Beiuș – stațiune balneoclimaterică de interes național

Recuperare, Medicină fizică, Balneologie – AN V, GR. 9

Suflea Claudiu-Alexandru

I. Abstract
Balneoterapia este reprezentată de un set de tratamente pe bază de apă, folosind de obicei
izvoare termale naturale, nămol, apă minerală sau apă de mare pentru a facilita procesul de
relaxare, a ameliora durerile musculare, a îmbunătăți circulația sangvină și limfatică, a stimula
sistemul imunitar și a revitaliza organismul. Aceasta este adesea asimilată cu hidroterapia, care
se concentrează pe exerciții fizice și pe regenerarea musculară. În acest articol vom prezenta
stațiunea Beiuș, pe baza a 2 articole de specialitate găsite pe Research Gate, după aplicarea
criteriilor de includere și excludere (cuvinte cheie: Beiuș, stațiunea Beiuș, balneoterapie, ape
geotermale, articole de tip “review” “full access”, limba română și engleză) și două carți de
specialitate.

II. Introducere – date generale

Municipiul Beiuș este situat în estul României, județul Bihor, în depresiunea omonimă, la
poalele Munților Apuseni, la 62 km de reședința județului, Oradea. De-a lungul timpului poartă
mai multe denumiri (Benenus – sec XII-XIII, Belynes - sec XV), trecând de la autonomie, la
ocupație maghiară și ocupație turcă. Orașul este înconjurat de creste muntoase, ale m-ților
Apuseni, M-ții Codru Moma, M-ții Bihor, Pădurea Craiului și Masivul Vlădeasa. Se găseste pe
malul drept al râului Crișul Negru, iar orașul este impărțit în două părți de Valea Nimăiești,
afluent al Crișului Negru. Populația.

Fig.1. Beiuș – zona centrală

Vegetația este reprezentată de pajiști, păduri de goruni, de fagi sau de amestecătură de
goruni-fagi (Pădurea de pe Bitii, Pădurea Delani, Măgura Răbăganilor, Pădurea Dumbrava etc.),
iar ca plante de cultură, predomină cerealele sau culturile pomi-viticole. [1]
 Fig.2. Frunză de gorun Fig.3. Pădure de fagi

În Depresiunea Beiuș (Țara Beiușului), populația este apreciată la cca 125000 de locuitori,
dintre care aproximativ 12000 se găsesc în municipiul omonim. Economia este bazată pe
agricultură, turism (aici includem și turismul balneoclimateric) și industria mică. Ca și obiective
turistice enumerăm urme ale civilizației din paleolitic în toată regiunea depresiunii (peșteri de la
Valea Sighiștelului, Chișcău, Meziad, Câmpani și Recaș – în Piatra Petranilor și la Meziad s-au
descoperit așezări neolitice fortificate), Monumentul Eroilor Români din Al Doilea Război
Mondial, Peștera cu Cristale din Mina Farcu (la 20 km de Beiuș), multe biserici ridicate în
secolul XVIII (Biserica Reformată, Biserica Romano-Catolică, precum și ruinele unei biserici
medievale datată din anul 1413). [1]

Fig.4. Biserica de lemn din sec. XVIII

 De asemenea, în 2009 a fost lansat proiectul „Beiuș – Oraș Geotermal” și un parc
balneoclimateric, cu 3 hoteluri cu capacitate totală de 300 de locuri de cazare, oferind cure
balneare, iar în 2013 a început înființarea unui ștrand municipal cu apă geotermală, cu minumul
de 4 bazine. De asemenea, în 2013 prezenta cel mai scăzut preț pe gigacalorie din România
datorită aprovizionării cu apă geotermală, fiind primul oraș încălzit majoritar cu apă geotermală
din țară. [2]

Fig.5. Sondă geotermală din Beiuș

Beiuș este recunoscut pentru zăcămintele de apă geotermală, deoarece între anii 1995-1996 s-
au realizat foraje la o adâncime de 2.576 m, care au confirmat existența acesteia. [2]

