Patria începe de la prag

                   Şi se-tinde pînă la portiţă ,

                   Unde-un nuc ne-ntîmpină cu drag
                   Şi ne iese-n cale-o romaniţă .
       Patria se moşteneşte
       De la pă rinţii trudiţi ,
       Patria se iubeşte
       Cu ochii umeziţi.
                   De ea în duminici se cîntă ,
                   Cum mai demult se cînta ,
                    Patria este sfîntă ,
                   Ca şi mă icuţa ta.(Gr. Vieru)

Sunt plaiuri mai frumoase ca orişice poveste.

Dar ce am eu cu ele?
Straine toate-mi sunt.
Al meu e cel de-acasa,
mi-e scump asa cum este.
Pe slava si pe aur cum as putea sa-l vand?
Sunt graiuri cunoscute in orice colt de lume.
Dar graiul meu e altul:
abia de-un neam vorbit.
Nu-l dau nici pe-o coroana!
Nu-l schimb nici pe un nume!
Saraci mi-au fost strabunii, atat am mostenit.
Traind aceasta viata, avem o datorie:
sa tinem foc in vatra prin secolii ce vin
si umar langa umar
sa crestem pomi din glie,
cu sfintele izvoare
ca sa ne infratim.
O carte fetei mele ii voi lasa ca maine.
Cuvintele din carte vor fi muiate-n dor.
Ci daca nu va stie
copila sa le-ngane,
au n-ar fi mult mai bine
de pe acum sa mor?
 Cerul tau, Moldova, e de-albastru,
e de verde frunza ta oricand.
Un pamant mai scump pe lume nu e,
nici mai dulce nu e un pamant.
Casa mea la margine de Tara
creste fir de busuioc in prag.
Nu e nicaieri un plai mai tanar,
nu e nicaieri un plai mai drag.
Arde-n soare roua diminetii
ca o ploaie grea de margarint...
La Moldova orice primavara
e de randunica si argint.
Se implina spicul ca voinicul:
de lumina blanda soapta lui.
Nu-i o alta glie mai frumoasa,
alta glie mai aleasa nu-i.
Tu esti partea noastra de iubire,
tu esti dorul nostru cel mai dor;
pleaca cineva de langa tine,
niciodata nu ti-a fost fecior!
Doina ta, Moldova, e de leagan,
hora ta de codru e, de grui.
Nu-i pe lume alt meleag mai pasnic,
alt meleag mai sfant pe lume nu-i!

Patria nu e simpla întindere geografica atribuita în mod inevitabil

  si providential  fiecarui popor, ci o entitate destul de complexa, o
rezultanta  istorica a activitatii care   creeaza valori umane si le
rasfrânge, le obiectiveaza în lumea  dinafara, un context de
  valori izvorâte din spiritul unui întreg popor si, traite, actualizate,
  între patrunse într-un    anume teritoriu (bine determinat).

Moldova este patria străbunilor mei, dar şi  locul în care mă simt cel mai
bine. Pentru mine, Moldova reprezintă şi va reprezenta pentru totdeauna
Acasă. Indiferent de zările spre care mă vor purta paşii, patria mea,
Moldova, va fi mereu în inima şi în sufletul meu.
Moldova este patria străbunilor mei, dar şi  locul în care mă simt cel mai
bine. Pentru mine, Moldova reprezintă şi va reprezenta  pentru totdeauna
Acasă. Indiferent de zările spre care mă vor purta paşii, patria mea,
Moldova, va fi mereu în inima şi în sufletul meu.
 Încărcată de o istorie zbuciumată, Moldova este o ţară care
şi-a câştigat demnitatea prin lupte şi războaie. Niciodată nu a
cedat în faţa duşmanilor ei, iar idealul locuitorilor acestui pământ
mirific a fost neatârnarea faţă de orice interes străin. Singura
supunerea cunoscută în vatra mea străbună, Moldova, a fost în
faţa lui Dumnezeu. Respectul cuvenit divinităţii, dar şi iubirea faţă
de cele sfinte sunt exprimate prin obiceiuri, tradiţii şi sărbători
populare. Mănăstiri şi biserici frumoase, cu o arhitectură
deosebită, pot fi întâlnite pe întreg teritoriul Moldovei. 

