Proprietățile farmacologice ale Salvia officinalis

Enache Andrei, Suflea Claudiu-Alexandru

Anul V – Facultatea de Medicină

Universitatea Transilvania Brașov

ABSTRACT

Salvia officinalis (Salvie) este o plantă din familia Labiatae/Lamiaceae. Este originară din
Orientul Mijlociu și zonele mediteraneene, dar astăzi se găseste în întreaga lume. În medicina populară, S.
officinalis a fost utilizată pentru tratamentul diferitelor tipuri de tulburări, inclusiv convulsii, ulcere, gută,
reumatism, inflamație, amețeli, tremor, paralizie, diaree și hiperglicemie. În ultimii ani, această plantă a
făcut obiectul unor studii intensive pentru a fi documentată utilizarea tradițională și pentru a găsi noi
efecte biologice. Aceste studii au relevat o gamă largă de activități farmacologice pentru S. officinalis.
Vom prezenta informațiile actualizate cu privire la constatările farmacologice care au fost raportate
frecvent pentru S. officinalis. Aceste constatări includ efecte anticancerigene, antiinflamatorii,
antinociceptive, antioxidante, antimicrobiene, antimutagene, antidemență, hipoglicemiante și
hipolipidemiante. De asemenea, sunt prezentați și discutați constituenții chimici responsabili de efectele
farmacologice ale S. officinalis și studiile clinice asupra acestei plante.

INTRODUCERE - SCURT ISTORIC

Cunoscută la noi sub denumirea de jalvie, jaleș [1], șalvir sau șerlai.
Originea străveche însemna ,,vindecătoare,, respectiv ,, salvatoare,,. Arbust de
mic dimensiuni din familia Laminaceae, perenă, hemicriptofagă, de largă
răspândire atât geografică cît și ca diversitate de specii( peste 900). Originară
din Orientul Mijlociu și zona mediteraneană. În prezent naturalizată în
Europa și America de Nord. La noi se regăsește preponderent în Muntenia,
Transilvania și Maramureș.[2]

Utilizarea acesteia s-a făcut încă din cele mai vechi timpuri, de la
aromatizarea mâncărurilor(condiment), până la tratamentul inflamației,
amețelilor, convulsiilor, vertijului, tremorului, paresteziilor, diareei și
hiperglicemiei în Asia și America latină ; a dispepsiei, transpirației în exces și
afecțiunilor dermatologice în Europa.[3]

In Antichitate aceasta căpăta proporții mistice considerându-se că

vindecă melancolia sau că folosită a la long ar putea fi un panaceu universal care să îl facă pe om să nu
cunoască boala până în momentul morții sale. [2] În prezent încă se folosește în rețete delicate în
restaurantele cu stele Michelin. [5]

Comisia Germană E( GCE) a acceptat oficial că S. officinalis are justificare în tratamentul

dispepsiei și inflamației. De asemenea menționează că există un orizont de cercetare în ceea ce privește
activitatea farmacologică anticanceroasă, antinociceptivă, antioxidantă, antibiotică, și chiar antimutagenă.
[2]
STRUCTURĂ (FITOGNOZIE)

Subarbust înalt de 30-80 cm cu rizom lignificat. Tulpinile aeriene înfloresc în al doilea an de

vegetație. Tulpina la bază este lemnoasă, iar partea superioară tetragonală și tomentoasă. [1]

Frunzele sunt opuse și simple, cu peri albi pe suprafața inferioară a

frunzei și verzui sau gri-verzui pe suprafața superioară, alungite, ovate sau
lanceolate, lungi până la 4 cm, cu vîrful obtuz,baza rotunjită. Marginea
limbului este crenelată. Tulpinile sunt rectilinii sau protumberente cu
ramuri abundente, cu mici perișori, de culoare verde închis. Frunzele sunt
alungite și pețiolate cu o margine zimțată, suprafață rugoasă și uneori cu
lobulate.[1]

Florile sunt labioase au 2–4 mm lungime de la pedicul și sunt

grupate în 5–10 mănunchiuri de flori violet-albastrui, ce formează vârfuri
false(pseudoverticile), compuse.[6]

