Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
IRINA CASIAN
Chişinău, 2011
CUPRINS
2
Prefața
Sistemul bancar este unul dintre cei mai importanţi piloni ai economiei unei ţări,
reprezentând veriga de legătură dintre ramurile economiei, a căror activitate influenţează
situaţia financiară, socială şi politică a unui stat.
Punctul de plecare, în contextul abordării specificului activităţii bancare şi al sistemului
bancar, este banca. Concentrarea capitalurilor monetare temporar disponibile şi circulaţia
capitalurilor de împrumut în bănci a condus la o creştere a activităţii bancare.
Prezenta lucrare propune pentru studiere conceptul, esenţa şi rolul băncilor în economie;
structura şi importanţa capitalului propriu al acestora; spectrul operaţiunilor active şi pasive;
veniturile şi cheltuielile băncilor comerciale, precum şi riscurile ce apar în activitatea
bancară.
Reformele economice din Republica Moldova au impus noi principii şi abordări ale
sistemului bancar. Luând în consideraţie aceste fapte este foarte importantă studierea bazelor
activităţii bancare, pentru ca spectrul larg al serviciilor bancare să poată fi folosit în mod
conştient şi eficient în mecanismul economiei de piaţă.
În procesul de elaborare a cursului rezumativ s-a ţinut cont de actele legislative în
vigoare la momentul elaborării, de programa analitică la disciplina „Bazele activită ții
bancare”.
3
TEMA 1. SPECIFICUL ORGANIZĂRII ACTIVITĂŢII BANCARE
Subcompetenţe:
aprecierea rolului sistemului bancar în economie;
distingerea principalelor tipuri de bănci;
identificarea rolului şi principalelor funcţii ale băncii centrale;
explicarea esenţei şi rolului băncilor comerciale.
4
primelor reglementări statale cu privire la activitatea băncilor. În perioada timpurie a
dezvoltării Imperiului Roman, romanii nu s-au arătat interesaţi în activităţi specifice băncilor.
Însă, pe măsură ce au cucerit teritoriile greceşti şi au văzut cum funcţionau băncile, au înţeles
importanţa lor. Foarte curând după aceea în întregul Imperiu Roman au apărut atât bănci de
stat cât şi private. Pentru facilităţile de împrumut acordate, aceste bănci aveau permisiunea,
să solicite plata unei taxe al cărei nivel nu era limitat. Excepţie făceau băncile din Roma
unde, pentru aceste taxe, a fost fixată o limită serioasă. Este interesant de remarcat faptul că
aceste bănci nu puteau să perceapă comisioane pentru serviciile acordate. Totodată, băncile
furnizau clienţilor situaţii ale conturilor pentru operaţiunile efectuate. Din aceste informaţii
se observă că serviciile oferite clienţilor erau în proces de diversificare.
În Evul Mediu, mănăstirile, ca şi templele din Egiptul sau Grecia Antică, au continuat
să joace un rol important în efectuarea unor activităţi specific bancare. Deşi oficial, nu aveau
voie să perceapă dobânzi, foloseau alte metode pentru comisioanele pentru credite acordate
etc. La sfârşitul sec. al IX-lea activităţile în acest domeniu s-au retras datorită cruciadelor şi
pătrunderii în spaţiul europene a popoarelor migratoare. Primele instituţii de tip efectuau
preponderent operaţiunii de transfer (ceea ce azi se cunoaşte sub denumirea de casă de
compensare), astfel încât sistemul de plăţi să devină mai eficient.
Prima bancă de acest tip a fost Banca Veneţiei, creată în 1171 şi recunoscută oficial în
1597 ca Banca de Rialto. În secolele următoare au apărut bănci similare şi în alte centre
comerciale: Geneva(în 1407), Amsterdam(în 1609), Hamburg (în 1619) şi Rotterdam (în
1635).
5
Concentrarea – poate fi caracterizată prin ponderea deţinută de principalele bănci în
totalul sistemului bancar şi diminuarea numărului de bănci în totalul acestora. Între gradul de
concentrare şi numărul instituţiilor bancare se manifestă o legătură, , astfel, pe măsură ce
numărul băncilor se diminuează, gradul de concentrare bancară creşte.
Operaţiunile de restructurare bancară – în cadrul acestora pot fi incluse fuziunile şi
absorbţiile, operaţiunile cu străinătatea, preluările pachetului de control de către băncile
străine. Una din consecinţele principale ale restructurărilor o reprezintă concentrarea sporită a
sistemelor bancare şi reducerea numărului de instituţii bancare. Un alt efect al restructurărilor
este intensificarea concurenţei.
Într-o economie de piaţă, sistemul bancar îndeplineşte funcţia de atragere şi
concentrare a economiilor societăţii şi de canalizare a acestora, printr-un proces obiectiv şi
imparţial de alocare a creditului, către cele mai eficiente investiţii. În îndeplinirea acestei
prime funcţii, băncile, ca verigi de bază ale sistemului, urmăresc modul în care debitorii
utilizează resursele împrumutate.
Băncile asigură şi facilitează efectuarea plăţilor, oferă servicii de gestionare a
riscului şi reprezintă principalul canal de transmisie în implementarea politicii monetare.
Prin activitatea de colectare de resurse financiare, concomitent cu plasarea lor pe piaţă
prin intermediul creditelor, a operaţiunilor de scont şi a altor operaţiuni pe piaţa financiară,
băncile îndeplinesc rolul de intermediar între deţinătorii de capitaluri şi utilizatorii
acestora. În exercitarea acestei diversităţi de operaţii, băncile acţionează în numele lor, pe
contul lor propriu, depunătorii şi împrumutătorii neavând nici o legătură de drept între ei. Ne
referim la faptul că băncile gestionează depozitele şi mijloacele de plată din economie.
În sistemele bancare contemporane se produc o serie de modificări, dintre care cele
mai semnificative sunt:
- amplificarea forţei marilor bănci;
- înlocuirea specializării băncilor cu universalizarea operaţiunilor lor;
- diminuarea rolului statului în activitatea băncilor;
- modernizarea tehnicilor şi informaticii bancare;
- accentuarea proceselor de restructurare bancară;
- manifestarea crizelor în sistemele bancare aparţinând statelor dezvoltate, în contextul
globalizării financiare.
6
a) stabileşte şi promovează politica monetară şi valutară în stat;
b) acţionează ca bancher şi agent fiscal al statului;
c) întocmeşte analize economice şi monetare şi în baza lor adresează Guvernului
propuneri, aduce rezultatele analizelor la cunoştinţa publicului;
d) licenţiază, supraveghează şi reglementează activitatea instituţiilor financiare;
e) acordă credite băncilor comerciale;
f) supraveghează sistemul de plăţi în republică şi facilitează funcţionarea eficientă a
sistemului de plăţi interbancare;
g) activează ca organ unic de emisiune a monedei naţionale;
h) păstrează şi gestionează rezervele valutare ale statului;
i) în numele Republicii Moldova îşi asumă obligaţii şi execută tranzacţiile rezultate din
participarea RM la activitatea instituţiilor publice internaţionale în domeniul bancar, de credit
şi monetar în conformitate cu condiţiile acordurilor internaţionale;
j) întocmeşte balanţa de plăţi a statului;
k) efectuează reglementarea valutară pe teritoriul Republicii Moldova.
BNM poate să deschidă conturi în registrele sale numai în numele statului şi al organelor
statului, băncilor licenţiate de BNM, băncilor centrale ale statelor străine şi instituţiilor
financiare publice internaţionale. BNM nu deschide conturi administraţiei publice locale,
întreprinderilor, inclusiv celor de stat.
BNM stabileşte instituţiilor financiare cerinţele menţinerii rezervelor obligatorii faţă de
depozite şi alte pasive similare.
Conform atribuţiilor stipulate prin lege, BNM îndeplineşte următoarele funcţii:
− de emisiune monetară – BNM este singură în drept, în baza reglementărilor sale,
să stabilească valoarea nominală, dimensiunile, greutatea, desenul şi alte caracteristici
tehnice ale bancnotelor şi monedelor metalice care sunt mijloc de plată în republică. Suma
totală a bancnotelor şi monedelor metalice în circulaţie se evidenţiază în contabilitatea BN ca
pasiv al acesteia.
− stabileşte şi conduce politica monetară şi valutară a ţării – conlucrează cu
guvernul în atingerea obiectivelor sale conform legislaţiei în vigoare. La stabilirea politicii
monetare şi valutare BNM consultă cu organele economice şi financiare respective ale
guvernului, la rândul ultimii primesc informaţii referitoare la problemele monetare şi
financiare, şi invers.
− banca a băncilor prevede o implicare directă a activităţii BNM în activitatea
băncilor comerciale: emite reglementări bancare, stabileşte rezervele minime obligatorii,
acordă licenţe instituţiilor financiare pentru efectuarea diferitor operaţiuni, acordă credite
băncilor comerciale etc..
− agent fiscal şi bancher al statului – BNM este instituţia responsabilă pentru
executarea şi evidenţa contabilă a operaţiunilor de casă ale statului (administrează contul
curent ai Trezoreriei). Guvernul şi BNM stabilesc valoarea totală a împrumuturilor pe care
banca centrală o acordă statului în anul bugetar corespunzător, respectându-se condiţiile de
acordare a împrumuturilor statului prevăzute de legislaţie.
8
m) determină structura Băncii Naţionale etc.
Şedinţele consiliului de administraţie sunt prezidate de Guvernator, iar în lipsa acestuia,
de Prim-viceguvernator. Ele se convoacă cel puţin o dată pe lună şi se desfăşoară în mod
secret.
BNM are un organ de audit intern constituit din specialişti de înaltă calificare, cu
experienţă de muncă în domeniul contabilităţii şi finanţelor, tehnologiilor informaţionale care
este condus de controlorul general. Controlorul general este numit de Consiliul de
administraţie pe un termen de 5 ani, mandatul căruia poate fi reînnoit. Candidatul la această
funcţie trebuie să fie cetăţean al RM şi să nu aibă obstacole pentru numire. El poate
dimensiona cu condiția notificării Guvernatorului BNM.
Controlorul general, în comun cu experţii organului de audit intern:
a) stabilesc procedurile de audit intern;
b) examinează şi evaluează procesele de activitate, inclusiv calitatea metodelor de
control şi de gestiune a riscurilor, sistemele informatice utilizate, examinează alte subiecte, în
scopul asigurării respectării cerinţelor legislaţiei în vigoare şi ale normelor interne;
c) examinează corectitudinea registrelor şi procedurilor contabile, verifică dările de
seamă financiare şi documentele relevante, confirmând aceasta printr-un aviz;
d) prezintă Consiliului de administraţie rapoarte şi recomandări rezultate din activitatea
de audit.
BNM este structurată în departamente, direcţii secţii şi alte organe auxiliare.
Actualmente, BNM este formată din 8 departamente1:
1. departamentul politică monetară şi cercetări;
2. departamentul operaţiuni de piaţă;
3. departamentul reglementare şi supraveghere bancară;
4. departamentul operaţiuni valutare şi relaţii externe;
5. departamentul buget, finanţe şi contabilitate;
6. departamentul sistemul de plăţi,
7. departamentul audit intern.
8. departamentul tehnologii informaţionale
Structura BNM, ca şi a altor instituţii poate fi schimbată ţinând seama de funcţiile şi
atribuţiile BNM la o anumită etapă de dezvoltare.
AC T IVE PASIVE
credite de diverse categorii; atragerea depozitelor;
creanțele din leasing și factoring; primirea creditelor și împrumuturilor de la
valorile mobiliare deținute de bancă; alte bănci comerciale și de la BNM;
disponibilul aflat în casierie; primirea împrumuturilor de la instituțiile
conturile curente și depozitele plasate la alte financiare internaționale;
bănci comerciale precum și la Banca emisiunea valorilor mobiliare proprii;
Centrală; alte operațiuni în urma cărora se majorează
imobilizări corporale și necorporale; volumul resurselor băncii.
alte operațiuni active.
10
BN este investită cu dreptul exclusiv de a elibera licențe băncilor. Suma minim ă
subscrisă şi depusă în capitalul băncii se stabileşte în cuantum de 100 de milioane de lei2.
Acţiunile se achită integral cu mijloace băneşti. Pentru eliberarea licenței de a desfăşura
activităţi financiare în conformitate cu art.26 al Legii institu țiilor financiare la BN se depune
o cerere scrisă la care se anexează:
a) date despre calificarea şi experienţa administratorilor viitoarei instituţii financiare,
activitatea lor profesională din ultimii 10 ani;
b) datele despre capitalul viitoarei bănci care se prevede să fie plătit;
c) business-planul viitoarei bănci cuprinzând structura organizatorică, tipurile de
activităţi financiare preconizate prognosticul rezultatelor financiare pentru următorii 3 ani;
d) informaţii privitoare la numele (denumirea), domiciliul (sediul), activitatea
comercială sau profesională din ultimii 10 ani şi cota de participare a fiecărei persoane care
intenţionează să deţină 5% sau mai mult din acţiunile cu drept de vot ale băncii. În scopul
aplicării acestei prevederi asupra persoanelor afiliate, cota de participare a acestora se
stabileşte prin agregarea cotelor lor;
e) orice alte informaţii prevăzute de regulamentele Băncii Naţionale.
În termen de 3 luni de la data primirii cererii Banca Naţională o aprobă preliminar sau o
respinge aducând în scris la cunoştinţa solicitantului decizia sa. Refuzul de a elibera
autorizaţie trebuie să fie motivat. Banca Naţională eliberează licența numai dacă este pe
deplin convinsă că:
a) banca se va conforma condiţiilor prevăzute de lege;
b) calificarea, experienţa şi integritatea morală a administratorilor corespund business-
planului şi activităţilor financiare pentru care banca va primi licența;
c) situaţia financiară a băncii va fi satisfăcătoare.
După aprobarea preliminară a cererii BNM stabileşte următoarele cerinţe pentru
primirea licenței:
1. depunerea capitalului iniţial care nu trebuie să fie mai mic decât capitalul minim
necesar;
2. angajarea de specialişti;
3. încheierea unui contract cu o firmă de audit;
4. închirierea sau cumpărarea de utilaj pentru efectuarea operaţiunilor bancare şi de
edificii bancare.
Dacă în decursul unui an banca nu îndeplineşte cerinţele enumerate, aprobarea
preliminară a cererii se anulează, dar însă ele sunt satisfăcute licența se eliberează timp
de o lună.
Licenţa se eliberează pe un termen nedeterminat şi este netransferabilă. Pentru fiecare
filială sau o altă subdiviziune separată a băncii în care se va desfăşura activitatea pe baza
licenţei, băncii i se eliberează copii autorizate de pe aceasta. Taxa pentru eliberarea licenţei
se stabileşte la valoarea de 50000 de lei. Taxa pentru eliberarea copiei autorizate de pe
licenţă, pentru reperfectarea licenţei/copiei autorizate de pe aceasta, precum şi cea pentru
eliberarea duplicatului licenţei/copiei autorizate de pe aceasta se stabilesc la valoarea de 450
lei.
Sumele taxelor indicate se varsă la bugetul de stat şi sunt nerambursabile în cazul în care
banca/filiala sau o altă subdiviziune separată a băncii nu îşi începe activitatea sau încetează
să funcţioneze.
2
Legea instituţiilor financiare Nr.550-XIII din 21.07.95 // MO nr.1/2 din 01.01.96
11
Banca Naţională ţine registrul băncilor licenţiate, în care se înscriu denumirea, adresele
sediului central şi ale filialelor şi reprezentanţelor lor care va fi accesibil permanent
publicului.
13
1. stabileşte pentru bancă proceduri de evidenţă şi de control contabil în temeiul
reglementărilor Băncii Naţionale, supraveghează respectarea lor şi controlează conturile şi
alte documente ale băncii;
2. controlează respectarea legilor şi a regulamentelor aplicabile băncii şi prezintă
consiliului băncii rapoartele respective;
3. prezintă avizele în problemele solicitate de consiliul băncii şi alte probleme
considerate necesare.
Comisia de cenzori se întruneşte în şedinţe ordinare o dată în trimestru şi în şedinţe
extraordinare la convocarea consiliului băncii sau a doi membri ai săi.