III. Apele geotermale

Apele geotermale reprezintă apele subterane cu temperaturi mai ridicate decât ale apelor de
suprafață. Băile termale sunt utile în cazurile de astm, tuse, reumatism, gută, consumpție sau
debilitate cronică.
În funcție de temperatura lor, întâlnim următoarele tipuri de ape termale, și anume:
a) Hipotermale (cuprinse între 20 și 31 de grade Celsius)
b) Termale (cuprinse între 32 și 38 de grade Celsius)
c) Hipertermale (ce depășește 38 de grade Celsius)
Apele geotermale sunt folosite pentru efectele sale curative în procedurile de hidroterapie, în
bazine, la procedurile de hidrokinetoterapie, în băile galvanice și în băile alternante. Acestea sunt
indicate pentru afecțiunile reumatice degenerative, cum ar fi coxartroza și gonartroza,
pareze/paralizii, dureri sau sechele posttraumatice și postoperatorii, discopatie lombară,
poliartrită reumatoidă, torticolis, artrită psoriazică, spondiloză cervicală și lombară spondilită
anchilozantă. [3]
Spre exemplu, la pacienții care au frecventat stațiunea balneară din Beiuș pentru a se trata de
poliartrită reumatoidă, s-a observat îmbunătățirea capacității funcționale în 6 luni de la inceperea
curei balneare, reducerea rigidității articulațiilor, creșterea funcționalității articulațiilor și
îmbunătățirea prizei, mai exact a forței de prehensiune a mâinii. În Beiuş există nişte ape termale
bicarbonate, sulfatate, sodice de 85 grade C, fiind exploatate în interiorul locului de înot. [4]
 Fig. 6. Ștrand geotermal în Beiuș
Acest tip de ape este contraindicat pentru persoanele diagnosticate cu HTA, angină pectorală,
recuperare post AVC, IM, tulburări de ritm cardiac, IC, TVP, chist ovarian, tuberculoză
pulmonară, tumori maligne, sarcină, epilepsie, alcoolism și tulburări psihice. [4]
La temperatura specifică de 34 de grade Celsius, apa are efect antiinflamator, iar la
temperaturi mai înalte permite calmarea contracțiilor musculare [4]. Efectele benefice ale apei
pot fi văzute și în spascitatea din bolile neurologice.
Persoanele cu reumatism, în special vârstnicii, sunt cele care beneficiază de apele
geotermale, deoarece simptomele se ameliorează. Aceasta poate îmbunătăți și mobilitatea, dar și
creșterea tonusului muscular. Kinetoterapia de recuperare în urma intervențiilor chirurgicale
poate fi practicată într-un bazin cu apă geotermală.
IV. Concluzie
Beiuș reprezintă o comoară turistică ascunsă printre munți, care de curând s-a dezvoltat ca
stațiune balneoclimaterică de interes național, prin programe europene (2009), prezentând mare
potențial terapeutic prin apele geotermale hipertermale care au indicații terapeutice de la boli
cardiace, pulmonare, neurologic-psihice, obstetrice șamd. Problema actuală a tuturor stațiunilor
balneoclimaterice este lipsa de investiție, iar potențialul lor nu este valorificat, însă zona
Bihorului este conglomerată cu stațiuni aparent în continua dezvoltare, devenind astfel un mare
adjuvant in practica balneoclimaterică românească.

V. Bibliografie
1. "Beiușul și lumea lui (2009). Ioan Degau și Nicolae Branda (Vol I-IV). Editura Primus”
2. “THE BALNEARY RESOURCES OF THE WESTERN HILLS:BETWEEN NOW
AND THE PERSPECTIVE (2008). Angela Ioana Marușcă. Analele Universității din
Oradea.”
3. “The Romanian perspective on geothermal energy resources. The chemistry of the
geothermal waters from Oradea Triassic aquifer (2009). Ruxandra M. Petrescu-Mag,
Carmen Roba and D. Crina Petrescu. Universitatea Babeș Bolyai din Cluj Napoca”
4. “THE SUSTAINABLE DEVELOPMENT OF TOURISM IN THE LAND OF BEIUȘ
THROUGH RECREATIONAL ACTIVITIES AND TOURIST ANIMATION (2021).
Laura Andreea Lazăr. Universitatea Babeș Bolyai din Cluj Napoca.”