Componentele chimiotipice esențiale au fost prezente din abundență și, probabil,

fac parte din constituenții activi ai uleiului esențial împotriva leziunilor hepatice induse și
a liniilor de celule canceroase active, adică MCF-7, HepG-2 și HeLA. Planta și uleiul său
esențial au prezentat proprietăți benefice și sunt recomandate pentru utilizare în tulburări
hepatice.[6]

RECOLTARE

Principalele substanțe active sunt concentrate în frunzele plantei Salvia officinalis care provin în
general din culturi controlate.[1]

Înfloresc din Martie până în Iulie, în funcție de substrat și condițiile climatice. [6]

Frunzele de S. officinalis conțin 1,5-2,5% ulei volatil, 5%tanin, acid oleanolic si ursolic, un
principiu amar și substanțe rezinoase(terpene). [1]

Uleiul esențial obținut din frunze de salvie uscate de două săptămâni a evidențiat protecția mai
eficientă a ficatului, precum și a activități anticancerigene. Potenialul comercial de uz casnic medicinal și
deci aplicabilitatea la scară largă au fost astfel verificate. [7]

EXTRACT

Uleiul volatil se obține prin distilare cu vapori de apă a frunzelor recent

recoltate și se folosesc și vârfurile înflorite. Perioada optimă Aprilie-Mai.
Uleiul obținut are o culoare galbenă sau galben-verzui cu miros caracteristic.
În România compoziția uleiului extras din S. officinalis a conținut până la
50% tuionă, camfor, borneol, salven, tiol și α-pinen.[1]

Extractul alcoolic de Salvia officinalis (EES) se păstrează la 4 C la

frigider în sticluțe de sticlă închisă la culoare până la folosire [6]

Cele mai multe dintre fitochimicalele S. officinalis au fost izolate din

uleiul său esențial,prin extracte alcoolice, respectiv extracte apoase,infuzii
sau fracționare butanolică. Ghobani Iar concentrația de uleiuri volatile
frunzelor mai ales, dar și a plantei în general variază cu locația Geografică de exemplu salvia salbatică din
Dalmația are o concentrație de 2,5% și cea de cultură din același anotimp și an dar din Germania are doar
1,4%.[1]

Substanță din plante mărunțite:

Extract lichid (DER 1:1), etanol 70% V/V

Extract uscat (DER 4-7:1), solvent de extracție: apă

Extract lichid (DER 1:3,5-5), solvent de extracție: etanol 31,5% V/V

Extract lichid (DER 1:4-5) solvent de extracție: etanol 50% V/V

Extract lichid (DER 1:4-6), solvent de extracție: vin lichior: etanol 96% V/V (DER 38,25: 61,75 m/m)

Tinctura (1:10) solvent de extracție: etanol 70% V/V

Extract uscat din frunze proaspete (1:17-18), solvent de extracție: etanol 68 % V/V [4]

SUBSTANTELE FITOCHIMICE

Substanțele fitochimice se regăsesc în cantitați diferite variabil cu mediul și de asemenea

concentrația lor variază în frunze, floare, tulpină samd. Din punct de vedere calitativ S. officinalis
include: alkaloizi, carbohidrați, acizi grași nesaturați, , saponine, derivați fenolici (ex: cumarine, tanine(3-
8%), flavonoide).[1]

De asemenea, terpenele, compuși organici a căror structură de bază pornește de la izopren, se vor
găsi majoritar în tulpină și flori, precum și substanțele înrudite acestora terpenoidele( monoterpenoide,
diterpenoide, triterpenoide, sesquiterpenoide. Acestea au un miros plăcut sau puternic, tare fie pentru le
face mai atractive pentru polenizare, fie pentru a nu fi consumate, atacate. [15] De menționat că steroizii
sunt derivați ai triterpenelor [3]. Și se regăsesc în uleiul esențial a multor alte plante
printre care și S. officinalis. [2]Mai mult de 120 de componente au fost identificate
cantitativ și calitativ în uleiul esențial preparat din frunzele S. officinalis.
Principalele componente ale uleiului esențial cuprind borneolul, camforul,
pinene(monoterpenă). Cea din urmă având 2 stereoizomeri: α respectiv β.[3]

