ANEXA IT SF. GRIGORIE DE NYSSA EPISTOLA CATRE FRATELE SAU, PETRU DESPRE DIFERENTA DINTRE FIUNTA $I TPOSTAS*) 1. Pentru c& mulji nu disting in ce priveste dogmele tainice (referitoare la Sffinta Treime) comunul fiintei de diferenja ipostasurilor gi cred cA nu exist nici o diferent’ intre a spune "fiinta" si "ipostas" (de unde unora dintre cei ce privese astfel de lucruri fark o cercetare prealabila le place si vorbeasc& aga cum vorbese despre o singura fiinta gi despre un singur ipostas, gi, invers, cei ce primese s& vorbeascd despre tei ipostasuri socotesc ci se cade sii dogmatizeze pornind de la aceasti marturisire gio diviziune a fiinjelor intr-un numér egal), de aceea, ca sa nu pafesti gi tu acelagi lucru, fi-am facut un mic memoriu care si vorbeasci despre aceste lucruri. Prin urmare, infatisat in pufine cuvinte, infelesul expresiilor menfionate este acesta 2. Dintre toate numele pe care le folosim, unele, cele spuse cu privire la mai multe lucruri diferite intre ele prin numér, au o semnificafie mai general, cum e numele "om". Caci cel ce rosteste acest nume a aritat prin nume natura comuni, dar nu a circumscris prin glisuirea sa pe un om anume, pe cel cunoscut in mod special (propriu) sub acest nume. Fiinded Petru nu e mai om decat Andrei, id. Y.Courtonne; SBasile, Lettres J, Paris 1957, p.81-92 EPISTOLA CATRE PETRU 197 sau decdt Ioan ori Iacob. Asadar, comunitatea semnificatului, care se extinde in mod asemanitor la tofi cei ordnduiti sub acelasi ume, are nevoie de o subdiviziune prin care si recunoastem nu omul in genere, ci pe Petru sau pe Joan. Alte nume, insi, au 0 evidentiere mai special prin care in cel semnificat nu se contempli comunitatea naturii, cio circumscriere a unui lucru oarecare, care prin parti- cularul ei n-are nimic in comun cu omogenitatea (lucru- rilor), ca de pilda "Pavel" sau "Timotei". Caci o astfel de glisuire nu poarti asupra comunului naturii, ci infajigeaz% prin nume imaginea unor lucruri circumscrise separandu-le de semnificajia lor cuprinzitoare. Prin urmare, atunci cand dowd sau mai multe fiinfe ca de exemplu Pavel, Silvan si Timotei sunt considerate in ceea ce au ele identic, se cerveteaza rajiunea (definitia) fiintei oamenilor, cici nu va putea da cineva o rajiune (definitie) a fiinfei pentru Pavel, alta pentru Silvan si alta pentru Timotei, ci termenii prin care a fost evidenfiata fiinja lui Pavel se vor potrivi si celorlalti; iar cei descrisi prin aceeasi rajiune (definifie) a fiinfei vor fi de-o-fiinga (consubstanfiali) unii cu alii. Dar dupa ce, afland comu- nul, cineva igi va intoarce privirile spre cele ce particula- rizeazi si prin care fiecare se separ’ de fiecare, ratiunea distinctiva a fieciruia ru se va mai potrivi in toate cu ea privitoare la altul, chiar daci in unele va putea fi gisit avand comunitate (cu ¢i). 3. Agadar, sustinem acestea: ceea ce se afirma in mod propriu (particular) se evidentiaz prin cuvantul "ipostas™. Cici cel ce a spus "om" odati cu nedefinitul semnificatiei pentru auz gi-a f&cut o idee cam impristiat%, astfel incat pe de o parte natura este evidentiat’ prin nume, pe de alti parte ins& lucrul care subzista gi este evidenjiat in mod198 SF, GRIGORIE DE NYSSA. propriu nu este evidenfiat de acest nume. Dar cel ce a spus "Pavel" a aritat natura ce subzisti in realitatea evi denfiata de acest nume. Aceasta, ins, este ipostasul, nu rafiunea nedefinita a fiinfei, care nu-gi giseste nici o stare din comunitatea semmificatului ei, ci care infitigeaz’ si circumscrie comunul si necircumscribilul intr-un lucra anume prin proprietijile care-1 fac s& apara (care-1 mani- fest). Aga cum se obignuieste si se fact si in Scriptura in multe locuri, printre care gi in istoria lui Iov. Pentru c& intentionand s& relateze cele privitoare la el, ea a amintit