Organ și Bateman au enumerat două motive pentru care arată cauzele convingerii interne-externe

asupra locului controlului sunt importante:

1 Locul controlului fiind o variabilă cognitivă este supusă schimbării probabil chiar dacă
aceasta schimbare cere o perioadă lungă de timp. Sistemele de convingere sunt achiziționate și
sunt produsul expunerii la mediul social și fizic.
2 Multe paternuri de comportament asociate cu locui de control intern căutarea informației,
sunt eficiente pentru organizație. Dacă locul controlului este cauza mai de grabă decât efectul
acestei caracteristici comportamentale și dacă organizația ar învăța să influențeze credințele
oamenilor asupra locului controlului eficiența organizației poate fi mărită considerabil.

influenţă probele susţin şi aici expectaţiile, exrternii fiind mai uşor condiţionaţi, internii sunt mai
influenţi la această influenţă. Rezultate similare se constată dacă se consideră schimbarea de
atitudini. Externii sunt deosebit de susceptibili, în special când se confruntă cu surse de prestigiu
ridicat. Alte studii arată că internii caută control personal şi arată mai puţin conformism, Si mai
puţină schimbare de atitudine după un mesaj persuasiv decât externii.
Studiile efectuate pe manageri au arătat că cei cu un înalt loc al controlului intern se
adaptează mai repede la schimbările internaţionale decât cei cu locul controlului extern. T
Herbert rezumă aspectele pentru care internii sunt mai apţi decât externii [11, p.223]:
a) internii sunt mai apţi să fie mult mai atenţi la acele aspecte ale mediului care le furnizează
informaţii folosituare pentru comportamentul viitor
b) ia măsuri pentru a îmbunătăţii condiţiile sale de mediu
c) să acorde o valoare mai mare priceperilor prin realizări şi să fie mai preocupaţi de abilităţile
lor şi în particular de eşecuri
d) să fie rezistenţi la tentative subtile de a fi influenţaţi
Phares susţine că internii exercită eforturi mai mari pentru a controla mediul dovedesc o
învăţare mai bună caută o informaţie nouă, mai activă şi o folosesc mai bine şi sunt mai
preocupaţi de informaţie decât de cerinţele sociale ale unei situaţii decât externii.
Organ şi Bateman au enumerat două motive pentru care arată cauzele convingerii
interne- externe asupra locului controlului sunt importante:

nonmanagerii. Metodele folosite de managerii interni si de cei externi erau diferite.

Comportamentul caracterizat prin consideraţie era specific managerilor interni care se baza pe
recompense, respect şi pricepere în influenţarea subordonaţilor. Externii se bazau pe autoritatea
poziţiilor lor formale pentru influenţă și erau ami directivi orientaţi spre sarcină cu
subordonaţii.
În afară de efectul asupra performanţelor se arată că deprinderile de căutare a
informaţiilor pot să ducă la întărirea convingerilor iniţiale despre locul controlului. Cu cât
individul foloseşte mai multă informaţie în avantajul său cu atât mai mult individul îşi confirmă
asumţia că poate să îşi asume responsabilitatea pentru viaţa sa.
Angajaţii interni raportează o mai mare satisfacţie în muncă când lucrează sub un
managemant participativ în timp ce externii preferă un stil directiv. Alte studii arată că atât
internii cât şi externii preferă un stil participativ însă acest lucru contează mai mult pentru
interni. Internii lucrează mai bine decât externii cu un feetback intrinsec, în timp ce externii
lucrează mai bine decât internii cu un feetback extrinsec. De asemenea dovezi vin de la
situaţiile de conformare, condiţiile de influenţă subtile. Dacă condionarea verbala este o situaţie
de influenţă probele susţin şi aici expectaţiile. externii fiind mai uşor condiţionaţi, internii sunt
mai influenţi la această influenţă. Rezultate similare se constată dacă se consideră schimbarea
de atitudini. Externii sunt deosebit de susceptibili, in special când se confruntă cu surse de
prestigiu ridicat. Alte studii arată că internii caută control personal şi arată mai puţin
conformism. Și mai puţină schimbare de atitudine după un mesaj persuasiv decât externii.
Studiile efectuate pe manageri au arătat că cei cu un înalt loc al controlului intern se

slăbire, acceptarea sfaturilor indicate preventiv, participarea în activităţile fizice de fitnes şi

