Îngrijirea pacienţilor cu afecţiuni dermatologice

Noţiuni de anatomie şi fiziologie a pielii:

Pielea :
- este un înveliş conjunctivo – epitelial, care acoperă organismul pe toată suprafaţa
sa externă.
- la nivelul cavităţii bucale, nărilor, anusului şi orificiilor genitale se continuă cu
mucoasele care căptuşesc aceste orificii.
Structura pielii:
- epidermul: partea externă formată din ţesut epitelial stratificat, o pătură cornoasă
şi una mucoasă;
- dermul: format din ţesut conjunctiv stratificat, un strat papilar şi unul reticular;
- hipodermul: ţesut cutanat, format din ţesut conjunctiv care cuprinde fascicule
conjunctive între care se găsesc celule adipoase.
Anexele pielii:
- cornoase: păr şi unghii;
- glandulare: glande sudoripare şi glandele sebacee.
Funcţiile pielii:
- funcţia de protecţie: mecanică, antiinfecţioasă, termică, contra radiaţiilor solare;
- funcţia de termoreglare;
- funcţia de sensibilitate tactilă şi termică;
- funcţia metabolică.
Condiţia principală pentru a- şi îndeplini rolul este, integritatea ei.
Importanţa pielii în viaţa organismului reiese şi din faptul că starea organismului se
oglindeşte în aspectul şi culoarea ei.

Educaţia sanitară pentru prevenirea afecţiunilor dermatologice:

1. Măsuri de profilaxie primară:

 Evitarea factorilor declanşatori sau favorizanţi:
- evitarea contactului cu leziuni contagioase;
- evitarea contactului cu agenţi iritanţi ( substanţe corozive, microorganisme
patogene);
- respectarea măsurilor de protecţia muncii pentru a preveni traumatismele;
- evitarea înţepăturilor de insecte;
- evitarea expunerii prelungite la soare;
- măsuri de protecţie a pielii împotriva radiaţiilor.
 Igiena riguroasă:
- schimbarea lenjeriei de corp, pat;
- duş zilnic şi baie săptămânal;
- igiena mucoaselor şi anexelor pielii.
 Alimentaţie echilibrată: evitând alimentele alergice.
 Hidratare corespunzătoare: pentru a preveni uscarea pielii şi pruritul.
2.Măsuri de profilaxie secundară:
- prezentarea la medic imediat ce se observă o leziune;
- respectarea tratamentului şi a regimului igieno – dietetic recomandat de medic;
- prevenirea leziunilor de grataj ( apărute la scărpinat), prin tăierea scurtă a
unghiilor;
- evitarea autotratării.

3. Cauzele afecţiunilor dermatologice:

- infecţii virale: herpesul – transmitere prin contact direct cu leziuni sau secreţii
infectate;
- infecţii bacteriene cutanate: Exemplu – erizipel: produse frecvent de Stafilococ şi
Streptococ;
- infecţii fungice: dermatofiţi sau dermatomicoze – favorizate de mediul aerob,
umed şi temperatura de 20 -37°C;
- prezenţa paraziţilor: scabie şi pediculoză;
- tratamente medicamentoase: frecvente cu antibiotice, antiinflamatoare nesteroide,
care determină urticarie;
- consum de alimente: ouă, lapte, căpşuni – determină urticarie;
- alergeni inhalaţi: polen, praf;
- contact cu alergeni: plante, medicamente, păr de animale, cosmetice;
- expunere la factori care induc sau întreţin unele leziuni: expunere la soare, frig,
vânt;
- infecţii TBC;
- alcoolul, fumatul care pot agrava psoriazisul.

4. Etapele diagnosticului dermatologic

a) Anamneza, cuprinde o serie de întrebări legate de :

- momentul apariţiei erupţiei;
- caracterul evoluţiei acesteia;
- eventualele variaţii în funcţie de: profesie, anotimp, vârstă;
- simptome cu boli interne: astmă, alergie, etc;
- obiceiuri alimentare ale pacientului şi tratamente locale sau generale, antecedente
personale sau heredocolaterale.

b) Examenul leziunilor cutanate şi a mucoaselor prin inspecţie şi palpare:

- trebuie făcut pe toată suprafaţa pielii cuprinzând şi pielea păroasă, unghiile,
examinându-se: culoarea tegumentelor, temperatura, umezeala, uscăciunea,
elasticitatea pielii,
şi se va remarca de asemenea:
- distribuirea anatomică a erupţiei ( simetrică sau liniară);
- forma şi conturul;
- cu conţinut lichid sau nu;
- aderenţe sau nu la ţesuturile subiacente ( de dedesubt);
- mărimea şi evoluţia erupţiei.
c) Examenul general pe aparate:
- se face pentru că pielea poate reflecta procese patologice ce au loc la distanţă, în
alte teritorii.

d) Examene de laborator specifice:

- bacteriologice;
- micologice;
- histo – patologice;
- citologice.

Semne şi simptome posibile în afecţiuni dermatologice:

a) LEZIUNI CUTANATE PRIMARE:

1. Macula: pată colorată, de dimensiune, formă, culoare variată. Nu este

proeminentă.
2. Papula: leziuni cutanate, palpabile, caracterizate printr-o masă solidă în relief.
3. Nodul: mică proeminenţă, mai profundă ca papula.
4. Veziculă: ridicătură a epidermului, conţinând un lichid seros, transparent.
5. Bule: vezicule de dimensiuni mari.
6. Pustule: risicături circumscrise ale epidermului, conţinând un lichid seros,
transparent.

b) LEZIUNI CUTANATE SECUNDARE:

1. Scuame: lamele epidermice, care se detaşează de la suprafaţa pielii.
2. Cruste: strat format dinser, sânge, puroi.
3. Fisuri: întreruperi liniare ale continuităţii tegumentului.
4. Ulceraţii: pierderea de substanţă la nivelul pielii sau al mucoaselor, interesând
toate straturile şi care au tendinţa să se permanentizeze.
5. Ulcere varicoase: erodare a ţesutului pe teren varicos.
6. Cicatrice: semn lăsat în urma unor leziuni, ulceraţii.
7. Lichenificaţie: sunt dermatoze ce apar pe corp, mai ales pe picioare ca nişte
licheni la suprafaţa pietrelor. Apar ca papule sub piele, după stările de şoc nervos
sau emoţii puternice.

c) Durerea :
- de intensitate variabilă;
- localizată frecvent în aria afectată.

d) Febra
e) Frison
f) Leziuni de grataj : întâlnite în scabie (râie), pediculoză.
g) Leziuni unghiale - onicomicoză:
- infecţie a unghiei cu ciuperci;
- unghia se îngroaşă, devine gălbuie, friabilă.

h) Paraziţi adulţi sau ouă ( pediculoză)

Alte manifestări:
- greaţă;
- vărsături;
- cefalee;
- prurit.

Pruritul:
- poate fi localizat în scabie, pediculoză sau poate fi generalizat în : dermatite,
exeme sau exacerbat nocturn;
- adesea pruritul, poate fi indicele unei boli generale: diabet, boli de sânge, renale,
tiroidiene, hepatice;
- un prurit intens, poate fi şi din cauza unui tegument uscat ( la persoane vârstnice);
- medicamentele, săpunurile, produsele chimice, o transpiraţie abundentă sau
contactul direct al pielii cu diferite materiale sunt factori responsabili ai
pruritului.