“SLUDGE” BILIARE – PRECURSORII CALCULILOR COLECISTULUI

Mihai Eftodi, dr. în medicină, E. Puşchin, medic, L. Postu, medic,

Centrul Republican Diagnosticare Medicală

În ultimii zece ani se înregistrează o creştere considerabilă a patologiei colecistului. În Republica

Moldova această patologie se întâlneşte la 10-13% din populaţie. Mai des, în zona centrală şi în cea
nordică, mai rar la sudul republicii. După datele Centrului Republican de Diagnosticare Medicală
ale secţiei de ultrasonografie abdominală, din 400 de pacienţi examinaţi cu patologia sistemului
gastrointestinal “sludgele” biliare au fost depistate la 193 de pacienţi, adică la aproximativ 48 %.
La creşterea nivelului colesterolului bila capătă proprietatea litogenă, se sedimentează, creând
un fundament pentru formarea “sludgelor” biliare şi a concrementelor.
Examenele in vitro efectuate de numeroşi cercetători au stabilit componenţa “noroiului ”
din particule cu diametrul de 5-10 μ alcătuite din granule de bilirirubinăt de calciu cu cristale de
colesterol. S-a stabilit că bilele de noroi sunt precursorii calculelor colecistului. Toate cauzele care
duc la formarea “sludgelor” biliare încă nu sunt cunoscute, dar factorii predispozanţi sunt la fel ca în
litiaza biliară. De aceea „sludgele” biliare se pot considera ca un stadiu incipient (posibil reversibile)
al formării colecistitei calculoase.
Formele clinico-ecografice şi clasificarea „sludgelor” biliare
După ultima clasificare a litiazei biliare (la al III-lea congres a gastroenterologilor din Federaţia
Rusă, anul 2002), “sludgele” biliare se includ în stadiul I al litiazei biliare.
Formele „sludgelor” biliare
1. Bila ecogenă – conţinutul biliar fără umbră posterioară şi cu dependenţă de gravitaţie.
Constituie o frecvenţă de 22%. Această formă decurge asimptomatic, uşor reversibilă.
2. Cea mai des întâlnită formă de bilă ecogenă (aspectul de hipatizaţie a colecistului) se
datorează puroiului sau sângelui din conţinutul biliar, care ocupă 2/3 din conţinutul biliar prin infecţie
sau traumatism ori apare în combinaţie cu calculi biliari. Frecvenţa acestei patologii alcătuieşte 64%.
Diagnosticul poate fi chiar specific când se fac şi corelaţii clinico-paraclinice şi se urmăreşte istoricul
bolii. Bila ecogenă apare însă şi în cazul stazei biliare în absenţa calculozei. Se poate datora postului
prelungit sau obstrucţiei biliare patologice, după chirurgia pe tractul gastrointestinal şi după alimentaţie
parienterală prelungită. Dacă obstrucţia se îndepărtează, dispar şi caracteristicile conţinutului biliar,
dar nu în toate cazurile. Această formă a „sludgelor” biliare progresează până la formarea calculelor
in 20% din cazuri.
3. Forma „sludge” biliare, frecvenţa căreia constituie 14%, care include şi semne ultrasonogra-
fice, – este microcolilitiaza. Adica sunt prezenţte particuleloe ecogene care produc multiple ecouri în
conţinutul biliar, de 1-2 mm, ce pot ocupa tot conţinutul vezicular. Pe fondul microcolilitiazei poate
rapid progresa pancreatita cronică.
4. A patra variantă de „sludge” biliare sunt polipii colisterolotici, de obicei, fiind aderaţi de
peretele colecistului. Ultrasonografic sunt intens ecogeni şi fără con de umbră posterioară, imobili,
fără semnificaţie clinică, deşi s-au descris în sindromul PEUTZ-JEGHERS şi în carcinoame. Clinic
apar dureri de tip biliar, dereglarea sistemului colesterolic. Colecistectomia în această patologie nu
întotdeauna s-a adeverit. Polipii colesterolotici, în lipsa tratamentului, duc la formarea rapidă (6-24
de luni) a calculelor biliare.
5. Următoarea variantă a „sludgelor” biliare este bila vâscoasă, care aminteşte de o formaţiune
solidă a colecistului. Tabloul clinic variază, predomină sindromul dolor, cu dereglări dispeptice,
constipaţii, clinică disbacterioze. Această formă este rezistentă la tratamentul conservativ şi în 80%
din cazuri se asociază cu vezicula biliară afuncţională.
Pornind de la aceste descrieri, ultrasonografic se pot deduce următoarele forme:
1. Bila ecogenă – faza incipientă a „sludgelor” biliare.
2. Bila ecogenă – aspect de hipatizaţie a colecistului.
3. Microcolilitiaza.
234
 4. Polipii colesterolotici.
5. Bila vâscoasă (in caz de colecist afuncţional)
Tratamentul
Toţi pacienţii cu „sludge” biliare necesită tratament şi se află sub controlul medicului gastrolog.
Tratamentul constă in:
a) îmbunătăţirea proprietăţilor reologice ale bilei;
b) normalizarea motoricii vezicii biliare şi intestinale;
c) restabilirea microflorei normale a intestinului;
d) normalizarea digestiei şi absorbţiei.

