MOARA CU NOROC

- Ioan Slavici

Ioan Slavici a fost un scriitor, jurnalist si membru al Academiei Romane. El

provine dintr-o familie de tarani ardeleni. Opera remarcabila a lui Slavici a fost
influentata de viata satului ardelean.
Publicata in 1881, in volumul „Novele din popor”, nuvela realista, de factura
psihologica „Moara cu noroc” devine una dintre scrierile reprezentative pentru
viziunea lui Ioan Slavici asupra lumii si asupra satului transilvanean.
Este o nuvela realista prin trasaturi manifestate la toate nivelurile textului: tema
familiei si a dorintei de inavutire, obiectivitatea perspectivei narative, personaje
tipice pentru o categorie sociala (Ghita tipul carciumarului dornic de imbogarire,
Pintea este jandarm, Lica este samadau, dar si talhar), tehnica detaliului
semnificativ, veridicitate.
Realismul impune tipul de nuvela psihologica prin interesul pentru framantarile
de constiinta ale personajului principal, care traieste un confict interior, moral si
se transforma sufleteste. Analiza se realizeaza prin: monolog interior, stil
indirect liber, scene dialogate insotite de notatia gesticii si a mimicii.
Nuvela are ca tema consecintele dezumanizante ale dorintei de imbogatire, in
contextul patrunderii relatiilor capitaliste in satul transilvanean.
Din perspectiva sociala, nuvela arata incercarea lui Ghita de a-si schimba
statului social si de a asigura familiei un trai mai bun. Din perspectiva
moralizatoare, scriitorul descrie consecintele nefaste ale dorintei de a avea
bani. Din perspectiva psihologica nuvela prezinta conflictul interior trait de
Ghita, care dornic de prosperitate economica, isi pierde increderea in sine si in
familie.
Doua scene relevante pentru tema dezumanizarii sunt: confruntarea dintre
Ghita si Lica din cap al V-lea si uciderea Anei din final, in duminica de Paste.
Scena confruntarii din cap al V-lea prezinta doua caractere tari. Lica are o
atitudine de stapan asupra tuturor, iar Ghita incearca sa-si castige un statut cat
mai favorabil in fata Samadaului: „Lica, tu trebuie sa intelegi ca oameni ca
mine sunt slugi primejdioase, dar prieteni nepretuiti.” Fiecare simtea ca „si-a
gasit omul”. Acceptarea tovarasiei cu Lica e primul gest dintr-un sir lung de
compromisuri.
O alta scena semnificativa are loc in duminica de Paste. Dispus sa faca orice
pentru a se razbuna pe Lica, Ghita isi arunca sotia drept momeala in bratele
Samadaului. Dezgustata de lasitatea lui Ghita, care se instrainare de ea si de
familie, intr-un gest de razbunare disperata, aceasta i se daruieste lui Lica

800 cuv/434 cuv

1
MOARA CU NOROC
- Ioan Slavici

deoarece, spune ea, el e „om”, pe cand Ghita „nu e decat muiere imbracata in
haine barbatesti”.
Carciuma de la Moara cu noroc este asezata la rascruce de drumuri, inconjurata
de pustietati intunecoase; „cinci cruci stau inaintea morii.”
Compozitional, nuvela are 17 capitole si are un caracter circular, deoarece
incepe si se sfarseste cu interventiile batranei: „Omul sa fie multumit cu
saracia sa, caci, daca-i vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit”; la
final atribuie intamplarile tragice destinului necrutator: „Asa le-a fost data!..”
Perspectiva narativa este obiectiva, naratiunea se realizeaza la persoana a III-a
de catre un narator detasat, omniscient si omniprezent.
Subiectul urmareste evolutia lui Ghita, personajul principal, de la omul moral la
omul imoral. Expozitiunea il prezinta pe Ghita, cizmar modest, nemultumit de
conditia sa. Impotriva sfatului soacrei sale, se hotaraste sa ia in arenda carciuma
de la „Moara cu noroc”. Un timp, afacerile prospera, iar familia e fericita in
acest mediu neprimitor. Intriga este reprezentata de aparitia lui Lica Samadaul,
personaj demonic, ce-l va conduce pe Ghita spre un sfarsit tragic.
Se contureaza atat conflictul exterior, intre Ghita si Lica, cat si cel interior, in
constiinta eroului.
Setea de inavutire isi pune amprenta din ce in ce mai mult asupra lui Ghita,
care e urmarit in evolutie, indepartandu-se de familie si luand parte la afacerile
necurate ale Samadaului. Arendasul hanului este batut si jefuit, o femeie si
copilul ei sunt omorati, iar toate drumurile par sa duca spre Lica. Totusi, cel care
va cadea in propria cursa va fi Ghita. Ajuns la han, o omoara pe Ana pentru ca s-
a aruncat in bratele lui Samadaului, el este omorat de Raut, iar hanul este cuprins
de foc. Lica se sinucide, izbindu-se cu capul de un copac. Acesta este punctul
culminant, in care fiecare e pedepsit pe masura faptelor sale. Finalul pune in
lumina antiteza caracter slab-carater tare. Ghita este ucis, o simpla victima,
Lica alege sa se sinucida, pentru a nu deveni o victima.
In nuvela, accentul cade pe constructia personajelor. Ghita e cel mai bine
conturat personaj din nuvelistica lui Slavici, un personaj „rotund”, iar destinul
lui ilustreaza consecintele nefaste ale dorintei de imbogatire. Acesta este
caracterizat prin tehnicile analizei psihologice: notarea gesturilor de catre
narator („ursuz, se aprindea din orisice lucru de nimic, nu mai zambea ca
inainte, ci radea cu hohot..”), monolog interior („Ei!Ce sa-mi fac?..Asa m-a
lasat Dumnezeu!..Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa

