Traumatisme produse prin variatii ale temperaturii

Arsurile
Definiţie: arsurile sunt traumatisme cauzate de acţiunea unor agenţi fizici, chimici sau
ionizanţi care produc leziuni distructive asupra tegumentului cu efecte locale sau chiar
generale.
Etiologie:
 după natura agentului etiologic:
 agenţi fizici:
 termici: flăcări, lichide şi vapori fierbinţi, obiecte şi materiale incandescente,
metale topite
 electrici: flamă electrică, încălzire excesivă a ţesuturilor
 ionizanţi: raze ultraviolete, Rontgen, gamma
 agenţi chimici: acizi, baze, Mg
 după locul de producere:
 la domiciliu
 la locul de muncă
 accidente de circulaţie
 după “consistenţa” agentului:
 căldură radiantă
 lichide fierbinţi
 corpuri solide
 flacără
Clasificarea arsurilor:
1. gradul I:
 se distruge epidermul superficial
 prezintă: eritem, edem, căldură locală, senzaţie de usturime, sensibilitate locală la
atingere
 se vindecă fără sechele în 5-10 zile în cazul eritemului simplu
 ! eritemul simplu fără celelelate elemente nu se calculează la suprafaţa arsă
 poate duce la deces dacă afectează 2/3 din suprafaţa tegumentului
2. gradul II:
 se distruge epidermul lăsând intactă membrana bazală
 prezintă: flictena serocitrină, baza veziculei e de culoare roşie intensă, foarte
dureroasă, atât la atingere cât şi spontan; flictenele pot apare la câteva ore de la
agresiune
 se vindecă cu sau fără sechele în 10-20 zile
 ! flictena se consideră infectată şi se excizează
 poate duce la deces dacă afectează 1/2 din suprafaţa tegumentului
3. gradul III:
 distruge epidermul şi ajunge în grosimea dermului
 prezintă o flictenă cu conţinut sanghinolent sau chiar hemoragic, escară subţire,
elastică, hidratată, de obicei albă, care se epitelizează spontan
 se vindecă per secundam cu cicatrice în 25-60 de zile
 ! dacă dermul este gros (la nivelul spatelui) escara este groasă, rigidă
 poate duce la deces dacă afectează 1/3 din suprafaţa tegumentului

1
 Traumatisme produse prin variatii ale temperaturii
4. gradul IV:
 distruge toată grosimea tegumentului
 prezintă o plagă granuloasă, o zonă de carbonizare
 necesită aport de tegument prin grefă tegumentară
Se descriu:
 o zonă de necroză: neviabilă- situată deobicei în centru
 o zonă de stază: o zonă foarte vulnerabilă cu risc mare de ischemie
 o zonă de hiperemie
Suprafaţa arsă:
 se exprimă în procente de suprafaţă corporală totală
 se aplică regula cifrei 9: membrele superioare şi inferioare: 9%, faţa anterioară şi
posterioară a toracelui: 18%, perineu, organe genitale: 1%
Prognosticul:
 indicele de prognostic IP =  % de suprafaţă arsă x gradul de profunzime
  40- evoluează fără fenomene generale şi fără complicaţii
 40-60- fenomene generaleobligatorii; supravieţuirea 100%
 60-80: 50% din cazuri se complică; de regulă supravieţuiesc
 80-100: multe se complică; numărul de decese creşte, dar majoritatea supravieţuiesc
 100-140: complicaţia este regulă, numărul de decese creşte
 140-160: 50% decedează
 160-200: supravieţuirea şi vindecarea sunt rare
  200: supravieţuirea şi vindecarea sunt excepţionale
Complicaţii:
 generale:
 în primele 3 zile:
 şoc,
 oligurie, anurie,
 edem pulmonar acut,
 CID,
 acidoză,
 hemoragie digestivă
 degenerescenţă grăsoasă a ficatului
 în primele 2 luni:
 septicemii, bronhopneumonii, infecţii urinare (! la sondajul permanent)
 dilataţii gastrice, hemoragii digestive, ulcere de stres (! hematemeze frudroiante)
 tromboembolii
 în perioada “şocului cronic”:
 caşecsie, adinamie
 febră
 anemie
 locale:
 sechele funcţionale şi cicatriceale
Evoluţia:
1) faza de inflamaţie: 0-3 zile- apare roşeată, căldură, durere şi tumefiere
2) faza de distrucţie: 2-5 zile- se înmulţesc fibroblaştii
3) faza de proliferare: 3-24 de zile- se produc colagen, ţesut de granulaţie