5
Regulamentul privind filialele, reprezentanțele și oficiile secundare ale băncilor aprobat prin HCA al BNM nr.84 din 28.04.11
// MO al RM nr.110-112 din 08.07.11, art.874
14
Înregistrarea filialei, reprezentanţei la organul înregistrării de stat se efectuează la
prezentarea avizului Băncii Naţionale cu privire la aprobarea deschiderii filialei,
reprezentanţei.
Filiala băncii poate avea subdiviziuni structurale interne (agenţii, puncte de schimb
valutar) situate în afara sediului ei, care nu au bilanţ separat (denumite în continuare oficii
secundare). Denumirea oficiului secundar va conţine indicarea tipului acestuia şi a
apartenenţei la filiala concretă în cadrul căreia a fost deschis.
Agenţia poate desfăşura activităţi (inclusiv cele ale punctului de schimb valutar)
determinate de bancă în conformitate cu lista activităţilor permise acesteia, stabilite în actele
normative ale Băncii Naţionale. Punctul de schimb valutar îşi desfăşoară activitatea în
conformitate cu Legea nr.62-XVI din 21 martie 2008 privind reglementarea valutară.
Oficiul secundar se deschide/se închide prin hotărârea organului de conducere al băncii
căruia i s-a acordat acest drept în conformitate cu statutul băncii. Oficiul secundar se indică
în regulamentul filialei.
În cazul luării hotărârii privind închiderea filialei (oficiului secundar), banca (filiala), în
termen de 10 zile, este obligată să notifice clienţii deserviţi de filiala respectivă (oficiul
secundar respectiv) şi să ia măsuri privind executarea obligaţiilor faţă de aceştia.
Despre închiderea filialei, reprezentanţei, deschiderea şi închiderea oficiului secundar,
banca notifică Banca Naţională în condiţiile stabilite în actele ei normative.
Acte normative:
1. Lege cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548-XIII din 21.07.95 // MO al
RM nr.56-57/624 din 2.10.95
2. Legea instituţiilor financiare Nr.550-XIII din 21.07.95 // MO al RM nr.1/2 din
01.01.96
3. Regulamentul privind filialele, reprezentanțele și oficiile secundare ale băncilor
aprobat prin HCA al BNM nr.84 din 28.04.11 // MO al RM nr.110-112 din 08.07.11, art.874
4. Regulament cu privire la contopirea sau absorbţia băncilor din RM, aprobat prin HCA
al BNM nr.143 din 02.06.00
5. Regulamentul cu privire la exigențele față de administratorii băncii aprobat prin
HCA al BNM nr.134 din 01.07.11
Întrebări de generalizare:
1. Definiți conceptul de sistem bancar.
2. Explicați trăsăturile caracteristice sistemului bancar modern.
3. Numiți atribuțiile de bază și funcțiile ale BNM.
4. Caracterizați organele de administrare ale BNM.
5. Explicați rolul băncilor comerciale prin funcțiile care le îndeplinesc.
17
6. Numiți principalele
7. Explicați procedura de licențiere a băncilor comerciale în RM.
8. Caracterizați organele de administrare ale băncilor comerciale.
9. Explicați particularitățile organizatorice ale băncilor comerciale.
10.Care sunt metodele de reorganizare ale băncilor comerciale?
11.Prin ce se deosebește procedura de lichidare benevolă de cea silită?
18
TEMA 2. CAPITALUL PROPRIU AL BĂNCII
Subcompetenţe:
identificarea esenţei şi rolului resurselor proprii ale băncii;
structurarea resurselor proprii ale băncii;
caracterizarea elementelor structurale ai capitalului propriu al băncii.
19
Băncile ar putea să crească fondurile prin emiterea de obigaţiuni în public. Emiterea de
obligaţiuni ar creşte însă sarcinile de plăţi anuale prin achitarea dobânzilor aferente, reducând
astfel suma de distribuit sub forma dividendelor.
Capitalul bancar joacă un rol important pe parcursul activităţii băncii: la constituire, în
perioada de funcţionare şi de lichidare.
Capitalul băncii reprezintă indicatorul principal al stabilităţii financiare care protejează
banca împotriva insolvabilităţii şi falimentului. Prin urmare, prezenţa unui capital adecvat
presupune abilitatea băncii de a amortiza influenţa negativă a riscurilor la care se expune
permanent şi în acelaşi timp de a-şi menţine capacitatea de plată faţă de deponenţii şi
creditorii săi.
Din punct de vedere teoretic, capitalul bancar îndeplineşte următoarele funcţii:
- protejează deponenţii în eventualitatea insolvabilităţii şi lichidităţii băncii;
- absoarbe pierderile neprevăzute;
- serveşte la achiziţionarea de clădiri şi echipamente pentru desfăşurarea activităţii;
- serveşte ca o limită impusă pentru expansiunea nejustificată a activelor.
Din punct de vedere practic putem deosebi următoarele funcţii:
1. funcţia de protecţie (de bază) – înseamnă protecţia deponenţilor şi a creditorilor
băncii. În caz de falimentare a băncii, din acest fond sunt achitate toate obligaţiunile faţă de
deponenţi şi creditori; se menţine solvabilitatea pe parcursul activităţii băncii indiferent de
apariţia unor cheltuieli neprevăzute.
2. funcţia operativă – presupune asigurarea băncii cu mijloace financiare care
constituie baza activităţii bancare. Are importanţa în procesul de constituire şi fondarea
băncii. La etapa iniţială din resursele constituite se vor procura clădiri, utilaje, se va plăti
salariul până la momentul obţinerii beneficiului propriu.
3. funcţia de reglementare – se raportează neapărat la interesul populaţiei şi al altor
clienţi ai băncii pentru o funcţionare cu succes a acesteia, la legile şi normele în vigoare care
îi permit BNM de a efectua controlul asupra activităţii băncilor comerciale. Aceste reguli
presupun menţinerea capitalului propriu minimal, care permite băncii să obţină licența pentru
activitatea bancară, să existe o limită privind valoarea creditelor acordate unui creditor etc.
Funcţia esenţială a capitalului bancar este de a asigura stabilitatea băncii.
20
Capitalul social se formează prin emisiunea şi înscrierea la acţiunile ce pot fi procurate
contra mijloacelor băneşti, serveşte drept o formă de asigurare a garanţiilor îndeplinirii
asumate de bancă. Mărimea capitalului social poate fi modificată:
− în vederea majorării prin emisiunea de noi acţiuni sau sporirea valorii nominale a
acţiunilor deja emise;
− în sensul reducerii prin micşorarea valorii nominale a acţiunilor sau răscumpărarea
unei părţi de acţiuni de la acţionari.
Surplusul de capital este format din contul diferenţei de preţuri în urma plasării
acţiunilor şi a valorii nominale atât la prima emisiune, cât şi la celelalte emisiuni
suplimentare.
Profitul nedistribuit reprezintă profitul acumulat pe parcursul anului de gestiune după
impozitare şi plata dividendelor. La sfârşitul anului repartizarea profitului se va aproba prin
majoritatea voturilor Adunării generale a acţionarilor. Profitul poate fi distribuit astfel:
- în scopul lărgirii reţelei bancare prin deschiderea de filiale, reprezentanţe;
- pentru achitarea dividendelor acţionarilor ce deţin acţiuni ordinare;
- ca investiţii în noi tehnologii bancare;
- pentru extinderea operaţiunilor şi serviciilor bancare etc.
Fondul de rezervă – este destinat acoperirii pierderilor rezultate din operaţiunile active
ale BC şi de asemenea poate fi folosit la plata dobânzilor pentru obligaţiunile emise sau
dividendelor la acţiunile privilegiate în cazurile insuficienţei profitului obţinut din rezultatul
activităţii sale. Acest fond se formează din alocări anuale sau din profitul BC. O bancă
comercială este obligată să dețină rezerve obligatorii la Banca Centrală atât în valută
națională, cât și în valută străină.
Băncile formează fonduri de rezervă pentru a asigura executarea obligaţiunilor faţă de
clientelă şi acoperirea pierderilor neprevăzute în procesul de activitate. Fondul de rezervă e
destinat în special pentru:
• plata dobânzilor pentru depozite în cazul insuficienţei veniturilor;
• plata dividendelor fixe, anuale la acţiunile privilegiate;
• efectuarea altor cheltuieli (sponsorizări, completarea fondului de risc, etc.)
Fondul de risc – se formează în baza alocărilor trimestriale din profitul BC. Mijloacele
rezervate în fondul de risc sunt folosite pentru acoperirea creditelor acordate diferitor clienţi,
care la moment sunt calificaţi ca fiind în imposibilitate de plată. Aceste credite sunt scoase
din evidenţă de pe conturile din activul bilanţului şi se evidenţiază acolo până la achitarea
deplină a creditului. Operaţiunile de mai sus nu anulează calitatea de debitor a
împrumutătorului (clientului), banca având dreptul de a folosi toate mijloacele legale pentru
a-şi întoarce mijloacele date în credit.
Fondurile speciale – cum ar fi fondul de dezvoltare a băncii; ajutorul social şi material
acordate lucrătorilor BC, care sunt formate tot în baza alocărilor din profit.
21
Totodată s-a impus părerea că falimentul survine nu ca rezultat al capitalului mic ci ca
rezultat al managementului neadecvat al resurselor.
BNM reglementează băncile privitor la menţinerea şi formarea unui anumit nivel al
CNT8, capitalului minim şi suficienţei capitalului ponderat la risc.
Actualmente, toate băncile comerciale ce activează pe teritoriul RM trebuie să-şi
formeze capitalul normativ total după cum urmează.
Capitalul normativ total (CNT) include:
Suma totală a următoarelor:
− capitalul de gradul I
− capitalul de gradul II
Minus: Cotele de participare în capitalul altor bănci, care deţin licenţa BNM. În calculul
capitalului normativ total se includ acţiunile băncii aflate în circulaţie.
Capitalul de gradul I este componenta de bază a CNT, care include:
Suma totală a următoarelor:
a) acţiuni ordinare;
b) acţiuni preferenţiale cu dividende nefixate şi acţiuni preferenţiale cu dividende fixat
necumulative emise cu termen nelimitat;
c) surplus de capital (mijloace băneşti obţinute de la comercializarea acţiunilor peste
valoarea nominală (fixată), incluse în punctele a) si b);
d) profitul nedistribuit şi rezervele obţinute sau majorate ca rezultat al distribuirii
profitului;
minus suma totală a următoarelor:
e) mărimea necompletată a reducerilor pentru pierderi la active şi provizioanelor
pentru pierderi la angajamente condiţionale (fondul de risc);
f) active nemateriale nete.
Capitalul de gradul II este componenta suplimentară a CNT şi include:
Suma dintre:
1. acţiuni preferenţiale cumulative şi parţial cumulative cu scadenţă nefixată.
2. surplusul de capital atribuit acţiunilor preferenţiale cumulative şi parţial cumulative
inclusiv acţiunilor preferenţiale convertibile în acţiuni ordinare sau în alte clase de acţiuni
preferenţiale.
3. datoriile subordonate cu scadenţa nefixată, cu condiţia că corespund următoarelor
cerinţe:
a) sunt neasigurate şi complet achitate;
b) nu sunt recuperabile la cererea deţinătorului;
c) rambursarea datoriei este solicitată de către deţinător peste un termen nu mai mic de 5
ani de la data apariţiei acesteia şi cu condiţia obţinerii permisiunii prealabile de la
BNM;
d) pot fi disponibile pentru a acoperi pierderile fără ca banca să fie nevoită să înceteze
activitatea;
e) în cazul lichidării datoria se achită după onorarea cerinţelor tuturor creditorilor băncii,
dar înaintea satisfacerii cerinţelor acţionarilor;
f) contractul să nu stipuleze clauze care ar putea anula caracteristicile datoriilor
subordonate.
8
Regulamentul cu privire la suficienţa capitalului ponderat la risc aprobat prin HCA nr.269 din 17.10.01
22
4. datorii subordonate cu scadenţă şi acţiunile preferenţiale, răscumpărarea şi/sau
convertirea cărora este prevăzută prin decizia de emitere a lor, recuperabile cu termen limitat
cu condiţia că îndeplinesc următoarele condiţii:
a) sunt neasigurate şi complet achitabile;
b) au un termen minimal fix până la scadenţă nu mai mic de 5 ani;
c) nu sunt recuperabile până la scadenţă la cererea deţinătorului;
d) în cazul lichidării datoria se achită după onorarea cerinţelor tuturor creditorilor
băncii, dar înaintea satisfacerii cerinţelor acţionarilor;
e) contractul să nu stipuleze clauze care ar putea anula caracteristicile datoriilor
subordonate;
f) în ultimii 5 ani până la scadenţă se va aplica în fiecare an o amortizare de 20% pentru
a reflecta descreşterea valorii acestor instrumente;
Minus:Mărimea sumei articolelor enumerate mai sus (din capitalul de gradul II), care
depăşeşte mărimea capitalului de gradul I.
Capitalul minim necesar – suma minimă a capitalului de gradul I pe care banca trebuie
să o deţină şi să o menţină, pentru a efectua activităţii financiare, desfăşurate în conformitate
cu art.26 din Legea instituțiilor financiare. Evoluţia nivelului minim al CNT este prezentată
în tabelul de mai jos:
Tabelul 2.3.1
Evoluția nivelului minim al CNT
Perioda de referință Nivelul CNT
Începând cu 30 septembrie 2002 32 mil.lei
Începând cu 30 iunie 2004 40 mil.lei
Începând cu 30 iunie 2005 45 mil.lei
Începând cu 31 decembrie 2005 50 mil.lei
Începând cu 20 iunie 2008 100 mil.lei
Începând cu 31 decembrie 2010 100 mil.lei
Începând cu 31 decembrie 2011 150 mil. lei
Începând cu 31 decembrie 2012 200 mil. lei
Activele ponderate la risc sunt activele băncii şi unele conturi condiţionale (ce
reprezintă un risc pentru bancă) care se clasifică în categorii cu anumite ponderi ale riscului.
Ponderea riscului atribuită unui anumit activ sau unui cont condiţional determină procentul
activului dat care se sumează cu toate celelalte active ponderate la risc pentru a determina
suma totală a activelor ponderate la risc ale băncii.
23
Băncile trebuie sa deţină şi să menţină coeficientul suficienţei capitalului ponderat la
risc în mărime de cel puţin 12.0%.
Politici privind managementul capitalului
Băncile trebuie să dispună de politici şi proceduri interne de management ale capitalului,
care să prevadă, inclusiv monitorizarea şi evaluarea acestuia în vederea menţinerii
permanente a unui nivel adecvat al capitalului corespunzător.
Politica de management a capitalului va cuprinde cel puţin următoarele componente:
a) procesul de planificare a capitalului, ţinând cont de previziunile cu privire la nivelul
riscurilor asumate de bancă, sursele ce pot fi utilizate pentru majorarea capitalului, politica
aferentă dividendelor, etc.;
b) modalităţile de conformare a băncii pe viitor cerinţelor de capital în vederea
atenuării riscurilor aferente activităţii bancare;
c) testele de stres în scopul identificării punctelor slabe sau a vulnerabilităţilor
potenţiale privind poziţiile capitalului băncii în condiţii imprevizibile care vor include
riscurile de credit, valutar, ratei dobânzii, etc. şi planuri de gestionare a capitalului, luând în
consideraţie diferite scenarii de stres asupra capitalului pentru situaţiile neprevăzute;
d) procesul de raportare internă care să asigure conducerea băncii cu informaţii
adecvate de măsurare, estimare şi raportare a mărimii, compoziţiei şi calităţii capitalului.
Restricții cu privire la redistribuirea de capital
Orice bancă, care nu dispune de capitalul minim necesar sau distribuirea capitalului va
conduce la micşorarea mărimii capitalului inferior mărimii capitalului minim şi/sau
coeficientului minim al suficienţei capitalului ponderat la risc nu va efectua plata
dividendelor sau oricare alte distribuiri de capital.
Banca va notifica BNM despre intenţia de distribuire a capitalului cu 20 de zile înainte
de desfăşurarea şedinţei Consiliului băncii la care va fi examinată distribuirea capitalului. În
decurs de 10 zile din ziua primirii pachetului de documente BNM comunică băncii opinia sa.
În cazul în care BNM consideră necesară o investigaţie suplimentară pentru expunerea
opiniei sale, termenul stabilit poate fi prelungit, cu cel mult 10 zile, cu informarea ulterioara a
băncii.