cooperarea la o varietate de regimuri recomandate. Chiar şi utilizarea centurilor de siguranţa
este mai frecventă la interni.
În domeniul organizaţional, un număr de studii a găsit internii mai informaţi despre
ocupaţiile lor şi că această experimentează mai puţin ambiguitate legată de slujba lor. S-a dat
concluzia că cu cât individul poate să-şi influenţeze propriile rezultate, cu cât mai multă
greutate ataşează forţe externe pe care nu le controlează cu atât mai puţin probabil va fi că va
căuta mai multe informaţii. Datorită probabil acestor eforturi mai active pentru strângerea
informaţiilor ce îi face capabili să aibă efecte pe care cred că le pot avea asupra mediului,
internii par in mai multe domenii mai competenţi decât externii. Heisler a găsit o modestă dar
semnificativă relaţie între scala intern extern şi un index al eficienţei într-o organizaţie. De
asemenea internii ţin să facă mai rapide progrese in slujbă, au obţinut ocupaţii şi câştiguri mai
înalte şi primesc evaluări mai mari de la superiorii lor asupra perfomanţei decât externii ca
urmare ei raportează o mai mare satisfacţie globală cu slujbele lor.
Mitchell. T R Smyser. C M Weed au realizat un studiu pe angajaţii unui serviciu public
metropolitan [22. p. 137]. Au constatat că internii erau mai satisfăcuţii în munca lor decât
externii şi au raportat o mai mare satisfacţie în muncă, când erau sub un managemant
participativ . în timp ce externii au raportat o mai mare satisfacţie în munca, când au lucrat
sub conducerea unui managemant mai directiv. Managerii erau mai interni in structurile de
credinţe decât

sunt nerăbdătoare, de aceea manifestă adesea impulsivitate, apoi regretă cele întâmplate,
se simt neconfortabil în procesul de rezolvare a conflictului, deoarece sunt convinse că nimic
nu depinde de ele. ci doar de forțele externe.
J. Rotter considera locul controlului un sistem de convingeri stabile ce diferenţiază
oamenii în cei cu locul controlului intern ce cred că comportamentul lor e relativ decisiv în
determinarea destinului lor şi cei cu locul comportamentului extern ce cred că comportamentul
lor e mai puţin decisiv în această privinţă, norocul, şansa, agenţiile de putere (persoane sau
instituţii) exercită o foarte puternică acţiune asupra vieţilor. Se precizează că nu este vorba de
cantitatea de succese, recompense primite şi nici de cantitatea de putere posedată de alte
entităţi din mediu, ci diferenţele se referă la convingerile dacă rezultatele sunt probabile în
funcţie de propiul comportament.
Phares specifică că locul controlului derivă din teoria învăţăturii sociale a lui Rotter şi
este considerat ca fiind o expectanţă generalizată, ce reprezintă expresia unor relaţii
comportament succes/eşec în situaţii mai mult sau mai puţin asemănătoare. Rotter menţionează
că aceste expectaţii generalizate exercită efectul cel mai mare cănd suntem puşi în situaţii
nefamiliare, în situaţii familiare acţionând convingerile specifice bazate pe experienţa
anterioară în aceeaşi situaţie. Astfel interni şi externii (cei cu locul controlului intern, respectiv
extern) ce sunt in clase mari de liceu tinde să aibă noţiuni similare despre gradul de control
personal, asupra gradelor obţinute.

depun efort să iniţieze dar şi să menţină relaţii interpersonal pozitive,

deţin autocontrol înalt al propriilor emoţii,
tind să-şi dezvolte competenţe asertive, empatice şi creative,
 se simt confortabil în rezolvarea conflictelor, deoarece sunt convinse că totul depinde de ele
înseşi.
Persoanele cu locul de control extern [15, p.51]:
sunt mai puţin competente în menţinerea relaţiilor interpersonale,
nu depun efort în a iniţia relaţii interpersonale. deoarece sunt convinse că „simpla deschidere a
firii lor către ceilalţi" este îndeajuns.
deţin autocontrol slab al dirijării emoţiilor, sunt mai influenţabile afectiv.
sunt mai egocentrice şi preferă detaşarea cât mai mult posibilă de conflicte.
confruntarea în relaţiile interpersonale ţine de dorinţa acestora de a fi observate, din cauza unei
percepţii negative de sine pe care vor să o schimbe.
în relaţiile cu ceilalţi au tendinţa de a vorbi mult, dar uneori tară rost (în mare parte, derularea
conflictului depinde de abilităţile lor comunicative).
sunt nerăbdătoare, de aceea manifestă adesea impulsivitate, apoi regretă cele întâmplate.
se sunt neconfortabil în procesul de rezolvare a conflictului, deoarece sunt convinse că nimic
nu depinde de ele, ci doar de forţele externe.
J. Rotter considera locul controlului un sistem de convingeri stabile ce diferenţiază
oamenii în cei cu locul controlului intern ce cred că comportamentul lor e relativ decisiv în

