BOLI CU TRANSMITERE SEXUALA

BTS este un termen generic aplicat pentru o serie de boli infectioase care se
transmit, in special, pe calea sexului vaginal, anal si oral. Efectele lor nu se reduc doar la
organele reproductive si ele nu implica neaparat activitatea sexuala. In marea majoritate a
cazurilor agentii patogeni patrund in organism prin membranele mucoase - suprafetele umede
si calde ale vaginului, uretrei, anusului si cavitatii bucale. Totusi, în unele cazuri contactul cu
pielea infectata poate fi suficient pentru achizitionarea infectiei. în plus, orice taietura sau
leziune faciliteaza patrunderea în circuitul sangvin a agentilor patogeni.
Majoritatea BTS cauzate de bacterii, protozoare sau alte organisme mici pot fi
tratate, de regula, cu antibiotice. Printre BTS exista doua infectii bacteriene cunoscute înca
din antichitate - sifilis si gonoreea. O a treia, chlamidia, capata o raspândire alarmanta în
zilele noastre. Toate trei pot fi tratate cu antibiotice, dar pot conduce la complicatii grave
daca nu sunt tratate, la timp.
Infectiile virale, desi pot fi tratate, ramân incurabile. Acestea includ herpesul,
papiloma virusul uman care cauzeaza negi si virusul imunodeficitar uman (HIV), care
produce SIDA. Tratamentul poate doar elimina simptomele si înceta progresarea acestor boli.

Hepatita este singura boala cu transmitere sexuala pentru care exista vaccin.
Alte BTS raspândite includ trihomonaza, cauzata de protozoa si tratabila cu simple
antibiotice orale, scabia care consta din organisme minuscule ce infesteaza pielea sau parul
pubian si poate fi tratata cu creme sau lotiuni aplicate local.
Incidenta bolilor cu transmitere sexuala a continuat sa fie in crestere in ultimele 2
decenii in intreaga lume, ele reprezentand o problema de sanatate publica majora. Atitudinea
necorespunzatoare a unor persoane fata de prevenirea acestor boli a determinat Organizatia
Mondiala a Sanatatii sa le eticheteze drept boli de comportament. Organizatia Mondiala a
Sanatatii estimeaza un numar de 250 milioane cazuri ce se intalnesc in fiecare an pe glob.

Orice persoana care are un comportament corect in relatiile sexuale nu se poate

imbolnavi.Deci,cine vrea nu se imbolnaveste.

SIFILISUL

Sifilisul (lues sau “cruci in sange”) este o boala provocata de un microorganism

(spirocheta pallida, treponeme pallida) prezent in fluidele corpului celui infectat(sange,
sperma,secretii vaginale, urina,saliva).

Epidemiologie:
Este raspandita in intraga lume, a evaluat de-a lungul timpului in valuri epidemice asociate
unor conditii sociale instabile.
Incidenta este cunoscuta numai pe ariile de pe glob unde exista sisteme de raportare
obligatorie. Unul din 5 cazuri ramane nedepistat.
Este raspandit la ambele sexe cu predominenta la barbat.sifilisul primar si secundar este mai
des intalnit in perioada de viata sexuala activa, frecventa fiind mai mare la grupele de varsta

1
20-25 ani. Incidenta este in crestere, actualmente, intre 15-19 ani, boala putand fi contactata
de la 12-13 ani. Este mai frecvent intalnita in mediul urban, unele grupuri de populatie avand
risc mai crescut de imbolnavire.
Transmiterea sifilisului este favorizat de factorii socio-economici, demografici, educationali,
comportamentali, medicali,etc. contaminarea este favorizata de leziuni deschise, bogate in
treponeme, asa cum sunt sancrul sifilitic si sifilidele mucoase erodate.

Modalitati de transmitere directa a sifilisului:

 Contact sexual (95% din cazuri);
 Calea extra genitala (sarut “umed”);
 Inocularea accidentala pein intepatura, muscatura, pe solutii de continuitate;
 Transfuzia de sange (rar incriminata astazi);
 Transmiterea prin leziuni deschise ale altor dermatoze (herpes, eczema, acnee)
 Transmiterea indirecta prin obiecte contaminate- este exceptionala.
 Sifilisul prenatal (congenital) este transmis transplancetar de la mama bolnava incepand
cu luna a-IV-a, a-V-a de sarcina.frcventa atingerii fetale depinde de stadiul evolutiv al bolii
mamei si de tratamentului acesteia.
Incidenta variaza de la o tara la alta in functie de existenta sau nu a unui control clinic si
serologic obligatoriu al gravidei.