Manolul, alcool terniar și diterpenoid cu bază labdanică având legaturi duble

în poziția 8 respectiv 14 și o grupare alcoolică în poziția 13. Rolul său este anticancerigen, metabolit al
plantei dar și agent antibacterian.[8][9]

PREPARATE DIN PLANTE

Frunza de salvie este formată din frunzele uscate întregi sau tăiate de Salvia officinalis. Conține
nu mai puțin de 15 ml/kg ulei esențial pentru medicamentul întreg și minim 10 ml/kg ulei esențial pentru
medicamentul tăiat, ambele calculate cu referire la medicamentul anhidru. Uleiul din frunze de salvie este
bogat în tuyonă [4].

ACTIVITATE FARMACOLOGICĂ
 Potențialul antitumoral al Salviei a fost explorat pe linii celulare cât și pe animale. Au fost
descrise rapoarte în care ceaiul băut regulat a prevenit inițierea carcinogenezei colonului, a cancerului
bucal cu celule scuamoase. De asemenea, a avut efect pro-apoptotic și efect inhibitor asupra unor linii
celulare canceroase din sân(MCF-7), precum și asupra adenocarcinomului de col uterin(HeLa),
cancerului colorectal(HCT-116, HCT15,CO114,HT29) , cancerului pulmonar(A549), carcinom
laringeal(Hep-2), melanom(A375, M14, A2058, B16), insulinom(RINm5F). Tot în aceeași cheie se
amintesc și două dintre terpene α-humulena și cariofilena cu efect antiproliferativ studiat strict pe liniile
celulare MCF-7 și HCT-116.[3]

Se menționează că S. officinalis are efecte antimigratorii și antiangiogenice pe lângă efectele

antemenționate antiproliferative.

Manolul induce citotoxicitate pe adenocarcinomul de cervix și pe glioblastom.

Acidul ursolic, triterpenoida pentaciclica, care inhibă angiogeneza, proteaze specifice, si invazia
celulelor melanomice.[3]

Printre flavonoide regasim si acidul rosmarinic studiat extensiv pentru efectele sale
anticanceroase prin inhibarea hiperplaziei celulare în spectrul acelor
afectiuni menționate.( cancer de san, colon) dar și leucemie mieloida cronica,
sau cancer prostatic, cancer hepatocelular, și carcinom pumonar cu celule
mici. În ceea ce privește tumorile dermatologice, experiența pe animale a
evidențiat faptul că este capabil să prevină formarea acestor tumori la șoriceii
cu cancer de piele indus medicamentos, și de asemenea să prevină
metastazarea osoasă cu punct de plecare în glanda mamară. Explicația este încă incomplet elucidată
probabil mecanismul este inhibarea proteinkinazei mitogen-activată, semnalizarea extracelulară a căii
corelată cu supresia speciilor reactive de oxigen(ROS), precum și transcripția nucleară a factorului
Kappa-B și reducerea expresiei ciclooxigenazei 2 și astfel având efect antiinflamator. În final se
concluzionează că inhibă angiogeneza respectiv proferarea, migrarea, adeziunea și formarea celulelor
endoteliale.

Doveziile știintifice actulale relevă efectului inhibitor al mutațiilor genetice ale S. officinalis. S-a
demonstrat faptul că uleiul esențial de salvie reduce mutațiile induse de expunerea la raze ultraviolete în
cazul Escherichia coli și Saccharomyces cerevisiae. Ceaiul induce scăderea mutațiilor în Drosophila
melanogaster. Extractul metanolic de salvie a arătat efecte protective împotriva genotoxicității induse de
ciclofosfamide la rozătoare. De asemenea, reduce oxidarea ADN-ului în liniile celulare HepG 2 mediate de
H2O2 și deci are activitate antioxidantă. Proprietatea antimutagenică este conferită majoritar de către
monoterpene precum camfor, limonene și tuionă.