caracterizează prin atitudini creative, ca: asumarea riscului, căutarea noului, aprecierea
originalităţii, precum şi prin aspecte voliţionale de nivel mult mai dezvoltat comparativ cu
extemaliştii etc. Numeroase studii susţin că în cadrul trăsăturilor largi de personalitate orientarea
internă, aşa cum era de aşteptat, este asociată cu poziţia mai activă şi de control asupra mediului,
precum şi cu atracţia către situaţii care oferă oportunităţi de realizare a obiectivelor.
Dintre cercetările realizate cu variante bazate pe modelul Big Five s-a observat că
singurul suprafactor congruent cu internalismul este stabilitatea emoţională, iar în corelaţie cu
nevrotismul contribuie la satisfacţia şi eficacitatea în muncă şi, respectiv, în viaţa personală.
Cunoscutul cercetător al implicaţiilor locului controlului în cadrul comportamentului persoanei.
P.E. Spector. sublinia încă în 1982 în investigaţiile sale că locul controlului este legat direct de
motivaţie, efortul depus, performanţă, satisfacţie şi percepţia subiectivă a individului.
Alte studii examinează rolul localizării controlului în moderarea impactului stimulentelor
şi în participarea la performanţă şi arată că orientarea externă a controlului diminuează
participarea la performanţă. C.Kasperson realizează o cercetare pe funcţionarii de spital şi
găseşte corelaţia pozitivă înaltă între atitudinile negative şi externaiitatea controlului [6, p.33].
Persoanele cu locul de control intern:
sunt mai competente in stabilirea unor relaţii interpersonale.

că conceptul de succes se referă la perceperea subiectivă a reuşitei personale care depinde de

perceperea subiectivă a controlului. În 1972, Ducette şi Wolk [10] au înaintat ipoteza că anume
persoanele externale manifestă tendinţe spre atingerea succesului (ele se implică emoţional în
dobândirea succesului). Între locul intern de control şi nivelul de educaţie există relaţii; totodată,
prin educaţie putem influenţa dezvoltarea locului de control.
Autoarea P. Duttweiler a elaborat un test (care a fost aplicat studenţilor, masteranzilor şi
doctoranzilor. Criteriile înaintate în cercetare au fost: genul, vârsta, statutul socioeconomic al
părinţilor şi nivelul performanţelor academice. Rezultatele obţinute au confirmat ipoteza
existenţei relaţiei între educaţie şi locul de control. Pe alte coordonate locul controlului este
corelat pozitiv cu disponibilitatea creativă, iar stimularea acesteia ar fi paralelă cu câştigul în
intemalitate. Se consideră că indivizii creativi au un loc al controlului intern, dar un Ioc intern al
controlului nu implică în mod necesar că individul este şi creativ. La nivelul atitudinilor, studii
recente raportează evidente diferenţe între internalişti şi externalişti în termenii nivelului de
autoarealizare. Datorită localizării controlului in afară, externalişti tind să perceapă un control
mai redus asupra propriei sorţi şi aceasta îi face să aibă un grad pe măsură al motivaţiei de
realizare. Într-un studiu realizat pe ingineri performanţi s-a descoperit că internaliştii se
caracterizează prin atitudini creative, ca: asumarea riscului, căutarea noului, aprecierea
originalităţii, precum şi prin aspecte voliţionale de nivel mult mai dezvoltat comparativ cu
externaliştii etc. Numeroase studii susţin că în cadrul trăsăturilor largi de personalitate orientarea
internă, aşa cum era de aşteptat, este asociată cu poziţia mai activă şi de control asupra mediului,
precum şi cu atracţia către situaţii care oferă oportunităţi de realizare a obiectivelor.

