‘Tema: Tegumentul si formatiunile tegumentare Ordo: Rodentia Familia: Muridae Species: Rattus norvegicus Materiale: Mamifere impaiate, pielicele de diferite mamifere, coarne de cavicorne $i cervide, ace de arici si pore spinos, diferite tipuri de copite, tabele: ,,Structura pielii”, Schema structurii unghiilor, ghearelor, copitelor si fanoanelor”. Obiective: 1. Studierea caracteristicii generale a clasei; 2. Examinarea aspectului exterior al sobolanului si a altor mamifere impiiate; 3. Studierea caracteristicilor tegumentului_ si_—_‘formatiunilor tegumentare; 4, Desenarea structurii pieii, glandelor sudoripare si mamare (fig. 1 si fig. 4 A,B). Caracteristica general a clasei Mamiferele reprezinta cea mai superior organizata clasa de animale vertebrate, care intruneste un sir de caractere progresive: ¢ Sistem nervos superior organizat, in deosebi telencefalul, care reprezinta centrul activitatii nervoase superioare; Viviparitatea si hranirea puilor cu lapte — produsul glandelor mamare, fiind o trisaturd caracteristicé doar mamiferelor; Intensitatea sporita a metabolismului si capacitatea inalté de termoreglare, fapt ce asigurai homeotermia.in afard de aceste particularitaji generale, mamiferelor le sunt car unele trasdturi specifice, aga cum ar fi: prezenta blanii sau invelisului de par (redus secundar la unele mamifere), abundenta si specializarea inalt&é a glandelor tegumentare, sistemul dentar diferentiat, prezenta a trei osigoare auditive jn cavitatea urechii medii si aparitia pavilionului urechii externe, prezenta unui singur are aortic, a uterului $i placentei veritabile. Totalitatea acestor caractere determina aparitia formelor foarte complicate de comportament $i, totodata, sporirea viabilitatii mamiferelor. Acestea favorizeazd manifestarea unei capacititi tnalte de adaptabilitate la cele mai diverse conditii ale mediului. Tegumentul Mamiferele prezint& piclea cea mai diferentiata in sirul animalelor vertebrate. Ea este alcdtuiti din epiderma (epidermis), derma (corium) sub care se afla hipoderma (tela subcutanensa). Hipoderma (fig.1.4) este 5 2, constituita din {esut conjunctiv e SET 4 ,celular” subcutanat, care stabileste SRS? 3 legaturi cu organele profunde (muschi, aponevroze sau oase). Fascia _superficiala este 0 adevarata aponevroza care limiteaza in profunzime pielea, iar paniculul adipos_este reprezentat de celule adipoase, provenite din cele Fig. 1. Structura tegumentului la mamifere (7). conjunctive.Derma (fig.1.3) reprezinta tesutul conjuctiv propriu-zis in care se gasesc vase sangvine si limfatice, nervi si corpusculi senzitivi. Fibrele colagene ale fesutului conjunctiv dermic sunt asezate dezordonat, fapt ce determina ca partea superioari a acestuia s4 prezinte ridicdturi numite papile (stratum papilare). Derma mamiferelor, de altfel ca si la alte clase de vertebrate, formeaza diversi derivati ososi, cum ar fi coarnele de cerb sau carapacea osoasa a tatuuilor. Epiderma e constituiti dintr-un strat superficial cornos si unul profund, numit si corpul lui Malpighi (stratum germinativum) (fig.1.1). Celulele acestui strat se divid incontinuu, iar pe masura deplasarii lor spre straturile superficiale, nucleele incep s se atrofieze si in citoplasma apar granulatii de keratohialina. In cele din urma keratohialina se transforma in keratind ce inlocuieste intreg continutul viu al ~ protoplasmului, formand astfel stratul cornos (fig.1.2), care periodic este supus descuamirii. fn calitate de productii ale pieii deosebim doud categorii: fanerele si glandele. Fanerele Fanerele de obicei sunt de natura comoas& si