mai int@i de comun zicand "(un)om", dupa care indat& La separat prin ceea ce fi este propriu adaugand “oarecare", Descrierea fiinjei, deci, a trecut-o sub tacere, ca una care nu aducea nici un castig pentrntema propus’ a cuvantului; fe" ill caracterizeaz pe larg prin semnele distinctive proprii, artind locul, semnele distinotive ale caracterului sau ca gi cele care adunate din cele exterioare il vor separa gi distanja de semnificatia comuna (de "om"), astfel ca prin toate si devin limpede descrierea celui despre care se relateazi: din nume, din loc, din proprietitile sufletului, din cele contemplate in jurul lui din exterior. Iar daci ne-ar fi dat o rajiune (definitie) a fiinfei, in explicarea naturii n-ar fi ficut nici o amintire de cele spuse mai inainte. Cici ar fi fost aceeasi ratiune (definitie) si pentru Bildad, si pentru Tofar si pentru fiecare din oamenii amintifi acolo (cf. lov. 1,1; 2,11). Uf Asadar, nu vei gresi dacd vei transpune gi la dogmele despre Dumnezeu rafiunea diferentei intre fiin}& i ipostas pe care ai cunoscut-o la noi, Tot ceea ce gindirea ta iti sugereazi despre existenfa Tatilui (c&ci sufletul nu se poate sprijini pe nici un alt gand asezat deoparte, pentru EPISTOLA CATRE PETRU 199 c& e convins ci acest gnd e mai presus de orice existenfa), aceasta gndeste-o si despre Fiul, aceasta gi despre Duhul Sfant. Cici rajiunea (definitia) "necreatului" si "necuprinsului" € una gi acceasi si pentru Tatil, si pentru Fiul si pentru Sfantul Duh. Fiindc& nu este unul mai necuprins si mai necreat iar altul mai putin. Dar pentru c& este necesar ca ‘Treimea sA aiba prin semnele proprii fiecdreia distinctia neamestecati, ceea ce se contempla in ele in mod comun, ca de exemplu: necreatul, faptul de a fi mai presus de orice intelegere, sau orice allceva de acest fel, nu le vom compara cu distincfia care face propriu, ci vom ciuta numai cele prin care nofiunea fieciruia se separa limpede si ffir amestee de cele contemplate impreund cu ca. 4, Asadar, aga mi se pare frumos si urmirim pas cu pas ratiunea in cauzi. Tot binele care vine la noi de la puterea lui Dumnezeu spunem ci este o lucrare (energie) a harului care lucreazi toate in tofi, dupa cum zice Apostolul “iar toate acestea le lucreazi unul si acel: Duh, impiirtind fiectiruia cele proprii dup’ cum voieste" (Cor. 12,11). Cautdnd acum si aflim dack daruirea celor bune igi trage obarsia numai de la Duhul Sfant, aga ajunge la cei vrednici, suntem c&lauzifi iarigi de Scriptura s& credem ci obarsia si cauza daruirii bunurilor luate in noi prin Duhul Sfant este Dumnezeu Cel Unul-Nascut. Caci "toate prin El s-au fcut" (In. 1,3) gi "in El au fost aledtuite" (Col. 1,17), cum suntem invatafi de Sfanta Scriptura. Deci, cand ne ridicdm si la acea notiune, iarisi suntem invitati, dusi fiind de mand de ciitre de-Dumnezeu- insuflata (Scriptura), cici prin acea Putere au fost adu: de la nefiinga la fiinja toate, dar din aceea nu insi fara de principiu, ci exist’ o Putere care subzisti in mod 4y200 SF. GRIGORIE DE NYSSA neniiscut si neprincipiat si care e cauzi a Cauzei tuturor celor ce sunt. Caci din Tatil este Fiul, prin Care sunt toate, si impreuné cu Care e cugetat intotdeauna in mod inseparabil Duhul Sfant. Céci nu poti ajunge si te gandesti Ja Fiul, daca n-ai fost in prealabil luminat de Duhul. Agadar, pentru c& Duhul Sfant, de la Care izvoriiste asupra creajiei toata darea celor bune, e strins legat pe de 0 parte de Fiul, impreun& cu Care se si infelege fira nici un fel de distant ori interval intre Ei, iar de Tatil, pe Care-L are drept cauzi a existenfei pentru ci de aici purcede, urmeaza cli El are ca semn distinctiv al proprietitii Sale dupa ipostas faptul de a fi cunoscut dupa Fiul si impreun& cu El si de a subzista din Tata. lar Fiul, Cel ce face