Simtomatologie:
 La 3 saptamani de la momentul infectarii, la nivelul locului unde microbul a patrus in
organism apare o mica rana nedureroasa. Aceasta rana poate trece neobservata si se vindeca
de a sine, dar boala continua sa evolueze.
 La 6 saptamani prezenta infectiei in organism poate fi pusa in evidenta prin analize ale
sangelui (reactia Wasserman)
 La 2-3 luni de la momentul infectarii apar semne evidente, cele mai vizibile fiind
eruptiile care apr pe piele, in gura si pe organele genitale.
 Dupa doi sau mai multi ani boala intra in cea de-a treia perioada de evolutie in cursul
careia se produc leziuni distructive care pot fi situate pe piele, la nivelul oaselor, ale inimii si
vaselor de sange, in creer, in maduva spinarii, in ficat.
 Se ajunge la dementa sifilitica, paralizie si moarte.
 Sifilisul depistat in ultimul stadiu nu mai are nici o sansa de vindecare.

Tratamentul:
Cu antibiotice, de obicei penicilina. Daca are loc un tratament cu penicilina, se
administreaza una sau mai multe injectii saptamanal. Este foarte important ca injectia sa fie
facuta in fiecare saptamana.
In general tratamentul are efect. Pentru a fi siguri ca nu mai exista infectia medicul trebuie sa
va mai faca cateva analize in urmatorii 2 ani.

“O prima imbolnavire poate fi considerata un accident, repetarea ei denota lipsa de interes

pentru propria sanatate”.

2
 GONOREEA
Numita si blenoragia, este una dintre cele mai comune boli cu transmitere sexuala. Este o
infectie bacteriana contactata aproape intotdeauna pe cale sexuala, cu morbiditate
considerabila la ambele sexe, care poate determina sterilitate.

Epidemiologie:
Pana in 1945 gonoreea s-a situat pe locul al 3-lea in cadrul bolilor transmisibile .Sunt afectate
mai frecvent grupele de varsta 20-24 ani, 25-29 ani si 15-19 ani(in special la sexul feminin)
Urbaizarea, industrializarea, dezvoltarea mijloacelor de comunicare rapida, dezvoltarea
turismului , raporturile sexuale libere, prostitutia, homosexualitatea, consumul de alcool,
folosirea contraceptivelor, ignorarea pericolului veneric au contribuit la raspandirea bolii. La
acestea s-au adaugat diminuarea sensibilitatii gonococului la antibiotice.

Simtomatologie:
Acestea apar la 2-21 zile de la contactul sexual:
La barbatii:
 Usturimi la urinat;
 Scurgere alba sau galbena din penis;
 Mancarime sau scurgere din anus;
 Rani in gat ( daca infectia e transmisa prin sex oral)
La femei:
 Cresterea secretiei vaginale care devine mai apoasa sau galbena verzuie;
 Dureri abdominale joase;
 Dureri la urinat;
 Iritatii ale gatului.

La femei, infectia netratata poate produce sterilitate. La barbat, infectia netratata produce
sterilitate si cicatrici ale penisului, ce pot determina dificultate la urinat. Femeia gravida
infectata o poate transmite copilului in timpul nasterii sub forma unei infectii a ochilor
(conjuctivita gonococica) .

Tratamentul:
Cu antibiotice orale sau injectabile. Trebuie urmat tratamentul prescris pana la capat pentru
ca semnele boli pot disparea dupa cateva zile, dar bacteria a ramas. Nu se consuma alcool in
timpul tratamentului.
De obicei tratamentul functioneaza. Se fac teste suplimentare dupa 4-7 zile de la terminarea
tratamentului. Unele tipuri de gonoreea sunt greu de tratat de aceea teste repetate sunt
necesare in aceste cazuri.