sunt reprezentate prin par, productii unghiale (gheare, unghii, copite), ace, coarne si fanoane. Parul sau firul de par este constituit din doua parfi: tulpina_(scapus pili) (fig.1.5) si ridacina (radix pili) (fig.1.6), care este incadrata in piele. Radacina se termina cu o umflatura, numita bulbul pilos (bulbus pili), in care p&trunde fesut conjunctiv cu vase si nervi care, luate impreund constituie papila piloasd (papila pil). in jurul radacinii epiderma si derma formeaza un invelis numit foliculul pilos (foliculul pili). Foliculul este format din doud teci epiteliale (interna gi externa). Firul de par propriu-zis, in sectiune transversal, e format din maduva (substantia medullaris), scoart& (cortex) si epidermicul’ (cuticula pili). Celulele medulare contin eleidina, grasime si pigmenti, si au spatii intercelulare — bule deaer, Celulele corticale sunt keratinizate si contin pigmenti. Lipsa congenitala a pigmentului cortical provoacé albinismul, iar albirea parului se datoreste fagocitarii celulelor medulare si inmultirii bulelor de aer in maduva parului. Epidermicula e constituita din celule plate menite s& apere parul de actiuni mecanice si chimice. Raportul dintre grosimea acestor straturi difera foarte mult in seria vertebratelor. De obicei, parul in profunzimea pieii nu este situat strict perpendicular suprafetei, ci sub un anuniit unghi, Datorita contractarii muschilor (fig.1.9) de la baza bursei piloase (foliculului), tulpina parului ia o pozitie relativ perpendiculara suprafefei corpului, sporind grosimea blanii, deci si a capacitafii termoizolatoare a acesteia. Blana mamiferelor e constituita din cdteva tipuri de par, principalele fiind urmatoarele: firele scurte si moi, numite puf sau subpar; firele groase si lungi, numite axe; perii lungi si subtiri, numiti vibrise sau mustati. La formele subterane (cartita, orbete) blana este alcdtuité aproape in exclusivitate din puf. La alte mamifere (cerbi, mistrefi) dimpotriva, subparul lipseste, sau este puternic redus, blana constind in special din axe. La arici, porci spinogi, axele sunt transformate in ace, care servesc ca mijloc de aparare. Aceeasi functie 0 are gi scutul de placi ale polidotelor format din stratul epidermal cornos. : Blana mamiferelor se schimba periodic, corespunzand conditiilor climatice si fondului cromatic al mediului. Blana sobolanului-sur este brund-surie, cu partea abdominala ceva mai deschisa; iar la forma de sobolani obtinuta special pentru folosirea in calitate de animal de laborator este alba. Unele specii naparlese de doua ori pe an - primavara si toamna (veverifa, vulpea polara, cArtita); altele insd o singurd data (tistarul). - Productiile unghiale sunt niste produse cheratinizate ale epidermei, de marime, forma si pozitie diferita. Desi sunt de natura epidermicd, productiileunghiale nu sufera fenomenul descuamiarii, astfel c& organul pe care-I reprezinta creste incontinuu. Acesté formatiuni pot fi reduse la trei tipuri: unghii, gheare si copite (fig.2). Toate aceste producti cornoase la mamifere acopera falangele terminale ale degetelor 5 prezinta acelasi plan de structura: en) 1, lama _unghiald - partea dorsala, numitd limb sau BE 2 aS, zid, format dintr-o substanta cornoas4 compacta SEN (fig.2.3); 2. talpa- partea ventrala moale (fig.2.1); 3. placa_plantaré - amplasata intre primele doua elemente (fig.2.2). Ghearele_sunt productiile unghiale cele mai primitive. Ele au o pozitie terminala pe partea dorsala a ultimii falange al degetului, avand o forma conic& ascutité si curbata. Forma lor se datoreaza faptului c& zidul este comprimat