CARACTERIZARE VITORIA LIPAN

+Introducere

+Teme si motive

Complexitatea acțiunii implică un număr mare de personaje, reprezentând

diferite categorii sociale din lumea satului (preotul, vrăjitoarea, oierii, cârciumarii)
și din lumea orașului (subprefectul).

Personajul principal, femeia voluntară, este “un exponent al speței” (G.

Călinescu) în relația cu lumea arhaică, dar și o individualitate prin însușirile sale:
“În căutarea bărbatului, Vitoria pune spirit de vendetta și aplicație de detectiv (…)
Vitoria e un Hamlet feminin care bănuiește cu metodă, cercetează cu disimulație,
pune la cale reprezentațiuni trădătoare și, când dovada s-a făcut, dă drumul
răzbunării” (G. Călinescu).

Vitoria Lipan este protagonista operei, deoarece participă în toate

momentele subiectului, este un personaj complex, realist și exponențial, fiind o
eroină tragică a operei lui Sadoveanu. Vitoria este prezentată veridic, cu calități și
defecte, fiind surprinsă în evoluție/involuție (de la soție la văduvă) și care se
comportă tipic în împrejurări tipice. Ca tipologie, ea simbolizează femeia de la
munte, puternică, hotărâtă, experimentată și înțeleaptă. Ea reprezintă tipul de
femeie gospodină, legată de casă și de rosturile ei de nevastă de oier și de mamă.
Nu știe carte, dar e înzestrată cu o inteligență nativă extraordinară. Cunoaște
tradițiile și semnele naturii, nu deține o complexitate psihologică remarcabilă și nu
încearcă să-și confrunte direct destinul (Nechifor Lipan enunță principiul
fundamental pentru organizarea patriarhală ,,Nimeni nu poate sări peste umbra
lui’’).

Criticul literar N. Manolescu afirma că ,,Vitoria este o Penelopa pe care

împrejurările o împing să plece în căutarea lui Ulise’’. De asemenea, Perpesscius
o aseamănă cu Antigona ce înfruntă pe Creon, iar G. Călinescu o consideră ,,un
Hamlet feminin’’, nu ,,o individualitate, ci un exponent al speței’’ (exponenta
comunității rurale de la munte).
R1 În ceea ce privește statutul social, Vitoria este soția lui Nechifor Lipan,
ulterior devine văduva acestuia. Este o femeie ajunsă la vârsta maturității, mamă a
doi copii adolescenți, Minodora și Gheorghiță, fiind responsabilă pentru viitorul
acestora, educația lor, precum și întreținerea gospodăriei. Este soția unui oier
harnic, Nechifor Lipan, munteancă din Măgura Tarcăului.

Din punct de vedere al statutului moral, este un personaj rotund, cu un

caracter construit din calități și defecte, fiind caracterizată atât direct (de narator,
celelalte personaje, autocaracterizare), cât și indirect (fapte, gesturi, atitudini,
relația cu celelalte personaje, mediu). Personalitatea Vitoriei este ilustrată printr-o
triplă ipostază: cea de mamă (prin raportare la copiii ei), cea de soție (prin
raportare la Nechifor) și prin interrelaționarea cu celelalte personaje. Față de copiii
ei, Vitoria este o mama dură și intransigentă, cu o anumită rigiditate mentală față
de libertățile copiilor săi, nereceptivă la noutatea pe care o aduce progresul (,,îți
arat eu ție coc, valţ si bluză!(…) în legea noastră trebuie să trăiești și tu’’). Când
pleacă în călătorie, o trimite pe Minodora la mănăstire pentru a o feri de spiritele
adolescenței, iar pe Gheorghiță îl supune unui proces sinuos, dificil și forțat al
maturizării. Lui Nechifor îi arată o dragoste constantă, dovedindu-se o soție loială
și devotată ce pornește într-o călătorie dificilă, motivată fiind de iubire.

Conflictul Vitoriei cu cei doi ucigași (Cuțui și Bogza) evidențiază cele mai
importante trăsături de caracter ale acesteia: perseverența, ambiția, spritul
justițiar, hotărârea neclintită de a afla adevărul, curajul, intuiția, stăpânirea de
sine, tăria de caracter.

Scena finală ilustrează una dintre trăsăturile esențiale de caracter, talentul

detectivistic. Vitoria investighează ,,ca un Hamlet feminin’’ etapele crimei
înfăptuite asupra lui Nechifor Lipan. Vitoria desemnează abilitatea discursivă și
capacitatea de a manipula, conducând cu inteligență discuția într-o direcție
favorabilă ei până când Calistrat Bogza își pierde cumpătul și stăpânirea de sine,
asumându-și fapta. Deși este o femeie credincioasă și superstițioasă, Vitoria
manifestă, în final, un caracter răzbunător și justițiar când refuză să îi acorde iertare
lui Bogza ,,să te ierte D-zeu’’.