“Protectia impotriva gonoreei si sifilisului poate fi realizata prin abstinenta de la contact

sexual sau prin folosirea prezervativului in relatiile sexuale”

3
 TRICHIMONIAZA URO-GENITALA

Este o afectiune a tractului uro-genital produsa de un parazit ce se gaseste uneori in vagin si

uretra si se transmite pe cale sexuala.
Frecventa este mai mare la femei(25% din femeile din SUA prezinta parazitul in vagin).
Barbatul este la felde receptiv si in unele studii s-a evidentiat o morbiditate crescuta la acesta.
Boala este frecvent crescuta la ambele sexe intre 25-35 ani. Este rara la fetite si adultele
virgine. Incidenta este mai mare in mediu urban.
Transmiterea este directa, pe cale sexuala. Rezervorul de paraziti il constituie femeia, la care
boala poate evolua asimtomatica la 15-20% din cazuri. Barbatul este de fapt principalul
transmitator.
Mai rar se poate transmite prin obiecte de toaleta, instrumente medicale, apa din stranduri si
piscine, capacul WC-urilor, maini murdare. Supravietuirea redusa a parazitului in mediul
extern scade posibilitatile de contaminare in afara contactului sexual.

Factorii ce favorizeaza contaminarea femeii:

 Solutii de continuitate;
 Modificari ale ph-ului vaginal;
 Modificari ale florei;
 Modificari ale glicogenului vaginal,s.a.

Factorii favorizanti generali:

 Hormonali, inclusiv contraceptivele;
 Hipovitaminoza A;
 Stress.

Simtomatologie:
La 3zile-4 saptamani de lecontactul sexual infectat, apar simtomele:
 Scurgeri din vagin sau penis de culoare verzui galbui, care au un miros neplacut de peste;
 Iritatie si mancarimi in zona vaginala sau peniana.

Trichimoniaza poate fi tratata!

Tratament:
Metronizadolul, folosit de 3 decade, ramane medicamentul ales in tratamentul trichimoniazei.
La gravida nu va fi folosit in primul trimestru.
Trinidazolul.
Partenerii sexuali trebuie sa fie obligatoriu tratati.

4
 HERPESUL GENITAL

Este o infectie virotica cu localizare genitala, care poate fi transmisa pe cale sexuala. Exista
doua tipuri de virusuri ce produc herpesul:
 Herpes simplex tip I – apare de obicei la nivelul fetei;
 Herpes simplex tip II –apare de obicei la nivelul glandelor sexuale.

Epidemiologie:
Herpesul genital este una dintre cele mai frecvente maladii sexual-transmisibile, in special
cel recurent ( 30milioane adulti in SUA)
Transmiterea virusului se realizeaza prin contact personal intim, cel mai adesea prin contact
sexual (95% din cazuri).
Frecventa este mai mare la grupele de varsta tinere.
Daca o persoana este infectata si are o mica rana herpetica, aceasta rana poate constitui
punctul de contagiune pentru alte persoane.
Ranile sunt vizibilela barbati. La femeile ranite nu sunt vizibile, fiind localizate la nivelul
colului uterin sau adanc in vagin.

Simptomalogie:
Infectia debuteaza ca o eruptie de placarde rosii si mici fisuri albe, ce seamana cu vezicule.
Fisurile pot aparea in gura, vagin, anus, penis. Unele persoane pot prezenta febra, durere la
nivelul locului unde apare infectia si dureri la urinat.
Fisurile se pot vindeca in 3 saptamani, dar virusul ramane in organism in stare latenta si in
anumite conditii: de stres, infectii sau contact sexual, boala reapare.
Nu exista tratament care sa vindece herpesul, medicamentele existente pot numai usura
simptomele.
Prezervativul asigura o protectie oarecare, dar nu completa.
A fost evidentiata existenta unei legaturi intre infectia cu virusul Simplex II, care produce
herpesul genital, si cancerul de col uterin la femei.
Herpesul poate trece de la mama la fat si poate produce orbire, surditate, retardare mentala
sau chiar moarte.
La femei se face testul Papanicolau care determina modificarile secretiei colului si astfel se
pot preveni complicatiile timpuriu.

Tratamentul herpesului genital:

Obiectivele tratamentului sunt scurtare puseului de herpes si prevenirea recurentelor. Exista
actualmente la dispozitie o medicatie antivirala specifica.
Conduita in fata unei primoinfectii herpetice genitale survenite in timpul sarcinii este in
functie de dataaparitiei acesteia. Indicatiile cezarienei au diminuat progresiv in favoarea
nasterii pe cale joasa, asociindu-semasuri particulare de prevenire a transmiterii virusului la
nou nascut.

