1.

Corelații Pearson

Pentru a testa ipoteza conform căreia există o asociere între orele petrecute vizionând netflix
și introversiune, a fost utilizată corelația Pearson. Rezultatele sugerează o corelație
semnificativă și pozitivă din punct de vedere statistic r(229) = .25, p / .001. Între cele două
variabile există o varianță comună de 6%, aspect ce indică un efect mediu (r2 = .06)

Interpretare – Cu cât nivelul de introversiune este mai crescut, cu atât individul petrece mai
mult timp pe Netflix.

2. Corelații Spearman

Pentru a testa ipoteza conform căreia există o asociere negativă între orele petrecute
vizionând Netflix și nivelul de educație, a fost utilizată corelația Spearman. Rezultatele
sugerează o corelație negativă și semnificativă din punct de vedere statistic r(229) = -.11, p
= .04.

Interpretare – Cu cât nivelul de educație al individului este mai scăzut, cu atât mai mult
acesta petrece mai mult timp pe Netflix.

3. S-a stabilit cu ajutorul corelației bivariate Pearson că există o corelație pozitivă și

semnificativă din punct de vedere statistic între workaholism și climatull organizațional
rp(159) = .44, p / .001. Între cele două variabile există o varianță comună de 19%, aspect ce
indică un efect crescut (r2 = .19).

Pentru a testa asocierea ținând sub control variabila workload, a fost utilizată corelația
parțială. Rezultatele sugerează în continuare o relație pozitivă și semnificativă din punct de
vedere statistic rp(158) = .17, p = .03, însă puterea relației dintre cele două variabile scade
atunci când variabila workload este ținută sub control, r2 = .03

Angajații prezintă un nivel mai crescut de workaholism în climate organizaționale care

încurajează și și recompensează acest tip de comportament, chiar și dincolo de efectele
supraîncărcării cu muncă.

Regresii
1. Regresie cu un singur predictor

S-a utilizat regresia liniară cu un singur predictor pentru a verifica dacă mărimea păianjenului
prezic în mod semnificativ anxietatea resimțită în timpul expunerii la paianjen.

Pe baza modelului de regresie putem estima cu încredere anxietatea resimțită în timpul

expunerii F(1, 100) = 35.75, P / .001

Mărimea păianjenului explică o varianță de 26% din anxietatea resimțită, R2 = .26

Mărimea păianjenului este un predictor pozitiv și semnificativ din punct de verede statistic al
anxietății (β = .51, p / .001
2. Regresie multiliniară simultană

S-a utilizat regresia linniară multiplă cu introducere simultană a predictorilor pentru a verifica
dacă climatul workaholic și supraîncărcarea cu muncă prezic în mod semnificativ variabilitate
în dependența de muncă.

Pe baza modelului de regresie putem estima cu încredere gradul de workaholism F(2, 158) =
82, 66, p / .001, cei doi predictori explică 51% din varianța workaholismului. (R2 = .51).

Climatul workaholic prezice pozitiv și semnificativ (β = .14, p = .03) workaholismul, explicând

1,4% din variabilitatea acestuia (R2 = .014), atunci când încărcarea în muncă este ținută sub
control.

Supraîncărcarea în muncă prezice pozitiv și semnificativ (β = .64, p = .001), workaholismul,

explicând 31% din variabilitatea acestuia (R2 = .31), ținând sub control variabilitatea
climatului workaholic sub control.

Interpretare – Angajații care lucrează întrun climat workaholic și se simt supraîncărcați în

muncă tind să prezinte un comportament workaholic mai crescut. Cel mai puternic predictpr
este supraîncărcarea în muncă, comparatic cu climatul workaholic.

3. Regresie multiliniară ierarhică

S-a utilizat regresia liniară multiplă cu introducere ierarhica a predictorilor în 2 pași pentru a
verifica dacă climatul workaholic și supraîncărcarea în muncă prezic în mod semnificativ
variabilitate în dependența în muncă, dincolo de îngrijorările asociate cu schimbările
survenite în muncă datorită pandemiei.

Pe baza modelului de regresie putem estima cu încredere gradul de workaholism F(3, 157) =
58, 24, p = .001, oferind predicții semnificativ mai bune decât cele pe care le-am putea face
pe baza mediei.

Adăugarea celor 2 predictori ăn pasul 2 explică o varianță adițională de aproximativ 35%

(ΔR2 = .35, p = .001), dincolo de variabilitatea explicată
de îngrijorările financiare, care singură poate explica
18% (R2 = .18) din varianța workaholismului. Cei trei
predictori într-un singur model explică o varianță de 53%
din workaholism (R2 = .52).

Îngrijorările financiare prezic pozitiv și semnificativ (β

= .14, p = .025) workaholismul, explicând 1,5% din
variabilitatea acestuia (R2 = .015), atunci când ceilalți
doi predictori sunt ținuți sub control.

Climatul workaholic prezice pozitiv și semnificativ (β

= .15, p = .022), workaholismul, explicând 1,5% din
variabilitatea acestuia (R2 = .015), atunci când ceilalți
doi predictori sunt ținuți sub control.

Supraîncărcarea în muncă prezice pozitiv și semnificativ

(β = .57, p = .001), workaholismul, explicând 20,9% din
variabilitatea acestuia (R2 = .20), atunci când ceilalți
doi predictori sunt ținuți sub control.

Interpretare – Angajații care lucrează într-un climat

workaholic și se simt supraîncărcați cu muncă tind să
raporteze workaholism mai inalt