obliga a fideiusorului.

Caracterele fideiusiunii

o este un contract solemn, forma scrisă fiind indicată pentru a se putea face proba
contractului.
o este o garanţie expresă, în sensul că obligaţia asumată de către fidejusor faţă de
creditor trebuie să fie certă;

o este un contract esenţialmente unilateral, dînd naştere la obligaţii numai în sarcina

fidejusorului. Raporturile care se pot naşte între fidejusor şi debitorul a cărui obligaţie
este garantată nu rezultă din contractul de fidejusiune;
o este un contract cu titlu gratuit deoarece fidejusorul nu urmăreşte să obţină un
echivalent al obligaţiei sale de la creditorul cu care contractează;
o este un contract cu titlu oneros, fidejusorul urmărind o contraprestaţie;
o este un contract accesoriu însoţind şi garantînd obligaţia principală a debitorului faţă
de creditor.

In general, fideiusiunea naste obligatii doar in sarcina fideiusorului, dar exista posibilitatea
ca in conventia partilor sa fie prevazute obligatii si in sarcina creditorului, caz in care
contractul devine sinalagmatic.

Fideiusiunea care are o intindere mai mare decat obligatia pentru care a fost constituita va
fi redusa doar in limitele acestei obligatii.

Efectele fideiusiunii

Chiar daca este un contract cu doar doua parti – creditorul si fideiusorul, contractul de
fideiusiune nu produce efecte doar intre aceste parti, ci si intre fideiusor si debitor, precum si
intre cofideiusori.

I. Efectele fidejusiunii între fidejusor şi creditor

În cazul în care debitorul principal refuză să-şi execute obligaţia faţă de creditor,
acesta are dreptul să treacă la urmărirea fidejusorului, chiar înainte de a-l urmări pe debitorul
principal. Fidejusorul poate să opună creditorului:
 1. toate excepţiile inerente obligaţiei principale pe care le-ar fi putut invoca debitorul
(nulitatea actului, prescripţia acţiunii, etc.);
2. excepţiile personale;
3. excepţiile specifice:
 beneficiul de discuţie. Beneficiul de discuţie constă în facultatea fidejusorului
de a cere creditorului care a început urmărirea împotriva sa, să urmărească mai
întîi pe debitorul principal şi numai după aceea, dacă nu-şi va realiza creanţa,
să-l urmărească şi pe el.

 beneficiul de diviziune. Este un alt beneficiu al fidejusorului, adică datoria pe

care o are debitorul să fie împărţită la toţi fidejusorii care au participat la
executarea obligaţiunilor debitorului.

Dacă nu există beneficiul de diviziune, şi dacă există mai mulţi co-fidejusori, atunci,
fiecare fidejusor se obligă pentru întreaga datorie a debitorului faţă de creditor. În cazul în
care părţile au convenit asupra diviziunii, fidejusorii pot cere ca creditorul să-i divizeze
acţiunea şi să o reducă la partea pe care o datorează fiecare din ei. Dacă un fidejusor plăteşte