mai mult control asupra propriei vieţi, în mare parte datorită cunoştinţelor despre mediul
înconjurător. Autorul E.I. Phares a expus ideea că internalii utilizează informaţiile mult mai
relevant în cazul în care situaţia este percepută ca fiind importantă pentru ei, comparativ cu
situaţia care este percepută ca neimportantă [8]. Putem presupune că există relaţii între credinţele
locului de control şi expectanţele logice ori intuitive. Din punct de vedere logic, succesul este o
valoare pozitivă, iar tendinţa spre succes determină persoana să depună efort voluntar şi
autocontrol. Trebuie de menţionat că internalii şi externalii au reacţii diferite la succes şi eşec.
Internalii îşi atribuie atât realizările, cât şi evenimentele negative propriilor convingeri şi
responsabilităţii personale. Externalii reacţionează mai emotiv la toate evenimentele care au loc
în propria viaţă. Putem conchide că locul de control este asociat cu gândirea, iar locul de control
extern este asociat cu emoţiile. Însă. din această constatare apar o multitudine de întrebări care
necesită explicaţie ştiinţifică. Studiile anterioare au încercat, dimpotrivă, să asocieze locul de

control intern cu afectivitatea persoanei. Astfel Findley şi Cooper. în 1983 [9], au concluzionat
că conceptul de succes se referă la perceperea subiectivă a reuşitei personale care depinde de

care: clinic, social, managerial, grupai, individual.

Conceptul „locul de control” faţă de evenimentele şi întâmplările din propria viaţă
depinde de confirmările contingente. Dacă un comportament anterior al persoanei a fost
contingent cu aşteptările (putere, succes), la ea se va dezvolta tipul locului intern de control.
Dacă convingerile au fost non-contingente cu factorii de putere ori succes, persoana îşi va
dezvolta tipul locului extern de control. Definiţia lui Rotter se referă la descrierea locului intern
şi extern de control din perspectiva perceperii subiective asupra contingenţei. J. Rotter, a
menţionat importanţa culturii în formarea locului de control. Contextul sociocultural influenţează
formarea convingerilor vizavi de putere, succes, şansă, destin, perceperea subiectivă a
autocontrolului. Dacă evenimentele sunt interpretate prin cauze externe, convingerile sunt de tip
externai. Dacă evenimentele sunt interpretate din perspectiva contingenţei între comportamentul
personal şi caracteristicile relativ permanente, se manifestă credinţele în control internal [ 6.
p.97].
Credinţe contingente => Loc intern de control
Credinţe non-contingente => Loc extern de control
Majoritatea cercetătorilor au găsit diferenţe în expectanțe, activităţi cognitive şi în
stăpânirea de sine la persoanele care au locul intern de control predominant celui extern.
Deoarece persoanele cu tipul locului intern de control percep mai adecvat situația, ele exercită
mai mult control asupra propriei vieți, în mare parte datorită cunoştinţelor despre mediul
înconjurător. Autorul E.I. Phares a expus ideea că internalii utilizează informaţiile mult mai
relevant în cazul în care situația este percepută ca fiind importantă pentru ei, comparativ cu

care: clinic, social, managerial, grupai, individual.

Conceptul „locul de control” faţă de evenimentele şi întâmplările din propria viaţă
depinde de confirmările contingente. Dacă un comportament anterior al persoanei a fost
contingent cu aşteptările (putere, succes), la ea se va dezvolta tipul locului intern de control.
Dacă convingerile au fost non-contingente cu factorii de putere ori succes, persoana îşi va
dezvolta tipul locului extern de control. Definiţia lui Rotter se referă la descrierea locului intern
şi extern de control din perspectiva perceperii subiective asupra contingenţei. J. Rotter, a
menţionat importanţa culturii în formarea locului de control. Contextul sociocultural
influenţează formarea convingerilor vizavi de putere, succes, şansă, destin, perceperea
subiectivă a autocontrolului. Dacă evenimentele sunt interpretate prin cauze externe,
convingerile sunt de tip externai. Dacă evenimentele sunt interpretate din perspectiva
contingenţei între comportamentul personal şi caracteristicile relativ permanente, se manifestă
credinţele în control internai [6. p.97].
Credinţe contingente
=> Loc intern de
control Credinţe non-
contingente => Loc
extern de control
Majoritatea cercetătorilor au găsit diferenţe în expectanţe. activităţi cognitive şi în
stăpânirea de sine la persoanele care au locul intern de control predominant celui extern.
Deoarece persoanele cu tipul locului intern de control percep mai adecvat situaţia, ele exercită
mai mult control asupra propriei vieţi. în mare parte datorită cunoştinţelor despre mediul
înconjurător. Autorul E.I. Phares a expus ideea că internalii utilizează informaţiile mult mai
relevant în cazul in care situaţia este perceputa ca fiind importantă pentru ei. comparativ cu

