CIULINII BĂRĂGANULUI (rezumat)

CIULINII BĂRĂGANULUI

           A apărut în anul 1928 şi este capodoperă în

proza a lui Panait Istrati. Scriitorul este disputat de cele două literaturi: literatura franceză şi
literatura română, scriind în limba lui Moliere şi a lui Victor Hugo, Panait Istrati a intrat într-o
cultură de valoare europeană. În anul 1923, după publicarea volumului Kira Kiralina, Panait
Istrati a primit elogii călduroase în prefaţă şi a avut parte şi de aprecieri ascuţite. Totuşi, criticul
Henri Baibusse, considera că opera lui Panait se caracterizează prin vitalitate şi atracţie.

          Cartea începe cu o dedicaţie programatică fiind dedicată celor 11.000 de ţărani romani care
au fost omorâţi în timpul răscoalei din 1907. Ar fi greşit să se considere această carte, o carte a
copilăriei, eroul Matache rememorându-şi copilăria, în acest sens el seamănă cu Darie din
romanul ’’Desculț’’ de Zaharia Stan.

          Romanul ’’Ciulinii Bărăganului’’ este considerat  însă un roman care prezintă prima
viziune istorică asupra răscoalei din 1907.

          Titlul romanului este unul simbolic, ’’ciulinii’’ au valoare de simbol :

    – simbol vegetal

    – simbol spiritual

    – simbolul mişcării asupra inerţiei

    – simbol protestatar

    – simbolul rememorării amintirilor

          Ciulinii sunt un simbol vegetal. Ei cresc vara chiar şi atunci când este cald. Toamna, vântul
spre miazăzi venind dinspre Rusia,  Muscalul îi sufla din toate părţile. Se dă o luptă între om,
care vrea să muncească pământul arid şi sterp şi ciulinii vătămători şi inutili.

          Ciulinii reprezintă simbolul spiritului, reprezintă specificul acestor locuri unde chiar şi apa
lipseşte. Scriitorul face o analogie între ciulinii inutili şi mari cât o ’’damigeană’’ şi oamenii
agresivi. Eroul Matache îşi rememorează viaţa. Îşi aminteşte astfel că familia lui este originară
din Oltenia şi veniseră în speranţa unui trai mai bun lângă o baltă din apropierea Dunării.

          Tatăl său, Marin, avea o predispoziţie spre muzică şi cânta la fluier până a doua zi
dimineaţă. Mama, Anica în ciuda vârstei de 35 de ani era maturizată înainte devreme. La vârsta
de numai 9 ani, Matache, nu uita varicele groaznice ale mamei şi hainele zdrenţuite ale tatălui.
Copilul îi reproşează mamei că ia asupra ei toate greutăţile vieţii. Mama îi răspunde: ’’
Dumnezeu mi la dat şi mi la dăruit de bărbat’’.