează din fibre de vâscoză au domenii de
utilizare multiple în confecţionarea articolelor decorative, tehnice (din fire de
înaltă rezistenţă) şi în articole de îmbrăcăminte cum ar fi:
Tricoturi: lenjerie de corp, ciorapi
Ţesături: în sezonul de vară, căptuşeala pentru încălţăminte şi nu în
ultimul rând pentru îmbrăcăminte de ocazie şi lenjerie intimă ( cămăşi de
noapte, chiloţi, sutiene, etc. ).
Bluza de damă
Bluza de damă este un produs de îmbrăcăminte cu sprijin pe umeri
nelipsit din garderoba oricărei fete şi chiar a femeilor de orice vârstă.
Bluza de damă se poate purta cu o fustă sarafan sau pantalon, în toate
anotimpurile şi aproape în orice ocazie.
Bluzele se pot confecţiona într-o varietate multiplă de materiale, culori
şi imprimeuri care trebuie să confere purtătoarei o frumuseţe şi o eleganţă
deosebită.
În cazul meu am ales să confecţionez o bluză cu mânecă lungă, cu
revere şi guler încheiate în faţă cu ajutorul fermoarului.
Materialul ales este satenul de culoare gri, iar pentru a da o notă de
eleganţă purtătoarei, la guler şi revere am aplicat materialul cu partea
lucioasă.
Ca orice produs de îmbrăcăminte bluza de damă este compusă din:
− Detalii principale:
 Faţă - 2 buc,
 Spate – 1 buc,
 Mâneci – 2 buc.
− Detalii secundare:
 Guler – 1 buc,
 Bizeţi – 2 buc.
Procesul tehnologic de confecţionare a bluzei începe cu confecţionarea
detaliilor secundare, asamblarea detaliilor principale şi finisarea bluzei care
constă, pe lângă alte operaţii şi în călcarea finală, dând produsului un aspect şi
o eleganţă deosebite.
Procesul tehnologic de confecţionare
Bluza de damă este un produs de îmbrăcăminte cu sprijin pe umeri care
îmbracă
dă o notăcorpul în partea
de eleganţă superioară şi împreună cu o fustă, pantalon şi sarafan
purtătoarei.
După croirea tuturor detaliilor obţinem un semifabricat iar pentru
obţinerea unui produs finit trebuie să parcurgem mai multe etape de lucru şi
operaţii de execuţie.
− Detalii principale:
 Faţă 2 bucăţi
 Spate 1 bucată

− Mânecă 2 bucăţi
Detalii secundare:
 Guler 1 bucată
 Bizeţi 2 bucăţi
 Clape 2 bucăţi
 Fermoar 1 bucată
După croirea tuturor detaliilor (semifabricat) şi verificarea acestora

urmează verificarea detaliilor care se execută cu maşina Triploc care execută
o cusătură
Ca laclasică.
orice produs de îmbrăcăminte urmează confecţionarea detaliilor
secundare:
− Confecţionarea gulerului se face cu ajutorul maşinii de cusut
printr-o cusătură de încheiere, introducându-se cu ajutorul fierului
de călcat cu aburi.
− Confecţionarea clapelor prin cusătura de încheiere, întoarcere pe
faţă şi presarea acestora tot cu fierul de călcat.
− Asamblarea bizeţilor la faţă prin cusătura de încheiere,
executarea reverelor ( 3cm ) întoarcerea acestora în partea interioară

şi presarea lor.
− Asamblarea detaliilor principale ( faţă + spate ) pe linia umărului
şi în părţile laterale prin o cusătură de încheiere şi descălcarea
cusăturilor.
Finisarea bluzei la partea superioară prin aplicarea gulerului cu ajutorul

maşinii de cusut şi a bentiţei de finisare şi presarea acestuia cu ajutorul
fierului de călcat cu apă.
Încheierea şi aplicarea
Finisarea mâneciimânecilor
la parteaprin cusăturaprintr-o
inferioară de încheiere.
bentiţă de finisare care
conferă bluzei un aspect plăcut.
− Ajustarea bluzei pe corp prin pense duble şi presarea acestora cu

ajutorul fierului de călcat cu abur.
− Poziţionarea clapelor şi aplicarea acestora printr-o cusătură de
încheiere, presarea acestora şi fixarea
− Finisarea bluzei la partea inferioară cu ajutorul cusăturii ascunse
pentru bluzei
Finisarea a da uncuprinde
aspect mai plăcut produsului.
următoarele operaţii:
− Poziţionarea butonierelor şi a nasturilor
− Executarea but. coaserea nasturilor
− Curăţarea de aţe
− Controlul tehnic de calitate
− Călcarea finală conferă produsului un confort şi o notă de eleganţă
deosebită.

