Ion Dodu Bălan 

(n. 5 octombrie 1929,[2][3][4] Vaidei, Romos, Hunedoara, România – d. 6 mai 2018[1][2]

[4]
) a fost un autor, critic și istoric literar, folclorist, poet, prozator, profesor universitar român.

Studii[modificare | modificare sursă]
A urmat cursurile liceului din Orăștie, fiind apoi elev la Liceul „Sfântul Sava” din București. În 1953 a
absolvit Facultatea de Filologie din București. A devenit doctor în filologie în 1968.

Biografie[modificare | modificare sursă]
A debutat editorial cu studiul „Influențe folclorice în poezia noastră actuală” (1955). A manifestat un
interes deosebit pentru opera lui Octavian Goga, căreia i-a consacrat o amplă exegeză (1971),
lucrare de referință, a cărei ediție a doua a fost premiată de Academia Română. A lucrat în redacțiile
revistelor „Viața românească”, „Tânărul scriitor” și „Luceafărul”. Profesor universitar de literatură
română la Facultatea de Filologie a Universității din București, apoi la Universitatea „Spiru Haret”. În
perioada 1967–1969, a fost lector de limba română la Universitatea din Toulouse.
Între 1971-1977 a fost vicepreședinte al Consiliului Culturii și Educației Socialiste din RSR.[5]
Este unul dintre reprezentanții de frunte ai protocronismului literar românesc. Din octombrie 1989
până în decembrie 1989 a fost rector al Universității din București și pentru mai mulți ani șeful
catedrei de Limba și Literatura Română din cadrul aceleiași Universități. Ion Dodu Bălan a fost
membru în Partidul Comunist Român și membru al Comitetului Central.
Din 2012 pana in 2015 a fost profesor la Facultatea de Litere a Universității „Spiru Haret”.[6]

Lucrări[modificare | modificare sursă]
Volume publicate[modificare | modificare sursă]

 1955 - Influențe folclorice în poezia noastră actuală, ESPLA, București;

 1964 - Delimitări critice, EPL, București;
 1966 - Octavian Goga, Editura Tineretului, București;
o 1971 - „Octavian Goga”, ed. a II-a, Editura Minerva, București,
o 1975 - „Octavian Goga”, ed. a III-a, București,
 1966 - Valori literare (Eseuri asupra literaturii române), EPL, București,;
 1968 - Condiția creației. Portrete, EPL, București;
 1971 - Cuvintele au cuvântul, Editura Junimea, Iași;
 1972 - Ethos și cultură sau vocația tinereții, Editura Albatros, București;
 1974 - „La Politique culturelle en Roumanie”, Paris;
 1974 - „Copilăria unui Icar”[7], București;
 1975 - „Artă și ideal”, București, 1975; „În focarul timpului”, București, 1977; „Neliniștea fântânii”,
București, 1978; „Constelații diurne”, București, 1979; „Resurecția unui poet: Aron Cotruș”,
București, 1981; ed. (Aron Cotruș), București, 1995; „Arbori pentru veșnicii”, București, 1981;
„Țara omeniei și oamenii săi”, București, 1983; „Ioan Slavici sau Roata de la Carul Mare”,
București, 1985; „Pietre pentru templul lor”, București, 1985; „Peisaj interior”, București, 1986;
„Ei l-au cunoscut pe Aurel Vlaicu”, București, 1986; „Repere critice”, București, 1988; „Momente
ale liricii românești în secolul XX”, București, 2000.
Ediții (în calitate de coordonator sau editor)[modificare | modificare sursă]

 1956 - Vasile Alecsandri, „Poezii populare”, prefață, editor, București,

 1956 - Mihai Eminescu, „Literatura populară”, prefață, editor, București,
 1959 - Spiridon Popescu, „Pagini alese”, prefață, editor, București, 1959; „Moș Gheorghe la
expoziție”, pref., edit., București, 1962; „Miorița. Balade populare”, pref., edit., București, 1961; I.
I. Mironescu, „Furtună veteranul”, pref., edit., București 1961; Ion Slavici, „Teatru”, pref., edit.,
București, 1963; G. Coșbuc, „Balade și idile”, pref., edit., București, 1964; Octavian Goga,
„Opere”, I–III, introd., edit., București, 1967-1972; „Precursori”, introd., edit., București, 1989;
Costache Negruzzi, „Alexandru Lăpușneanu”, postfață, edit., București, 1973; Barbu Nemțeanu,
„Stropi de soare”, pref., edit., București, 1973; „Cartea înțelepciunii populare”, pref., edit.,
București, 1974; St. O. Iosif, „Poezii”, București, 1975; Panait Cerna, „Poezii”, postfață, edit.,
București, 1976; Eugen Goga, „Cartea facerii”, pref., edit., București, 1984; „Două Siberii”, pref.,
edit., București, 1997; Aron Cotruș, „Versuri”, postfață, edit., București, 1985.