cunoscut prin El si impreuna cu El pe Duhul Care purcede din Tata, strélucind singur ca Unic-Nascut din Lumina cea neniscuti, n-are in ce priveste semnele distinctive proprii nici o alt comuniune cu Tatil sau cu Duhul Sfant, ci se recunoaste numai prin semnele deja amintite. Iar Dumnezeul Cel peste toate are singur drept semn distinetiv exceptional al ipostasului Siu faptul de a fi Tat’ gi de a nu subzista din nici o cauzi, iar prin acest semn gi El este cunoscut in chip propriu (in particular). Din aceasta priciné spunem ci in comunitatea fiinfei_semnele distinctive contemplate in Treime sunt ireconciliabile gi incomunicabile; prin ele se infatigeaza propriul Persoanelor predate noua in credinja, fiecare injelegdndu-se distinct prin semnele distinctive proprii, astfel incat prin semnele amintite se descopera cea ce separa Ipostasurile. Dar in ce priveste infinitatea gi incomprehensibilitatea, faptul de a exista in mod necreat, de a nu fi coninut de nici un loc si toate cele de acest fel, nu exist nici o variatie in natura EPISTOLA CATRE PETRU 201 cea ficdtoare-de-viafi, la Tatil, Fiul si Duhul Sfant, ci inele se vede 0 comuniune continua gi lipsiti de interval. Si prin gfndurile prin care va gandi cineva maretia vreuneia din (Persoanele) crezute in Sfainta Treime prin acelea va inainta invariabil vazdnd slava in Tatil, Fiul gi Sfantul Duh, fai ca mintea si mearga in gol in nici un interval intre Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Pentru cd nu exist nimic care si se insereze in mijlocul Lor, nici vreun alt Iucru care sa subziste pe léng& natura divin’ si care sé o poati impirji fafa de ea insigi prin interpunerea a ceva strin, nici golul vreunui interval (in spatiu) care si strice armonia fiinfei divine cu ea insigi_ distorsionand continuitatea ei prin intercalarea unui vid. Ci cel care gandeste pe Tatil il gandeste ca find prin El insugi impreuni cu El si primeste in gandire si pe Fiul. Cel se gAndeste la Aceasta (din urma) n-a despirjit de Fiul pe Duhul, ci si-a intiparit intru sine credinja in cele Trei (Persoane) in acelasi timp contopite intr-o unic’ identitate pe de © parte in mod succesiv, potrivit ordinii (revelrii Jor) iar pe de alta in mod unit, potrivit naturii (lor). lar cel ce gandeste numai la Duhul Sfant in mirturisirea aceasta a cuprins si pe Cel al Carui Duh este; $i pentru c& Duhul e al lui Hristos, El este din Dumnezeu, precum zice Pavel (Rom. 8.9). Aga cum la un stejar cel ce prinde de un capit a tras gi de celilalt capat, aga gi cel ce trage Duhul, dupa cum zice Profetul (Ps. 118,131), a tras impre- und prin El si pe Fiul si pe Tatal. $i daca cineva primeste cu adevarat pe Fiul, [] va avea din amandoua partile, aducind la Sine pe de o parte pe Tatil Acestuia iar pe de alta pe Duhul Lui; cici Cel ce este pururea in Tatal nu va putea fi niciodat’ desparjit de Tatil, nici Cel ce202 SF. GRIGORIE DE NYSSA lucreaz toate prin El nu se va putea rupe vreodati de Duhul Siu, Tot asa, Cel ce a primit pe Tatil a primit prin puterea Lui si pe Fiul si pe Duhul. Caci nu se poate gandi in nici un mod vreo taiere sau diviziune, astfel ca Fiul sa fie gandit fara Tat sau Duhul si fie separat de Fiul, ci intre Acestia se injelege o comuniune gi o distinctie negraita si neinjeleas’, nici diferenta Ipostasurilor scindand continuum-ul naturii nici comunitatea dupa fina contopind propriul semnelor distinctive. Sa nu te miti insi, daca zicem c& acelasi ucru este si unit si distinct si ci excogitim ca intr-o enigma o noua si paradoxala distinctie unit si o unire (conexiune) distinct. Caci dact cineva ar auzi acest cuvant nu in scop de sfadi ori calomnie, € cu putinja si giseascd aga ceva chiar si in lucrurile sensibile, 5. Primeste-mi cuvantul ca o pild& si o umbri a adevirului, iar nu ca pe insusi