Luceafărul - Mihai Eminescu-

1. M. Eminescu

- a fost prozator, poet și jurnalist roman

- considerat de cititori și critica literară CEA MAI IMPORTANTĂ VOCE POETICA a literaturii române

- face parte din Epoca marilor clasici,

Atunci când ne referim la Epoca marilor clasici, cunoscută și ca perioada junimistă, marcăm
a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când au scris și au publicat mari autori ai literaturii
române, precum: Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ion Creangă și Ioan Slavici . Ca
trăsături specifice acestei perioade, amintim: înclinaţia spre filozofie (Luceafărul, prin tema
timpului), spiritul ironic (în ultima parte a poemului Luceafărul, se sublinează cu o notă de
ironie superficialitatea umană” ''Ce-ți pasă ție,chip de lut…”.

Apariție: * apărut în 1883

* în Almanahul Societății Academice Social-Literare , „România Jună" din Viena

- Sursă de inspirație:-basmul popular: „Fata din gradina de aur"

- cules de K. Richard

- Eminescu a versificat (basmul)

3. Incadrarea textului poetic într-un curent literar: romantism

- preferința pentru categorii estetice precum: sublimul, fantasticul etc.

- evadarea din realitate se face prin vis ori somn (mitul oniric) într-un cadru nocturn
-acordarea unei importanţe desebite sentimentelor omeneşti, în special iubirii, iar trăirile
interioare sunt armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare;

- este un POEM ROMANTIC prin

• îmbinarea celor 3 genuri literare:

* caracterul EPIC→ existenta unui fir narativ

→ existența personajelor

* caracterul LIRIC→ sentimentele puternice ale eului liric

 elemente de prozodie
 * caracterul DRAMATIC→ prezenta dialogului

• imbinaria speciei

* caracterul ALEGORIC→ simbolurile pe care le reprezintă personajele:

Luceafărul-simbolul omului de geniu

Cătălin + Cătălina- reprezintă omul comun

Alte specii: Pastel, Idilă, Meditația.

4. Trăsăturile curentului literar (romantism)

*Tema: -mai multe teme specifice

- abordează condiția omului de geniu⇒ pusă în evidentă prin:

• Tema iubirii - posibile , imposibile

• Tema naturii

• Tema timpului:-ETERNITATE- asiociată universului

-EFEMERITATE —asociată fiintei umane

*Imbinarea genurilor și a speciilor:- POEM ROMANTIC - 3 genuri: epic, liric,dramatic

-SPECII -alegoria, pastelul, meditația, idila

*Motive specifice: -VISUL -fata de împărat și Luceafărul se întâlnesc doar în plan oniric

*Cadrul- Temporal -preferat de romantici: NOCTURN

- Spatial- cosmic și oniric(terestru)

*Lirism:- Obiectiv - dat de caracterul epic al poemului

*Structura compoziției: -98 catrene grupate în 4 tablouri

Tabloul I: (strofele 1- 43)→ portretul fetei

→ cele 2 chemări ale fetei adresate Luceafarului

Tabloul I:(strofele 44-64)→ idila dintre Catalin și Catalina

Tabloul III (strofele 65-85)→ cuprinde tabloul convorbirii dintre Luceafăr și Demiurg

Tabloul IV (stofele 85-98)→ îndeplinirea iubirii dintre Catalin și Catalina

 → detașarea Luceafărului

*Planurile tablourilor: se organizează pe 2 planuri:- TERESTRU

- COSMIC

Tabloul I + Tabloul IV ⇒ simetrie= cele 2 planuri se îmbină

Tabloul II-PLAN TERESTRU

Tabloul III- PLAN COSMIC

5. Compozitia textului poetic

*Titlul → face referire la motivul central al textului = Luceafărul

→ uneste 2 mituri:* românesc: steaua cea mai strălucitoare de pe cer, călăuzătoare

* grecesc: Hyperion, zeul cerurilor

  Incipitul= este realizat pe baza unei formule specifice basmului (,, A fost odata ca-n povesti/A fost ca
niciodata’’) care pune in evidenta caracterului epic al poemului, dar si asupra sursei de inspiratie: basmul
popular, ,,Fata din gradina de aur'' si mitul ,,Zburatorului''.