5
 HEPATITELE VIRALE

Sunt boli infectioase cu atingeri hepatice acute si uneori cronice, datorate unor virusuri cu
hepatotropism obligatoriu, virusurile hepatitice(VH).
Sunt 5 tipuri de virusuri hepatitice(A, B, C, D, E) care apartin unor familii diferite si contin
ARN (VHA, D, C, E) sau AND (VHB).
Transmiterea VH se realizeaza pediverse cai: fecal-orala, parenterala, sexuala, perinatala.
Hepatita B poate provoca leziuni serioase ficatului. Poate fi transmisa prin contactul cu
fluidele corpului infectate (sange, saliva, urina), dar si prin contact sexual.

Primele simtome apar dupa 6 luni de la infectare:

 Tuse;
 Dureri de gat;
 Stari de oboseala;
 Pierderea poftei de mancare;
 Apare icterul (pielea si albul ochilor devin galbui)
 Urina este inchisa la culoare;
 Scaunul este deschis la culoare.

“ Prevenirea Hepatitei B se face prin vaccinare.”

CANDIDOZA

Micozele genitale sunt foarte frecvente si sunt date de Candida Albicans, care traieste in
mod normal pe piele si pe mucoase (in gura, in intestine).
Daca organismul e sanatos candida este tinuta sub control, dar in conditiile in care rezistenta
organismului scade, ea se poate multiplica provocand infectii in zona genitala atat la femei,
cat si la barbati.
Este o infectie care nu se transmite neaparat prin contact sexual; se poate declansa atunci
cand se iau anumite antibiotice etc.

Simtomatologie:
Atat femeile, cat si barbatii pot avea candida fara sa prezinte nici un fel de simtom.
La femei semnele sunt:
 Iritatie in zona genitala;
 Mancarime in zona genitala;
 Inrosirea vulvei;
 Secretie vaginala alba, vascoasa cu miros neplacut;
 Dureri la contactul sexual si la urinare.
La barbati semnele sunt:

6
 Iritatie si mancarime in zona genitala;
 Scurgere din uretra;
 Durere la urinat.

Infectiile cu candida pot fi prevenite:

 Evitand purtarea lenjeriei intime din nylon sau pantaloni foarte stramti;
 In perioada ciclului sa se foloseasca tampoane externe;
 Spalarea zonei genitale la sexul feminin sa se faca din fata spre spate;
 Cand se iau antibiotice cereti sfatul medicului si luati si antimicotice.

Tratament:
Terapia candidozelor cuprinde:
 Antibiotice polienice;
 Compusi imidazolici:
 Compusi triazolici:
 Alilamine.

Chlamydiaza

Aflate intr-o crestere accentuata din anii '70, chlamydiazele genitale sunt bolile cu
transmitere sexuala cele mai frecvente.

Simptomatologie:
La debut, infectia poate trece neobservata.
Simtome barbati:
 ea se manifesta printr-o inflamatie a uretrei (uretrita) cu o secretie minima, care se poate
complica cu o infectie a epididimului (mic canal situat inapoia testiculului).
Simtome femei
 infectia cu Chlamydia produce o inflamatie a colului uterin (cervicita) sau a trompelor
(salpingita), care se poate traduce prin dureri abdominale si in micul bazin, febra, secretie
albicioasa si sangerari in afara menstruatiei. Ea poate sa nu aiba manifestari (si sa ramana in
acelasi timp contagioasa). Bolile cu transmitere sexuala cu Chlamydia sunt printre primele
cauze de sterilitate feminina. Ele sunt responsabile de 40-60% din cazurile de infectie a
trompelor, salpingite, care se afla si ele la originea unui mare numar de cazuri de sterilitate.

Tratament:
Consta in principal in administrarea de antibiotice timp de 10-20 de zile, in functie de
gravitatea infectiei, pe cale intravenoasa in cazurile severe. In acest caz, depistarea altor boli
cu transmitere sexuala este efectuata sistematic, ca si tratarea partenerului sexual.

7
 NEGII GENITALI
Sunt proieminente nedureroase de culoarea pielii, care se dezvolta in jurul organelor genitale
si anusului.