Stresul oxidativ joacă un rol important în inițierea și evoluția cancerului, tulburărilor

cardiovasculare, diabetului și bolilor neurologice. Biochimic sunt bine cunoscute rolurile speciilor
reactive de oxigen produse secundar prin lanțul transportor de electroni din mitocondrie. Bineînțeles
stresul oxidativ apare când mecanismele antioxidante sunt învinse, iar de aici nevoia utilizării
antioxidanților naturali împotriva ROS și deci în contracararea stresului oxidativ mediat tisular. Un prim
exemplu care sugerează că S. officinalis are activitate antioxidantă este rezistența crescută hepatocitelor la
stresul oxidativ obținută la îmbogățirea apei unor șoricei de laborator, care a scăzut activitatea
peroxidazelor . Substanțele cele mai puternic antioxidante și constituente ale salviei sunt: carnosolul,
acidul rosmarinic, acidul carnosic, acidul cafeic precum și cirsimaritina. Carnosolul a fost evaluat ca
fiind similar cu α-Tocoferol(vit E307), iar acidul rosmarinic ar fi de 15-20 ori mai potent decât
troloxul(derivat sintetic de vitamină E hidrosolubilă).
 Așadar rolul flavonoidelor este și antioxidant , în final vom aminti din această categorie și
quercetina care are și ea rol antioxidant.

Acidul rosmarinic se consideră a avea efecte antinociceptive în faringite. Cu toate acestea rolul S.
officinalis în controlul durerii nu prezintă deocamdată un potențial semnificativ.

Efectul antiinflamator: a pornit în a se studia ca alternativă la cunoscutele AINS cu efectele

adverse cunoscute. Ca o primă descoperire s-a observat că ajută în controlul durerii neuropatice în
neuropatia periferică chemoterapic-indusă. Extractul folosind cloroform arată efect antiinflamator mărit
comparativ cu celelalte extracte, cel mai slab fiind extractul de ulei esențial. Substanțele bănuite de
efectul antiinflamator ar fi din nou flavonoidele și terpenele. Studiile au arătat efectul analgezic raportat la
doză, efectul antiinflamator al epidermului la aplicarea topică de acid rosmarinic, acidul ursolic fiind mai
puternic decat indometacinului.

Efectul antibacterian este susținut de faptul că uleiul esențial dar și uleiul extractat etanolic de S.
officinalis au evidențiat puternica acțiune bactericidă și efect bacteriostatic atât pe bacterii Gram-
pozitive: Bacillus cereus, Bacillus megaterium Bacillus subtilis, Enterococcus faecalis, Listeria
monocytogenes, and Staphylococcus epidermidis toate având sensibilitate mare ,cât și pe bacterii Gram-
negative.

Cu mențiunea că în cazul celor Gram-negative efectul variază cu tipul extractului. Extractul

esențial merge bine pe: Aeromonashydrophila, Aeromonassobria, E. coli, Klebsiella oxytoca, Klebsiella
pneumonia, Pseudomonas morgani, Salmonella anatum, Salmonella enteritidis și Salmonella typhi. În
contrapartidă cu extractul etanolic care a avut efect antibiotic slab pe E.coli și Pseudomonas aeruginosa.
Efectele antimicrobiene se bazează pe compușii terpenici, se menționează și acidul ursolic ca faptor
inhibitor al creșterii bacteriilor MDR(multi-drug-rezistente): enterococi rezistenți la vancomicină,
Streptococcus pneumonie penicilin-rezistent, S. aureus meticilino-rezistent. Efectul acidului ursolic pe
Enterococcus faecium fiind mai puternic decât al ampicilinei. Iar carnosolul și acidul carnosic efectul pe
MRSA este comparativ chiar cu al aminoglicozidelor, cu mențiunea că efectul este mediat și de substanțe
diterpenoide regăsite în frunzele plantei.

Efectul antifungic, antiviral și antimalaric este încă disputat. Deși există cateva articole în acest
majoritar asupra efectului asupra Candida albicans.

Imbunătățirea memoriei și capacităților de concentrare. Studiile pe șobolani de laborator au

arătat îmbunătățirea memoriei în traseele labirintice, precum și capacitate crescută în învățarea de a
depăși obstacole. Efectul a fost obținut în urma expunerii la extractul etanolic de S. officinalis care
prezintă ca substanțe active benefice acidul rosmarinic. Actual se studiază compensator în deficitul de
memorie morfin-indus cît și secundar diabetului.