Să trăești Moldovă!
Binecuvântează Doamne ţara unde m-am născut,
Pacea Ta să ne-ocrotească, să ne fie veşnic scut,
Iar în inimi pune Doamne focul dragostei dintâi
Peste tot şi peste toate TU, Lumină să rămâi!
Ocroteşte-acest pământ unde m-am născut şi eu,
Să triumfe-n orice casă slava Ta de Dumnezeu...
Şi de-ar fi să bată valuri peste ţărişoara mea
Doamne, îndură-Te şi lasă peste noi puterea Ta!

Doamne, mă rog pentru țara mea, ca o mamă ce nu dorește să-și vadă fiul la război.
Sunt mândră de ţara mea, Moldova, o ţară frumoasă cum nu e alta pe lume. Din
negura timpului, aceste plaiuri au fost considerate de locuitorii acestor pământuri
un colţişor de rai. Codrii seculari, dealurile line şi râurile cu ape curate precum
cristalul sunt tot atâtea motive de mândrie şi bucurie pentru cei care vieţuiesc în
Moldova.
Încărcată de o istorie zbuciumată, Moldova este o ţară care şi-a câştigat demnitatea
prin lupte şi războaie. Niciodată nu a cedat în faţa duşmanilor ei, iar idealul
locuitorilor acestui pământ mirific a fost neatârnarea faţă de orice interes străin.
Moldova este patria străbunilor mei, dar şi locul în care mă simt cel mai bine.
Pentru mine, Moldova reprezintă şi va reprezenta pentru totdeauna Acasă.
Indiferent de zările spre care mă vor purta paşii, patria mea, Moldova, va fi mereu
în inima şi în sufletul meu.
În Moldova orice sărbătoare este exprimată prin obiceiuri și tradiţii. Astăzi pentru
țărișoara noastră este cea mai scumpă sărbătoare și angajații Căminului de Cultură
Hădărăuți și Bibliotecii Publice vin cu înscenarea unei Balade, autoare d-na
Nadejda Liciu, în cinstea celor căzuți pentru apărarea Patriei și neamului.

Limba noastră-i apă vie,

Apa satului cel sfînt.
 Limba-i graiul ciocîrliei
Ce se-nalţă cu avînt.
Limba noastră este floarea,
Cea crescută de bunel,
S-o vorbim frumos,copile,
Să păstrăm aroma ei.
Limba noastră este pîinea,
Aburindă la cuptor,
Ea-i puterea sufletescă
A întregului popor.
Limba mea sfătoasă,
Creangă ce-a iubit-o
Şi-a înaripat-o-n
Vers Alecsandri.
Eminescu forma
Ţi-a desăvîrşit-o
În cultura limbii
Spre a ne mîndri.

Un bun patriot nu doreste si nici nu provoaca neîntelegeri  

cetatenesti ci, dimpotriva
, prin exemplul si puterea sa de convingere, trebuie sa contribuie
 la moderarea, 
pe cât se poate, a celor care exagereaza si sa fie un factor de
 întelegere si de pace.
 Nu înceteaza sa fie blând decât atunci când patria, în pericol
, are nevoie sa fie 
aparata. Atunci devine leu, luptând sa învinga sau sa moara.

Limba romana e vechea limba mostenita de la strabunii nostrii,daci si

romani.
   Ea este cea mai sfanta comoara a poporului nostru.Pentru limba,vechii
carturari au avut un mare respect si-au consemnat in scrierile
lor,insemnatatea cuvantului romanesc.Ei au avut ce povesti pentru ca
istoria limbii romane e plina de folclor,doine,proverbe si zicatori.
   Mai tarziu,cand marii scriitori au aparut la orizont i-au dat o mare
importanta literaturii romane.Sa nu uitam ce ne-au lasat drept
capodopereL''Istoria literaturii romane'',de Lovinescu,Calinescu si alti critici
literari de seama.
   Limba romana e usor accesibila prin scriere si intelegere.Multe cuvinte
sunt imprumutate din vechea limba latina,ce predomina si astazi.
   De aceea prin tot ce au facut cei din inaintea noastra,noi trebuie sa ne
mandrim cu limba pe care o vorbim.

