,,SCUMPII PROFESORI "
de Victoria Lungu
[Link] întorc și azi ,în toamna in care
M-am dus cu flori la învățătoare
Când am pășit îndrăgostită Versuri din memorie :
De lumea cărții infinită Pe fruntiile ușor plecate
Trecut-au anii într-o clipă , Stau lauri grei și nestemate
Ce nu se văd ,dar sunt cu miile
Am desfăcut a mea aripă, Și ne-au vegheau copilăriile
Și zborul lin m-a dus departe
Ajunsam azi pe culmi de glorii ,
La căpătâi având o carte .
De jos ne-admira profesorii
Dar locul lor e sus în astre
Refren :2x
Sunt geniile vieței noastre
Giuvaierii, cei mai buni
Fac din oameni ,mici minuni
Și sclipim în umbra lor
Refren :2x
/:Scumpii noștri profesori :/
Giuvaierii, cei mai buni
Fac din oameni ,mici minuni
[Link] visul meu visau cu mine
Și sclipim în umbra lor
Și ma-nvațau să cred în bine
/:Scumpii noștri profesori :/
Să dorm pe carte - n loc de pernă
Să-mi fie dragostea eternă ,
Și pașii mei au prins putere
Din vorba lor cu mângâiere
Și sfatul Doamnei Profesoară :
Desfa-ți aripile și zboară .