Studii clinice[9] au confirmat studiile preclinice pe animale și au arătat creșterea performanțelor

cognitive atât la participanții sănătoși cât și la cei cu demență. Moss et al au raportat că mirosul uleiului
esențial de S. officinalis i-ar fi influențat pe subiecții sănătoși îmbunătățindu-le memoria. Alte raporte au
arătat relația dintre extractul alcoolic și capacitatea crescută în menținerea atenției. Demn de menționat
este faptul că Akhondzadeh et al a arătat că tratamentul cu extract hidroalcoolic de salvie pe durata a
4luni intr-un studiu randomizat , a dus la îmbunătățirea funcției cognitive la pacienții cu Alzheimer în
forma incipientă și moderată.[10]

Efectul metabolic: studiile clinice au confirmat acest efect. Cu predilecție asupra statusului
glicemic, lipidelor serice, lipolizei și adipogenezei. [10],[11-14]. Investigațiile farmacologice recente au
demonstrat că diferitele extracte de S. officinalis sunt capabile să normalizeze glicemia atât la pacienții
sănătoși cât și la diabetici. Mecanismul efectului hipoglicemiant al salviei implică inhibiția
gluconeogenezei hepatice, și scăderea rezistenței la insulină prin stimularea unui gru de receptori proteici
membranari(PPARγ), ce promovează transcripția unor gene ce reglează producția de energie,
metabolismul lipidic și inflamația. S-au efectuat de asemenea experimente pe animale care au pus în
evidență creșterea insulinemiei la sobolani de laborator cărora li s-a indus medicamentos diabetul mediat
de streptozotocină. În final însă au concluzionat că eliberarea de insulină pancreatică n-ar fi fost
influențată de extractul de S. officinalis. Până în prezent nu s-a elucidat dilema acestui probabil efect.

În ceea ce privește metabolismul lipidic s-a constatat scăderea lipidelor serice în urma
administrării diferitelor extracte de S. officinalis. După unii autori, ceaiul de asemenea reduce
trigliceridemia, colesterolul total, și lipoproteinele cu densitate joasă(LDL) la șoriceii de laborator. Printre
altele ducând și la scăderea în greutate și grăsimea abdominală.

Într-un alt studiu independent pe șobolani de laborator, se concluzionează că infuzia de S.

officinalis ar putea avea efect asupra trigliceridemiei, colesterolemiei, ureei, acidului uric, creatininei și
transaminazelor.

În cercetările clinice extractul din frunze de salvie a demonstrat empiric reducerea

colesterolemiei, LDL-ului , VLDL, trigliceridemiei în general precum și glicemiei postprandiale la
pacienții dislipidemici și diabetici. Consumul de ceai a demonstrat beneficii în calitatea profilului lipidic
înclusiv la pacienții voluntari nediabetici.

Întrucât hiperlipidemia este o tulburare metabolică frecventă ce contribuie la morbiditate și

mortalitatea prin afecțiuni cardiovasculare și cerebrovasculare. Așadar, S. officinalis poate fi valoroasă
pentru gestionarea dislipidemiei la pacienții cu diabet zaharat sau hipercolesterolemie. Aceste efecte
metabolice sunt atribuite tot flavonoidelor. Spre exemplu, acidul rosmarinic reduce trigiceridemia,
colesterolemia la șobolanii cu diabet indus medicamentos. De asemenea, rutina reduce greutatea și
expresia țesutului adipos. Ca efect suplimentar metabolic flavonoidele hipertrofiază mitocondriile,
conținutul ADN-ului mitocondrial, și expresia genelor legate de biosinteza mitocondrială( factorul de
transcripție A, factorul coactivator 1 α al PPARγ, factorul nuclear respirator 1)

TOXICOLOGIE

Extractul de salvie modulează TNF-α și eliberarea NO din macrofage astfel crescându-i efectul
citotoxic. [6]

Numeroase studii clinice[16] au raportat că S. officinalis nu induce efecte adverse secundare. Cu

toate acestea folosită îndelungat de extract etanolic și ulei volatil de S. officinalis (corespunzând la peste
15g de frunze) s-au observat sialoree, dispepsie, bufeuri, reacții alergice, umflarea limbii, cianoză și chiar
convulsii. Acțiunea pro-convulsivantă a uleiului de S. officinalis se datorează efectului său direct (la doze
mai mari de 0,5 g/kg) asupra sistemului nervos. Potențialul toxic este dat de camfor, tuionă, și metaboliții
ternepelor. Se ia în calcul posibilitatea toxicității la fetus și nou-născut. Așadar S. officinalis este
contraindicată în sarcină sau alăptare.