800 cuv/434 cuv

2
MOARA CU NOROC
- Ioan Slavici

mea?”), stilul indirect liber („Dar acesti trei ani atarnau de Lica. Daca se pune
bine cu dansul, putea sa-i mearga de minune..”).
Ana sufera esentiale transformari interioare care ii ofera scriitorului posibilitatea
unei fine analize a psihologiei feminine. La inceput este o femeie devotata
caminului, un ideal de feminitate („Ana era tanara si frumoasa”), protejata mai
intai de mama, apoi de sot. Ulterior, este impinsa in bratele Samadaului, apoi
este ucisa de Ghita fiinta l-a inselat.
Lica ramane pe tot parcursul nuvelei la fel, „un om rau si primejdios”. Este
necrutator cu tradatorii si generos cu cei ce il sprijina in afacerile sale necurate.
Stilul nuvelei este sobru, concis si fara podoabe.
In concluzie, „Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o nuvela realist psihologica
prin tema, tipologia personajelor, conflictul interior, framantarile in planul
constructiei personajelor.
Ghita e cel mai bine conturat personaj din nuvelistica lui Slavici, un personaj
„rotund”, iar destinul lui ilustreaza consecintele nefaste ale dorintei de
imbogatire. Evolutia lui Ghita, personajul principal, face trecerea de la omul
moral la omul imoral. El oscileaza intre doua valori: familia si banii.
Modalitatile de caracterizare pun in evidenta transformarea personajului atat
prin mijloace directe, cat mai ales prin mijloace de investigare psihologica.
Acesta este caracterizat prin tehnicile analizei psihologice: notarea gesturilor
de catre narator („ursuz, se aprindea din orisice lucru de nimic, nu mai zambea
ca inainte, ci radea cu hohot..”), monolog interior („Ei!Ce sa-mi fac?..Asa m-a
lasat Dumnezeu!..Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea?”)
, stilul indirect liber („Dar acesti trei ani atarnau de Lica. Daca se pune bine cu
dansul, putea sa-i mearga de minune..”).
Scene relevante pentru lacomia lui Ghita sunt: confruntarea dintre Ghita si Lica
si scena din duminica de Paste.
Din perspectiva sociala, nuvela arata incercarea lui Ghita de a-si schimba
statului social si de a asigura familiei un trai mai bun.
Din perspectiva moralizatoare, scriitorul descrie consecintele nefaste ale
dorintei de a avea bani.
Din perspectiva psihologica nuvela prezinta conflictul interior trait de Ghita,
care dornic de prosperitate economica, isi pierde increderea in sine si in familie.

800 cuv/434 cuv

3
MOARA CU NOROC
- Ioan Slavici

In concluzie, personajul principal al nuvelei, Ghita, are un destin tragic, rezultat

in urma lacomiei pentru bani. Planul analizei psihologice este pus in slujba unei
teze morale: goana dupa inavutire cu orice pret, distruge echilibrul interios si
linistea familiei.

800 cuv/434 cuv

4