Epidemiologie:
Vegetatiile venerice sunt mai frecvente la tineri, in perioada de activitate sexuala maxima,
dar pot fi intalnite la orice varsta, inclusiv la copil. Exista o predominenta usoara la sexul
feminin frecventa crescand in timpul sarcinii.
Perioada de incubatie dureaza intre 3 saptamani si 8 luni cu o medie de 3 luni.
Transmiterea este de regula directa, prin contact , mai rar indirecta, prin contaminare ,
prinobiecte recent contaminate, prin mainile infectate. Sarcina, alte infectii uro genitale,
igiena defectuoasa pot favoriza aparitia, datorita umiditatii excesive, care permite dezvoltarea
virusului. Deficientale imunitatii celulare (sindromul de imunodeficienta castigata, s.a.)
favorizeaza de asemenea infectia, antrenand persistenta leziunilor, care sunt rezistente la
tratamente uzuale. O alta cauza favorizanta sunt contraceptivele orale.

Clinic:
Apar la 2-6 luni de la contactul sexual si sunt produse de virusul uman papilomatos. S-a
constatat ca femeile care au virusul prezinta un risc mai mare pentru cancerul de col uterin.
Testul Papanicolau pune in evidentamodificarile secretiei vaginale si astfel se pot preveni
complicatiile cu mult mai devreme.

Tratament:
Pot disparea fara tratament, dar virusul care le produce ramane in corp si poate producealti
negi (veruci).
Terapia vegetatiilor veneriene include:tratamente medicamentoase, procedee fizice si
chirurgicale.nici una dintre aceste metode nu are o eficacitate totala. Tratamentul va fi ales in
functie de marimea si numarul leziunilor, localizare, etc.
Tratamentele medicamentoase cuprind:
 citostatice topice;
 citostatice intralezional;
 caustice topice;
 interferoni alfa, beta.

SINDROMUL DE IMUNODEFICIENTA CASTIGATA

(SIDA, AIDS)

Sindromul de imunodeficienta castigata este manifestarea stadiului final al unei infectii de

lunga durata cu un retrovirus. Virusul imunodeficientei umane distruge sistemul imunitar al
organismului facandu-l incapabil sa se apere in lupta cu infectiile.

8
Persoanele infectate cu HIV sunt seropozitive si transmit virusul altor persoane:

Epidemiologie:
Difuziunea infectiilor cu HIV in populatia globului a inregistrat o evolutie ascendenta,
implicatiile medico-sociale ale acesteia fiind majore. OMS-ul evaluiaza la 4,5 milioane
numarul de cazuri de SIDA din lume din 1981 incoace si estimeaza ca 18 milioane adulti si
1,5 milioane copii sunt infectati cu HIV. Alte estimari ale OMS-ului contureaza mai bine
viitorul acestei pandemii: din 2,7 milioane adulti care populeaza planeta noastra, 500
milioane sunt heterosexuali cu parteneri multipli, 10 milioane homosexuali cu parteneri
multipli, 5 milioane toxicomani pe cale intravenoasa. Previziunile privind anii 2000-2010
sunt de 40 milioane seropozitivi.
Rezervorul de HIV este omul bolnav, iar caile cunoscute de transmitere sunt: inocularea de
sange (transfuzia, utilizarea seringii comune nesterilizate de catre toxicomani, folosirea
acelor nedecontaminate pentru acupunctura, tatuaj, expunerea plagilor deschise si
mucoaselor la contactul cu sangele infectat- in cazul personalului sanitar), cale sexuala
(homosexuala, heterosexuala), transplancetar (de la mama la fat). Nu este dovedita
transmiterea fara expunerea la sange sau produse biologice, prin intepatura unor insecte
(tantari ). Se discuta posibilitatea transmiterii prin sarut, datorita prezentei la nivelul
mucoasei a celulelor Langerhans, care sunt de 5-10ori mai sensibile la infectia cu HIV decat
limfociteleCD4 si odata infectate ele nu mor, ci din contra produc mari cantitati de virus.
Transmiterea sexuala a infectiei cu HIV are actualmente pondere principala, 70% din cazuri
infectandu-se in cursul relatiilor heterosexuale. Homosexualitatea este responsabila doar de
5-10% din cazuri, iar partea care revine modalitatilor de transmitere cele mai eficace
(transfuzia sanguina si toxicomania) scade continuu.