Rezultatele studiilor pe animale au demonstrat că DL50 a uleiului de S. officinalis (când este

consumat pe cale orală) și extractul metanolic (când este injectat intraperitoneal) este de 2,6 g/kg și,
respectiv, 4 g/kg [17].

De asemenea tratamentul cu ceai ar putea fi implicat în hepatotoxicitatea CCl4 indusă la șoriceii

de laborator. Cu toate acestea, studiile clinice nu au arătat efecte hepatotoxice [18][19].
 REACȚII ADVERSE

Cheilita, stomatita, uscăciunea gurii și iritația locală au fost raportate după ingestia de salvie [20].
În 2 studii clinice pe voluntari sănătoși, nu au fost raportate reacții adverse semnificative clinic; cu toate
acestea, într-un studiu la pacienții cu boală Alzheimer, efectele adverse au fost similare cu cele raportate
cu inhibitorii de colinesterază. Creșterile tensiunii arteriale au fost raportate într-un studiu care evaluează
uleiul esențial de S. lavandulaefolia la 2 pacienți cu hipertensiune arterială preexistentă [21].

Două rapoarte de caz descriu apariția convulsiilor în urma ingerării/administrării accidentale la un

copil de 5 ani și un nou-născut [22]. Se crede că activitatea convulsivă se datorează efectului direct al
uleiului de S. officinalis asupra SNC [3].

Un alt raport de caz descrie un pacient care a dezvoltat dermatită de contact după utilizarea unui
balsam de buze care conține salvie, care a fost destinat pentru tratarea buzelor uscate [23].

CONCLUZIE

Contemporan interesul pentru medicina tradițională, fitoterapică, alternativă și complementară

este în creștere la nivel mondial. Așadar apar numeroase experimente clinice și de laborator asupra
plantelor medicinale, și o dată cu această acțiune de cercetare apare și nevoia de actualizare, sistematizare
și integrare generală. Concluzionăm că Salvia officinalis , conform cunoașterii moderne actuale arată
efecte anticancerigene, antiinflamatoare, slabe antinociceptive, puternic antioxidante, puternic
antimicrobiane, hipoglicemiante, hipolipidemice și de îmbunătățirea memoriei și a performanțelor
cognitive. Majoritatea confirmate prin studii clinice.

Orizontul de cercetare încă este incomplet cunoscut, dar se desfășoară studii pe mecanismele
biologice moleculare responsabile de efectele Salvia officinalis, pe interacțiunea medicamentoasă și nu în
cele din urmă în domeniul toxicologiei.
BIBLIOGRAFIE:

