Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
a) Valoarea capitalul investit reprezintă valoarea capitalul propriu şi valoarea datoriilor pe termen
lung (cu termen de scadenţă mai mare de 1 an). Acest indicator reflectă valoarea întreprinderii în
ansamblul ei, ţinând cont de finanţatorii ei (acţionarii şi creditorii).
b) Valoarea capitalul acţionarilor reprezintă valoarea capitalurilor proprii, interesul rezidual al
acţionarilor în activele unei întreprinderi, după deducerea tuturor datoriilor acesteia.
Atunci când este evaluat capitalul investit, capitalul acţionarilor va fi determinat ca diferenţă
între valoarea capitalului investit şi datoriile pe termen lung.
Kpr = Ki - DTL
Costul de oportunitate reprezintă costul opţiunilor pierdute, respectiv acea rata a rentabilităţii
capitalului investit care este atractivă pentru un investitor, determinându-l să opteze pentru o anumită
investiţie dintr-o serie largă de alte investiţii alternative care au condiţii similare de risc. Un investitor
care optează pentru o anumită investiţie pierde oportunităţile de câştig oferite de alte alternative de
investire. De aceea, un investitor corect informat va alege acea opţiune din care speră să obţină
rentabilitatea maximă în condiţii similare de risc.
1
5.3 Conceptul Valoarea banilor în timp
Valoarea banilor în timp reflectă concepţia că o sumă de bani deţinută azi valorează mai mult
decât aceeaşi sumă care va fi încasată în viitor. Valoarea banilor în timp se exprimă prin conceptul de
valoare prezentă sau actualizată a unor sume de bani viitoare.
1. Compunerea
Caracterizează calculul valorii viitoare (într-un an viitor), rezultată dintr-o valoare prezentă,
investită la un anumit nivel al ratei de rentabilitate (profitabilitate sau de fructificare).
Astfel,
Vn=Vo × (1+K)n
unde:
Vo – o sumă actuală (capital iniţial),
K – rata de rentabilitate dorită,
Vn – suma viitoare (dintr-un an viitor), iar
(1+K)n se numeşte factorul de compunere sau factorul dobânzii compuse şi este utilizat îndeosebi în
sistemul bancar.
Exemplu:
Dacă se face un depozit la o bancă în valoare de 100.000 ron, la o rată anuală a dobânzii de 5%, pe
termen de 25 ani, atunci:
2
V25 = 100.000 × (1+0,05)25 = 338.635 ron
100.000 ron reprezintă suma actuală care trebuie plătită în prezent, pentru a încasa o sumă unică de
338.635 ron la sfârşitul anului 25 viitor şi presupunând că s-a realizat o rată anuală constantă a
dobânzii de 5%.
2. Actualizarea
Reprezintă calcularea valorii prezente (sau actualizate) a unei sume viitoare (care reflectă o
plată sau o încasare).
Actualizarea permite compararea, la data evaluării, a fluxurilor de venit care vor fi generate în
anii viitori. Cu alte cuvinte, actualizarea înseamnă diminuarea sumelor viitoare deoarece acestea nu pot
fi investite şi consumate imediat, cum este cazul unui venit actual.
Tehnica actualizării constă în calculul matematic invers faţă de cel arătat în formula
compunerii, respectiv:
Vn = V0 × (1 + R)n, deci
Vn
V0 = sau
(1 + K )n
1
V0 = Vn ×
(1 + K )n
1
unde se numeşte factor de actualizare, reprezintă inversul factorului de dobândă compusă şi.
(1 + K )n
Exemplu:
O proprietate va genera un venit anual constant de 1.000 ron pe o durată a trei ani. Care este valoarea
actualizată a acestui flux de venit la rata de actualizare de 8%?
- ron-
Ani 1 2 3
Venit 1000 1000 1000
1/1+K @8% 0,926 0,857 0,794
Venit actualizat 926 857 794
Venit actualizat total 2.577
3. Capitalizarea
Reprezintă transformarea unui flux de venit viitor, de natura unei anuităţi constante sau crescătoare cu
o rată anuală constantă (g), în valoare prezentă sau actualizată (însumată) a acelui flux de venit.
Capitalizarea este tot un proces de actualizare, dar prin formule matematice simplificate, prin
care se calculează valoarea prezentă (actualizată) a unui flux de venit viitor.
3
Formula de calcul a valorii actualizate a unui flux de venit anual perpetuu prin tehnica
capitalizării este:
V
(a) Vc = an
C
unde:
Vc - valoarea actuală a capitalului ce generează un venit anual viitor perpetuu (Van),
Van - venitul anual viitor perpetuu de natura unui anuităţi constante (mărime anuală egală),
C - rata de capitalizare.