Limba mea, limba romana!

Limba mea e cea mai dulce,
Dintre toate pe pamant,
De ma las purtat, ma duce,
Printre versuri si prin cant.
Limba mea e din Lumina,
Rasarita-n zori de zi,
Limba mea, limba romana,
Straluceste-n poezii.
Limba mea-i glas de izvoare,
E in fluier de ciobani
E-n cant de privighetoare,
Si in graiul la tarani.
Limba mea e adierea
vantului, prin frunza deasa,
Limba mea-i dulce ca mierea,
Limba mea-i cea mai aleasa.
Limba mea-i freamat de stele,
E iubirea dintre frati,
E in versurile mele,
Si-n ecoul din Carpati.
Limba care ne aduna,
De la margini de pamant,
Limba mea, limba romana,
Va fi pururi graiu-mi sfant!

Drag îmi este graiul

Ca un cer cu stele,
Vorbe mângâioase:
Neamuri ale mele.
Graiul meu, graiul meu,
Ca un cer cu stele,
Graiul meu, graiul meu,
Neamuri ale mele!
Ia vezi tu ce sunet,
Ce mireasmă are!
Parcă-nfloare teiul,
Parcă trec izvoare!
Graiul meu, graiul meu,
Ce mireasmă are!
Graiul meu, graiul meu,
Parcă trec izvoare!

 
Lecție despre țară, poezie de PetreCrăciun
-
 

Tată, eu sunt tare mică,

Nu-nțeleg ce este țara.
Draga mea, e o grădină
Ce-nflorește primăvara.

-Dar drapelul, drag părinte,

Cel în trei culori, ce este?
-Este darul din vechime
Ce ni-l lasă moșii, zestre.

-Sump cadou, dar națiunea,

Este tot o moștenire?
Este un noian de inimi
Rezemate pe iubire.

Despre limba noastră veche

Ce-ai putea acum a spune?
Au păstrat o toți poeții
Și chiar oștile române.

-Muzica ce-acum se-aude

Este Imnul nostru, tată?
-Da, copile, este Imnul
Ce-l cântăm cu toți odată

Daruri multe are țara...

Simt cum inima îmi bate.
Ești copil, dar văd în tine
Un – patriot și jumătate.

Frumosa

Moldova țara doinelor

Cântată de frați si surori
Scaldată de Nistru si prut
Sculptată cu lacrimi în lut

Moldova mea gură de Rai

Demult linește nu ai
Ești floare de nu mă uita
Moldova mea , Moldova mea

Să ridicăm noi tricolorul Sus

Asa ne-a spus poetul, așa ne-a spus
În jurul unei pâni să ne-adunăm
Și pentru țară noi să ne rugăm
Căci ne veghează din Cer Dumnezeu
Cu fruntea sus să fii tu neamul meu
Străinii să nu ne despartă
Avem aceiaș limbă, aceiaș soartă

Moldova țara mea de dor

De unde au pornit în zbor
Străbunii și părinții mei
Ca pasărea din cuibul ei
Moldova țara doinelor
Cântată de frați si surori
Scaldată de Nistru si prut
Sculptată cu lacrimi în lut
 Să ridicăm noi tricolorul Sus
Asa ne-a spus poetul, așa ne-a spus
În jurul unei pâni să ne-adunăm
Și pentru țară noi să ne rugăm
Căci ne veghează din Cer Dumnezeu
Cu fruntea sus să fii tu neamul meu
Străinii să nu ne despartă
Avem aceiaș limbă, aceiaș soartă