Bibliografie selectivă
1. Билиарный сладж: Нерешенные вопросы, С.Н. Мехтиев, В.Б. Гребеневич., Военно-медицинская
академия им. С.М. Кирова, Санкт-Петербург.
2. Иличенко А.А., Желчно-каменная болезнь, 2004.
3.
Rezumat
În Republica Moldova această patologie se întâlneşte la 10-13% din populaţie. Mai des, în zona centrală
şi în cea nordică, mai puţin la sudul republicii. După datele Centrului Republican de Diagnosticare Medicală,
ale secţiei de ultrasonografie abdominal, din 400 de pacienţi examinaţi cu patologia sistemului gastrointestinal
“sludgele” biliare au fost depistate la 193 de pacienţi, adică la aproximativ 48 %.

Summary
In the Republic of Moldova this pathology is met in 10-13% from population. More often the central
and northern part, less in the south. During this examination of the incipient form of calculous cholecistitis as
a cause can be the billiary sludge. After the data of the Republican Center of Mediacal Diagnosis, abdominal
ultrasonographic department, from 400 examined patients with the pathology of the gastrointestinal system,
billiary sludges were identified in 193 patients, approximatively in 48%.

APENDICITA ACUTĂ. ECOGRAFIA CA PRIMĂ METODĂ DE

DIAGNOSTIC PENTRU DIAGNOSTICUL AFECŢIUNII ŞI DETECTAREA
COMPLICAŢIILOR

Viorela Enăchescu, Clinica Medicală III, Spitalul Clinic Municipal, UMF Craiova

Abdomenul acut, context clinico-etiologic greu de definit în primele momente, necesită un

diagnostic ollector, până la stabilirea unui diagnostic ollec, fiind necesară o decizie rapidă, formulată
după o evaluare clinică, de laborator şi imagistică.
Metodă simplă, rapidă, neinvazivă, repetabilă – dinamică, uşor practicată in ollector, accesibilă,
ecografia rămâne adesea singura alternativă în situaţii patologice de urgenţă, care contraindică alte
metode imagistice (marile colici abdominale, sindromul icteric, colecistite acute, pielonefrite acute,
anurie).
Diagnosticul ecografic este valoros atât ca diagnostic pozitiv de confirmare rapidă a unei
observaţii clinice preformulate, cât şi ca diagnostic ollecto, de excludere şi orientare spre alt tip de
patologie.
Raţionamentul medical, privind diagnosticul de urgenţă şi diferenţial clinico-ecografic, în
prezenţa unui bolnav cu sindrom dureros acut al fosei iliace drepte, urmează în general mai multe
etape de confirmare sau excludere a unor situaţii patologice cu gravitate în descrştere de la gravitatea
maximă. Privit în ansamblu, acest raţionament vizează în general următoarele direcţii:
• Trebuie să se orienteze rapid privitor la tipul suferinţei: acută, cronică acutizată, complicată.
• Este necesară o localizare rapidă clinico-topografică a suferinţei.

235