că ei înşişi sunt responsabili pentru evenimentele care li se întâmplă; ei cred că, datorită
propriei gândiri, implicării personale, pot deţine controlul. Aceştia sunt posesorii tipului
internai de loc al controlului. Alţi oameni percep cauzalitatea evenimentelor şi întâmplărilor
din viaţa proprie ca fiind în afară. în exteriorul persoanei. Ei consideră că anumite forţe divine,
alţi oameni ori situaţia însăşi influenţează asupra evenimentelor. Sunt cei la care predomină
locul de control extern. Întrebarea care a preocupat autorii se reduce la clarificarea, dacă locul
de control este o caracteristică stabilă în structura personalităţii sau dispoziţională, relativă care
poate fi modificată (influenţată) odată cu experienţa acumulată.

Constructul ..locul de control” a revenit în atenţia psihologilor încă de la sfârşitul anilor

1980. deoarece este considerat a fi una dintre caracteristicile personalităţii care influenţează
realizările şi succesele sale. Teoria lui Rotter (Locus ol Control) a fost citată de peste 4689 de
ori (începând cu anul 1980), iar legătura co acest concept a fost cercetată sub diverse aspecte,
 printre care: clinic, social, managerial, grupal, individual.

Conceptul ..locul de control” faţă de evenimentele şi întâmplările din propria viaţă

depinde

variabila de personalitate. Localizarea controlului influenţează nu numai totalitatea expectanţelor

persoanei, ci şi starea sa fizică şi emoţională.
Localizarea internă a controlului este credința că întăririle se află sub control propriu
persoana poate controla rezultatele/ efectele comportamentelor sale. Persoanele cu localizare
externă a controlului, atribuind unor factori externi întăririle pentru comportamentele lor, au
tendința de a se lăsa în voia sorții”, de a nu depune efort pentru a-şi îmbunătăţi situaţia sau
performanţele.
Localizarea externă a controlului este credința că rezultatele/ efectele
comportamentelor proprii depind/ sunt controlate de alţii (persoanele din mediul apropiat sau
societatea în ansamblul sau). Persoanele cu localizare internă a controlului se consideră
responsabile pentru ceea ce li se întâmplă, sunt mai puţin influenţabile, mai încrezătoare în
propriile capacităţi. Spre deosebire de persoanele cu localizare externă a controlului, care sunt
mai dependenţe de exterior, persoanele cu localizare internă a controlului au o deschidere mai
mare față de ceilalți, interacționează cu ei de pe o poziţie de independenţa. În rândul lor,
frecvența nevroticilor este mult mai mică decât în prima categorie.
Conceptul Locusul de Control se datorează debutului cercetărilor lui J.Rotter, din 1966, care
mai apoi au fost urmate de Phareş [22, p. 137]. Locul de control se referă la credinţele
(convingerile) persoanei asupra puterii de control al evenimentelor vieţii. Unii oameni consideră
că ei înşişi sunt responsabili pentru evenimentele care li se întâmplă; ei cred că. datorită propriei
gândiri, implicării personale, pot deţine controlul. Aceştia sunt posesorii tipului internai de loc al
controlului. Alţi oameni percep cauzalitatea evenimentelor şi întâmplărilor din viața proprie ca

