Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Arestarea Preventiva Referat
Arestarea Preventiva Referat
Rezumat
Arestarea preventivă este cea mai aspră măsură privativă de libertate ce poate fi
dispusă de judecător sau, după caz, de instanţa de judecată şi constă în deţinerea
persoanei faţă de care s-a luat această măsură în locuri anume destinate celor privaţi de
libertate în cauzele penale.
Art. 223 NCPP înglobează două mari categorii de ipoteze în care măsura arestării
preventive poate fi dispusă, fiecare dintre acestea având condiţiile sale proprii. Ipotezele
reglementate de lege cuprind atât cazurile, cât şi condiţiile în care poate fi luată măsura
arestării preventive şi sunt aplicabile fie în situaţia în care măsura preventivă este dispusă
în faza de urmărire penală, fie atunci când arestarea preventivă este dispusă în procedura de
cameră preliminară ori în cursul fazei de judecată în primă instanţă sau în apel.
* e-mail: av.catalinmarin@yahoo.com
1 I. Neagu, Tratat de procedură penală, Partea generală, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010, p. 540.
2M. Olariu, Procedură penală, Partea generală, Ed. Pro Universitaria, Bucureşti, 2013, p. 219.
3 M. Udroiu, Procedură penală, Partea generală, Partea specială, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2013,
p. 242.
caracter real privesc măsurile asigurătorii, restituirea lucrului, restabilirea situaţiei
anterioare4.
Doctrina veche a definit măsurile de prevenţie ca fiind instituţii de drept procesual
penal, puse la dispoziţia organelor judiciare constând în anumite privaţiuni sau
constrângeri personale sau reale, determinate de condiţiile şi împrejurările în care se
desfăşoară procesul penal5.
În Noul Cod de procedură penală, măsurile preventive sunt enumerate limitativ
[art. 202 alin. (4)]: reţinerea, controlul judiciar, controlul judiciar pe cauţiune, arestul la
domiciliu, arestarea preventivă. Astfel, alte măsuri procesuale, care chiar dacă sunt
restrictive de libertate, nu intră în categoria măsurilor preventive.
Prevederile art. 202 NCPP stabilesc, în mod limitativ, parametrii ce trebuie avuţi în
vederea dispunerii măsurilor preventive. Faţă de prevederile art. 136 C. pr. pen. din 1968,
Noul Cod de procedură penală nu mai prevede ca scop asigurarea evitării sustragerii de la
executarea pedepsei, scopul măsurii preventive fiind asigurarea bunei derulări a procesului
penal. Măsurile preventive nu sunt incompatibile cu prezumţia de nevinovăţie deoarece nu
presupun săvârşirea unei fapte penale, ci doar existenţa unei suspiciuni rezonabile, astfel
cum este înţeleasă din jurisprudenţa Curţii Europene ca ipoteză în care un observator
obiectiv poate să bănuiască din datele cauzei că o persoană a comis sau nu o infracţiune,
fără a exista vreo interferenţă cu principiul prezumţiei de nevinovăţie.
De asemenea, scopurile reglementate în noua reglementare procesual penală
privesc strict activitatea procesual penală: asigurarea bunei desfăşurări a procesului
penal, împiedicarea sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmărire, ori de la
judecată sau scopul prevenirii comiterii unei noi infracţiuni [art. 202 alin. (1) NCPP].
Prevederea explicită a proporţionalităţii se regăseşte în alin. (3) al art. 202 din
noua reglementare: orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea
acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului
urmărit prin dispunerea acesteia.
4 M. Olariu, C. Marin, Drept procesual penal. Teste grilă pentru admiterea în magistratură şi
avocatură, Ed. Pro Universitaria, Bucureşti, 2014, p. 96.
5 V. Dongoroz ş.a., Explicaţiile teoretice ale Codului de Procedură Penală român, partea generală,
vol. V, ed. a II-a, Ed. Academică şi Ed. All Beck, Bucureşti 2003, p. 308.