24
Acţiuni preferenţiale Acţiuni preferenţiale Acţiuni preferenţiale
cumulative parţial cumulative necumulative
Fig.2.4.1 Clasificarea acţiunilor
25
* extrasul din contul provizoriu deschis la BNM;
* copia ordinului de plată privind achitarea taxei unice pentru înregistrarea de stat a
acţiunilor în mărimea stabilită;
* alte documente.
BNM în termen de 10 zile examinează aceste documente şi le prezintă la CNPF pentru
înregistrarea de stat a acţiunilor, ca urmare are loc transferul mijloacelor băneşti din contul
provizoriu deschis la BNM în contul Loro pentru trecerea lor la capitalul social.
Apoi urmează includerea acţionarilor, care au achitat integral acţiunile, în registrul
deţinătorilor de VM şi eliberarea către aceştia a certificatelor de acţiuni (forma materializată)
sau a extraselor din registru (forma dematerializată).
Procedura de emisiune suplimentară a acţiunilor include următoarele etape:
1. adoptarea de către organul împuternicit al băncii a hotărârii privind emisiunea
suplimentară de acţiuni, iar în caz de necesitate, şi a hotărârii privind anularea emisiunii
înregistrate anterior;
2. publicarea hotărârii privind emisiunea valorilor mobiliare în conformitate cu Legea cu
privire la piața valorilor mobiliare;
3. pregătirea şi aprobarea de către bancă a prospectului ofertei publice a acţiunilor;
4. perfectarea de către emitent și underwriter a contractului de prestare a serviciilor de
underwriting – în cazul plasării valorilor mobiliare prin intermediul underwriterului;
5. perfectarea de către emitent şi registratorul independent a contractului de ţinere a
registrului acţionarilor;
6. înregistrarea clasei de acţiuni la BV;
7. autorizarea ofertei publice de către BNM;
8. deschiderea la BNM a contului provizoriu în MDL pentru acumularea mijloacelor
băneşti acumulate în procesul plasării publice a acţiunilor sau în banca emitentă – în cazul
plasării individuale;
9. imprimarea formularelor ai certificatelor de acţiuni (forma materializată);
10. înregistrarea mijloacelor băneşti intrate pe parcursul plasării publice a acţiunilor;
11. primirea de către subscriitorii care vor deține o cotă substanțială din capitalul băncii
a permisiunii scrise a BNM;
12. plasarea acţiunilor emisiunii suplimentare;
13. aprobarea dării de seamă privind rezultatele emisiunii de acţiuni de către banca
emitentă;
14. BNM autorizează emisiunea efectuată (aviz);
15. BNM prezintă un demers CNPF pentru înregistrarea dării de seamă privind
rezultatele emisiunii de acţiuni;
16. CNPF recunoaşte emisiunea ca efectuată sau neefectuată, ca urmare introduce
datele despre emisiune în Registrul de stat a VM, în caz contrar are loc anularea emisiunii
înregistrate anterior;
- înregistrarea modificărilor şi completărilor în statut la BNM;
- se închide contul temporar - transferul mijloacelor băneşti din contul provizoriu
deschis la BNM în contul Loro pentru trecerea lor la capitalul social;
- includerea acţionarilor care au achitat integral acţiunile, în registrul deţinătorilor de
VM şi eliberarea către aceştia a certificatelor de acţiuni (forma materializată) sau a
extraselor din registru (forma dematerializată).
Evidenţa acţiunilor emise de către BC se ţine de către BNM în registrul acţiunilor BC
şi în evidenţa registratorilor independenţi ai băncii.
26
În scopul înregistrării de stat a acţiunilor plasate ca rezultat al fuziunii (asocierii) şi
anulării acţiunilor băncii lichidate în urma acestei reorganizări, banca va prezenta un pachet
de documente BNM pentru obţinerea permisiunii şi înregistrării acestei reorganizări. În
rezultatul examinării BNM autorizează emisiunea acţiunilor prin eliberarea unui aviz
concomitent cu eliberarea permisiunii şi înregistrarea fuziunii sau asocierii.
Acţionarii ce intenţionează să deţină o cotă substanţială din capitalul băncii sau doreşte
s-o majoreze (în cazul cotelor de 5%, 25%, 33%, 50%)11 trebuie depună o cerere scrisă la
Consiliul băncii, anexând documentele ce conţin informaţii privind starea financiară a
solicitantului și să obţină permisiunea scrisă a BNM.
Alte restricţii care pot fi impuse de către BNM:
- nu poate obţine permisiunea de a deţine o cotă substanţială conform limitelor înaintate
persoana care deja deţine o cotă substanţială în capitalul altei bănci problematice;
- persoana care deja deţine cota substanţială în capitalul băncii mai poate solicita
permisiunea de a deţine o cotă substanţială numai după expirarea termenului de 2 ani;
- nu i se va elibera permisiunea de a deţine o cotă substanţială persoanelor juridice care
n-au fost angajate activ în activităţi economice, financiare şi de altă natură în decurs de cel
puţin 3 ani înainte de solicitarea deţinerii;
- în cazul în care tranzacţia privind transferul unei cote substanţiale conform limitelor
stabilite a fost efectuată fără permisiunea BNM, atrăgând după sine refuzul aprobării
modificărilor în statutul băncii referitor la mărimea capitalului, structura acţionarilor băncii,
cotelor de participare în capitalul băncii, precum şi autorizarea emisiunii de acţiuni ale
băncii.
Acte normative:
1. Legea instituţiilor financiare Nr.550-XIII din 21.07.95 // MO al RM nr.1/2 din 01.01.96
2. Legea Republicii Moldova privind societăţile pe acţiuni, nr. 1134-XIII din 02.04.97 // MO
al RM nr.38 – 39/332 din 12.06.97
3. Instrucțiune privind particularităţile emisiunilor de acţiuni şi obligaţiuni ale băncilor şi
modul de autorizare a lor de către BNM, aprobată prin HCA al BNM nr.181 din
22.06.20 // MO al RM nr.81-83 din 13.07.00
4. Regulamentul nr.42/09-01 cu privire la deţinerea cotei substanţiale în capitalul băncii //
MO al RM nr.80/104 din 12.12.96
5. Regulamentul BNM cu privire la suficienţa capitalului ponderat la risc aprobat prin HCA
al BNM nr. 269 din 17.10.01 // MO al RM nr.130/310 din 26.10.01
Întrebări de generalizare:
1. Definiți conceptul de resurse proprii ale băncilor comerciale.
2. Caracterizați funcțiile capitalului bancar.
3. Enumărați componentele capitalului bancar.
4. Explicați esența Capitalului Normativ total și structura acestuia.
5. Enumărați componentele politicii privind managementul capitalului.
6. Enumărați tipurile de acțiuni ce pot fi emise de băncile comerciale.
7. Prin ce se deosebesc acțiunile ordinare de cele preferențiale.
8. Explicați procedura de emisiune a acțiunilor de către BC în RM.
11
Regulamentul nr.42/09-01 cu privire la deținerea cotei substanțiale în capitalul băncilor comerciale aprobat prin HCA al BNM
din 29.11.96
27
TEMA 3. COMPONENŢA ŞI FUNCŢIONALITATEA RESURSELOR
ATRASE ALE BĂNCILOR
Subcompetenţe:
recunoaşterea principalelor categorii de resurse atrase ale băncilor comerciale;
descrierea specificului operaţiunilor de depozit ale băncilor comerciale;
identificarea particularităţilor creditelor interbancare;
recunoaşterea rolului cambiilor şi a certificatelor de depozit în cadrul băncilor
comerciale;
aprecierea importanţei resurselor bancare formate prin emisiunea de valori
mobiliare;
identificarea celor mai optime moduri de atragere a resurselor bancare în diverse
situaţii.
28
Resursele atrase ale BC
St=Si*(1+d)t
t - timpul (numărul de capitalizări); Si-sold inițial; d –rata dobânzii.
T *d
Modul de calcul a dobânzii simple: D = Si *
360 sau365
* 100%
29
Clasificarea depozitelor
Banca îşi informează deponenții săi despre modificarea ratei dobânzii (cel puțin 15 zile
înainte de modificare).
30
• facilitatea de lombard – BC depune la BNM active eligibile pentru o perioadă
de maximum 5 zile, iar BNM transferă pe contul LORO al BC mijloacele bănești;
• operațiunile REPO de cumpărare – BNM cumpără de la BC valorile mobiliare,
care apoi vor fi recumpărate de ea la o perioadă de scaden ță de până la 180 de zile. Pentru a
obține acest tip de resurse BC depun la BNM o cerere în scris, în care vor specifica rata
dobânzii care sunt gata s-o plătească.
31
Asigurarea creditului se stabileşte de către bancă individual. De obicei, drept garanţii
servesc disponibilităţile băneşti aflate în contul corespondent al băncii debitoare la banca
creditoare, valorile mobiliare de stat şi alte garanţii. Banca creditoare cere de la banca
debitoare date privind credite obţinute de la alte bănci, precum şi prezentarea regulată a
raportului băncii debitoare privind situaţia financiară pe întreaga perioadă de derulare a
creditului.
La determinarea ratei dobânzii se iau în considerare:
1. rata de bază stabilită de BNM pentru credite acordate pe termen scurt şi lung;
2. nivelul siguranţei dintre băncile respective;
3. costul resurselor bancare creditare; termenul de creditare;
4. tipul creditului;
5. alţi factori.
Creditele interbancare sunt acordate în baza contractelor încheiate între bănci, care
trebuie să prevadă următoarele:
1. părţile participante la contract (banca debitoare şi banca creditoare);
2. suma creditului acordat;
3. termenul acordării;
4. destinaţia;
5. modalităţile de rambursare şi de achitare a dobânzii;
6. asigurarea creditului;
7. drepturile şi obligaţiile părţilor privind îndeplinirea condiţiilor contractului;
8. termenul de valabilitate al contractului;
9. alte condiţii
Pentru obţinerea unui credit interbancar, banca debitoare prezintă băncii creditoare
următoarele documente:
1. statutul băncii;
2. autorizarea privind efectuarea operaţiunilor financiare;
3. bilanţul contabil al băncii pentru perioada de gestiune şi pentru perioade
anterioare, alte rapoarte privind rezultatele financiare solicitate de banca
creditoare;
4. informaţii privind menţinerea normativelor lichidităţii;
5. fişa cu specimene de semnături şi amprenta ştampilei băncii;
6. extrasul privind creditele interbancare obţinute şi acordate de către banca
respectivă;
7. alte documente solicitate de către banca creditoare.
Rambursarea creditului se efectuează conform condiţiilor prevăzute în contract.
33
3.6. RESURSELE BANCARE FORMATE PRIN EMISIUNEA CAMBIEI
BANCARE
13
Cambie bancară este o valoare mobiliară emisă de bancă, conţinând obligaţia băncii
de a plăti o sumă anumită prezentatorului cambiei, persoanei indicate în cambie, ori
aceluia pe care ea îl va indica, după o perioadă stabilită sau la cerere.
Cambie bancară cu dobândă este o cambie bancară în care este stipulată condiţia de
calculare a dobânzii la valoarea nominală. Cambiile cu dobândă se emit cu următoarele
scadenţe:
- “la vedere”;
- “la un anumit termen de la vedere”.
Cambiile cu dobândă pot fi emise numai cu rată fixă.
Cambie bancară cu scont este o cambie bancară în care nu este stipulată condiţia de
calculare a dobânzii la valoarea nominală, care se vinde iniţial la un preţ mai mic decât
valoarea nominală şi se răscumpără la scadenţă la valoarea nominală. Cambiile bancare cu
scont se emit pe un termen de până la un an, cu următoarele scadenţe:
- “la un anumit termen de la data emisiunii”;
- “la o zi fixă”.
Cambiile bancare pot fi nominative şi la purtător.
Cambiile bancare se emit numai în forma materializată.
Cambia cu scadenţa “la vedere” este plătibilă la prezentare. Ea trebuie să fie
prezentată spre plată în termen de 1 an de la data emisiunii sau în alt termen mai mic sau mai
mare stabilit de bancă.
Cambiile cu scadenţele “la un anumit termen de la vedere” sau “la un anumit termen
de la data emisiunii” sau “la o zi fixă” trebuie să fie prezentate spre plată fie în ziua
scadenţei, fie în următoarele două zile lucrătoare.
La scadenţa cambiei cu dobândă, banca achită valoarea nominală şi dobânda aferentă la
prezentarea cambiei de către deţinătorul acesteia.
3.7.
RESURSELE BANCARE FORMATE PRIN EMISIUNEA DE
OBLIGAŢIUNI
Obligaţinea este VM sub formă materializată sau dematerializată, care atestă dreptul
proprietarului ei (obligatarului) de a primi suma vărsată în contul achitării obligaţiunii şi
dobânda sau un alt profit aferent în mărimea şi în termenul stabilit.
13
Regulament cu privire la condiţiile, modul de emisiune şi circulaţie a certificatelor bancare de depozit şi a cambiilor bancare
aprobat prin HCA al BNM Nr. 21/11 din 21.04.05
34
Obligatarii au dreptul preferenţial faţă de acţionari la primirea unei părţi din profitul
societăţii. Valoarea nominală a obligaţiunii societăţii trebuie să se împartă la 100 lei.
Termenul de circulaţie a obligaţiunilor va fi de cel puţin un an.
În scopul atragerii de mijloace băneşti banca poate emite obligațiuni nominative,
asigurate prin diferite forme (gajul bunurilor sale proprii, bunurilor persoanelor ter țe,
garanția bancară, fideiusiune, polița de asigurare), cu excepția cazurilor emiterii
obligațiunilor convertibile în acţiuni, respectând următoarele condiții:
1) banca desfășoară activitate financiară timp de cel puțin un an, care a fost încheiat cu
rezultat financiar pozitiv;
2) pe durata a 3 ani anterior adoptării hotărârii de emitere a obligațiunilor, banca a
respectat întocmai prevederile legislației privind dezvăluirea informației și drepturile
deținătorilor de valori mobiliare;
3) banca nu a admis cazuri de neexecutare sau de nerespectare a termenelor de executare
a obligațiilor sale față de deținătorii de obligațiuni plasate anterior. Banca are dreptul să
emită diferite clase de obligaţiuni, aprobarea decizii aparţinând AGA (fig.3.7.1).
Obligaţiuni
Acte normative:
1. Legea Republicii Moldova privind societăţile pe acţiuni, nr. 1134-XIII din 02.04.97 // MO
al RM nr. 38 – 39/332 din 12.06.97
2. Legea Republicii Moldova cu privire la piaţa valorilor mobiliare, nr.199-XIV din
18.11.98 // MO al RM nr. 27–28/123 din 23.03.99
3. Legea RM privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar nr.575-XV
din 26.12.03 // MO al RM nr.30-34/169 din 20.02.04
4. Regulamentul cu privire la condiţiile, modul de emisiune şi circulaţie a certificatelor
bancare de depozit şi a cambiilor bancare aprobat prin HCA al BNM Nr.94 din 31.03.05 //
MO al RM nr.67-68/248 din 06.05.05
5. Regulament privind facilităţile permanente de creditare acordate băncilor de către BNM
aprobat prin HCA nr.70 din 26.03.06 // MO al RM nr. 51-54/188
6. Instrucţiune privind particularităţile emisiunilor de acţiuni şi obligaţiuni ale băncilor şi
modul de autorizare a lor de către BNM aprobată prin HCA al BNM nr.181 din
22.06.00 // MO al RM nr.81-83 din 13.07.00
36
Întrebări de generalizare:
1. Definiți conceptul de resurse atrase și enumărați categoriile acestora.
2. Cum sunt clasificate depozitele bancare.
3. Enumărați categoriile creditelor interbancare centralizate.
4. Explicați esența și trăsăturile caracteristice creditelor interbancare descentralizate.
5. Caracterizați resursele bancare formate prin emisiunea certificatelor bancare de depozit.
6. Caracterizați resursele bancare formate prin emisiunea cambiei bancare.
7. Caracterizați resursele bancare formate prin emisiunea de obligaţiuni.
37
TEMA 4. OPERAŢIUNILE ACTIVE ALE BĂNCILOR COMERCIALE
Subcompetenţe:
explicarea esenţei, rolului şi funcţiilor creditului bancar;
caracterizarea diverselor tipuri de credite disponibile în Republica Moldova;
descrierea etapelor procesului de acordare a creditului;
perfectarea graficului de rambursare a creditului şi de achitare a dobânzii;
aprecierea importanţei investiţiilor băncilor comerciale în valorile mobiliare
corporative şi de stat.