Tabloul I (strofele 1- 43)

- poveste fantastică de iubire intre doua fiinte apartinand unor lumii diferite( cele 2 planuri )

*Luceafărul (tipul omului de geniu, fiinţa superioară)

*fata de împărat ( simbol al omului comun,ce aspira la un ideal de fericire).

- portretul fetei de imparat se realizeaza la nivelul primei secvente - se remarcă prin:

Frumusetea -sugerată: printr-un superlativ absolut- „O prea frumoasă fată"

Unicitatea fetei : - plan terestru" Și era una la parinți și mândră-n toate cele"

- plan cosmic" Cum e fecioara între sfinți/Și luna între stele"

-dragostea fetei de imparat pentru Luceafar -reprezinta:

*aspiratia spre absolut

*dorinta omului comun de a-si depasi conditia umana

-conceptia fetei depre Luceafărul - un spirit pentru chemarea căruia trebuie rostit descântecul :

„Cobori în jos, luceafăr blând, Pătrunde-n casă şi în gând

Alunecând pe-o rază, Şi viaţa-mi luminează!”

-capacitatea Luceafarului de a se metamorfoza la chemarea fetei - preia forma umana,dar nu si murire —> “un
mort frumos cu ochii vii”

-respingerea ideeii propuse de Luceafar de a convietuii alaturi de el :spaima de nemurire , care pentru omul
comun inseamna moarte

-alegoria = fata, incapabilă să iasă din condiţia ei pentru a convieţui cu Luceafărul îi cere acestuia să devină muritor
ca şi ea

-hotararea Luceafarului de a se sacrifica:fata de imparat devine obiect al pasiunii omului de geniu,pentru care el
vrea sa renunte la nemurire

Tabloul al II lea (44-64)

- se subordonează planului uman-terestru

-se aduce in centrul atenției – idila dintre cei doi pământeni, Cătălin si Catălina;

Secvențele ce compun al doilea tablou:

-fata ‘’din rude mari imparatesti ‘’ isi pierde unicitatea dobandind un nume = Cătalina

-portretul lui Cătălin, ,,baiat din flori ,dar indraznet cu ochii ”-reprezinta conditia omului inferior – (comun) ce isi
incearca norocul cu Catalina

-ea revarsă asupra lui Cătalin iubirea pentru Luceafăr, înțelegându-si condiția și realizând ca ea si Catalin sunt
parte din aceeaşi lume ,, Te-ai potrivi cu mine”.

Tabloul al III –lea (strofele 65-85)

-planului universal-cosmic.

-cuprinde călătoria Luceafărului prin spaţiul cosmic şi convorbirea cu Demiurgul.

-in dialogul cu Demiurgul, Luceafărul însetat de viaţa obişnuită este numit Hyperion⇐ hyper eon = cel care merge
pe deasupra ⇒( origine + menire)

-raspunsul Demiurgului :refuza dezlegarea de nemurire a lui Hyperion =ar fi afectat echilibrul universului =>
(antiteza = dintre omul superior si omul inferor )

-in final Demiurgul ii arata infidelitatea fetei

Tabloul al IV –lea (86-98)

-revine la combinarea celor două planuri, cosmic si terestru

-restaurarea ordinii cosmice: întoarcerea Luceafărului "în locul lui menit din cer"

-(portret) pastel terestru inbinat cu pastelul cosmic =comun în literatura eminseciană de dragoste=motivul
lunii ,motivul serii / motivul crangului / motivul teiilor
-Catalina rosteste pentru a 3 a oara chemarea Luceafarului –insa usor modificata din prisma realitatii pe care o
traieste =>vazandul ca o stea ce ii lumineaza norocul

-Luceafarul insa nu se mai intruchipeaza /metamorfozeaza =>adaptand o atitudine de detasare superioara

“Ce-ţi pasă ţie chip de lut dac-o-i fi eu sau altul?’’

-prozodic :98 de strofe a câte 4 versuri, cu o măsură de 7-8 silabe şi un ritm amfibrahicConcluzie -poemul
Luceafarul este una dintre cele mai de pret capodopere ale literaturii romane -armonizează atât teme, motive,
procedee artistice cultivate de scriitor, cât şi simbolurile eternităţii / morţii