6 M. Olariu, op. cit., p. 237.
7S. Bogdan – Caiete de drept penal nr. 3/2010, p. 116.
Art. 223 NCPP înglobează două mari categorii de ipoteze în care măsura
arestării preventive poate fi dispusă, fiecare dintre acestea având condiţiile sale
proprii.
Ipotezele reglementate de lege cuprind atât cazurile, cât şi condiţiile în care poate
fi luată măsura arestării preventive şi sunt aplicabile fie în situaţia în care măsura
preventivă este dispusă în faza de urmărire penală, fie atunci când arestarea preventivă
este dispusă în procedura de cameră preliminară ori în cursul fazei de judecată în primă
instanţă sau în apel.
Aceste două categorii de ipoteze nu se exclud una pe cealaltă; astfel, o propunere
de arestare preventivă se poate întemeia pe unul dintre cazurile prevăzute de art. 233
alin. (1) lit. a)-d) NCPP, precum şi pe cazul reglementat de art. 233 alin. (2) din noua
reglementare.
d) să existe unul dintre următoarele cazuri [prevăzute de art. 223 alin. (1) lit. a)-
d) NCPP]:
(i) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de
la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte [art. 223 alin. (1)
lit. a)];
În vederea reţinerii acestui caz, se impune ca din probele existente la dosarul
cauzei să rezulte că inculpatul s-a sustras în mod efectiv procedurilor, în condiţiile în
care avea cunoştinţă de existenţa unui proces penal în care era cercetată o faptă
săvârşită de către acesta.
Tot astfel, va putea fi reţinut acest caz şi în ipoteza în care există un risc semnificativ
cu privire la sustragerea inculpatului de la proceduri 12 (a făcut pregătiri să fugă sau să se
sustragă în orice mod de la urmărirea penală ori de la judecată. Judecătorul sau, după caz,
instanţa de judecată, în vederea aprecierii existenţei acestui risc, are în vedere toate
circumstanţele cauzei şi îndeosebi: natura şi gravitatea infracţiunii ce este imputată
inculpatului; vârsta, starea de sănătate, personalitatea, profesia; pedeapsa ce i s-ar putea
aplica în ipoteza pronunţării unei hotărâri de condamnare; conduita pe care a avut-o
anterior în cadrul procedurii cu referire la obligaţiile pe care trebuie să le respecte.
(iv) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mişcare a acţiunii penale
împotriva sa, inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune sau pregăteşte
săvârşirea unei noi infracţiuni [art. 223 alin. (1) lit. d)].
Teza întâi a acestui caz vizează existenţa unei suspiciuni rezonabile că inculpatul a
săvârşit, cu intenţie, o nouă infracţiune ce stă la baza propunerii de luare a măsurii
arestării preventive, după ce în prealabil a fost pusă în mişcare acţiunea penală
împotriva sa pentru comiterea unei alte infracţiuni.
BIBLIOGRAFIE
[1] Dongoroz, Vintilă; Kahane, Siegfried; Antoniu, George; Bulai, Constantin;
Iliescu, Nicoleta; Stănoiu, Rodica, Explicaţiile teoretice ale Codului de procedură
penală român, partea generală, vol. V, ed. a II-a, Ed. Academică şi Ed. All Beck,
Bucureşti 2003.
[2] Neagu, I., Tratat de procedură penală, Partea generală, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2010.
[3] Olariu, M., Procedură penală, Partea generală, Ed. Pro Universitaria, Bucureşti,
2013.
[4] Olariu, M.; Marin C., Drept procesual penal. Teste grilă pentru admiterea în
magistratură şi avocatură, Ed. Pro Universitaria, Bucureşti, 2014.
[5] Udroiu, M., Procedură penală, Partea generală, Partea specială, Ed. C.H.
Beck, Bucureşti, 2013.
[6] Udroiu M., Procedură penală. Partea generală, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2014.