Tratamentul:
Obiectivele tratamentului sunt:
 actiunea asupra HIV prin medicatii antiretrovirale;
 restaurarea starii de imunitate;
 tratamentul unor infectii oportuniste;
 suportul psihologic,etc.
Spre deosebire de vechile maladii transmisibile sexual, in cazul virusului HIV, cel care
produce SIDA, nu s-a descoperit inca nici un fel de tratament. Pentru prevenirea
imbolnavirii, principalele reguli care trebuie respectate sunt urmatoarele:

-EVITAREA RELATIILOR SEXUALE INTAMPLATOARE

-FOLOSIREA PREZERVATIVULUI

-UTILIZAREA ACELOR SI SERINGILOR DE UNICA FOLOSINTA

9
 SIDA este ultima faza a infectiei cu HIV a organismului, acesta nu mai poate lupta cu
infectiile care se agraveaza si nu mai raspund la tratament.

PREVENIREA… INAINTE DE IMBOLNAVIRE

 A se evita contactele sexuale neprotejata (fara prezervativ);

 A se evita folosirea in comun a acelor, seringilor pentru injectarea drogurilor;
 A se decide a avea o relatie sexuala stabila si bazata pe FIDELITATE, cu un singur
partener, cu care ati efectuat mai inainte testul HIV , testul pentru Hepatita B si pentru
Sifilis;
 Abstinenta poate asigura o protectie maxima;
 A se limita numarul de parteneri sexuali si a se folosi prezervativul in relatiile sexuale;
 A se face igiena organelor genitale(spalare cu sapun si apa calda inainte si dupa actul
sexual;
 Inainte de a avea un contact sexual vorbiti cu partenerul daca stii ca ai o boala cu
transmitere sexuala.

10
 BOLI CU TRANSMITERE SEXUALA
(rezumat)
 Boli cu transmitere sexuala sau boli venerice sunt boli transmise de la o persoana la alta
prin contact sexual.
 Exista foarte multe tipuri de astfel de infectii si toate sunt transmise prin relatii sexuale
neprotejate (fara prezervativ)
 Dintre acestea amintim:
 Sifilisul (lues sau “cruci in sange”;
 Gonoreea (blenoragia sau “sculamentul”)
 Trichomoniaza;
 Herpesul genital;
 Candidoza;
 Chlamydia;
 Negii genitali;
 Sindromul de imunodeficienta castigata (SIDA, AIDS)

Multe dintre aceste boli produc complicatii grave, fiind necesare un diagnostic si tratament
cat mai precoce, impiedicandu-se astfel si raspandirea in populatie.
Informarea si educatia sexuala si antivenerica a populatiei prin programe speciale ocupa
un rol important in prevenirea raspandirii BTS. Ea trebuie sa se desfasoare diferentiat, pe
grupe de populatie,urmarindu-se informarea modalitatilor de transmitere si manifestarilor de
debut, necesitatii prezentarii cat mai precoce la medic, cunoasterii masurilor de profilaxie
individuala, pericolului autotratarii, etc.
Este necesar sa se discute cu persoanele cu risc de imbolnavire necesitatea limitarii
numarului partenerilor sexuali, folosirea prezervativului si a unor mijloace de igiena
personala, prezentarea la medic la primele semne de imbolnavire, etc.
Supravegherea epidemiologica a populatiei este de asemenea utila in prevenirea si
combaterea BTS. In acest scop se efectueaza examene clinice si serologice cu ocazia
angajarii, prenuptial, la gravide, cu ocazia absolvirii liceului si admiterii in invatamantul
postliceal si superior, in cazul donatiilor de sange, cu ocazia controlului medical periodic al
unor categorii de persoane cu risc de imbolnavire, cu ocazia internarii in unitati sanitare de
orice profil, etc.
Masurile de combatere a BTS privesc izolarea si tratamentul corect al bolnavilor,
informarea epidemiologica cu depistarea sursei de imbolnavire, supravegherea si tratament,
etc.
“O prima imbolnavire poate fi considerata un accident, repetarea ei denota lipsa de interes
pentru propria sanatate”

BIBLIOGRAFIE:
Prof. dr. Zenaida Petrescu -Elemente de Venorologie
Directia De Sanatate Publica IASI-Serviciul Programe de Promovare a Sanatatii
Popescu A.-Boli cu trnsmitere sexuala-Ed. Med. Bucuresti, 1982.

11
12