2
 Traumatisme produse prin variatii ale temperaturii
4) faza de maturare: 24 zile- 1 an
Tratament:
Obiective:
1) aprecierea riscului de afectare a căilor aeriene:
 ne atrag atenţia: vocea răguşită, sunetele stridente, dispneea, incapacitatea de a vorbi,
arsura zonei faciale
2) aprecierea necesităţii de intubaţie:
 se pune problema necesităţii intubaţiei dacă:
 sunt afectate căile aeriene,
 focul acţionează în spaţiul închis,
 alterarea nivelului de cunoştiinţe
 tuse, bronhospasm
 spută de culoare neagră
 arsura feţei sau doar a regiunii nazale
3) aprecierea gravităţii şi a prognosticului cu stabilirea indicelui prognostic
 e important ca aprecierea IP să se facă nu numai în prima zi ci şi în cele ulterioare
4) aprecierea gradului de deshidratare:
 cantitatea de lichid pierdută depinde de suprafaţa arsă şi de timpul care a trecut de la
acţiunea agentului nociv
 cantitatea de lichide administrată este de 50% în primele 8 ore şi 50% în următoarele
16 ore
5) combaterea durerii- în cazurile grave analgezice majore
6) prevenirea infecţiei
7) profilaxia antitetanică
8) tratament chirurgical- transplant
9) limitarea efectelor negative ale arsurilor
10)transferul în secţii speciale în cazul în care:
 suprafaţa arsă depăşeşte 5% la sugari, 10% la copii, 15% la adulţi
 pacientul a inhalat gaze fierbinţi
 e necesar un transplant
 e vorba de arsuri chimice şi electrice
11)tratamentul local în unitatea sanitară:
 curăţire mecanică cu apă şi săpun, apoi cu
 ser fiziologic sau soluţii slab antiseptice: Rivanol, Cloramină sau Bromocet 1‰
 îndepărtarea hainelor şi a corpilor străini
 puncţionarea flictenelor sub tensiune
 îndepărtarea flictenelor
 spălare cu ser fiziologic
 ! în arsurile prin smoală topită nu se îndepărteaza smoala
 pentru arsurile de gradul I este sufiecient să se pulverizeze spray (Bioxiteracor,
Oxycort, etc)
 arsurile de gradul II pe suprafaţă limitată pot fi lăsate nepansate
 ! degetele se pansează fiecare separat
Primul ajutor:
scoaterea rapidă a victimei din focarul de incendiu
 veştmintele se sting prin acoperirea victimei cu cearceafuri, haine, pături

3
 Traumatisme produse prin variatii ale temperaturii
 în caz de forţă majoră acestea pot fi stinse prin rostogolirea pe pământ, turnare de apă,
acoperire cu zăpadă
 se adăposteşte victima în decubit dorsal, departe de focarul de incendiu
resuscitare cardio-respiratorie
! la primul contact cu o arsură nu se îndepărtează hainele sau corpii străini
Nu se aplică sare, ulei, vaselină, jecolan, grăsime, albuş de ou, praf de sulfamidă
se aplică pansamanete aseptice mari, prosoape, cearşafuri, etc
se combate setea prin administrarea de cantităţi mici de apă sau prin umezirea buzelor cu
apă
se combate durerea prin administrare de antialgice
transportul celui ars trebuie făcută cât mai rapid- în primele 3 ore
 dacă e frig bolnavul trebuie acoperit
 dacă e posibil se pune o perfuzie
particularităţi ale primului ajutor:
 în arsurile prin iradiere tratamentul necesită spălare abundentă cu apă, săpun, soluţii
antiseptice
 în arsurile produse prin electricitate:
 se întrerupe curentul
 se îndepărtează accidentatul prin tragere de păr, de haine
 în arsurile chimice:
 spălături abundente cu apă, ser fiziologic,
 neutralizarea cu soluţii diluate alcaline sau acizi
Planul nursing înainte de internarea în spital:
D= diagnostic nursing, O= Obiective, I= intervenţii
1. D  deteriorarea integrităţii tegumentului datorită arsurii
O  minimalizarea distrugerii tisulare şi a complicaţiilor ulterioare
I  stingerea focului ce a cuprins hainele
 ! îndepărtarea acestora doar în spital cu excepţia arsurilor produse prin
substanţe chimice la care acţiunea în continuare ar produce leziuni importante
 evaluarea arsurii: adâncime, suprafaţă, localizare anatomică
 evaluarea posibilităţii de vindecare (inclusiv influenţa vârstei, APP, afecţiuni
concomitente)
 ! este contraindicată aplicarea de sare, ulei, vaselină, grăsime, unguente, albuş
de ou sau praf de sulfamidă
2. D  deterioarea schimburilor gazoase datorită obstrucţiei căilor aeriene superioare sau
inferioare, a inhalării fumului sau a intoxicaţiei cu CO
O  menţinerea adecvată a funcţiei respiratorii
 menţinerea adecvată a oxigenării
 menţinerea deschisă a căilor aeriene
I  evaluarea hipoxemiei
 monitorizarea respiraţiei, tusei, expectoraţiei
 determinarea nivelului de carboxihemoglobină
 administrarea oxigenului, realizarea unei umidităţi adecvate a aerului respirat
 încurajarea pacientului să tuşească şi să respire adânc
 administrarea de bronhodilatatoare, mucolitice, corticoizi conform prescripţiei