(b) Vc = Van × M
unde:
M - coeficient multiplicator (multiplicator) al venitului anual viitor care se reproduce la infinit în
mărime anuală constantă
1
M = , deci este inversul ratei de capitalizare
C
Formula Gordon-Shapiro se aplică atunci când venitul care se capitalizează va creşte la infinit
cu o rată anuală constantă (g)
V1 V (1 + g ) )
(c) Vc = = 0
K −g k−g
unde:
V1 - venitul anual de la finele primului an viitor, deci V1 = V0 × (1+g)
g - creşterea anuală sperată perpetuă a venitului
K - rata de actualizare a venitului
C= K-g, deci rata de capitalizare este diferenţa dintre rata de actualizare şi g
În caz că veniturile viitoare vor fi inegale ca mărime anuală, atunci se va aplica tehnica
actualizării.
Exemplu:
Care este valoarea actuală (prezentă) a unui flux perpetuu de venit anual de 1.000 ron, la o rată de
actualizare de 10%?
Dar valoarea actuală (prezentă) a unui flux de venit de 1.000 ron (iniţial) care creşte perpetuu cu o rată
anuală de 3%, la aceeaşi rată de actualizare?
4
V 1.000
Vc = = = 10.000 ron (formula a)
C 0,1
V 1.000 × 1,03
Vc = an1 = = 14.714 ron (formula c) sau
K −g 0,07
1
Vc = V0 × M = 1.000 × = 1.000 × 10 = 10.000 ron (formula b)
0,1
1
Vc = V0 × M = 1.030 × = 1.030 × 14,285 = 14.714 ron (formula b)
0,1 − 0,03
Costul capitalului propriu reprezintă acea rată de rentabilitate pe care trebuie să o realizeze o
întreprindere astfel încât să menţină valoarea afacerii. Dacă rata rentabilităţii este mai mică decât costul
de oportunitate atunci valoarea afacerii scade, iar dacă rata rentabilităţii este superioară costului de
oportunitate atunci valoarea afacerii creşte.
Potrivit acestei metode, costul capitalului este determinat realizând o comparaţie între
alternativele investiţionale şi performanţele pieţei în general.
Costul capitalului propriu se determină astfel:
5
unde:
CKpr - costul capitalului propriu,
Rf - rata rentabilităţii fără risc,
Rm - rentabilitatea medie a pieţei,
Rm-Rf - prima de piaţă (de risc a pieţei bursiere),
β - coeficient de evaluare a riscului sistematic.
2. Abordarea tradiţională (pe bază de dividend) are la bază variabile precum: dividendele
distribuite sau sperate (D) şi creşterea anuală (g), preţul curent al acţiunii (C1), profitul net ce
revine unei acţiuni (Pn).
D1
CKpr = ∗ 100
C1
unde:
D1
CKpr = ∗ 100 + g
C1
unde:
g - creşterea sperată a dividendului sau a cursului acţiunii,
6
3. Abordarea pentru întreprinderi necotate
În cazul firmelor necotate estimarea costului capitalului este mult mai dificilă, logica şi gândirea
analistului fiind prioritare. În mod fundamental abordarea reţine gândirea modelelor prezentate
anterior, fiind evident că la un risc mai mare investitorii aşteaptă o rentabilitate mai ridicată, doar că
aici nu ne putem baza pe informaţii istorice de pe piaţă ci doar pe o judecată ce permite transformarea
informaţiilor calitative (rezultate din diagnosticul firmei) în informaţii cantitative ce vor permite
estimarea costului capitalului. Sunt cunoscute mai multe modele empirice (abordarea Campbell,
Mauguire etc.), care pornesc de la rata rentabilităţii fără risc şi adaugă o primă de risc pe care şi-o
asumă investitorul ce plasează capitalul într-o anumită investiţie.
Orice portofoliu de alternative investiţionale are ca punct de pornire rentabilitatea fără risc,
respectiv acea investiţie care determină o remunerare a capitalului investit în condiţii de risc minim
(de ex. plasamentele în obligaţiuni guvernamentale pe termen lung sau în obligaţiuni emise de marile
corporaţii multinaţionale).
a = Rf + R
unde:
a - rata de actualizare,
Rf - rentabilitatea fără risc,
R - prima de risc în trepte.
Acest model este similar cu cel prezentat anterior, fiind recomandat îndeosebi de specialiştii
francezi în cazul evaluării întreprinderilor necotate.
Formula de calcul este:
7
a = Rf (1 + R)
unde: R - mărimea riscului global
Cd = d ∗ (1 – Ci)
unde:
Cd - costul datoriilor (creditelor);
d - rata dobânzii;
Ci - cota de impozit pe profit.
K pr D
CMPC = CKpr ∗ + Cd ∗ ∗ (1 − Ci )
V V
unde:
CMPC - cost mediu ponderat al capitalului;
CKpr - costul capitalului propriu;
Kpr - capitalul propriu;
V - valoarea de piaţă a întreprinderii (capital la dispoziţia tuturor furnizorilor de capital) ;
CD - costul datoriilor (creditelor);
D – credite.
Ci - cota de impozit pe profit.