MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII

MOLDOVA
ACADEMIA „ȘTEFAN CEL MARE”
FACULTATEA DREPT

CATEDRA „Instruire militară și intervenție profesională”

Disciplina: Aplicații tactico-speciale

Tema: Orientarea în teren după steaua polară

A elaborat: A verificat:

Studentul anului 3 Asistent universitar

Grupa academică DFB 191 Master în drept

Agent superior Inspector superior

Costiuc Daniel Buzdugan Vasile

 Cuprins
Introducere

Cum să identifici steaua polară

Orientarea cu ajutorul stelei polare

Concluzie

Bibliografie
 Introducere
Stelele apar pe cer în funcție de schimbarea anotimpurilor. În emisfera nordică,
există o stea care rămâne constant pe cer: Steaua Nordului sau Polaris (acesta fiind
numele ei oficial). Această denumire este dată de poziția acesteia, fix deasupra
Polului Nord, în conformitate cu axa de rotație a Pământului.
Prin poziţia ei Steaua Polară fixează direcţia nordului şi ne oferă posibilitatea de a
ne putea orienta. Prelungind direcţia nord în sens contrar Stelei Polare avem
direcţia sud. Direcţia nord-sud este direcţia meridianului geografic al locului.
Privind spre nord avem la dreapta răsăritul (sau estul) şi la stânga apusul (sau
vestul) Cele patru puncte ale orizontului- punctele nord, sud, est, vest – se
numesc puncte cardinale.

Cunoaşterea poziţiei Stelei Polare determină orientarea noastră pe timpul nopţii. În

acest scop, prelungim linia care leagă ultimele două roţi ale Carului Mare cu o
distanţă de cinci ori mai mare decât distanţa dintre ele.
 CumCum să identifici steaua polară

Pe măsură ce Pământul se rotește, poziția stelei Polaris rămâne aproape fixă, în

timp ce restul stelelor par să se rotească în jurul ei. Polaris este alcătuită din trei
stele, fiind blocate într-o orbită reciprocă, apărând ca o singură stea în constelația
Ursa Mică. Cea mai mare dintre acestea este o stea gigantică, galbenă, cu o masă
de cinci ori mai mare decât a Soarelui nostru și cu o luminozitate de 1.000 de ori
mai puternică. Este poziționată la aproximativ 400 de ani lumină de planeta
Pământ, aflându-se pe locul 50, pentru cea mai strălucitoare stea.
Steaua Nordului poate fi văzută din orice punct al Emisferei Nordice. Cea mai
ușoară cale de a o găsi este prin intermediul constelației Ursa Mare. Aceasta se află
în cadrul celebrului model în formă de ,,tigaie de stele”, asterismul, cunoscut sub
numele de Plugul din Marea Britanie și Big Dipper din Statele Unite ale Americii.
Acest asterism poate fi localizat căutând cele patru stele strălucitoare care
marchează „bolul” tigăii și cele trei stele care marchează „mânerul”.

Următorul pas constă în imaginarea unei linii drepte care trece prin cele două stele
de pe „tigaie”, acestea fiind și cele mai îndepărtate de mâner. Dacă continuăm pe
această linie, vom observa o stea strălucitoare, și anume, Steaua Nordului.