Bluza de Femei

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bluza de Femei

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

7/29/2019 Bluza de Femei

Descrierea produsului – Generalităţi

Îmbrăcămintea este un bun vestimentar pe care oamenii îl folosesc

După anotimpul în care se poartă:

material gros sau din blănuri sau conductoare de căldură

Vedere din faţă

Vedere din spate

Îmbrăcămintea ca obiect vestimental, diferă de la o zonă geografică la

determinate de factorii climatici şi naţionali care determină regiunile

zona geografică în care trăieşte populaţia, motivele populare din zonă şi

Pentru producerea îmbrăcămintei se folosesc materiale textile de bază

denumite materiale auxiliare.

seară, lucru etc ).

Ţesăturile din mătase se produc pe lăţime de 100 cm în culori, cu

În industria de confecţii aţa de cusut are diferite întrebuinţări şi se

Aţa pentru cusături tigheli, este o aţă obişnuită care se foloseşte în

sau aşa din bumbac cu concentraţie redusă.

Calculele folosite la proiectarea tiparului

Construcţia tiparului pentru faţa bluzei

PP’ = 0,5 cm : 5 = 0,1 cm

B3R = 4,5 cm : 5 = 0,9 cm ≅ 1 cm

C3C4 = 1 .... 1,5 cm = 1,5 cm : 5 = 0,3 cm

Se trasează o perpendiculară din unghiul A pe linia RA2

3. Adaosul de corectare sau de moda K :

Descrierea uneltelor manuale folosite în confecţii

Realizarea operaţiilor ce compun o piesa de îmbrăcăminte necesita o

Unelte pentru măsură şi desen

Panglica sau centimetrul :

Centimetrul este o lungime de 150 cm şi o latime de 2 cm. Pentru

Este un instrument clasic pentru desen şi poate avea capetele de diverse

sa se poată desena cu ea.

Creta de croit se foloseşte la însemnarea conturilor tiparelor pe ţesături,

constituie cusutul propriu-zis.

Operaţiile de cusut se realizează manual şi cu maşina de cusut. În cazul

Unelte pentru călcat

Operaţiunile de călcat, denumite presare umidotermică, sunt importante

Masa de călcat cu abur:

Maşinile folosite la confecţionarea produsului

pe albele feţe ale materialului cusut.

La cusătura tighel paşii cusăturii de pot depune în serie în paralel sau

Îndeplineşte funcţia de a prinde bucla formată.

Procesul de producţie în industria confecţiilor se desfăşoară pe faze de

cu ajutorul maşinilor de decatat.

În producţia industrială decatarea se realizează în cadrul ţesăturilor sau

- aşezarea şi combinarea şabloanelor pe material se va face

Şabloanele se pot aplica pe materialul dublu sau pe materialul desfăcut.

Materialul şablonat pe desfăcut este utilizat mai raţional decât cel pe

După o încadrare se face transpunerea la scara 1: 1 pe hârtie urmând ca

Se aplică atât la materiile prime şi semifabricatelor cât şi la produsele

Operaţia de presare se aplică la detaliile de îmbrăcăminte.

Această operaţie se face la presarea gulerelor, reverelor, buzunarelor şi

Nu se consideră accident de muncă, accidentul unei acţiuni neglijente.

D/Accidente – colective când sunt accidente de cel puţin trei

Incapacitatea temporară de muncă

Clasificarea accidentelor de muncă

B/ După urmările asupra victimei accidentele pot fi:

Definiţia: incendiul este fenomenul de ardere a materialelor

presiune trece in stare lichidă fiind rău conductor de electricitate.

Produsele „ André ” îţi conferă garantat

Eugenia Creangă Croitoria de la clasic la modern

Maşina de cusut simplă

Maşina simplă de cusut reprezintă utilajul principal în întreprinderile de

Este întrebuinţată la majoritatea operaţiilor din procesul confecţionării