Sistemul de credit
38
Fig. 4.1.1 Structura sistemului creditar
Creditul bancar poate fi caracterizat
Elementele printr-un șir de elemente (fig.4.1.2).
specifice creditului
Funcţiile creditului
39
4.2. CLASIFICAREA CREDITELOR BANCARE
Clasificarea creditelor
populaţiei
După beneficiar agenţilor economici
altor bănci, instituţii financiare
statului
de consum
După destinaţie productive
ordinare
După modul de acordare şi overdraft-ul
rambursare avansurile în cont curent
linia de credit
credite de scont
creditul factoring
asigurate
După modul de asigurare
neasigurate
standard
supravegheate
După risc
substandard
dubioase
compromise
40
4.3. ETAPELE PROCESULUI DE CREDITARE
Prezentarea Controlul şi
Aprobarea hotărîrii
documentelor supravegherea
privind acordarea
creditului creditului
Controlul rambursării şi
Evaluarea achitării creditului
performanţelor
financiare şi Aprobarea contractului de
Controlul folosirii
nefinanciare credit şi de asigurare
creditului conform
destinaţiei
Acordarea creditului
Controlul asigurării
creditului
Lucrul cu credite
problematice
41
3. garantul – debitorul secundar (poate fi o altă bancă, o persoană juridică, statul, o
persoană fizică) care garantează că în cazul neîndeplinirii obligaţiilor de către debitorul
principal va îndeplini obligaţia de rambursare a datoriei la credit.
Înainte de a accepta o garanţie banca trebuie să ia în consideraţie următoarele aspecte:
dreptul de proprietate;
perfectarea contractului de garanţie;
valoarea garanţiei.
Garantarea creditelor este considerată unul dintre principiile de bază ale creditării
în condiţiile economiei de piaţă, iar garanţiile solicitate cel mai des sunt (fig.4.4.1):
– garanţii reale;
- garanţii personale.
reale personale
gajul:
cauţiunea sau fideiusiunea
cu deposedare;
fără deposedare.
cesiunea de creanţă
depozit bancar
44
Dobânda este suma ce-i revine creditorului la rambursarea sumei împrumutate sau
preţul folosirii capitalului şi totodată remunerarea riscului pe care îl implică creditul
respectiv.
Nivelul ratei dobânzii este stabilit de către Consiliul băncii şi poate fi modificat pe
parcursul derulării creditului, în funcţie de evoluţia dobânzii pe piaţa bancară (fig.4.5.1.).
Factorii ce influenţează nivelul ratei dobânzii
45
unde n - numărul de ani avuţi în vedere.
Sf - suma totală spre rambursare
Si - suma creditului iniţial acordat
d – rata dobânzii
n – numărul de ani.
În determinarea dobânzii nu există o regulă privind perioada de timp luată în
considerare drept etalon. Astfel se pot întâlni teri uzanţe:
uzanţa germană (se aplică în Germania, Elveţia) în care:
- anul = 360 zile
- luna = 30 zile
S i ×Rd ×30
- formula de calcul D=
360 ×100%
uzanţa engleză (se aplică în Regatul Unit al Marii Britanii) în care:
- anul = 365 zile
- luna = se ia numărul de zile exact din calendar
S i ×Rd × 28 / 29 / 30 / 31
- formula de calcul D=
365 / 366 ×100%
uzanţa franceză (se aplică în Franţa şi SUA) în care
- anul = 360 zile
- luna = se ia numărul de zile exact din calendar
S i ×Rd ×30
- formula de calcul D=
365 / 366 ×100%
În RM băncile utilizează în majoritatea cazurilor metoda engleză.
În practica bancară internaţională şi în cea naţională este larg utilizată perfectarea
graficului de rambursare a creditelor şi a dobânzilor aferente, fiind parte componentă a
contractului de credit. Perfectarea graficului de rambursare a creditului şi a dobânzii aferente
se efectuează în baza următoarei informaţii:
valoarea creditului solicitat;
rata dobânzii;
periodicitatea achitării dobânzii (lunar/trimestrial/semestrial/anual/la scadenţă);
termenul de acordare a creditului şi data finală a contractului de credit;
modalitatea de rambursare a creditului.
46
Investițiile băncilor comerciale
Etapa 2. Băncile prezintă cererea-tip (până la ora 10.00), în care pot menţiona diferite tipuri
de solicitări (din contul băncii, la însărcinarea şi din contul investitorilor). Banca este în
drept să indice în cerere până la 5 variante de preţuri.
Acte normative:
1. Legea Republicii Moldova cu privire la piaţa valorilor mobiliare, nr.199-XIV din
18.11.98 // MO al RM nr. 27–28/123 din 23.03.99
2. Legea RM Cu privire la gaj, nr. 449-XV din 30.07.01 // MO al RM nr. 120/863 din
02.10.01
3. Regulament cu privire la acordarea de către băncile comerciale a creditelor de consorţiu
din 03.02.95 // MO al RM nr.38-39/11 din 14.07.95
4. Regulament cu privire la expunerile "mari" Nr.3/09 din 01.12.95 // MO al RM nr.70/31
din 14.12.95
5. Regulament cu privire la acordarea creditelor de către bănci funcţionarilor săi Nr.33/09-
01 din 18.09.96 // MO al RM nr..64/81 din 03.10.96
6. Regulamentul cu privire la activitatea de creditare a băncilor care operează în Republica
Moldova aprobat prin HCA al BNM Nr.153 din 25.12.97 // MO al RM nr.8/24 din
30.01.98
7. Regulamentul cu privire la deţinerea de către bănci a cotelor în capitalul unităţilor
economice aprobat prin HCA al BNM Nr.81 din 09.04.98 // MO nr.49/151 din 28.05.98
8. Regulamentul cu privire la creditele expirate Nr.130 din 15.05.98 // MO nr.87-89/174 din
24.09.98
9. Regulamentul cu privire la dirijarea riscului ratei dobânzii aprobat prin HCA al BNM
Nr.249 din 22.09.99 // MO al RM nr.109-111/192 din 07.10.99
10.Regulament privind facilităţile permanente de creditare acordate băncilor de către BNM
aprobat prin HCA nr.70 din 26.03.06
11.Regulamentul nr.224 din 30.08.07 cu privire la clasificarea activelor şi angajamentelor
condiţionale şi formarea reducerilor pentru pierderi la active şi provizioanelor pentru
pierderi la angajamente condiţionale // MO al RM nr. 149 -152/560 din 21.09.07
12.Regulamentul privind condiţiile de acordare rezidenţilor a creditelor în valută străină de
către băncile licenţiate, aprobat prin HCA al BNM nr. 16 din 22.01.09 // MO al RM nr.47-
48/180 din 03.03.09
48
Întrebări de generalizare:
1. Caracterizați structura sistemului de creditare.
2. Definiți conceptul de credit bancar și caracterizați elementele acestuia.
3. Explicați principiile creditului bancar.
4. Cum pot fi clasificate creditele bancare?
5. Caracterizați etapele procesului de creditare.
6. Care metode de asigurare a creditelor bancare cunoașteți?
7. Explicați modul de organizare a activității de creditare la băncile comerciale?
8. Care este necesitatea graficului de rambursare a creditului şi de achitare a dobânzii?
9. Care sunt etapele investirii băncilor comerciale în valori mobiliare de stat?
10.Enumărați factorii ce influențează procesul de investiții al băncilor comerciale.
49
TEMA 5. OPERAŢIUNILE DE CREDIT SPECIFICE ALE BĂNCII COMERCIALE
Subcompetenţe:
prezentarea particularităţilor operaţiunilor de leasing şi factoring;
clasificarea operațiunilor de leasing şi factoring;
analiza rolului utilizării operaţiunilor de leasing, factoring de băncile comerciale.
Formele leasingului
51
I-a etapă
persoana care are nevoie de obiectul viitorului contract, înaintează o cerere, la care
anexează informaţia privind situaţia financiară
după examinare banca informează clientul despre decizia sa, în plus în cazul în
care doreşte să încheie contract prezintă debitorului condiţiile contractului,
totodată locatorul apelează la furnizor indicând produsul de care are nevoie. Între
furnizor şi locator sunt stabilite toate condiţiile ca: tipul produsului, preţul,
garanţia.
A II-a
etapă
producătorul transportează obiectul leasingului la client;
este încheiat între vânzător și locator contractul de vânzare-cumpărare a
echipamentului pentru leasing;
după efectuarea lucrărilor de instalare, montare, etc. Se întocmește procesul-
verbal de dare în exploatare, contractul de leasing pentru echipamentul dat în
exploatare (încheiat între locator și locatar);
A III-a
etapă
perioada de folosire a echipamentului;
se ține evidența contabilă a tuturor operațiunilor de leasing;
se efectuează plata locatorului;
la expirarea termenului de leasing se perfecteză modul de folosire în continuare a
echipamentului.
52
Parametrii de bază ai operațiunilor de leasing sunt: termenul de leasing și costul lui
(fig.5.1.3.)
Achitarea: formă bănească, de marfă, mixtă
53
Factoringul este un contract (convenție) încheiat între factor și aderent (vânzătorul
creditor), prin care aderentul transferă factorului o parte sau toate creanțele (facturile) pe care
le posedă asupra terților debitori, după care factorul se obligă să încaseze și să suporte riscul
insolvabilității debitorilor.
Vânzătorul vinde mărfuri în credit comercial unui cumpărător, care se obligă, la
scadența stabilită între părți, să achite mijloace bănești vânzătorului. Dar până la scaden ță
vânzătorul, fiind posesor de facturi sau de titluri de creanță și având nevoie de mijloace
bănești, se adresează factorului care preia datoriile debitorului de la vânzător și efectuează
plățile necesare contra unui comision de factoring. Factorul preia asupra sa, de la creditor,
titlurile de creanță asupra debitorilor săi, devenind față de ace ștea beneficiarul crean țelor
respective. La scadența creanțelor debitorul își va achita datoriile factorului.
Operațiunile de factoring se efectuează în modul următor:
III. factorul, anterior încheierii contractului de factoring, analizează atât vânzătorul, cât
și cumpărătorul;
SERVICIILE DE FACTORING
Acte normative:
1. Lege nr.59 din 28.04.05 cu privire la leasing // MO Nr. 92-94/429 din 08.07.05
Întrebări de generalizare:
1. Definiți conceptul de leasing și părțile participante la această operațiune.
2. Explicați efectele economice ale leasingului.
3. Enumărați și caracterizați diferite categorii ai leasingului?
4. Care este deosebirea dintre leasingul financiar și cel operațional.
5. Caracterizați etapele procesului de leasing.
6. Enumărați principalele elemente ale contractului de leasing.
7. Căror riscuri este supusă activitatea de leasing?
8. Definiți conceptul de factoring și părțile participante la această operațiune.
9. Enumărați și caracterizați diferite categorii ai factoringului?
10.Caracterizați etapele procesului de factoring.
55
TEMA 6. OPERAŢIUNI DE COMISIONARE ŞI CONEXE ALE BĂNCILOR
COMERCIALE
Subcompetenţe:
explicarea particularităţilor serviciilor pe piaţa valorilor mobiliare, acordate de
băncile comerciale;
descrierea particularităţilor reglementării şi efectuării operaţiunilor valutare în RM.
6.2.
OPERAŢIUNILE PE PIAŢA VALUTARĂ: CONCEPT, CLASIFICARE,
CARACTERISTICA
Controlul îndeplinirii tuturor operaţiunilor cu valută străină conform legislaţiei este
efectuat de BNM şi guvernul Republicii Moldova.
Se admite efectuarea pe teritoriul RM a plăţilor şi transferurilor în valută străină 15
între rezidenţi în cazul:
a. operaţiunilor în care una dintre părţi este o bancă licenţiată – pentru operaţiunile
în valută străină, inclusiv pentru acordarea creditelor în valută străină în favoarea
rezidenţilor;
b. operaţiunilor la care una dintre părţi este persoană juridică ce exercită activitate de
asigurare, leasing, microfinanţare, pentru operaţiunile ce ţin de activitatea ei;
c. operaţiunilor între persoane juridice – pentru efectuarea plăţilor şi transferurilor în
valută străină care decurg din operaţiuni valutare la care participă un nerezident;
d. operaţiuni între persoane fizice ce ţin de acordarea împrumuturilor în valută străină;
e. plăţilor pentru excedentul de bagaj, achitate de către pasageri în aeroporturile
internaţionale;
f. plăţilor pentru mărfurile comercializate/serviciile prestate, achitate de către pasageri
în mijloace de transport aflate în trafic internaţional;
g. achitării cheltuielilor de deplasare, efectuate de persoanele juridice în favoarea
salariaţilor detaşaţi în străinătate;
h. operaţiunilor de schimb valutar cu persoane fizice care se efectuează de către schimb
valutar;
i. donării valutei străine şi instrumentelor de plată exprimate în valută străină în scopuri
filantropice sau de sponsorizare
j. alte cazuri prevăzute de legislaţie.
Plăţile şi transferurile în cadrul operaţiunilor derulate în străinătate între rezidenţi
aflaţi în străinătate pot fi efectuate în moneda naţională şi în valuta străină.
Persoanele juridice rezidente pot efectua plăţi şi transferuri din RM în străinătate în
favoarea altor rezidenţi numai în scopul:
1. întreţinerii misiunilor diplomatice, oficiilor consulare şi altor reprezentanţe oficiale
ale RM peste hotare;
2. achitării serviciilor prestate de către misiunile diplomatice, oficiile consulare şi alte
reprezentanţe oficiale ale RM peste hotare;
3. acordării donaţiilor în favoarea misiunilor diplomatice, oficiilor consulare şi altor
reprezentanţe oficiale ale RM peste hotare;
4. acordării unei donaţii în favoarea unei persoane fizice rezidente care se află în
străinătate în sumă ce nu depăşeşte 10000 de euro;
15
Legea privind reglementarea valutară, art.21, al.2
57
5. achitării salariilor şi a altor retribuţii salariaţilor persoanelor juridice rezidente care
muncesc în străinătate etc.
Persoanele fizice rezidente pot efectua plăţi şi transferuri din RM în străinătate în
favoarea altor rezidenţi numai în scopul:
1. transferării mijloacelor băneşti destinate cheltuielilor familiale;
2. acordării unor donaţii în favoarea persoanelor fizice rezidente în sumă ce nu
depăşeşte 1000 de euro etc.
Pe teritoriul Republicii Moldova plăţile şi transferurile între nerezidenţi se efectuează
în moneda naţională şi în valută străină.
Persoanele fizice rezidente şi nerezidente pot primi/efectua plăţi şi transferuri în cadrul
operaţiunilor valutare atât prin conturile lor, cât şi fără utilizarea acestor conturi.
Persoanele juridice rezidente şi nerezidente sunt obligate să primească/efectueze plăţi şi
transferuri în cadrul operaţiunilor valutare numai prin conturile lor., cu excepţia cazurilor în
care efectuarea operaţiunilor valutare este permisă în numerar sau cu utilizarea
instrumentelor de plată.
Limita numerarului în valută străină primit drept plată pe teritoriul RM pentru
mărfurile vândute şi/sau serviciile prestate care, la sfârşitul zilei lucrătoare, poate fi păstrat
în casa persoanei juridice (alta decât banca licenţiată şi casa de schimb valutar), care are
dreptul de a primi astfel de plăţi în valuta străină, se stabileşte în valoare de 2000 de euro.
Operaţiuni valutare ale persoanelor fizice. Suma plăţii/transferului fără numerar în
cadrul operaţiunii valutare primită de către banca licenţiată în favoarea persoanei fizice poate
fi:
a) eliberată în numerar şi/sau în cecuri de călătorie în valută străină;
b) înregistrată în contul persoanei fizice beneficiare a plăţii/transferului;
c) transferată la aceeaşi sau la altă bancă licenţiată pe numele persoanei fizice beneficiare
a plăţii/transferului pentru a fi înregistrată în contul acesteia;
d) utilizată pentru efectuarea plăţilor/transferurilor fără numerar prevăzute de legislaţia
valutară a RM pentru persoanele fizice;
e) vândută băncii licenţiate contra monedei naţionale/alei valute străine sau utilizată
pentru cumpărarea valutei străine;
f) restituită expeditorului mijloacelor băneşti.
