"Mintea îi alunecă în lumea ca un labirint a dublugânditului.

Să ştii şi să nu ştii, să fii conştient de o totală

veridicitate în timp ce spui minciuni cu grijă construite, să susţii în acelaşi timp două idei care se exclud
reciproc, ştiind că sunt opuse, şi totuşi să crezi în amândouă; să foloseşti logica împotriva logicii, să
renegi morala în timp ce o pretinzi altora, să crezi că democraţia este imposibilă şi că Partidul este
păstrătorul democraţiei; să uiţi orice este necesar să uiţi, pe urmă să readuci lucrul respectiv în memorie
exact când este nevoie de el şi să-l uiţi imediat din nou; şi, mai presus de toate, să aplici acelaşi proces
de gândire procesului însuşi. Iată care este cea mai înaltă subtilitate : să provoci în mod conştient
inconştienţa şi pe urmă să redevii conştient de actul de auto-hipnoză pe care tocmai l-ai săvârşit. Chiar şi
simplul fapt de a înţelege cuvântul dublugândit presupunea folosirea dublugânditului. Instructoarea a
luat din nou poziţia de drepţi."

Eu consider ca cel mai reprezentativ fragment care coincide confluentei intereselor mele il poate
reprezenta aceasta.Si ce vreau sa spun defapt prin asta?Manipularea este un mijloc de inscriere intr-un
spatiu securizant de neverosimila lume a perfectiunii democratice.Un simplu mod de a te integra intr-un
edificiu spiritual care poate fi actionat de o singura putere :naivitatea.Analog, aceste concreteti
formeaza un imbold frumos si pregnant in randul celor care se lasa influentati pentru a aprecia aceasta
falsitate.Tocmai dorinta de a gandi era considerata un pact diavolicesc si un complot asupra acestei
individualizate organizatii,numita Partid.Ciocnirea propiilor idei intr-un oximoron continuu provoaca o
limta intre viata si moarte.Cei care aleg sa asimileze,sa aiba grija la capcanele comoditatea nefolosirii
"țestei" si comoditatea ghidarii constientei de catre altii,creeaza briera robotilor creati de Partid si
Politia Gandirii.Se foloseste tehnica hipnzei, comutarii creierului cu un aparat automat inchis in
psihologia diabolicului inventator.Astfel, devine un gest inconstient ghidarea dupa influentator.Faptul
interesant este defapt ca aceasta hipnoza nu este facuta de o persoana anume ,cum o numeste Orwell ,
este auto-hipnoza.Sensul dual ,dualitatea unei probleme invaluieste mintea catre un paradis
retoric,construind nesansa de a putea fi folosita, de a avea un scop.Decaderea si inlocuirea doiului
interior care mentine defapt intreaga mentalitate intriga o singura dorinta ,o singura idee repetata la
nesfarsit.Dar tot ce exista in abudenta nu este bun ,scaldarea in frumos intr-o bucla eterna a perfectiunii
,impiedica existenta de intrecere a conditiei,de munca sau chiar de a fi ingrijorat .Nu exista coerenta
intr-o minciuna frumoasa ci doar pentru cei ce aleg sa creada in ea.

O alta intarire a ideii o consta constructia "din nou",care ce denota defapt?Un obisnuit ,un lucru
repetitiv ,o monotonie constanta,in care se uita dorinta de inaltare intelectuala,de aingerea unui absolut
sau de realizarea unui val ce te poate scoate din simplitatea lumii in care traiesti,instructoarea repetand
acelasi exercitiu fara sfarsit.Se pot regasi si in simbolistica labirintului ,introdus de protagonist,''
naşterii, renaşterii şi tranziţiei dintr-o lume în cea următoare''si un model universal din
conştiinţa umană, o metaforă a drumului prin viaţă sau una a podului către propriul nostru
centru şi, apoi, înapoi în lume.

''Trecutul, se gândeşte, nu a fost doar modificat, a fost de fapt distrus. Pentru că, uite, cum poţi să mai
stabileşti cronologic până şi întâmplarea cea mai evidentă, când nu există nici un document în afară de
propria ta memorie?''Dorinta de suprematie este contrastata de o bucla "illo tempore",singura dovada
vie fiind mintea,care este oprita ,lasata sa zaca nefolosita.Clanul acestei organizatii controleaza
memoria,asadar fiecare actiue din trecut devine interzisa ,oamenii nemaiputand releva trecutul,sunt
opriti intr-un singur timp :prezentul.Dar ce inseamna defapt pezentul?Niste mielusei care cred ca lupii
deghizati in pastori ii vor salva.Imposibilitatea constientizarii si asumarii concrete ale propriilor actiuni
preleva in acest caz complex golul sperantei vindecatoare.Poti fi cnstient de trecutul pe care l-ai vazut
dar cum poti sa-l transmiti mai departe?te opresti de un zid care introduce din nou interzisul acestei
aberatii acide: ''Dar nimic nu se poate dovedi. Nu există nici o probă.''