Statutul psihologic se fundamentează pe drama interioară a protagonistei,

care trăiește un conflict puternic, concretizat în trei direcții: se îngrijorează de
absența îndelungată a soțului; este convinsă ca i s-a întâmplat ceva rău lui
Nechifor; încearcă să-i convingă pe cei doi să-și recunoască fapta. Vitoria caută
adevărul cu o forță psihologică impresionantă. Tăria de caracter este
semnificativă în scena coborârii în prăpastie, când descoperă rămășitele lui
Nechifor și acționează astfel încât să îl protejeze pe Gheorghiță.

O trăsătură relevantă a personajului este inteligența nativă (”Eu te citesc pe tine,

măcar că nu știu carte”).

Câteva dintre trăsăturile definitorii ale personajului sunt: luciditatea, forța de

stăpânire, devotamentul, intuiția, perspicacitatea, spritul rațional, statornicia etc.

O scenă relevantă pentru evidențierea acestei trăsături este confruntarea de

la praznic dintre Vitoria Lipan și Calistrat Bogza care demonstrează inteligența
și energia protagonistei, dar și încheierea procesului de maturizare a lui
Gheorghiță. Vitoria urmărește împlinirea legii nescrise pentru pedepsirea
ucigașilor. Atunci când Bogza cere înapoi baltagul, Vitoria îl întreabă pe fiul ei
dacă nu poate citi ceva pe această armă. Scena devine dramatică, personajele își
pierd cumpătul, iar, în cele din urmă, Gheorghiță îl lovește scurt cu muchia
baltagului ,,în frunte’’ pe Calistrat Bogza. Acesta este culcat de oameni pe prispa
casei și, pentru că simte că se stinge, mărturisește că Vitoria avea dreptate,
deoarece el este cel care l-a omorât pe Nechifor Lipan.

O alta scenă relevantă este cea a coborârii în prăpastie. Femeia dă dovadă de

o tărie sufletească incredibilă în momentul găsirii osemintelor lui Nechifor Lipan
într-o râpă, între Suha și Sabasa, în locul numit simbolic Crucea Talienilor. Cu o
luciditate și stăpânire de sine extraordinară, munteanca observă locul primejdios,
ce simbolozeaza infernul, și cu un instinct matern bine dezvoltat acționează astfel
încât să îl protejeze pe Gheorghiță.

R3 Un element relevant în construcția personajului este reprezentat de modalitățile

de caracterizare.

Personajul complex este realizat prin tehnica basoreliefului, fiind construit

de la exterior spre interior. Vitoria este individualizată prin mijloace clasice de
caracterizare (directă-indirectă) și prin mijloace moderne (monologul interior).
 Caracterizarea directă, vagă și sumară, reiese din afirmațiile naratorului ,,Nu
mai era tânără, dar avea o frumusețe neobișnuită în privire’’, ,,cu ochii ei căprii,
în care parcă se răsfrângea lumina castanie a părului’’. Portretul fizic realizat
direct de narator îi subliniază frumusețea și farmecul, chiar dacă este destul de vag.
Portretul fizic relevă frumusețea personajului prin tehnica detaliului semnificativ.

De asemenea, personajul se autocaracterizează: ,,Grăiesc și eu ca o minte

slabă ce mă aflu’’, ,,Văd ca toți sunteți cu cap și cu învățătură. Numai eu îs
proastă’’ și de caracterizarea făcuta de alte personaje. Gheorghiță o vede pe
Vitoria ca fiind ,,fermecătoare, cunoaște gândul omului’’, iar Nechifor consideră că
e stăpânită de ,,cei șapte draci’’.

Portretul moral este complex și se construiește indirect din comportament,

atitudini, relația cu celelalte personaje, limbaj, viziunea asupra lumii. Este
obișnuită atât cu atribuțiile ei de femeie, cât și cu sarcinile ce îi revin în absența
bărbatului. Își crește copiii cu severitate, în spiritul ferm al tradiției (este aspră cu
Minodora care acceptă tendințele moderne). Are grija gospodariei, păstrează
rânduiala sărbătorilor, rămâne fidelă vechiului calendar, cinstește copilul la botez
și mirii care îi apar în cale. Aceste fapte evidențiază atașamentul Vitoriei față de
valorile lumii în care trăiește și devotamentul în îndeplinirea rolului de femeie într-
o comunitate de tip arhaic. Sentimentul ei dominant este dragostea față de
Nechifor, durerea o face insensibilă la dorințele sau la nevoile celorlalți. Pe
Minodora o respinge când vrea să o ajute la strânsul mesei, pe Gheorghiță îl lasă să
obosească și să flămânzească peste măsură când călătoresc. Față de straini e
precaută, șireată, umilă, este zgârcită la vorbă sau batjocoritoare față de fiu și este o
fire credincioasă.

+Subiect si actiune

+Titlu

+Relatie incipit-final

În concluzie, Baltagul se înscrie în formula realismului mitic al transhumantei,

înfățișează o lume arhaică, cu tradițiile și obiceiurile ei și rămâne în esență
“romanul unui suflet de munteancă” ( Perpessicius).