Operaţiunile specificate la punctele a), b), f) se efectuează conform solicitării în scris la
prezentarea la banca licenţiată de către aceasta a actului de identitate.
58
b) casa de schimb valutar – persoana juridica rezidentă constituită conform legislaţiei
RM, având ca gen unic de activitate efectuarea pe teritoriul RM a operaţiunilor de schimb
valutar în numerar cu persoane fizice (poate deschide filiale pe teritoriul RM).
c) persoana juridică rezidentă ce prestează servicii hoteliere (denumita în continuare
hotel), care efectuează operaţiuni de cumpărare a numerarului în valuta străină/cecurilor de
călătorie în valuta străina de la persoane fizice prin intermediul propriului punct de schimb
valutar (punct de schimb valutar al hotelului).
Activitatea unităţilor de la lit.a) se desfăşoară în baza licenţei pentru activităţi
financiare eliberate de BNM. Băncile licenţiate sunt obligate să înştiinţeze BNM despre
deschiderea punctelor sale de schimb valutar şi să prezinte programul de lucru al punctului
respectiv.
Activitatea unităţilor de la lit.b) si c) se desfăşoară în baza licenţelor pentru activitatea
de schimb valutar în numerar cu persoane fizice eliberate de BNM.
Filiala casei de schimb valutar poate desfăşura activitatea de schimb valutar numai după
aprobarea din partea BNM, prin eliberarea de către aceasta a copiei autorizate de pe licenţa
eliberată casei de schimb valutar respective pentru activitatea de schimb valutar în numerar
cu persoane fizice.
Suma minimă a aporturilor băneşti în capitalul social al casei de schimb valutar care
vor constitui mijloacele băneşti circulante destinate efectuării operaţiunilor de schimb valutar
în numerar cu persoane fizice se stabileşte la valoarea de 500 000 lei. Tot aceste restricţii se
referă şi la filialele caselor de schimb.
BNM ţine, conform procedurii stabilite de aceasta, registrul unităţilor de schimb
valutar care este accesibil publicului.
USV este obligată să efectueze operaţiuni de schimb valutar în numerar cu persoane
fizice dacă, în momentul adresării acestora, există moneda naţională/valutele străine
solicitate. La primirea valutei străine sau a monedei naţionale, casierul este obligat să verifice
autenticitatea şi caracterul plătibil al valutei străine sau al monedei naţionale în numerar şi al
cecurilor de călătorie în valuta străină prezentate.
La efectuarea operaţiunilor de schimb valutar în numerar cu persoane fizice USV:
- nu vor admite restricţii privind nominalul bancnotelor în moneda naţionala şi în
valuta străina şi/sau privind anul de emitere a acestora dacă acestea se află în circulaţie;
- nu sunt în drept să refuze bancnotele considerate plătibile conform criteriilor
stabilite de BNM. Aceste criterii urmează a fi afişate în încăperea unităţii de schimb valutar
la loc vizibil pentru persoanele fizice.
În cazul în care USV intenţionează să-şi suspende pe o perioadă propria activitate
aceasta este obligată, până la suspendarea activităţii, să informeze în scris BNM despre acest
fapt. Înainte de reluarea activităţii, USV este obligată să informeze în scris BNM despre acest
fapt, indicând data reluării activităţii.
În cazul în care USV a decis să-şi înceteze definitiv propria activitate aceasta este
obligată să informeze în scris BNM despre acest fapt. Odată cu încetarea activităţii la BNM
se depune licenţa/copia autorizată de pe licenţă.
Licenţa/copia autorizată de pe licenţă se depune la BNM şi în cazul în care a fost luată
decizia privind anularea înregistrării de stat a casei de schimb valutar sau a hotelului.
Pentru operaţiunile de schimb valutar efectuate prin intermediul punctului său de schimb
valutar, banca licenţiată stabileşte cursuri de cumpărare şi vânzare unice pentru toate
persoanele fizice. În cazul în care banca licenţiată are mai multe puncte de schimb valutar,
59
aceasta poate stabili cursuri de cumpărare şi vânzare diferite pentru fiecare punct de schimb
valutar.
USV nu au dreptul să modifice în decursul programului lor de lucru cursurile de
cumpărare şi vânzare stabilite pentru operaţiunile de schimb valutar în numerar cu
persoane fizice. În cazul în care USV efectuează operaţiunile în cauză 24 de ore zilnic,
acestea sunt în drept sa-şi stabilească două perioade egale de activitate. În acest caz, unităţile
de schimb valutar pot stabili cursuri de cumpărare şi vânzare diferite pentru fiecare perioadă,
care nu pot fi modificate pe parcursul perioadei respective.
USV sunt obligate să informeze BNM, în modul prevăzut de aceasta, despre cursurile
de cumpărare şi vânzare a valutelor străine stabilite pentru efectuarea operaţiunilor de
schimb valutar în numerar cu persoane fizice, care sunt stabilite printr-o dispoziţie a
administratorului USV sau a persoanei împuternicite de acesta. Dispoziţia se afişează în
încăperea USV la loc vizibil pentru persoanele fizice.
Pentru efectuarea operațiunilor de schimb valutar în numerar cu persoane fizice
unitățile de schimb valutar pot percepe comisioane. Mărimea comisioanelor se stabilește
printr-o dispozițe a administratorului USV sau a persoanei împuternicite de acesta.
Dispozitia se afișează în încăperea USV la loc vizibil pentru persoanele fizice.
Suma minimă a mijloacelor băneşti care urmează a fi asigurată la începutul şi în
timpul programului de lucru de către:
- casa de schimb valutar se stabileşte la echivalentul a 400 000 lei. Aceeaşi sumă
urmează a fi asigurată şi pentru fiecare filială a casei de schimb valutar. Dacă, ca urmare a
activităţii sale, casa de schimb valutar suportă pierderi aferente fluctuaţiei cursului valutar,
care duc la diminuarea mijloacelor circulante menţionate mai sus sub nivelul stabilit,
aceasta este obligată, în termen de 30 de zile calendaristice, să completeze aceste mijloace
băneşti până la nivelul minim stabilit.
- banca licenţiată prin intermediul punctelor sale de schimb valutar va constitui
echivalentul a cel puţin 100 000 de lei pentru fiecare punct de schimb valutar. În timpul
programului de lucru al punctului de schimb valutar al băncii licenţiate, mijloacele băneşti
destinate efectuării operaţiunilor de schimb valutar în numerar cu persoane fizice nu pot fi
utilizate pentru efectuarea altor operaţiuni.
Dacă, ca urmare a activității sale, casa de schimb valutar suportă pierderi aferente
fluctuației cursului valutar, care duc la diminuarea mijloacelor circulante menționate mai sus
sub nivelul stabilit, aceasta este obligată în termen de 30 de zile calendaristice, să completeze
aceste mijloace bănești până la nivelul mini m stabilit.
60
Copia borderoului menționat, autentificată prin semnătura persoanei responsabile a
BNM se înmânează solicitantului de licență, contra semnătură sau poate fi expediată prin
scrisoare recomandată.
Până la eliberarea licenței/copiei autorizate de pe licență, BNM este în drept să verifice,
nemijlocit la locul de amplasare a unității de schimb valutar/filialei casei de schimb valutar,
corespunderea situației reale cu informația din documentele prezentate.
Cererea de eliberare a licenței/copiei autorizate de pe licență nu se acceptă spre
examinare în cazul în care:
a) aceasta a fost semnată (depusă) de o persoană care nu are atribuțiile respective;
b) nu au fost prezentate toate documentele prevăzute de legislație;
c) documentele au fost perfectate cu încălcarea cerințelor prevăzute de legislație.
61
În caz de respingere a cererii de eliberare a licenței/copiei autorizate de pe licen ță,
solicitantul poate depune o nouă cerere de eliberare a licen ței/copiei autorizate de pe licen ță
după înlăturarea cauzelor care au servit drept temei pentru respingerea cererii precedente.
Licența/copia autorizată de pe licență se perfectează în termen de 3 zile lucrătoare de la
data primirii documentului care confirmă achitarea taxei pentru eliberarea acesteia (acest fapt
se înregistrează în borderoul documentelor primite).
Dacă solicitantul, în termen de 30 de zile calendaristice de la data la care i s-a expediat
(înmânat) înștiințarea despre adoptarea hotărîrii privind eliberarea licenței/copiei autorizate
de pe licență, nu a prezentat nemotivat documentele specificate mai sus sau nu s-a prezentat
pentru a primi licența/copia autorizată de pe licența perfectată, BNM este în drept să anuleze
hotărârea sau să adopte o hotărâre privind declararea nevalabilității licen ței/copiei autorizate
de pe licență.
Licența pentru activitatea de schimb valutar în numerar cu persoane fizice se eliberează
pe un termen de 5 ani. În cazul expirării acesteia, casa de schimb valutar sau hotelul sunt în
drept să solicite prelungirea termenului de valabilitate cu 5 ani, achitând taxa pentru
eliberarea licenței pentru perioada ulterioara. În acest caz, pe licența în cauză se va aplica
mențiunea privind prelungirea termenului de valabilitate, cu indicarea termenului nou.
Titularul de licență nu este în drept să transmită licența/copia autorizată de pe licen ță
altei persoane.
62
reclamă, utilizând acelaşi tip de caractere ca şi la informaţia privind cursurile de cumpărare
şi vânzare.
g) avizul având următorul conţinut:
„În cazul unor reclamaţii, obiecţii sau propuneri vizavi de activitatea unităţii de schimb
valutar, clientela poate:
- depune o petiţie la BNM pe adresa: bd. G.Vieru 7, MD-2005, mun. Chișinău, sau
- sa le relateze Băncii Naţionale a Moldovei la numărul de telefon 228-642.
La sfârşitul programului de lucru, informaţia afişată despre cursurile de cumpărare şi
vânzare stabilite pentru ziua data urmează a fi sustrasă de pe panourile de reclamă. În cazul
în care unitatea de schimb valutar efectuează operaţiuni de schimb valutar în numerar cu
persoane fizice 24 de ore zilnic, la sfârşitul fiecărei perioade cursurile de cumpărare şi
vânzare afişate pe panourile de reclamă urmează a fi conformate cursurilor valutare stabilite
prin dispoziţia privind cursurile de cumpărare şi vânzare pentru efectuarea operaţiunilor de
schimb valutar în numerar cu persoane fizice.
Acte normative:
1. Legea Republicii Moldova cu privire la piaţa valorilor mobiliare, nr.199-XIV din
18.11.98 // MO al RM nr. 27–28/123 din 23.03.99
63
2. Lege privind reglementarea valutară nr.62-XVI din 21.03.08 // MO nr.127-130/496 din
18.07.08
3. Regulamentul CNVM cu privire la activitatea de brokeraj şi de dealer pe piaţa valorilor
mobiliare nr. 48/7 din 17.02.02 // MO nr.20-22/31 din 14.02.02
4. Regulamentul privind stabilirea cursului oficial al leului moldovenesc faţă de valutele
străine, aprobat prin HCA al BNM nr.3 din 15.01.09 // MO al RM nr.27-29/100
5. Regulamentul privind eliberarea de către BNM a autorizaţiilor pentru scoaterea
mijloacelor băneşti din Republica Moldova, aprobat prin HCA al BNM nr.14 din 22.01.09
// MO al RM nr.57-58/249
6. Regulamentul privind modul de eliberare de către bănci a permisiunilor pentru scoaterea
mijloacelor băneşti din Republica Moldova // MO al RM nr.47-48/179 din 03.03.09
7. Regulament cu privire la unităţile de schimb valutar, aprobat prin HCA al BNM nr.53 din
05.03.09 // MO al RM nr.62-64/269 din 27.03.09
8. Regulamentul privind autorizarea unor operaţiuni valutare de către Banca Naţională a
Moldovei, aprobat prin HCA al BNM nr.51 din 05.03.09 // MO al RM nr. 57-58/251 din
20.03.09
9. Regulamentul privind condiţiile şi modul de efectuare a operaţiunilor valutare // MO al
RM nr.41-43/177 din 26.03.10
Întrebări de generalizare:
1. Enumărați serviciile acordate de băncile comerciale pe piața valorilor mobiliare.
2. Enumărați operațiunile în valută străină care pot fi efectuate pe teritoriul RM între
rezidenți.
3. Care sunt prevederile generale privind condiţiile de activitate a unităţilor de schimb
valutar?
4. Explicați modul de licențiere a caselor de schimb valutar în RM.
5. Explicați modul de organizare a unităților de schimb valutar.
64
TEMA 7. CONTUL BANCAR – INSTRUMENT AL EFECTUĂRII
OPERAŢIILOR DINTRE BANCĂ ŞI CLIENT
Subcompetenţe:
elucidarea esenţei şi rolului conturilor bancare;
clasificarea şi caracterizarea diferitor tipuri de conturi;
descrierea procedurii de deschidere a contului bancar;
explicarea motivelor şi procedurii de suspendare şi închidere a conturilor bancare.
Sub aspect contabil – un mod de Sub aspect juridic – o convenţie încheiată între bancă şi
evidenţă a operaţiunilor efectuate client referitor la spectrul operaţiunilor acordate de bancă
în relaţiile Banca – Client şi beneficiate de client, în schimbul unor dobânzi
percepute sau în schimbul comisioanelor
66
3. La deschiderea conturilor copiile documentelor trebuie prezentate împreună cu
documentele originale, cu excepția cazurilor prezentării copiilor legalizate notarial.
68
Pentru a deschide conturile LORO la BVM și DNVM pe lângă documentele specificate
mai sus se prezintă copia licenţei pentru desfăşurarea activităţii pe piaţa valorilor mobiliare
(pentru băncile care desfăşoară activitatea de broker sau dealer) eliberată de CNPF.
69
contravine prevederilor contractelor, conturile, la care timp îndelungat (2 ani) nu s-au
efectuat operațiuni în/din cont, la decizia conducerii băncii, pot fi închise convențional.
În cazul suspendării activității titularului de cont închiderea convențională a conturilor
se efectuează în baza cererii depuse în temeiul hotărârii fondatorilor/asociaților sau a
organelor abilitate prin lege. Soldurile din aceste conturi se consolidează la un cont
centralizat separat cu perfectarea Registrului conturilor bancare închise convențional, ținut
conform legislației în vigoare, care include:
a) denumirea titularului de cont;
b) numărul și denumirea contului;
c) soldul în cont;
d) data inițială a deschiderii contului;
e) data închiderii convenționale;
f) alte date la decizia băncii.
Numerele conturilor închise convențional nu se permite de a fi atribuite altor conturi
deschise.
În cazul închiderii definitive a contului închis convenţional se face mențiunea
respectivă în Registrul conturilor bancare închise convențional. Conturile, la care, în
corespundere cu legislația în vigoare, sînt suspendate operațiunile sau sechestrate mijloacele
bănești, nu pot fi închise convențional.
Închiderea conturilor
Conturile pot fi închise:
a) în baza cererii titularului de cont /persoanei împuternicite;
b) în baza hotărârii fondatorilor /organelor de constituire ale persoanei juridice,
reprezentanței înființate în RM a persoanei juridice nerezidente, întreprinzătorului
individual, sau conform prevederilor documentelor de constituire a acestora;
c) în baza hotărârii instanței de judecată;
d) achitarea creditului/restituirea depozitului;
e) în alte cazuri prevăzute de legislația în vigoare.
Nu pot fi închise conturile, la care, în corespundere cu legislația în vigoare, sunt
suspendate operațiunile sau sechestrate mijloacele bănești.
La închiderea contului curent/de depozit mijloacele bănești se transferă/restituie
titularului de cont, persoanei împuternicite, succesorilor în drept sau altor persoane
îndreptățite conform legislației.
Conturile provizorii se închid conform legislației în vigoare după transferarea soldului
la contul curent sau după restituirea mijloacelor bănești în cazul în care emisiunea valorilor
mobiliare nu a avut loc sau întreprinderea nu a fost constituită.
Numerele conturilor închise nu se atribuie altor conturi. La închiderea contului, dosarul
juridic privind deschiderea contului se păstrează în arhiva băncii cu respectarea legisla ției în
vigoare și a regulilor de organizare a lucrărilor de arhivă.