Axa Pământului este înclinată deplasându-se ca un giroscop într-un proces lent,

numit precesie. Asta înseamnă că peste câteva mii de ani, Polaris nu va mai fi
Steaua Nordului. Această onoare va merge, în schimb, la Gamma Cephei, un
sistem binar de stele din constelația Cepheus.
 Orientarea cu ajutorul stelei polare
Unghiul dintre raza vizuală îndreptată spre Steaua Polară şi planul orizontului
reprezintă înălţimea deasupra orizontului pentru această stea. Referitor la ea,
facem următoarele constatări: când ne deplasăm de-a lungul meridianului în
direcţia nord, din cauză că Pământul este sferic observăm că Steaua Polară are o
înălţime din ce în ce mai mare. La Polul Nord, Steaua Polară se vede chiar
deasupra capului (la zenit). Dacă însă ne deplasăm spre ţinuturile ecuatoriale,
Steaua Polară se vede din ce în ce mai jos, având o înălţime deasupra orizontului
tot mai mică. La Ecuator această coordonată devine zero.
După cum se ştie, valoarea în grade de la ecuator până la o localitate dată
(măsurată de-a lungul meridianului acelei localităţi)se numeşte latitudinea
localităţii.
          Înălţimea deasupra orizontului corespunzătoare Polarei coincide cu
latitudinea localităţii în care ne găsim.  De exemplu, dacă înălţimea Polarei este de
470, latitudinea localităţii respective este tot 470 .
Steaua Polară este situată în constelația Ursa Minor. Aceasta este o constelație care
poate fi văzută clar pe cerul nostru pe tot parcursul anului. O putem vedea doar
acelor oameni care trăiesc în emisfera nordică. Ursa Minor este alcătuită din 7
stele care includ Polaris. Poate fi ușor identificat ca un gigant galben caracterizat
prin faptul că este destul de luminos și că depășește Soarele ca dimensiune. Deși
acest lucru poate să nu pară adevărat, este o stea mai mare decât Soarele. Cu toate
acestea, este mult mai departe decât ea și, prin urmare, nu o putem vedea de
aceeași dimensiune și nici nu îi putem permite să ne lumineze în acest fel.
Înainte de inventarea radarelor și a sistemelor de localizare geografică, precum și a
GPS-ului, Pole Star a fost folosit ca ghid în navigație. Acest lucru se poate
datora faptului că este orientat spre polul ceresc geografic.

Este o stea care, deși restul stelelor pare să se miște peste cer, nu o face. Este ușor
de identificat, deoarece este complet fix. Este aproape de constelația Ursa Major.
Ambele constelații sunt similare deoarece sunt formate din 7 stele și au forma unei
mașini.

Este cunoscută sub numele de constelația Ursa Minor, deoarece stelele care o
compun strălucesc mai puțin decât cele din Ursa Major. Acesta este motivul pentru
care ar trebui să știți un pic mai mult despre astronomie și despre cum să
identificați constelațiile pentru a o putea observa din cer. Dacă cerul este complet
clar și fără poluare luminoasă, este destul de ușor să-l vedeți pe cer.

Concluzie
Cunoaşterea poziţiei Stelei Polare determină orientarea noastră pe timpul nopţii. În
acest scop, prelungim linia care leagă ultimele două roţi ale Carului Mare cu o
distanţă de cinci ori mai mare decât distanţa dintre ele.

Unghiul dintre raza vizuală îndreptată spre Steaua Polară şi planul orizontului
reprezintă înălţimea deasupra orizontului pentru această stea. Referitor la ea,
facem următoarele constatări: când ne deplasăm de-a lungul meridianului în
direcţia nord, din cauză că Pământul este sferic observăm că Steaua Polară are o
înălţime din ce în ce mai mare. La Polul Nord, Steaua Polară se vede chiar
deasupra capului (la zenit). Dacă însă ne deplasăm spre ţinuturile ecuatoriale,
Steaua Polară se vede din ce în ce mai jos, având o înălţime deasupra orizontului
tot mai mică. La Ecuator această coordonată devine zero.

Bibliografie
 http://student-militar.ucoz.org/publ/obiecte_generale/
orientarea_in_teren_fara_harta/1-1-0-59
 https://www.meteorologiaenred.com/ro/estrella-polar.html
 https://geografilia.blogspot.com/2013/08/cum-sa-identifici-
steaua-polara-si.html
 https://www.astronomica.ro/orientarea-dupa-soare-dupa-
steaua-polara-si-cu-ajutorul-stelelor-mai-stralucitoare/