Realizatori: Barla Mark Antonio

Bold Mădălina
Buragă Tania Ștefania
Bozântan Narcisa Georggiana
Câcău Lidia Rahela
Clasa: a X a A
Colegiul Național „Ioan Slavici”
Prof. coord.: Dregan Cristina

Zaharia Trahanache

Zaharia Trahanache face parte dintre personajele comediei O scrisoare

pierdută de I. L. Caragiale, fiind realizat prin modalitățile de caracterizare specifice
personajului dramatic şi prin mijloacele comicului utilizate de autor în piesă.
Ceea ce îl singularizează în lumea eroilor
caragialieni este percepția contradictorie a
personajului: încornoratul ridicol, naiv şi ticăit sau
tipul abil, care, sub masca naivității şi a
ramolismentului, acceptă din enteres adulterul soției
cu prefectul pentru a-și păstra puterea în județ.
Trahanache reprezintă tipul încornoratului şi tipul
politic.
Caracterizarea personajului se realizează în
mod direct, de alte personaje şi în mod indirect, prin fapte, limbaj, nume, atitudini,
gesturi, relații cu alte personaje. Personajul este implicat în conflictul dramatic,
alături de Zoe şi Tipătescu (în triunghiul conjugal) și împotriva şantajistului
Cațavencu.
Trahanache este tipul încornoratului simpatic pentru că refuză să creadă din
enteres sau diplomație în autenticitatea scrisorii de amor şi în adulterul soției
sale.El este prezidentul mai multor „comitete și comitii" din județ, fiind unul
dintre ,stâlpii“ locali ai partidului aflat la putere.
 Principala sa caracteristică este ticăiala, fapt sugerat de formula stereotipă
„Aveți puțintică răbdare“.
Venerabilul este calm, imperturbabil, de o viclenie rudimentară, dar
eficientă. Știe să disimuleze şi să manevreze intrigi politice. Când este şantajat,
răspunde cu un contrasantaj, descoperind polița falsificată de Cațavencu. Cu
aceeaşi abilitate îi combate şi pe Farfuridi şi Brânzovenescu care îl suspectau pe
prefect de trădare.
Practică frauda, falsificând listele de alegeri. O scenă semnificativă în acest sens
este cea în care împreună cu Farfuridi și Brânzovenescu, falsifică listele electorale,
adăugând persoane fără drept de vot deoarece nu dețineau averea necesară.
Pașnicul Trahanache reacționează brutal atunci când este acuzat de trădare,
surprinzându-i pe Farfuridi și Brânzovenescu. Aceștia îl caracterizează în mod
direct: "E tare..tare de tot! Solid bărbat!"

Nu acceptă imoralitatea în familie (sau se preface a nu crede în ea),

susținând senin că șcrisoarea de amor este plastografie. Credulitatea exagerată
poate fi considerată un act de „diplomatie“, prin care să păstreze onoarea familiei şi
bunele relații cu prefectul.

Caracterizarea direct este realizată de alte personaje (Brânzovenescu). Este

respectat chiar și de adversarul politic, Cațavencu numidu-l uenerabilul. Prin
autocaracterizare, se evidențiază disimularea și convingerea că diplomația
înseamnă viclenie: ,„Apoi, dacă umblă el cu machiavelicuri, să-i dau eu
machiavelicuri [...]. N-am umblat în viața mea cu diplomăție [...].“ Unele indicații
scenice au rol în caracterizarea directă, precizându-i atitudinea: serios, binevoitor,
placid, râzând, clopoțind.
Caracterizarea indirectă se realizează în primul rând prin replici și
particularități de limbaj. Trahanache este neinstruit (incult), stâlcind neologismele
și exprimându-se confuz. Limbaiul personajului este o sursă a comicului. Acesta
consideră că un deținător al puterii trebuie să fie stăpânit, calm, aşa cum este el
însuşi. Însă lui Farfuridi îi vorbeşte laudativ despre amicul Tipătescu: „De opt ani
trăim împreună ca frații“, adverbul împreună sugerând acceptarea tacită a
triunghiului conjugal (comic de situație).
Didascaliile din scena IV, actul I, sugerează mai degrabă disimularea decât
naivitatea neverosimilă. Zaharia Trahanache îi istoriseşte lui Ştefan Tipătescu
despre întrevederea cu Nae Caţavencu, avută în urma cererii acestuia din urmă. Nae
Caţavencu îi arată lui Trahanache o scrisoare adresată de Tipătescu Zoei, cu
următorul conţinut, spune Trahanache: „Scumpa mea Zoe, venerabilul (adică eu)
merge deseară la întrunire (întrunirea de alaltăieri seara). – Eu (adică tu) trebuie să
stau acasă, pentru că aştept depeşi de la Bucureşti, la care trebuie să răspunz pe
dată; poate chiar să mă cheme ministrul la telegraf. Nu mă aştepta, prin urmare, şi
vino tu (adică nevastă-mea, Joiţica), la cocoşelul tău, (adică tu) care te adoră, ca
totdeauna, şi te sărută de o mie de ori, Fănică..”. Tipătescu este extrem de
surescitat, dar Trahanache îl calmează, spunând că scrisoarea văzută de el la
Caţavencu este un fals, „plastografie”.
Caracterizarea prin nume este şi o sursă a comicului.Numele Trahanache este
derivat de la cuvântul trahana, o cocă moale, uşor de modelat. Interesele
personajului sunt „modelate" de enteres, de Zoe sau de cei de la centru.
Pentru portretizarea personajului, se apelează la diverşe tipuri de comic (de
caracter, de moravuri, de situație, de limbaj, de nume, de intenție). Trahanache face
parte din triunghiul conjugal (comic de moravuri şi de situație), unde are un jọc
ambiguu (mai degrabă încornoratul voluntar, pentru că naivitatea conjugală nu este
plauzibilă pentru acest viclean) și îşi ascunde atitudinea coruptă în viața politică,
fiind implicat în contraşantaj şi în falsificarea listelor electorale (comic de
moravuri).
Prin comicul de caracter sunt ironizate cele două componente incompatibile
ale caracterului său: șotul înselat este în acelaşi timp un politician abil. El este unul
dintre stâlpii puterii locale.
Comicul de situatie este evidențiat în scena IV din actul I, în care Trahanache
vine la Tipătescu, aducându-i vestea santajului comică este convingerea lui
Trahanache că scrisoarea de amor deținută de Cațavencu este o plastografie și
teama ca Zoe să nu afle de acuzațiile avocatului, pentru că este
„simțitoare“.Relevarea statutului inițial și a tipului uman reprezentat de cele două
personaje
Zaharia Trahanache este viclean şi abil, singurul bărbat politic ,tare“ din
județ, iar pe plan familial este încornoratul simpatic. Caragiale îl ironizează
puternic pe Zaharia Trahanache, personaj care înfățişează un tip uman caracteristic
vremii: corupt, ticăit și viclean.