cauzalitate externă (factorii de mediu) sau o cauzalitate internă (propriile decizii). El reprezintă
percepţia unei persoane cu privire la forţele care determină recompensele sau pedepsele aferente
unui comportament efectuat de către ea. Locusul de control este măsura în care o persoană crede
că poate controla rezultatele şi evenimentele care îi influenţează viaţa. Astfel, persoanele care
cred că pot controla sursa recompenselor şi pedepselor au locus de control intern (recompensele
sunt determinate de propriul comportament, de propriile capacităţi şi atribute), iar cele care cred
că recompensele şi pedepsele nu pot fi controlate de către ele (recompensele sunt controlate de
către ceilalţi, de şansă, noroc sau destin) au un locus de control extern.
Oamenii diferă în funcţie de modul în care localizează sursă întăririlor: unii cred că ea
se află în ei înşişi, alţii că este în puterea celorlalţi, a întâmplării, a destinului. Localizarea
controlului este o formă generalizată de expectanţă. de o maximă cuprindere, referitoare la
poziţia internă sau externă a întăririlor in raport eu propria persoană, care se constituie că
variabila de personalitate. Localizarea controlului influențează nu numai totalitatea expectanțelor
persoanei, ci şi starea sa fizică şi emoţională.
Localizarea internă a controlului este credința că întăririle se află sub control propriu
persoana poate controla rezultatele efectele comportamentelor sale. Persoanele cu localizate
externă a controlului, atribuind unor factori externi întăririle pentru comportamentele lor, au
tendința de a se lăsa în voia sorții", de a nu depune efort pentru a-și îmbunătăți situația sau

cauzalitate externă (factorii de mediu) sau o cauzalitate internă (propriile decizii). El reprezintă
percepţia unei persoane cu privire la forțele care determină recompensele sau pedepsele aferente
unui comportament efectuat de către ea. Locusul de control este măsura în care o persoană crede
că poate controla rezultatele şi evenimentele care îi influenţează viaţa. Astfel, persoanele care
cred că pot controla sursa recompenselor şi pedepselor au locus de control intern (recompensele
sunt determinate de propriul comportament, de propriile capacităţi şi atribute), iar cele care cred
că recompensele şi pedepsele nu pot fi controlate de către ele (recompensele sunt controlate de
către ceilalţi, de şansă, noroc sau destin) au un locus de control extern.
Oamenii diferă în funcţie de modul în care localizează sursă întăririlor: unii cred că ea se
află în ei înşişi, alţii că este în puterea celorlalţi, a întâmplării, a destinului. Localizarea
controlului este o formă generalizată de expectanţă, de o maximă cuprindere, referitoare la
poziţia internă sau externă a întăririlor in raport cu propria persoană, care se constituie că
variabila de personalitate. Localizarea controlului influenţează nu numai totalitatea expectanţelor
persoanei, ci şi starea sa fizică şi emoţională.
Localizarea internă a controlului este credinţa că întăririle se află sub control propriu
persoana poate controla rezultatele efectele comportamentelor sale. Persoanele ui localizare
externă a controlului, atribuind unor factori externi întăririle pentru comportamentele lor, au
tendința de a se lăsa în voia sortii", de a nu depune efort pentru a-și îmbunătăţi situaţia sau
8) ambiţia - ambiţia, nevoia de a fi în competiţie şi de a-i întrece pe ceilalţi sau de a realiza
mereu mai mult; dorinţa de a fi cel mai bun; predilecţia de a se compara cu cei mai buni.
1.3.Influenţa lotusului de control asuptra motivaţiei
Unii oameni explică în mod constant evenimentele din viaţa lor ca depinzând de puteri
aflate dincolo de controlul lor, cum ar fi Dumnezeu sau soarta. Alţii explică în mod constant
evenimentele din viaţa lor ca decurgând din propriile lor decizii. Rotter a propus conceptul de
locus al controlului [15, p.46] pentru a marca distincţia dintre localizarea psihologică a
controlului acţiunilor cuiva fie la sine însuşi, fie în mediul înconjurător. Oamenii care cred că în
mod constant că evenimentele sunt cauzate de anumiţi factori situaţi în afara controlului lor
personal sunt numiţi externalişti. Se spune despre ei că au un locus extern al controlului. Despre
oamenii care îşi asumă în mod constant responsabilitatea pentru propriile lor acţiuni sau care
simt că au puterea de a face ceva cu privire la o situaţie, se spune ca au un locus intem al
controlului.
Locusul de control este o expectanţă generalizată cu privire la posibilitatea de a atinge
obiectivele şi ţelurile dorite. Este gradul în care individul atribuie comportamentului său o