Acte normative:
1. Instrucţiunea cu privire la deschiderea conturilor în străinătate, aprobată prin HCA al
BNM nr.279 din 13.11.03 // MO al RM nr.229-233/323
2. Regulament privind suspendarea operaţiunilor, sechestrarea şi perceperea în mod
incontestabil a mijloacelor băneşti din conturile bancare // MO al RM nr.1-4/6 din 6.01.06
3. Regulament privind utilizarea sistemelor de deservire bancară la distanţă // MO al
RM nr.1-4/7 din 6.01.06
70
4. Regulament privind deschiderea, modificarea si închiderea conturilor la băncile licenţiate
din RM modificat prin HCA nr.96 din 23.04.09
Întrebări de generalizare:
1. Ce reprezintă contul bancar?
2. Redați esența contului bancar sub aspect contabil și juridic.
3. Enumărați drepturile şi obligaţiile titularului de cont şi a băncii.
4. Numiți tipurile de conturi ce pot fi deschise de BC persoanelor juridice.
5. Numiți tipurile de conturi ce pot fi deschise de BC persoanelor juridice.
6. Explicați procedeul de modificare și închidere a conturilor bancare.
71
TEMA 8. OPERAŢIUNILE DE CASĂ ALE BĂNCII
Subcompetenţe:
relatarea esenţei şi rolului operaţiunilor de casă;
descrierea ordinii de efectuare a operaţiilor de casă;
identificarea documentelor necesare pentru derularea operaţiunilor de casă.
Compartimentul de casierie
73
Stabilirea amplasării, proiectarea, construcţia şi organizarea compartimentelor
casieriei se efectuează având în vedere necesitatea:
a) asigurării integrităţii numerarului şi a altor valori gestionate de Bancă, a
încăperilor/spaţiilor pentru păstrarea acestora;
b) asigurării securităţii fizice a salariaţilor şi a clienţilor Băncii;
c) creării condiţiilor necesare pentru efectuarea operaţiunilor cu numerar, precum şi
pentru deservirea sigură şi comodă a clienţilor Băncii.
În cadrul casieriei se pot organiza mai multe tipuri de case:
a. case operative (fig.8.2.3);
b. case pentru primirea diverselor valori depuse spre păstrare de deponenți
(fig.8.2.4);
c. case cu program prelungit;
d. case de încasări serale;
e. case de verificare a numerarului;
f. case pentru schimb valutar.
Casele operative
74
Casele pentru primirea diverselor valori, depuse spre păstrare
de deponenți
Fig. 8.2.4. Operațiunile prestate de către casele pentru primirea diverselor valori
depuse spre păstrare de deponenţi
La sfârşitul programului de lucru casierul şi contabilul vor verifica numerarul (în lei şi
în valută), formularele cu regim special, certificatele de depozit, după care le vor depune în
safeul de fier pe care îl vor încuia, sigila şi îl vor transmite pazei. A doua zi dimineaţa,
casierul şi contabilul vor preda valorile respective, genţile cu numerar sigilate controlorului –
verificator din sala operativă contra semnătură în registru.
75
Case de schimb valutar. Băncile pot organiza case de operaţiuni valutare. Programul
de lucru al caselor de schimb valutar se stabileşte în funcţie de necesităţile locale. Prin casele
de operaţiuni valutare se pot efectua:
1. încasări şi plăţi în conturile curente de depozit valutare ale persoanelor fizice şi
juridice;
2. încasări ale cecurilor de călătorie şi ale celor nominale;
3. alte operaţiuni valutare cu valute efective;
4. vânzarea – cumpărarea de valută contra lei moldoveneşti;
5. vânzarea – cumpărarea de valută contra altei valute.
Case de verificare a numerarului. Băncile sunt obligate să efectueze trierea şi
ambalarea numerarului încasat. Trierea numerarului încasat se efectuează în scopul clasării
acestuia pe categorii în bancnote/monede bune de redat în circulaţie şi bancnote/monede
uzate care ulterior se retrag din circulaţie. Bancnotele/monedele metalice bune de redat în
circulaţie se ambalează separat de bancnotele/monedele metalice uzate.
Aceste operaţiuni sunt efectuate de către grupele de verificare organizate în cadrul
casieriei. Casierul-şef predă controlorului verificator contra semnătură în „Registru de
evidenţă a numerarului” numerarul ce trebuie verificat.
Ambalarea bancnotelor se efectuează separat pe valori nominale, ţinând cont de
următoarele cerinţe:
a) formarea pachetului din 100 bancnote;
b) formarea pachetelor complete din zece pachete cu bancnote;
c) aplicarea pe lăţimea pachetelor cu bancnote de aceeaşi valoare nominală cu ajutorul
dispozitivului a tipului respectiv de banderole, cu ulterioară completare a datelor de
identificare de pe banderole;
d) aplicarea în partea de jos şi de sus a fiecărui pachet a unui cartonaş, cu ulterioară
completare a acestuia cu datele de identificare;
e) ambalarea pachetelor cu bancnote în polietilenă, cu ajutorul dispozitivului, astfel
asigurând un vacuum în interiorul pachetului.
Ambalarea monedei metalice se efectuează separat pe valori nominale, ţinând cont de
următoarele cerințe:
1. depunerea într-un sac:
- 1 ban 400 lei (20 săculeţe a câte 20 lei)
- 5 bani 1000 lei (20 săculeţe a câte 50 lei)
- 10 bani 2000 lei (20 săculeţe a câte 100 lei)
- 25 bani 5000 lei (20 săculeţe a câte 250 lei)
- 50 bani 2500 lei (5 săculeţe a câte 500 lei)
2. fiecărui sac i se va atribui o etichetă, care va cuprinde:
- denumirea şi codul de identificare a Băncii;
- valoarea nominală;
- numărul de monede;
- suma depusă;
- data ambalării;
- numele şi semnătura casierului.
Personalul băncii care ajută organele de control la numărarea pachetelor este obligat să
scrie pe verso banderolei fiecărui pacheţel menţiunea „Controlat”.
76
Personalul serviciului de casierie este divizat în:
• personal de gestiune: conducătorul departamentului respectiv, contabilul–şef şi
şeful de casierie din bancă;
• personal operativ: controlori–operatori şi casieri.
Printre funcțiile și responsabilitățile personalului de gestiune putem enumera:
a. organizarea, asigurarea funcţionării şi controlul activităţilor de casierie în
conformitate cu prevederile normelor bancare în vigoare;
b. sunt obligați să asigure efectuarea corectă și la zi a evidențelor operativ-contabile și
statistice, în scopul reflectării în orice moment și cu exactitate a existenței și a mi șcării
numerarului și a celorlalte valori gestionate de către personalul casieriei;
c. asigură respectarea tuturor dispozițiilor cu privire la păstrarea și paza numerarului
și a celorlalte valori, pentru asigurarea integrității acestora.
Printre funcțiile și responsabilitățile personalului operativ putem enumera:
a. poartă răspundere pentru integritatea numerarului şi a valorilor încredinţate conform
normelor și dispozițiilor legale;
b. sunt obligați să cunoască regulile referitoare la efectuarea operațiunilor de casă,
dispozițiile legate privind răspunderea materială;
c. le este interzis să încredinţeze altor persoane sarcinile primite privind operaţiunile cu
valori;
d. le este interzis să execute direct dispoziţiile altor bănci sau ale clienţilor altor bănci
sau ale clienţilor băncii privind eliberarea sau primirea de numerar ori de alte valori în contul
lor, primirea documentelor de vărsământ sau de plată fără efectuarea prealabilă a controlului
contabilităţii.
Gestionarea numerarului şi a altor valori din casa de circulaţie şi tezaur se
efectuează în mod obligatoriu de către 3 persoane, desemnate prin ordin de către
conducătorul Băncii.
77
Tezaurul trebuie să dispună de trei chei, ce se vor afla în stăpânire la casierul–şef,
contabilul–şef şi la conducătorul băncii. Gestionarii de valori dispun de cîte un sigiliu de
metal, având gravat pe el funcţia respectivă: „conducător”, „contabil - şef”, „casier - şef”, cu
care sigilează zilnic tezaurul. Tezaurul, dulapurile metalice în care se păstrează numerar şi
alte valori trebuie să aibă duplicate de chei, însoţite de o listă detaliată a deţinătorilor de
chei, care se pun în pachet, se coase cu stofă şi se sigilează cu ştampila a trei gestionari de
valori. Pachetul cu scrisoarea de însoţire, semnată de aceleaşi persoane, se depune pentru
păstrare în seiful conducătorului băncii sau al serviciului de pază şi securitate contra recipisă
în Registrul evidenţei de chei. Persoanelor din casierie nu li se permite accesul în tezaur,
numai în baza unui tabel nominal, aprobat de conducătorul băncii. Evidenţa persoanelor care
intră în tezaur se ţine într-un registru păstrat în tezaur. Închiderea şi deschiderea tezaurului
de către gestionarii de valori se efectuează în prezenţa pazei. Evidenţa de primire – predare a
tezaurului se înscrie în „Registru de predare – primire” şi semnat de gestionari şi de pază.
Conducătorul băncii va lua măsuri privind dotarea casieriei și a mijloacelor folosite
pentru transportul de valori cu stingătoare de incendiu și va organiza instruirea periodică
a personalului din casierie privind cunoașterea și respectarea riguroasă a normelor de
prevenire și stingere a incendiilor și normelor de protecție a muncii în vigoare.
Banca este obligată să asigure securitatea şi integritatea numerarului şi a altor valori
gestionate de ea, precum şi a încăperilor special destinate pentru păstrarea acestora, inclusiv
în filiale şi reprezentanţe.
78
Operațiunile de primire a numerarului prin casele de încasări se efectuează în
baza următoarelor documente:
79
Borderoul însoţitor este întocmit în trei exemplare, dactilografiat sau completat
manual. Totodată clientul care depune numerar prin genţi sigilate prezintă băncii câte doua
specimene ale sigiliului, imprimate pe plumb (cu care urmează sa sigileze genţile cu
numerar) pe care trebuie sa vadă clar denumirea prescurtată a unităţii depunătoare sau sigila
acesteia. Dacă numerarul care urmează a fi depus nu încape într-o singură geantă, acesta va
fi depus în mai multe genţi, pentru fiecare geantă se întocmeşte câte un borderou însoţitor.
Pentru efectuarea colectării, încasatorii vor primi de la şeful serviciului de încasare
următoarele:
• lista agenţilor economici încadraţi în colectare;
• foaia (ruta) de parcurs;
• delegaţia pentru ridicarea genţilor;
• permis pentru portarmă;
• ștampila şi celelalte documente necesare colectării prevăzute.
Controlorul şi contabilul vor înregistra în contul clientului suma de bani existentă în geantă şi
nu cea menţionată în borderou (în cazul când acestea sunt diferite).
Operaţiunile de eliberare a numerarului prin casele de plăţi se efectuează în baza
următoarelor documente de casă (fig.8.3.2.):
a. Delegație;
b. Ordinul de eliberare a numerarului.
Acte normative:
1. Regulament cu privire la operaţiunile cu numerar în băncile din Republica Moldova
aprobat HCA al BNM nr.200 din 27.07.06
Întrebări de generalizare:
1. Ce reprezintă numerarul?
2. Specificați caracteristica numerarului ca instrument de plată.
3. Care sunt riscurile aferente operațiunilor cu numerar?
4. Enumărați avantajele și dezavantajele utilizării numerarului ca modalitate de plată.
5. Caracterizați tipologia de case care pot fi organizate de băncile comerciale din Republica
Moldova.
6. Numiți funcțiile și responsabilitățile personalului de gestiune a casieriei bancare.
7. Numiți funcțiile și responsabilitățile personalului operativ al casieriei bancare.
8. Enumărați principalele funcții ale casieriei bancare.
9. Explicați modul de asigurare a securității casieriei bancare.
10.Numiți operațiunile de încasare a numerarului și documentele de casă utilizate pentru
evidența acestora.
11.Numiți operațiunile de eliberare a numerarului și documentele de casă utilizate pentru
evidența acestora.
81
TEMA 9. DECONTĂRILE BANCARE ȘI INTERBANCARE ALE BĂNCILOR
COMERCIALE
Subcompetenţe:
prezentarea avantajelor şi dezavantajelor diferitelor modalităţi de transfer al
fondurilor;
structurarea instrumentelor de plată prin virament în Republica Moldova;
relatarea mecanismului derulării plăţilor interbancare;
argumentarea rolului sistemelor electronice de transfer al fondurilor.
Fi
g. 9.1.1 Factorii de influență asupra sistemului de plăți
84
9.3. INSTRUMENTELE DE PLATĂ PRIN VIRAMENT
16
Regulament cu privire la transferul de credit aprobat prin HCA al BNM nr.373 din 15.12.05 // MO 176 – 181/643 din 30.12.05
85
Ordinul de plată pe suport de hârtie se prezintă la banca plătitoare în numărul de
exemplare necesar părţilor:
a) într-un singur exemplar în cazul emiterii de către banca plătitoare la efectuarea
transferului de credit în nume şi pe cont propriu;
b) în 2 exemplare în cazul emiterii de către titularul de cont bancar, precum şi de către
banca plătitoare la efectuarea transferului în numele titularului de cont bancar;
c) în 3 exemplare în cazul emiterii de către titularul de cont bancar la efectuarea
transferului de credit în adresa Întreprinderii de Stat „Poşta Moldovei”, la care se anexează la
necesitate şi 3 exemplare ale listei destinătarilor mijloacelor băneşti.
La efectuarea transferului sumelor încasate în numerar de la persoanele fizice în
favoarea bugetului public naţional sau în favoarea unui beneficiar cu care banca plătitoare
nu are încheiat contract, banca plătitoare întocmeşte ordin de plată pentru fiecare ordin de
încasare a numerarului în parte, după verificarea documentelor legislative şi relevante
anexate, în cazul în care prezentarea acestora este prevăzută de actele normative în vigoare.
Banca plătitoare poate întocmi ordin de plată în suma totală a setului ordinelor de
încasare a numerarului, care conţin unul şi acelaşi cont bancar al beneficiarului, în cazul
în care această clauză este stipulată în contractul respectiv încheiat cu beneficiarul, daca
actele normative în vigoare nu prevăd altfel.
La transferarea sumelor percepute de către persoanele împuternicite prin lege la
bugetul public naţional de la persoanele fizice, banca plătitoare întocmește ordin de plată
pentru fiecare ordin de încasare a numerarului în parte.
La transferarea mijloacelor băneşti dintr-un cont bancar în altul ale aceleiaşi persoane
fizice sau dintr-un cont bancar al unei persoane fizice în adresa altei persoane fizice sau
juridice, banca întocmeşte ordinul de plată în conformitate cu prevederile prezentului
Regulament în numele persoanei fizice respective în baza cererii acesteia, după verificarea
documentelor relevante anexate acesteia în cazul în care prezentarea acestora este prevăzută
de actele normative în vigoare.
Ordinul de plata se prezintă/se transferă spre executare la banca plătitoare de către
emitent sau de către persoana împuternicită a acestuia în ziua în care a fost emis, iar in cazul
emiterii ordinului de plată de către unitatea Trezoreriei de Stat, acesta se prezintă spre
executare la banca plătitoare cu data emiterii în decursul anului bugetar curent.
Emitentul poate revoca ordinul de plata până la momentul executării acestuia de către
banca plătitoare.
Acceptarea şi executarea ordinului de plată de către banca plătitoare
Banca plătitoare acceptă spre executare OP dacă sunt respectate următoarele condiţii:
a) plătitorul are deschis cont bancar la banca plătitoare în conformitate cu prevederile
actelor normative in vigoare;
b) mijloacele băneşti din contul plătitorului sunt suficiente pentru efectuarea
transferului;
c) asupra mijloacelor băneşti din contul plătitorului nu sunt aplicate restricţii privind
utilizarea acestora din partea organelor abilitate prin lege;
d) este întocmit în conformitate cu prevederile Regulamentului [1] ;
e) este anexat documentul justificativ, în cazul în care acest fapt este prevăzut de actele
normative în vigoare.
Ordinul de plată neacceptat spre executare se restituie de către banca plătitoare
emitentului cu indicarea motivului refuzului.
86
Banca plătitoare informează plătitorul, printr-o modalitate convenită cu acesta, despre
acceptarea sau neacceptarea ordinului de plată spre executare.