1. Goina T, Constantinescu E., Ciulei I. , G. Racz, Grigorescu E., Petcu P. (1967),

FARMACOGNOZIE, Editura Didactică și Pedagogică București
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Salvie accesat la 5.04.2022
3. Ghorbani, A., & Esmaeilizadeh, M. (2017). Pharmacological properties of Salvia
officinalis and its components. Journal of Traditional and Complementary Medicine,
7(4), 433–440. https://doi.org/10.1016/j.jtcme.2016.12.014
4. Committee on Herbal Medicinal Products (HMPC). Assessment report on Salvia
officinalis L., folium and Salvia officinalis L., aetheroleum. EMA/HMPC/150801/2015
5. https://www.limbuto.it/
6. Jakovljević, M., Jokić, S., Molnar, M., Jašić, M., Babić, J., Jukić, H., & Banjari, I.
(2019). Bioactive profile of various salvia officinalis L. Preparations. In Plants (Vol. 8,
Issue 3). https://doi.org/10.3390/plants8030055
7. Mohammed, H. A., Eldeeb, H. M., Khan, R. A., Al-Omar, M. S., Mohammed, S. A. A.,
Sajid, M. S. M., Aly, M. S. A., Ahmad, A. M., Abdellatif, A. A. H., Eid, S. Y., & El-
Readi, M. Z. (2021). Sage, salvia officinalis l., constituents, hepatoprotective activity,
and cytotoxicity evaluations of the essential oils obtained from fresh and differently
timed dried herbs: A comparative analysis. Molecules, 26(19).
https://doi.org/10.3390/molecules26195757
8. https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/Manool
9. https://www.carbosynth.com/carbosynth/website.nsf/(w-productdisplay)/
00E5D3A49101350280257ED90052FA9B
10. Akhondzadeh S, Noroozian M, Mohammadi M, Ohadinia S, Jamshidi AH, Khani M.
Salvia officinalis extract in the treatment of patients with mild to moderate Alzheimer's
disease: a double blind, randomized and placebo- controlled trial. J Clin Pharm Ther.
2003;28:53e59
11. Hernandez-Saavedra D, Perez-Ramirez IF, Ramos-Gomez M, Mendoza-Diaz S, Loarca-
Pina G, Reynoso-Camacho R. Phytochemical characterization and ef- fect of Calendula
officinalis, Hypericum perforatum, and Salvia officinalis in- fusions on obesity
associated cardiovascular risk. Med Chem Res. 2016;25: 163e172.
12. Milne E, White S, Campbell R, Swettenham J, Hansen P, Ramus F. Motion and form
coherence detection in autistic spectrum disorder: relationship to motor control and 2:4
digit ratio. J Autism Dev Disord. 2006;36:225e237.
13. Ghorbani A. Phytotherapy for diabetic dyslipidemia: evidence from clinical trials. Clin
Lipidol. 2013;8:311e319.
14. Ghorbani A. Best herbs for managing diabetes: a review of clinical studies. Braz J Pharm
Sci. 2013;49:413e422.
15. Ghorbani A, MoradiMarjaneh R, Rajaei Z, Hadjzadeh MAR. Effects of Securigera
securidaca extract on lipolysis and adipogenesis in diabetic rats. Cholestrol.
2014;2014:582106.
16. Kianbakht S, Abasi B, Perham M, Hashem Dabaghian F. Antihyperlipidemic effects of
Salvia officinalis L. leaf extract in patients with hyperlipidemia: a randomized double-
blind placebo-controlled clinical trial. Phytother Res. 2011;25:1849e1853
17. Eidi M, Eidi A, Zamanizadeh H. Effect of Salvia officinalis L. leaves on serum glucose
and insulin in healthy and streptozotocin-induced diabetic rats . J Ethnopharmacol.
2005;100:310e313
18. Sia CM, Ramos AA, Azevedo MF, Lima CF, Fernandes-Ferreira M, Pereira- Wilson C.
Sage tea drinking improves lipid profile and antioxidant defences in humans. Int J Mol
Sci. 2009;10:3937e3950.
19. Wilfried, D., Nina, C.D.G., Silvia, B., 2021. Effectiveness of Menosan® Salvia
officinalis in the treatment of a wide spectrum of menopausal complaints. A double-
blind, randomized, placebo-controlled, clinical trial. Heliyon 7.
doi:10.1016/j.heliyon.2021.e05910
20. Duke JA. Handbook of Medicinal Herbs. Boca Raton, FL: CRC Press; 1985.
21. Savelev S, Okello E, Perry NS, Wilkins RM, Perry EK. Synergistic and antagonistic
interactions of anticholinesterase terpenoids in Salvia lavandulaefolia essential oil.
Pharmacol Biochem Behav. 2003;75(3):661-668.12895684
22. Halicioglu O, Astarcioglu G, Yaprak I, Aydinlioglu H. Toxicity of Salvia officinalis in a
newborn and a child: an alarming report. Pediatr Neurol. 2011;45(4):259-260.21907890
23. Mayer E, Gescheidt-Shoshany H, Weltfriend S. Allergic contact dermatitis caused by
Salvia officinalis extract. Contact Dermatitis. 2011;64(4):237-238.21392032
24. Poza Salvia Officinalis înflorită :
https://www.e-geoponia.gr/sporoi-kai-volvoi/mesogeiaka-futa-el/salvia-officinalis.html