4
 Traumatisme produse prin variatii ale temperaturii
3. D  scăderea debitului cardiac
O  menţinerea stabilităţii hemodinamice
I  evaluarea TA, frecvenţei cardiace, respiraţiei, gazelor sanguine, diureză
 recoltarea Hb, Ht, ionogramei
 realizarea unui abord venos
 cateterism urinar
4. D  potenţial de infecţie la nivelul zonei arse
O  împiedicarea infectării zonei arse
I  curăţirea plăgii cu grijă
 acoperirea zonei cu pansamente sterile, apoi cu pături
5. D  alterarea stării de confort datorită durerii
O  controlarea durerii
I  acoperirea pacientului cu pansamente neaderente (umede)
 aşezarea sub un cort
 folosirea doar de soluţie şi pansamanete sterile
6. D  termoreglare ineficientă
O  menţinerea adecvată a temperaturii corpului
I  temperatură adecvată în cameră
 ! temperatura de confort e mai mare decât în mod obişnuit: 28-330C
 acoperirea cu pături

Planul nursing în secţia de chirurgie plastică

1. D  scăderea debitului cardiac datorită şocului arşilor
O  menţinerea stabilităţii hemodinamice
 menţinerea echilibrului hidro-electrolitic
I  administrarea lichidelor, electroliţilor conform prescripţiei
 monitorizarea administrării pentru a observa eventualele modificări: edem
pulmonar, semne de supraîncărcare cardio-vasculară
 menţinerea urinii a un debit de 30-50 ml/ h
 observarea apariţiei hemo sau mioglobinuriei
 monitorizarea temperaturii, TA, frecvenţei cardiace, greutăţii
 monitorizarea electroliţilor şi administrarea de K, Mg, Ca, Zn conform
prescripţiei
2. D  deteriorarea schimburilor gazoase datorită obstrucţiei căilor aeriene superioare
sau inferioare, a inhalării fumului sau a intoxicaţiei cu CO (vezi 2 din planul
ante)
O  menţinerea adecvată a funcţiei respiratorii
 menţinerea adecvată a oxigenării
 menţinerea deschisă a căilor aeriene
I  evaluarea hipoxemiei
 monitorizarea respiraţiei, tusei, expectoraţiei
 determinarea nivelului de carboxihemoglobină
 administrarea oxigenului, realizarea unei umidităţi adecvate a aerului respirat
 încurajarea pacientului să tuşească şi să respire adânc
 administrarea de bronhodilatatoare, mucolitice, corticoizi conform prescripţiei

5
 Traumatisme produse prin variatii ale temperaturii
3. D  perfuzarea inadecvată a ţesutului datorită edemului periferic, trombozei din zona
tegumentară arsă sau din regiunile situate în apropiere
O  menţinerea adecvată a perfuziei tisulare în toate regiunile
I  evaluarea adâncimii rănii
 monitorizarea perfuziei tisulare prin aprecierea timpului reumplerii capilare, a
modificărilor neurologice, a temperaturii şi culorii tegumentului, a pulsului
periferic
 îndepărtarea zonei de escară şi urmărirea modului în care evoluează zona
respectivă (monitorizarea circulaţiei, prevenirea infecţiei)
4. D  alterarea în nutrirea organismului datorită răsounsului metabolic
O  menţinerea greutăţii, balanţei azotate şi echilibrului energetic
I  calcularea nevoilor energetice
 administrarea unei alimentaţii adecvate
 oral, parenteral
 aport adecvat de proteine, multivitamine, glucide, lipide
 aprecierea greutăţii
5. D  alterarea în starea de confort datorită durerii
O  controlarea şi minimalizarea efectelor durerii
I  aprecierea nivelulul de durere şi anxietate
 diferenţierea dintre durere şi hipoxie
 acoperirea plăgii pentru a preveni durerea produsă de curentul de aer
 oferirea explicaţiilor cu calm, într-un mod inteligibil
 administrarea de antilagice majore sau minore conform prescripţiei
 administrarea de analgezice înaintea procedurilor dureroase
 educarea pacientului astfel încât să înţeleagă ce i se întâmplă, care e cauza
durerii, cum poate să o reducă
 menţinerea corpului într-o poziţie adecvată
6. D  alterarea funcţiei gastro-intestinale
O  împiedicarea distensiei abdominale şi a sângerării gastro-intestinale
I  menţinerea activităţii gastro-intestinale
 monitorizarea distensiei abdominale, a sunetelor intestinale
 aprecierea kalemiei
 sondaj gastric la nevoie
 administrarea de antacide, pansamente gastrice conform prescripţiei
7. D  potenţial de infecţie datorită leziunii, procedurilor invazive, imobilităţii
O  prevenirea infecţiilor
I  administrarea de ser antitetanic
 administrarea de antibiotice
 urmărirea evoluţiei plăgii şi tratarea corectă a acesteia
 monitorizarea organismului pentru depistarea apariţiei unor infecţii inclusiv a
pneumoniei datorită poziţiei de decubit
8. D  adaptare ineficientă a pacientului datorită fricii, anxietăţii, durerii
O  formarea de abilităţi realiste de adaptare
I  obţinerea de informaţii privind capacitatea de informare
 oferirea de explicaţii într-un mod cald, care să inspire încredere

