Adaptarea este rezumatul raportului individului cu lumea. Ea se prezintă sub
două aspecte: raporturile de concurență și competiție, care presupun o confruntare a individului cu ceilalți, dorința de a-și găsi un loc printre ei, de a fi precum restul , de a-i depăși; aceasta reprezintă o acțiune de tip deschis, ce promovează procesul și schimbarea prin depășirea situaților existente; se urmărește instituirea unor raporturi interpersonale noi și avantajoase. raporturi de cooperare și sprijin, care presupune o apropiere prin sprijin și conlucrare, o atitudine de susținere reciprocă; aceasta reprezintă o acțiune strict circumscrisă la un obiect, de tip închis, care vizează păstrarea unei situații sau stări, de fapt existente și considerate ca necesară și pozitivă din punct de vedere valoric. Cauzele care generează dificultăţile de adaptare se confundă cu factorii de morbigeneză, reprezentaţi de următorii: a. factori interni, personali: absenţa motivaţiei, dezinteresul, lipsa unui model stimulant, existenţa unor boli psihice grave. b. factori externi, socioculturali: prezenţa unor persoane străine sau a unui mediu social ostil, prezenţa unor modele străine negative, conflictele şi crizele sociale şi culturale, pierderea valorilor morale, schimbarea mediului de origine. În ceea ce priveşte formele dificultăţilor de adaptare a persoanei, acestea sunt numeroase, dar pot fi grupate în şase categorii principale. 1. inadaptarea 2. dezadaptarea 3. izolarea 4. supunerea forţată 5. refuzul adaptării 6. dificultatea de integrare
Prof. dr. Dafin Mureşanu, neurolog declară că „Societatea modernă ne
absoarbe timpul, iar creierul nu se poate adapta“. Aşa-numita societate modernă în care trăim şi care ne afectează foarte mult modul nostru de viaţă are un impact definitoriu. În primul rând, exacerbarea rolului factorilor de risc: hipertensiune arterială, ateroscleroză etc. Aceşti factori sunt amplificaţi prin dinamica vieţii, prin modul de alimentaţie, nu numai prin modul în care ne alimentăm. Pe de altă parte, ne afectează modul în care societatea modernă ne absoarbe timpul. Nu mai avem timp pentru noi, ca indivizi. Nu mai ai timp pentru o activitate fizică rezonabilă. Nu mai ai timp suficient de odihnă. Presiunea aceasta în creştere este nocivă. Şi modul de a ne mişca şi interacţiunea crescută cu computerul, modul în care imaginea predomină în dauna cuvântului – toate sunt elemente care duc la o reconfigurare continuă a structurii sistemului nervos, a creierului nostru.