lateral si prezinta pe Fig, 2. Structura linia medio-dorsald o ingrogare puternica, iar talpa productiilor unghiale (8). | este slab dezvoltata (fig.2,B). Unghia este o lama cornoasa, aproape plata, ce acopera extremitatea superioara a degetelor Ja primatele superioare. Ea nu este altceva decat o varietate adaptiva a ghearei, cu zidul turtit, cu talpa bine dezvoltata si cu placa plantara redusa (fig.2,A). Copita, spre deosebire de unghie, are talpa si placa plantar foarte bine dezvoltate, deoarece sunt caracteristice pentru animalele masive, care se deplaseaz& rapid. La speciile de padure (cerbi, elan), care adesea se deplaseaza prin locuri mlastinoase, copitele sunt desfacute si late. La mamiferele de stepa (antilope) si in deosebi la speciile de munte (tapi, berbeci) copitele sunt mici i inguste (fig.2,C).Fanoanele sunt formatiuni cornoase ce fnlocuiesc dintii in faza adulté la cetaceele musticete. Ele prezinta nigte lame cornoase, care pot numara cAteva sule de prisme triunghiulare, foarte lungi (pana la 130 cm). Extremitatea superioara a fanoanelor este fixata de maxilar, iar partea distal a acestea formeaz o sitd cu ajutorul cdreia balenele filtreaz planctonul. Coarnele sunt reprezentate prin trei tipuri: - coamne epidermice pline; - coarne epidermice gaunoase, - coarne dermice pline. Coarnele epidermice pline se fntalnese la rinoceri, in numar de unu sau doud, asezate unul dupa altul (fig.3,B). Ele sunt formate dintr-o masa de celule cornoase dispuse in cordoane, ce pot fi comparate cu firele de par puternic comprimate si unite solid intre ele. Coarnele rinocerilor sunt amplasate pe excrescentele putin proeminente ale oaselor si sunt fez Fig, 3. Tipuri de coarne (9). | permanente, adicd nicicand nu cad. Coarnele _epidermice. gaunoase ale cavicornelor (Antilopidae, Carpidae, Ovidae, Bovidae) se compun dintr-un toc cornos epidermic, care impreuna cu pielea ce l-a format, inconjoara 0 excrescent osoasd a osului frontal (fig.3.A)- Ca siin cazul coarnelor de rinocer, cavicornele pastreaza coarnele permanent. Coarnele dermice pline a cervidelor (Cervidae) sunt formate de al doilea strat care constituie un fesut os prezinté la baza lor o umflatur’ inelara (fig.3.C). Coarnele cad anual, ‘os. Spre deosebire de tipurile precedente ele sunt al pi ramificate $i primavara, print-un proces de resorbtie osoasd initiat la baza lor Crestereacornului dureaza 10-13 siptim4ni, ramanand acoperit cu o piele subtire, care mai apoi cade. Coarnele la girafe au aceeasi structura, numai ca pielea ce acopera excrescenta dermica nu cade, ba chiar si mai formeaza un snop de par pe varful acestora (fig.3.D). Glandele Tegumentul mamiferelor, ca si al amfibienilor, prezinta formatiuni glandulare abundente. Pielea lor confine patru feluri de glande: sudoripare, sebacee, odorante si mamare. Glandele__sudoripare au o structuré tubular’, iar partea lor profunda formeazi un ghem - (fig.4A.2). Ele se deschid nemijlocit la suprafata pieii sau in bursa parului. Produsul secretat de aceste glande reprezinta sudoarea, constituita in special din apa, in care Fig, 4. Structura glandelor sebacee (A) si | Sunt dizolvate ureea gi diferite mamare (B), (1). sdruri. Pe langa functia de excretie ele mai indeplinesc si functia de termoreglare, datorita evaporarii sudorii de pe suprafata corpului. Glandele sudoripare sunt slab dezvoltate la canide, felide, rozatoare gi lipsesc la balene si pangolini. Numarul mediu de glande sudoripare la unitate de suprafata a pieii depinde de conditiile climaterice si specificul habitatului. Astfel, la zebu crescute in regiunile