6
 Traumatisme produse prin variatii ale temperaturii
 oferirea de răspunsuri oneste la întrebările pacientului
 reducerea durerii
 încurajarea măsurilor de adaptare (program organizat, “recompensarea
comportamentului pozitiv)
9. D  adaptare ineficientă a familiei datorită fricii, anxietăţii, lipsei cunoştiinţelor
O  formarea de abilităţi de adaptare realiste ale familiei
I  pregătirea familiei pentru vizita iniţială şi însoţirea acesteia în primele momente
 oferirea de informaţii oneste despre afecţiune şi tratament
 încurajarea familiei să discute despre afecţiune

Degerăturile
Definiţie: Degerăturile sunt leziuni tisulare provocate de expunerea la frig caracterizate
prin leziuni distructive asupra tegumentului cu efecte locale sau chiar generale.
Etiologie:
 factor etiologic: frigul
 factori favorizanţi:
 care ţin de mediul ambiant:
 umiditatea
 curenţii de aer
 variaţiile bruşte ale temperaturii
 profesiuni cu expunere la frig
 care ţin de acţiuni în care e implicat organismul:
 imobilizarea prelungită
 marşuri prelungite
 compresiune locală
 fumat
 care ţin de organism:
 vârsta (copii, vârstnicii mai expuşi)
 starea de nutriţie, carenţe vitaminice
 insuficienţe glandulare,
 capacitatea de rezistenţă la frig
 starea circulatorie a extremităţilor
 oboseala
 consumul de alcool,
Tablou clinic:
 gradul I:
 edem, eritem roşu-violaceu, usturimi, parestezii,
 după câteva săptămâni tegumentele încep să se descoameze
 gradul II:
 edem, eritem, flictene sanghinolente ce apar la 10-12 ore după dezgheţare
 sensibilitatea tactilă, dermică, dureroasă aproape abolite
 gradul III:
 edem, coloraţie gri- albăstruie a tegumentelor
 necroză ce cuprinde toată grosimea pielii şi hipodermul

7
 Traumatisme produse prin variatii ale temperaturii
 gangrena umedă după câteva săptămâni lasă o ulceraţie atonă
 vindecare în 2-3 luni
 gradul IV:
 cianoză intensă, flictene, edem
 gangrenă uscată cu aspect de mumificare a extremităţilor
Forme clinice:
degerături benigne:
 localizare: dosul mâinilor, părtile laterale ale degetelor mâinilor, degetele picioarelor,
 clinic:
 criză vasoconstrictivă dureroasă urmată de degerarea propriu-zisă
 tegument lucios, roşu-violaceu apoi palid
 deget îngroşate, mâna deformată
 dureri vii cu caracter de arsură sau crampe agravate de căldură
 ± flictene seroase, sanghinolente
 ± crăpături mai mult sau mai puţin profunde
 vindecare lentă
degerături grave:
 insensibilitate tegumentară
 tegumente reci, palide, “ca de fildeş”
 senzaţie de furnicături, de îngreunare a picioarelor
 imposibilitate de deplasare
 degete roşii, cianotice
 picior cald, lipsit de sensibilitate
 flictene seroase, sanghinolente;
 dureri vii cu caracter de arsură sau crampe agravate de căldură
 ± escară neagră după ruperea flictenelor
 ulceraţie atonă, persistentă
Tratament:
 plasarea într-un mediu cald
 încălzirea zonei respective se face treptat; excepţie membrul îngheţat care se încălzeşte
rapid la 40-420C
 se administrează: băuturi calde, alcool în cantitate mică
 ! nu se fricţionează cu zăpadă, se interzice fumatul
 se combat durerile cu antialgice, sedative, hipnotice
 heparină pentru combaterea trombozelor
 antibiotice
 antispastice: papaverină
 plastii de piele- homogrefe
 amputaţii- după ce demarcarea este definitivă