Am fost impresionat de asigurarea fata de frica de a resimti acest sentiment pe care o ia cu el

Winston ,iubirea fiind interzisa,el arde fiecare biletel dupa ce-l citeste.Dragostea este primitiva,nu se
bazeaza pe seductie,dar in momentul actului in sine se incheie un pact care le permite modelarea
neverosimilului intr-o corupta realitate construind o capcana a placerii vizuale.Prinsi in acest vis
paradiziac,datorita opozitiei gandanice ,resimtita de realitatea partidului ,determina transformarea
toposului intr-un iad al desavarsirii:"te doresc".Acest moment ii ofera lui Winston remuscari asupra
modului in care a reusit sa scape din razboi,inconjurat de rautate si distrugere:"Ar trebui sa ne intalnim
in locuri in care nu este intuneric".Se doreste inlaturarea familiilor ,stagnarea lumii ,o evolutie angreata
doar de o ideologie goala:viitorul nu conteaza,nimeni nu se gandeste la viitorul omenirii ,ci doar la
propiul bine,o lume dominata de niste tipologii individualiste,corupte si introviertite ,care nu pot realiza
actiuni interumane.Fata se joaca cu mintea lui Winston prin jocurile psihologice ,acesta fiind atras de
acest frumos neobisnuit sentiment.Reciprocitatea neinitiatilor se valorizeaza intr-un schimb de
replici:"Te doresc.Si eu te doresc".Dar mereu exista o ezitare in acest complex afectiv,mereu fata
incearca sa fie precauta.Spernta este minimalizata:"Norocul nostru nu va mai dura mult",dar intr-un
ireal continuu nimic nu poate fi masurat sau inghetat in caldura bratelor muzei sale:"Nimic din astea nu
e real".Este apropiat de interesele si amintirele care se ciocnes in umbra acestor suflete pereche.In
aceasta dezordine mizerabila,in acest conflict interior in care ceea cu care te lupti este cufundat in
neverosimil,iubirea materna ,ideea de siguranta este reprodusa in visul de iubire in care traieste.Aceasta
provoaca regasirea acelei emotii maternale pe care a pierdut-o odata cu imboldul sangeros al
razboiului.Acest proces afectiv cu gandul la mama s-a pierdut odata cu construirea unui refugiu afundat
in lacomia de a fura ciocolata,intoarcerea spre corectidune provoaca remuscarea pierderii singurei
idealitati care conta pentru el :familia.Fata devine mentorul unei iubiri fara tradare,o pastila pentru
Winston pe care-l face sa uite de musamalizarea constientei provocata de partid:"Te pot tortura...dar
nu te pot face sa si crezi ceea ce spui...nu pot intra in inima ta."Ideologia partidului este interiorizata
numai de putere si dominatie ,semnul x-ului din mana este tot o supunere la condamnare.Mantaua
"testei" nu este consacrata pe o victorie sau o nereusita ,ci pe mentinerea structurii societatii
bolnavicioase ,introducand pana si cea mai inchisa minte intr-un intuneric al minoritatii.Analogia ispitei
este aceea de a fi prins :"ea e viitorul...iar noi suntem mortii",complotul proprietarului indeparteaza
lantul de dragoste cu o forta bruta ,cu o putere care defapt reprezinta frica unei posibile razvratari si
caderea statului.Secta gandirii nu-ipermite sa nu creada aluziile ,ii impun ideea de moarte si faptul ca nu
are nicio scapare si faptul existenta lui va fi stearsa :"Daca partidul spune ca sunt 5 degate ridicate
atunci cate sunt?".Libertatea de a gandi este interzisa,Winston incearca sa se impotriveasca ,dar se
concretizaeza in neputinta intrecerii propiei aluzii despre viata:"Nu stiu",pledand drept un om care are
nevoie de ajutor si care cerseste mila suprematiei.Partidul loveste unde si se foloseste de slabiciuni ale
individului:frica de moarte,pentru a suprima pentru a-l face sa creada ca ceea ce crede este gresit si
numai ideile pe care le spune Fratele Cel Mare sunt reale.Piramida sociala ii dovedeste lui Winston ca
numai cei din varf au dreptul la viata.Aceasta manipulare il face pe Winston sa se supuna pierzand
centrul de mentinere a intuitei ,locul pe care-l putea considera sigur si se supune ideeilor Fratelor Cel
Mare:"Tu nu existi".Incercarea de a ramane inscris in realiate si a nu se pierde intr-un delir cromatic
aranjat pe gama alb-negru a marelui ecran in care mereu sta afisat Fratele,se denota din:"Tu esti
om?...Da...Atunci esti printre ultimii".Relatia cu Julia este finalizata intr-o tradare reciprocra,iar sfarsitul
compune antiteza dintre viata si moarte,teroare si fericire si supunere prin casapire si castigul razboiului
inexistent,toate ascunse sub aripa lui Goldstein ,infractorul care a indraznit sa gandeasca.