Pianistul Alexandru Burcă ne-a împărtășit duminică seara, înainte de concert, o fărâmă din sine, altfel

față de cum ne-a obișnuit, prin muzica sa, ci printr-un scurt interviu pe care a avut bunăvoința să ni-l
acorde.

E clară apropierea dumneavoastră față de muzică prin prisma ambilor părinți (artiști și profesori, mama-
pianistă, tatăl-trompetist) care v-au îndrumat către acest domeniu. Dar unde a intervenit dragostea față
de muzică? În ce moment?

BA: Cred că sufletul uman e ca un ogor în care punem semințe. Acum pun și eu semințe la rândul meu
pentru că am doua fete. Cred că dacă în prima parte a evoluției copilului pui semințe bune, ele la un
moment dat înfloresc. La mine în casă tot timpul s-a cântat, tot timpul a fost un vinil cu operă sau
concert de pian sau simfonie, etc, și acestea au lucrat cumva într-un plan nevăzut. Ulterior, pe la cinci ani
m-am apucat de studiat cu mama. Recunosc, nu am fost cel mai mare fan al pianului pentru că este un
instrument foarte solicitant. Dar, nu stiu exact să spun când s-a produs. Cred că a fost dintotdeauna
focul acesta. Secretul este să te împrietenești cu muzica în primul rand și mai apoi cu pianul. Cred că
sunt norocos că Dumnezeu a lăsat în mine chemarea aceasta. Nu văd și nu am văzut niciodată viața fără
pian. Mă așezam pur și simplu la pian și studiam. Cam asta am făcut tot timpul.

Din scurta întâlnire, am vazut un muzician jovial care parcă se joacă de-a "v-ați ascunselea" cu muzica.

A. B. (râde) Ea fuge dar eu o prind, câteodată fug eu dar mă prinde ea….Important e să existe
congruență.

-Cum se împacă partea aceea din studiu si muncă, de pasiune interpretativă, cu personalitatea jovială?

Ce ați văzut pe scenă este de fapt rezultatul unei munci de acumulare pentru că fiecare creator, în cazul
nostru Grieg, a avut la rândul lor o personalitate. Meseria mea de interpret, în primul rând, e să înțeleg
adevărul pe care acel creator l-a plămădit acolo. Ce vedeți e de fapt cum îl văd eu pe Grieg. Faptul că și
eu, la rândul meu, sunt o persoană, sper, agreabilă, cu atât mai bine.

-Ce așteptări aveți de la public pentru această seară?

A. B. Sunt foarte bine primit de fiecare dată acasă, e locul în care cânt cu cel mai mare drag. Acum
am norocul să cânt cu niște oameni foarte talentați. Ascultă, sunt sensibili, sunt foarte bine
pregătiți din punct de vedere tehnic. Întâlnirea cu domnul dirijor este…o surpriza foarte placuta
pentru Mine. Iar publicul… să se expună total unui val de energie plină de bucurie, de măreție,
pentru că până la urmă Concertul acesta pentru pian despre asta vorbește. Dacă traducem într-o
imagine, putem vorbi de munții aceia superbi ai Norvegiei îmbrăcați într-o pătură verde, la
poalele cărora sunt acele fiorduri care oglindesc această superbă pictogramă. Așa că… să fie
bucurie!