După căderea Uniunii Sovietice, intre 1 si 4 milioane de copii au fost abandonați in
Rusia. Filmul documentar prezintă viața unor copii cu vârste între 8 și 14 ani, abandonați într- o gară din Moscova. Poveștile lor de viată sunt oarecum similare. Părinții abuzivi, dependenți de alcool și droguri îi alungă de acasă, fapt care îi forțează să urmeze calea cerșetoriei si ulterior a prostituției și hoției. Multe dintre fete rămân însărcinate la vârste fragede, iar copiii lor ajung și ei pe străzi, forând astfel un cerc vicios.
După părerea mea, documentarul are un mare impact psihologic și se adresează
elevilor de liceu și adulților, abordând teme precum discrepanța socială și consecințele lipsei educației într-o societate care încearcă să mușamalizeze aceste probleme.
Consider că prin puterea exemplului, acest film sensibilizează privitorul aducând în
prim plan realitatea crudă a unui sistem defect și am putea folosi tehnica dezbaterii pentru a analiza mijloacele care ar duce la creșterea nivelului de trai al acestor copii și ce impact ar putea avea educația în diminuarea acestei crize sociale.
De asemenea un alt aspect încurajat de această metodă este reprezentat de mutarea
accentului de pe criticarea superficială a problemelor societății spre o înțelegere mai profundă a acestora și spre găsirea concretă de soluții viabile care să funcționeze pe termen lung. Astfel încurajăm copiii să dezvolte o mentalitate orientată spre soluționarea problemelor de orice tip.
In concluzie, Filmul „The Children of Leningradsky” reprezintă un material educativ
valoros în condițiile în care se pot aplica metode de educație interactive, care să extindă viziunea elevului dincolo de câteva imagini cu impact emoțional puternic.