Banca plătitoare trece la scăderi suma înscrisă în ordinul de plată acceptat spre executare
în ziua prezentării acestuia, şi îl transmite în aceeaşi zi:
a) prin intermediul SAPI în adresa băncii beneficiare;
b) prin sistemul intern al băncii în adresa beneficiarului, în cazul în care plătitorul şi
beneficiarul se deservesc în aceeaşi bancă;
c) prin alt sistem utilizat de bancă în cazul transferului în valută străină.
Banca plătitoare execută ordinul de plată acceptat spre executare aferent transferului
urgent in conformitate cu condiţiile stabilite şi dezvăluite în prealabil plătitorului (cel puţin
limita de timp în care ordinul de plată va fi executat de către bancă, ultimele vor fi afişate pe
pagina Web oficială a băncii comerciale şi pe panou în oficiile sale bancare).
La solicitarea plătitorului, banca plătitoare confirmă timpul transmiterii ordinului de
plată aferent transferului urgent în adresa băncii beneficiare prin intermediul SAPI sau în
adresa beneficiarului prin sistemul intern al băncii.
Primul exemplar al ordinului de plată se include în dosar de către banca plătitoare.
Banca beneficiară, după recepţionarea ordinului de plată de la banca plătitoare prin
intermediul sistemului automatizat de plăţi interbancare, efectuează în aceeaşi zi lucrătoare
controlul corectitudinii indicării contului bancar şi a codului fiscal al beneficiarului. Dacă
aceste informaţii sunt corecte banca înregistrează imediat mijloacele băneşti în contul bancar
al beneficiarului, tipăreşte 2 exemplare ale ordinului de plată (1 – beneficiarului, 2 – în
dosar). În caz contrar transferul de credit se consideră nefinalizat, banca beneficiară restituie
băncii plătitoare suma respectivă nu mai târziu de ziua lucrătoare următoare celei în care
aceasta a fost primită, întocmind un ordin de plată. În ordinal de plată se indică codul
tranzacţiei şi se face referinţă la ordinul de plată transmis eronat.
87
cu semnăturile persoanelor împuternicite ale băncii. (1 - la banca plătitoare, iar 2 –
plătitorului, 3 - beneficiarului).
Angajamentul privind debitarea directă este acordul încheiat între beneficiar şi banca
beneficiară, ce cuprinde obligaţiile acestora în cadrul utilizării debitării directe. Se întocmeşte
în 2 exemplare, se legalizează cu semnăturile persoanelor împuternicite ale beneficiarului şi
ale băncii beneficiare (1 - la banca beneficiară, 2 - la beneficiar).
Cererea de plată se întocmeşte în limba de stat, în conformitate cu Modul de completare
a cererii de plată (Anexa 5 la Regulament [2] 17). În cererea de plată nu se admit corectări şi /
sau ştersături.
Cererea de plată se prezintă de către beneficiar sau de către persoana împuternicită a
acestuia la banca beneficiară în 2 exemplare. Primul exemplar se legalizează cu semnăturile
persoanelor cu drept de semnătură şi ştampila beneficiarului.
Cererea de plată urmează a fi prezentată la banca beneficiară cu 3 zile lucrătoare
înainte de data finalizării plăţii. Data finalizării plăţii se indică de către beneficiar în cererea
de plată şi reprezintă data în care banca beneficiară urmează să crediteze contul
beneficiarului.
Banca beneficiară primeşte spre executare cererea de plată, dacă sunt respectate
următoarele condiţii:
a) beneficiarul are deschis cont bancar în conformitate cu prevederile actelor normative
în vigoare;
b) cererea de plată este întocmită în conformitate cu prevederile Regulamentului;
c) banca dispune de angajamentul privind debitarea directă al beneficiarului.
În cazul în care banca beneficiară nu primeşte cererea de plată spre executare, aceasta se
restituie beneficiarului cu indicarea motivului refuzului.
Pe primul şi al doilea exemplare ale cererii de plată primite spre executare se aplică
menţiunile necesare.
Banca beneficiară transmite cererea de plată în SAPI cu 2 zile lucrătoare înainte de data
finalizării plăţii.
Beneficiarul poate anula o cerere de plată prezentată la banca beneficiară în termenul şi
modul convenit cu banca beneficiară.
Cel târziu în ziua lucrătoare următoare celei în care a fost primită cererea de plată,
banca plătitoare efectuează controlul posibilităţii executării acesteia verificând următoarele:
a) corectitudinea indicării contului bancar şi codului fiscal al plătitorului;
b) corespunderea cererii de plată mandatului de debitare directă;
c) posibilitatea debitării contului bancar al plătitorului cu suma integrală indicată în
cererea de plată;
d) nu sunt aplicate restricţii din partea organelor abilitate prin lege de a utiliza
mijloacele din contul plătitorului.
În cazul în care cererea de plată nu este acceptată spre executare, banca plătitoare
transmite în SAPI notificarea privind refuzul executării acesteia.
În cazul în care cererea de plată este acceptată spre executare, banca plătitoare
debitează contul bancar al plătitorului, imprimă pe suport hârtie două exemplare ale cererii de
plată pe care aplică menţiunile necesare (1 - în dosar, 2 - se remite, alăturat la extrasul de
cont, plătitorului).
Cel târziu în ziua lucrătoare următoare celei în care a fost primită din informaţia cu
privire la compensarea şi decontarea cererii de plată banca beneficiară creditează contul
17
Regulament cu privire la debitarea directă aprobat prin HCA al BNM nr.374 din 15.12.05 // MO nr.176 – 181/644 din 30.12.05
88
beneficiarului cu suma indicată în cererea de plată şi aplică menţiunile necesare pe ambele
exemplare (1 - în dosar, 2 – beneficiarului).
În cazul în care banca beneficiară primeşte informaţia privind neexecutarea cererii de
plată, aceasta informează beneficiarul în forma convenită cu acesta.
Modalitatea de efectuare a debitării directe în cazul în care plătitorul şi beneficiarul se
deservesc în aceeaşi bancă se elaborează de sine stătător de către bancă, ţinând cont de
Regulamentul [2].
18
Regulament privind suspendarea operaţiunilor, sechestrarea şi perceperea în mod incontestabil a mijloacelor băneşti din
conturile bancar // MO al RM nr.1-4/6 din 6.01.06
89
proces de insolvabilitate sau lichidare, ordinul incaso, după verificare, se remite de către
banca care deserveşte emitentul sau de către emitent spre executare nemijlocit
administratorului în oficiu/administratorului insolvabilităţii comisiei de lichidare
(lichidatorului).
Banca plătitoare acceptă spre executare ordinul incaso, dacă sunt respectate următoarele
condiţii:
a) ordinul incaso este emis de către persoana abilitată prin lege;
b) ordinul incaso este întocmit în conformitate cu prevederile Regulamentului;
c) ordinul incaso este însoţit de originalul documentului executoriu (în cazul în care
acesta a fost întocmit în baza documentului executoriu);
d) informaţia din documentul executoriu corespunde cu informaţia indicată in ordinul
incaso (în cazul existenţei documentului executoriu);
e) pe ordinul incaso sunt aplicate semnătura şi amprenta ştampilei băncii în care se
deserveşte emitentul;
f) mijloacele băneşti în cont sunt suficiente pentru executarea totală sau parţială a sumei
înscrise în ordinul incaso şi disponibile pentru a fi utilizate (asupra acestora nu este aplicată
procedura de suspendare/sechestrare sau în urma aplicării acesteia a fost asigurată suma
necesară);
Ordinul incaso neacceptat spre executare se restituie de către banca plătitoare băncii în
care se deserveşte emitentul sau nemijlocit emitentului, cu menţiunea aplicată pe verso
despre motivele neexecutării, data, luna, anul, semnătura funcţionarului responsabil şi
ştampila băncii.
Pe ordinul incaso acceptat spre executare, banca plătitoare aplică menţiunile necesare.
La efectuarea plăţii parţiale, banca aplică pe versoul tuturor exemplarelor ordinului
incaso menţiunea cu privire la suma plăţii parţiale, data, luna şi anul, semnătura şi ştampila
băncii, iar în cazul existenţii documentului executoriu menţiunile nominalizate se aplică şi pe
versoul acestuia.
Banca plătitoare trece la scăderi suma totală sau parţială înscrisă în ordinul incaso în
ziua primirii acestuia spre executare. Ordinul incaso se transmite cu suma totală sau parţială
în aceeaşi zi (1 - în dosar, 2 – plătitorului, 3 - băncii în care se deserveşte emitentul
împuternicit cu dreptul de a emite ordin incaso în numele unei terţe persoane, pentru a fi
prezentat emitentului).
După executarea ordinului incaso în sumă totală sau parţială, banca plătitoare aplică pe
versoul originalului documentului executoriu suma executată, data efectuării plăţii,
semnătura funcţionarului responsabil şi ştampila băncii şi îl remite emitentului prin
intermediul băncii în care se deserveşte acesta.
Banca beneficiară, după recepţionarea ordinului incaso de la banca plătitoare efectuează
în aceeaşi zi lucrătoare controlul corectitudinii indicării contului bancar şi codului fiscal al
beneficiarului. Dacă este corect - efectuează următoarele:
a) înregistrează în aceeaşi zi lucrătoare mijloacele băneşti în contul bancar al
beneficiarului;
b) tipăreşte 2 exemplare ale ordinului incaso, 1 - beneficiarului, 2 - în dosar.
În caz contrar - restituie băncii plătitoare suma respectivă nu mai târziu de ziua
lucrătoare următoare celei în care aceasta a fost primită, întocmind un ordin de plată indicând
codul tranzacţiei şi referinţa la ordinul incaso transmis eronat de banca plătitoare.
90
9.4. OPERAȚIUNI DE PLĂȚI PRIN INTERMEDIUL CECULUI
CECul reprezintă un ordin dat Băncii sale de către deţinătorul unui cont bancar de a
plăti la scadenţă titularului de CEC suma indicată în CEC. Pentru a efectua operaţiuni prin
intermediul CECului e nevoie de:
- cont bancar
- disponibil în cont.
În operaţiunile cu Cecuri participă următoarele subiecte:
− trăgătorul - trăgătorul este cel care emite CECul, persoana care a cumpărat
mărfuri sau servicii şi utilizează în calitate de plata CECul;
− trasul – este o bancă la care trăgătorul are deschis un cont şi care efectuează plăţi
pe baza Cecului primit, numai dacă trăgătorul are suficienţi bani în cont.
− beneficiarul - persoana care apare în calitate de furnizor sau prestator de servicii,
şi beneficiază de plăţi prin intermediul CECului.
Fiecare poartă răspundere pentru participarea la acest circuit:
− trăgătorul – responsabil pentru asigurarea disponibilului – să nu existe nici un
impediment de ordin juridic sau material care să împiedice efectuarea plăţii;
− trasul – răspunde pentru efectuarea plăţii la prezentarea Cecului şi de întârziere
care eventual pot avea loc;
− beneficiarul – răspunde pentru neprezentarea la bancă în termen de valabilitate
al Cecului în vederea primirii sumei în numerar.
Pentru a evita posibilitatea de emisiune a Cecului fără acoperire, banca poate certifica
sau viza Cecul.
Certificarea Cecului – blocarea de către bancă a unei sume în cont garantând astfel
efectuarea transferului sumei respective doar pentru plata Cecului.
Vizarea Cecului - banca arata că clientul are disponibil în cont însă nu e blocat contul la
suma CECului până la scadenţă.
Elementele obligatorii ale cecului sunt:
1. denumirea cecului - e specificat tipul de cec, deoarece fiecare cec are particularităţile
sale.
2. ordinul necondiţionat de plată – e stipulat prin următoarea „plătiţi contra acestui
CEC”
3. data emiterii
4. denumirea trasului - (denumirea Băncii care va efectua plata) toate Cecurile de
obicei se plătesc la tras (Banca unde trăgătorul are cont);
5. suma – se pune denumirea valutei, urmată de suma şi litere;
6. semnătura trăgătorului - la persoane fizice, la persoane juridice este necesar şi
stampila.
Clasificarea cecurilor
Cec certificat
Cec circulare
92
2. AVALIEREA CECULUI - este operaţiunea de garanţie personală, pe partea opusă a
CECului se indică avalistul, ştampila şi data când a avut loc avalierea. În calitate de avalist
poate fi orice persoană care nu apare în calitate de trăgător, tras, beneficiar
3.OPERATIUNI DE PLATI
4. REGRESUL CECULUI
a) trăgătorul poate refuza plata şi parcurge la revocarea CECului doar în 2 cazuri:
- furtul CECul ;
- în caz de pierdere a CECului.
b) trasul la rândul său poate refuza plata în cazul în care nu sunt bani în cont sau suma
este necompletă (insuficientă) în acest caz beneficiarul semnează notarial protestul. El poate
înainta procedura de Regres.
93
- cardurile internaționale.
În funcție de scopul utilizării, cardurile pot fi:
- carduri personale – titularii fiind persoanele fizice;
- carduri de afaceri - titularii fiind persoanele juridice.
Dispozitivul special este un dispozitiv prin intermediul căruia se efectuează
operaţiuni cu utilizarea fizică a cardurilor bancare, care poate fi:
- bancomat (denumit prescurtat conform uzanţelor internaţionale – ATM), destinat
autoservirii deţinătorilor de carduri bancare, ce permite acestora retragerea mijloacelor
băneşti în numerar din conturi de card, transferuri de mijloace băneşti, depunerea
mijloacelor băneşti în conturi şi informarea privind situaţia conturilor şi a operaţiunilor
efectuate prin intermediul cardurilor bancare;
- imprinter, destinat deservirii deţinătorilor de carduri bancare, aflat la bancă sau la un
comerciant, care permite transpunerea amprentei datelor reliefate ale unui card bancar pe un
formular standardizat al chitanţei;
- terminal (denumit prescurtat conform uzanţelor internaţionale – POS terminal),
destinat deservirii deţinătorilor de carduri bancare, aflat la o bancă sau la un
comerciant, care permite citirea datelor de pe banda magnetică şi /sau de pe
microprocesorul cardului bancar, procesarea acestor date şi a altor date referitoare la
operaţiunea iniţiată.
94
Tipuri de decontări interbancare
95
Etapele procedurii de compensare
I. Inventariere, structurare
are loc determinarea pentru fiecare bancă a sumelor debitoare și creditoare în func ție
de OP centralizatoare depuse și stabilirea naturii relațiilor dintre fiecare bancă
participantă la compensare
96
Plățile electronice
Indiferent de modul de plată, momentul plății este considerat numai atunci, când banii
sunt înregistrați în evidența băncii beneficiarului de fonduri. În funcționarea sa, procedeul
electronic de plăți produce efecte de natură juridică, economică, financiară, tehnică și chiar
psihologică.
Din considerente privind riscurile pe care le implică dar și din ra țiuni practice,
transferurile electronice interbancare se diferențiază, în primul rând, în funcție de valoarea
transferurilor, astfel:
- transferuri de valori mari (SWIFT și TARGET);
- transferuri de valori mici (Eurogiro, Western Union, MoneyGram).
Transferul de mare valoare este o noțiune care acoperă nu numai valoarea unitară
mare dar și pe acela de transfer urgent și este specific transferurilor interbancare (pe plan
intern și în străinătate în valute convertibile).
Sistemul SWIFT este o rețea de comunicații prin intermediul căreia sunt transmise
informații, în baza căror se pot efectua plăți de la o bancă la alta. Acest sistem nu reprezintă
un sistem de clearing, ci un sistem de comunicare care se bazează pe principiul transmiterii
reciproce de informații între 2 bănci sau între 2 participanți oarecare, informa ția fiind
transmisă prin intermediul centrului de operare la care este racordată țara din care pornește
mesajul.
Transferurile de fonduri prin sistem SWIFT sunt destul de apreciate de utilizatori,
datorită următoarelor avantaje: siguranța în funcționare, rapiditate, costuri scăzute,
fiabilitatea.
Introducerea monedei unice euro a determinat și adoptarea unui procedeu unic de plăți
între țările din zona euro, care a fost proiectat să răspundă cerințelor de politica monetară ale
Băncii Centrale Europene și care să fie conectat la sistemele na ționale de plă ți din țările
membre. Acest procedeu este cunoscut sub numele de TARGET (Transeuropean
97
Automated Real-Time Gross-Settelment Express Transfer) și are ca scop să asigure
efectuarea plăților între băncile centrale europene, pe baza brută și în timp real, indiferent de
sistemul folosit în fiecare țară și minimizarea riscului de neplată până aproape la dispari ție.