tropicale umede numarul de glande atinge circa 1700 cm’, iar la vitele cornute mari crescute in Anglia doar 1060. Glandele sebacee au o structura alveolara si se aseamand cu niste ciorchine (fig.1.7). Ele se deschid, de regula, in palnia bursei piloase. Secretul gras alglandelor sebacee se amplaseazi pe par si epiderm, protejandu-I de uscare si asigurandu-i impermeabilitatea. Sunt bine dezvoltate la mamiferele semiacvatice $i prezinta un grad sporit de variabilitate in cadrul formelor terestre. Glandele_odorante reprezinta 0 modificare a glandelor sudoripare sau a celor sebacee, iar uneori si 0 combinare a ambelor grupe de glande. Deoarece mamiferele au aparut in perioada dominatiei reptilelor, ele erau nevoite sa ducd un mod de viali crepuscular sau chiar nocturn, astfel incat simtul olfactiv era si ramane pentru ele determinant. ‘Anume acest fapt a si determinat 0 dezvoltare deosebit’ a glandelor odorante. Din acestea fac parte: glandele_anale, ce se intalnesc la mustelide, fiind foarte dezvoltate la sconsi; glandele de mose, ce s¢ {ntalnesc la cerbul-pitic-moscat, la desman, castor, ondatra; glandele lacrimale - dezvoltate la cerbi; glandele copitale - prezente la tapi. Anume datorita semnalizarii chimice cerbii, focile, samurii, vulpile, jderii, soarecii si alte mamifere isi gasese puii, marcheaza teritoriul si chiar transmit anumite mesaje cu semnificatie biologica. Importanta acestui tip de semnalizare este determinata de distanta relativ lungd de actiune si de durata pastrarii semnalului chimic. Pentru acest scop sunt folosite si secretele sexuale, urina i excrementele. Glandele mamare ca geneza sunt legate de glandele sudoripare, deoarece siele au un strat extern de celule mioepiteliale (fig.4.B). Desi au forma de ciorchine, ca si glandele sebacee, totusi cele mai primitive mamifere — monotremele au glande mamare de tip tubular. Secretul glandelor contine peste 0 suta de componenti, dar in special: apa, proteine, glucide, grasimi, substanfe minerale, vitamine, fermenti, hormoni, corpi imuni $. a. Laptele se aduna din diferiti lobi galactofori (fig.4.4) in canalul galactofor (fig.4.3). Aceste canale se deschid in sinusurile galactofoare (fig. 4.2) ale mamelonului (fig.4.1). La echidne si ornitorinc lipsese chiar si- mameloanele, fiind prezente niste campuri lactice speciale.La mamiferele marsupiale mameloanele sunt inzestrate cu sfinctere musculare si sunt amplasate in bursa pieloasi. La cele placentare glandele mamare au ‘0 pozitie diferita. Astfel, la maimutele gi la lilieci, puii carora atémna de corpul maméi, se intélneste doar o pereche de glande situate pe torace. La copitatele care alearga repede, glandele mamare sunt situate numai in regiunea inghinala, iar la insectivore $i la rapitoare mameloanele se intind in doua randuri de-a lungul partii ventrale a corpului. Numarul mameloanelor se afla in dependen{a directa de fertilitatea speciei. Astfel, numarul minimal de mameloane (2) este caracteristic pentru primate, oi, capre, elefanti si alte mamifere, pe cand numarul maximal (10- 24) este caracteristic rozdtoarelor mici, mamiferelor insectivore $i unor marsupiale. w x Evaluare: - Enumaraji asemanarile morfologice dintre mamifere si reptile. . Care sunt trasaturile morfologice progresive ale mamiferelor? . Enumarafi trasaturile specifice caracteristice mamiferelor. Care este specificul tegumentului si formatiunilor tegumentare la mamifere? . Caracierizati structura parului. . Caracterizati structura productiilor unghiale, fanoanelor si coarnelor. . Caracterizafi structura si functiile glandelor tegumentare.