Procedeul a fost inițiat în 1995 de Institutul Monetar European devenit ulterior Banca
Centrală Europeană (BCE) și a devenit operativ în ianuarie 1999 prin participarea băncilor
centrale din țările membre și prin acestea instituțiile de credit supravegheate de băncile
centrale. Procedeul procesează numai tranzacțiile în euro.
În esență, sistemul TARGET coordonat de BCE este un sistem în care plă țile se fac pe
baza bilaterală între băncile centrale. BCE nu se implica in sistemul de plati, dar dispune
de un sistem de control care asigură închiderea zilei de lucru într-o poziţie finală și
irevocabilă. Rolul principal revine băncilor centrale naționale care colectează mesajele de
plată de la participanții interni și le transmite numai în limita fondurilor disponibile ale
acestora și a facilităților de creditare acordate.
Transferurile rapide de fonduri au pătruns si în sfera plă ților de mică valoare
conducînd la apariția mai multor modalități, dintre care cele mai cunoscute sunt
EUROGIRO și WESTERN UNION/MONEY GRAM.
EUROGIRO este o formă de transfer de fonduri pe plan internațional, între organiza ții
poștale, dar sunt acceptate și instituții de credit și alte organizații interesate în astfel de
transferuri. EUROGIRO a fost creat în 1990 și are o re țea proprie de plă ți electronice, Euro
Giro Network, și este prezent în peste 200 de țări din Europa, Asia și America de Nord și
Sud
Procedeul WESTERN UNION și MONEYGRAM
Transferurile rapide de fonduri au pătruns și în domeniul serviciilor pentru popula ție
(retail banking). Pentru asemene a situații exista firme specializate care oferă servicii de
transfer rapid de fonduri în tot cursul anului, dintre care cele mai renumite sunt Western
Union și MoneyGram din SUA. Aceste firme au pus la punct un sistem operational care are
următoarele caracteristici:
- Infrastructura (un centru informatic internațional și un sistem de calculatoare în
rețeaua de agenți interconectate cu Centrul Operațional);
- Operațiuni – transferul de bani între două persoane fizice și eliberarea sumelor
destinatarilor de către agenții din rețea. Pentru a se asigura securitatea opera țiunilor, fiecărui
agent i se atribuie un număr de identificare și un PIN, informații care sunt cunoscute numai
de personalul autorizat să efectueze tranzacții din cadrul agentului respectiv. Eliberarea
banilor se face pe baza actului de identitate al beneficiarului. Dacă acesta nu are act de
identitate se poate folosi metoda unei întrebări test lansate de expeditor la care beneficiarul
trebuie să dea răspunsul exact.
- Clienți - numai persoane fizice.
Avantaje:
- pentru clienți: rapiditatea în operare, siguranța și confidențialitate; comoditate în
utilizare, în sensul că nu este necesară deschiderea unui cont; existența unei retele largi de
agenți; posibilitatea de a ridica banii de la oricare agent și nu numai de la cel nominalizat;
sumele sunt disponibile imediat ce clientul se prezintă la un agent; posibilitatea transmiterii
în afară de bani și a unui mesaj scurt;
- pentru agenți: comisioane, creșterea numărului de clienți, realizarea de publicitate
internă și externă.
Cel mai mare volum de transferuri valutare pentru persoane fizice se realizează de
companiile americane Western Union si MoneyGram.
98
9.8. SISTEMELE INFORMATICE ALE BĂNCII ÎN PROCESUL DE
PRESTARE A SERVICIILOR CLIENTELEI
După tipul aplicaţiei utilizate de deţinător şi al mijlocului de comunicaţie sistemele de
deservire bancară la distanţă vor fi clasificate de bancă în felul următor:
a) pc-banking;
b) internet-banking;
c) mobile-banking;
d) phone-banking;
e) ATM-banking.
Sistemele de deservire bancară la distanţă tip pc-banking se bazează pe o aplicaţie
program a băncii instalată la staţiile de lucru la sediul deţinătorului şi pot utiliza în calitate de
mijloc de comunicaţie atât reţele private cât şi reţeaua Internet.
Sistemele de deservire bancară la distanţă de tip internet-banking utilizează tehnologia
Internet (www - World Wide Web) şi sunt caracterizate prin lipsa necesităţii reinstalării
aplicaţiei program a băncii (sau stocării a unor date) la partea client.
Sistemele de deservire bancară la distanţă tip mobile-banking presupun utilizarea unui
echipament mobil (telefon, PDA - Personal Digital Assistant etc.) şi a unor servicii oferite de
către operatorii de telecomunicaţii.
Sistemele de deservire bancară la distanţă tip phone-banking se bazează pe metoda
vocală de transmitere a informaţiei prin intermediul operatorului deservirii telefonice (Call
Center) sau prin autoservire utilizând telefonul cu culegere prin taste (Touch Tone
Telephone) şi a mijloacelor telefoniei computerizate (cum sunt de ex. tehnologiile IVR
(Interactiv Voice Response), Speech to Text, Text to Speech).
Sistemele de deservire bancară la distanţă tip ATM-banking se bazează pe o aplicaţie
program instalată la ghişeul automat al băncii (ATM - Automated Teller Machine).
Acte normative:
1. Regulament cu privire la transferul de credit aprobat prin HCA al BNM nr.373 din
15.12.05 // MO al RM 76–181/643 din 30.12.05
2. Regulament cu privire la debitarea directă aprobat prin HCA al BNM nr.374 din
15.12.05 // MO al RM nr.176 – 181/644 din 30.12.05
3. Regulament privind suspendarea operaţiunilor, sechestrarea şi perceperea în mod
incontestabil a mijloacelor băneşti din conturile bancare // MO al RM nr.1-4/6 din 6.01.06
4. Regulament privind utilizarea sistemelor de deservire bancară la distanţă // MO al RM
nr.1-4/7 din 6.01.06
5. Regulament cu privire la sistemul automatizat de plăţi interbancare aprobat prin HCA al
BNM nr.53 din 02.03.06 // MO al RM nr.39-42/144 din 10.03.06
6. Regulament cu privire la supravegherea sistemului automatizat de plăţi interbancare
aprobat prin HCA al BNM nr.154 din 28.06.07 // MO al RM nr.131-135/514 din 24.08.07
99
7. Regulament cu privire la cardurile bancare modificat prin HCA al BNM nr.210 din
03.09.09 // MO al RM nr.151/681 din 29.09.09
8. HCA al BNM nr.87 din 30.04.10 „Cu privire la modificarea şi completarea unor acte
normative ale BNM // MO al RM nr.94-97/358
9. Ordin Ministerului Finanţelor despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de
completare a ordinului de plată utilizat la efectuarea transferului bugetar în lei
moldoveneşti nr. 126 din 23.09.2010 // MO nr.182-189/647 din 28.09.10
Întrebări de generalizare:
1. Ce este un sistem de plăți?
2. Enumărați elementele componente ale sistemului de plăți.
3. Numiți subiecții participanți la plăți. Definiți conceptul de virament.
4. Enumărați principiile viramentului.
5. Ce tipuri de virament cunoașteți?
6. Caracterizați mecanismul efectuării decontărilor prin ordinul de plată.
7. Explicați mecanismul efectuării decontărilor prin cerere de plată.
8. Expuneți mecanismul efectuării decontărilor prin ordinul incaso.
9. Specificați participanții la operațiunile cu cecuri.
10.Enumărați tipurile de cecuri.
11.Explicați operațiunea de plată prin utilizarea cecului.
12.Caracterizați principalele operațiuni efectuate asupra cecurilor bancare.
13.Expuneți esența cardului bancar.
14.Descrieți tipologia cardurilor bancare.
15.Ce reprezintă decontările interbancare?
16.Caracterizați tipologia decontărilor interbancare.
17.Definiți compensarea.
18.Caracterizați etapele procedurii de compensare.
19.Specificați trăsăturile fundamentale aferente unui sistem electronic de plăți.
20.Caracterizați serviciile bancare online.
100
TEMA 10. SPECIFICUL ACTIVITĂŢII FINANCIARE A BĂNCII
Subcompetenţe:
structurarea și caracterizarea veniturilor bancare;
structurarea și caracterizarea cheltuielilor bancare;
identificarea principalelor tipuri de riscuri bancare.
101
3. Alte tipuri de venit - venituri aferente reevaluării valutelor şi valorilor mobiliare,
activelor fixe, vânzarea activelor fixe şi a altor materiale, încasarea amenzilor, penalităţilor,
etc.
De asemenea veniturile pot fi divizate în:
1. Venituri stabile – venituri care ţin de activitatea curentă a băncii
2. Venituri instabile – ce apar în mod spontan (extraordinar).
De aceea este important ca într-o banca în proporţie mai mare din total să se prevaleze
cele provenite din activităţile stabile.
Cheltuielile bancare reprezintă sumele sau valorile plătite sau care urmează a fi plătite
de către bancă.
Cheltuielile băncii pot fi clasificate în dependenţa de natura lor:
1. Procentuale – se materializează în dobânzile plătite la depozite, credite şi hârtiile de
valoare emise, dobânzile plătite la împrumuturile bancare ale instituţiilor financiare
internaţionale etc.
2. Neprocentuale – cheltuieli de amortizare a activelor fixe, cheltuieli aferente
remunerării muncii şi defalcărilor obligatorii, cheltuielile legate de întreţinerea aparatului
administrativ şi cheltuieli operaţionale.
3. Alte cheltuieli – formate pentru diferite rezerve, plata impozitelor, pierderile legate de
operaţiuni speculative, penalităţi plătite, sancţiuni, amenzi, etc.
103
partenerului din cauza specificului legislaţiei naţionale (indiferent de situaţia financiară a
partenerului).
Riscurile bancare
Acte normative:
1. Legea RM privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar nr.575-XV
din 26.12.03 // MO al RM nr.30-34/169 din 20.02.04
2. Regulamentul BNM cu privire la lichiditatea băncii aprobat prin HCA al BNM nr.32 din
08.08.97 // MO al RM nr.64-65/105 din 02.10.97
3. Regulamentul cu privire la dirijarea riscului ratei dobânzii aprobat prin HCA al BNM
Nr.249 din 22.09.99 // MO al RM nr.109-111/192 din 07.10.99
4. Regulamentul cu privire la clasificarea activelor şi angajamentelor condiţionale şi
formarea reducerilor pentru pierderi la active şi provizioanelor pentru pierderi la
104
angajamente condiţionale aprobată prin HCA al BNM nr.224 din 30.08.07 // MO al RM
nr. 149-152/560 din 21.09.07
5. Regulamentul cu privire la creditele expirate aprobată prin HCA nr. 194 // MO al RM nr.
204-205 din 14.11.08
Întrebări de generalizare:
1. Clasificați veniturile bancare din punct de vedere al tipului activității.
2. Clasificați veniturile bancare din punct de vedere al stabilității veniturilor. Dați exemple.
3. Cum pot fi clasificate cheltuielile bancare?
4. Ce reprezintă riscul bancar?
5. Caracterizați diferite categorii de riscuri bancare.
105
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
106
20.Regulament privind modul de acordare de către Banca Naţională a Moldovei a creditelor
overnight din 28.12.00 // MO al RM nr.14-15/62 din 08.02.01
21.Regulamentul BNM cu privire la suficienţa capitalului ponderat la risc aprobat prin HCA
nr. 269 din 17.10.01 // MO al RM nr.130/310 din 26.10.01
22.Regulament cu privire la transferul de credit aprobat prin HCA al BNM nr.373 din
15.12.05 // MO 176 – 181/643 din 30.12.05
23.Regulament cu privire la debitarea directă aprobat prin HCA al BNM nr.374 din
15.12.05 // MO nr.176 – 181/644 din 30.12.05
24.Regulament privind suspendarea operaţiunilor, sechestrarea şi perceperea în mod
incontestabil a mijloacelor băneşti din conturile bancar // MO al RM nr.1-4/6 din 6.01.06
25.Regulament cu privire la sistemul automatizat de plăţi interbancare aprobat prin HCA al
BNM nr.53 din 02.03.06 // MO al RM nr.39-42/144 din 10.03.06
26.Regulament cu privire la supravegherea sistemului automatizat de plăţi interbancare
aprobat prin HCA al BNM nr.154 din 28.06.07 // MO al RM nr.131-135/514 din 24.08.07
27.Regulamentul cu privire la clasificarea activelor şi angajamentelor condiţionale şi
formarea reducerilor pentru pierderi la active şi provizioanelor pentru pierderi la
angajamente condiţionale aprobat prin HCA al BNM nr.224 din 30.08.07 // MO al RM
nr. 149-152/560 din 21.09.07
28.Regulament cu privire la condiţiile, modul de emisiune şi circulaţie a certificatelor
bancare de depozit şi a cambiilor bancare aprobat prin HCA al BNM nr.133 din
17.07.08 // MO al RM nr.157-159 din 19.08.08
29.Regulament privind utilizarea sistemelor de deservire bancară la distanţă cu modificările
şi completările din: 07.11.07, hot.nr.281 // MO al RM nr.16-17/38 din 25.01.08);
17.07.08, hot.nr.133 // MO al RM nr.157-159/448 din 19.08.08
30.Regulamentul privind stabilirea cursului oficial al leului moldovenesc faţă de valutele
străine, aprobat prin HCA al BNM nr.3 din 15.01.09 // MO al RM nr.27-29/100
31.Regulamentul privind eliberarea de către BNM a autorizaţiilor pentru scoaterea
mijloacelor băneşti din Republica Moldova, aprobat prin HCA al BNM nr.14 din 22.01.09
// MO al RM nr.57-58/249
32.Regulamentul privind condiţiile de acordare rezidenţilor a creditelor în valută străină de
către băncile licenţiate, aprobat prin HCA al BNM nr. 16 din 22.01.09 // MO al RM nr.47-
48/180 din 03.03.09
33.Regulamentul privind modul de eliberare de către bănci a permisiunilor pentru scoaterea
mijloacelor băneşti din Republica Moldova // MO al RM nr.47-48/179 din 03.03.09
34.Regulament cu privire la cardurile bancare modificat prin HCA al BNM nr.210 din
03.09.09 // MO al RM nr.151/681 din 29.09.09
35.Regulament cu privire la unităţile de schimb valutar, aprobat prin HCA al BNM nr.53 din
05.03.09 // MO al RM nr.62-64/269 din 27.03.09
36.Regulamentul privind autorizarea unor operaţiuni valutare de către Banca Naţională a
Moldovei, aprobat prin HCA al BNM nr.51 din 05.03.09 // MO al RM nr. 57-58/251 din
20.03.09
37.Regulamentul privind deschiderea, modificarea si închiderea conturilor la băncile
licenţiate din Republica Moldova modificat prin HCA nr.96 din 23.04.09
107
38.Regulamentul privind operaţiunile cu numerar în băncile din Republica Moldova
modificat prin HCA al BNM nr. 237 din 22.10.09
39.Regulamentul cu privire la modul de eliberare de către Banca Naţională a Moldovei a
acordului pentru comercializarea mărfurilor contra valută străină liber convertibilă în
magazinele duty-free // MO al RM nr.41-43/180 din 26.03.10
40. Regulamentul privind condiţiile şi modul de efectuare a operaţiunilor valutare // MO al
RM nr.41-43/177 din 26.03.10
41.Hotărârea Consiliului de administraţie al BNM nr.87 din 30.04.10 „Cu privire la
modificarea şi completarea unor acte normative ale BNM // MO al RM nr.94-97/358,
2010
42.Regulamentul privind filialele, reprezentanțele și oficiile secundare ale băncilor aprobat
prin HCA al BNM nr.84 din 28.04.11 // MO al RM nr.110-112 din 08.07.11, art.874
43.Regulamentul cu privire la exigențele față de administratorii băncii aprobat prin HCA al
BNM nr.134 din 01.07.11
44.Ordin Ministerului Finanţelor despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de
completare a ordinului de plată utilizat la efectuarea transferului bugetar în lei
moldoveneşti nr. 126 din 23.09.10 // MO nr.182-189/647 din 28.09.10
109
LISTA ABREVIERILOR
110