adevirul lucrurilor, Caci nu e cu putinjai ca ceva ce se vede in exemple si se potriveasc intru totul cu cele pentru care se ia folosul pildelor (exemplelor). Agadar, de unde spunem ci distincjia simultand cu conexiunea se pot gandi analogic din cele ce ni se arati inainte simfirii noastre? Ai contemplat deja, desigur, uneori priméivara_strilucirea acelui arc in nouri (curcubeul) pe care limbajul comun obignuieste si-] numeasc& "iris". Cunoscitorii acestor lucruri spun c& el se constituie atunci cand o umiditate oarecare s-a amestecat cu aerul, atunci cand forfa vantu- rilor constringe umezeala $i particulele solide din atmos- fer deja facute nor s& se transforme in ploaie. Ei zic c& el (curcubeul) se constituie astfel: atunci cand raza soarelui a pitruns oblic desimea si opacitatea norului si apoi a EPISTOLA CATRE PETRU 203 imprimat perpendicular cercul ei intr-un nor, se produce ca-un fel de reflexie gi intoarcere a luminii la ea insagi, scAnteierea reflecténdu-se in sens invers din partea umeda i strilucitoare. Cici sti in natura vibratiilor luminoase ca atunci cand ead pe 0 suprafati netedi si se reflecte i la ele insele, iar figura soarelui \du-se iar’ i de raza intr-c parte umeda gi neted a acrului produs € circular’; de aici urmeazi ca necesitate ci si acrul invecinat cu. norul se circumscrie prin scanteierea strilucitoare Iuand figura circular’ a soarelui. Asadar, aceasta sciinteiere este fafa de ea insiisi gi continua gi CAci find multicolora si multiforma, amestect pe neobservate din fata privutitor nowstre intalnirea intre ele a celor colorate in culori diferite, astfel ineat sf mu se mai poati recunoaste locul intermediar, intre albastrul amuriu si rosul aprins § si separa prin el insusi diversitatea culorilor, sau pe cel dintre rogul aprins si cel purpuriu, sau dintre acesta din urm& si. galbenul chihlimbar. Cici, véaute in acelasi timp, scdnteierile tuturor acestora sunt sclipitoare gi rapesc ochilor semnele contactului si unirii lor intre ele si fug de ele, astfel c& este cu neputing de cercetat gi de aflat pan’ unde se fntinde rosul sau verdele striluciri, si de unde inoep s& ‘mu mai fie astfel, dup cum se vede in stralucirea lui (a curcubeutui) Prin urmare, asa cum in exemplul nostra cunoastem limpede diferentele culoritor far inst ca simjurile s& poata percepe o distanfi a uneia fat de cealat, aga este cu putinfi sé-mi rajioneai analogic gi despre dogmele privi- toare Ia Dumnezeu: proprietatile Ipostasurilor strélucese are amest204 SF. GRIGORIE DE NYSSA AE DE NYSSA in fiecare din cele crezute in Treime ca o floare a celor ce apar in curcubeu, dar in ce priveste proprietiile naturii hu se poate gandi nici o diferenfi de la unul la altul, oi Proprictafile distinctive strilucese in fiecare in comunitatea fiinjei. Caci si in exemplul luat de noi fiinfa care stri- luceste acea scénteiere multicolor e una: cea reflectata de raza soarelui, dar floarea aceea se arati multiforma. Astfel, ratiunea ne invaji si prin creatie si nu ne tulburim in rajiunile privitoare la dogma atunci cénd, izbindu-ne de dificultaji teoretice, suntem dusi de vartej spre consimtirea celor ce se vorbesc. Caici asa cum pentru cele ce se aratii ochilor experienta s-a aritat mai bun’ decdt explicarea rajionala a cauzei, aga si la dogmele care ne depagese credinja e mai bun decdt infelegerea prin rajionamente, ca una care invafa atft separajia in ipostas cat si conexiunea in fiinfa. Asadar, dat find c& cuvantul nostru a luat in considerare ce este comun gi ce este propriu in Sfanta Treime, rajiunea comunitafii se reduce la fiinjé iar ipostasul este semnul care face propriu (particularizeaza) al fiecdruia, 6. Dar cineva ar putea crede c& rafiunea privitoare Ja ipostas" oferiti aici nu se impac& cu gandul Apostolului din locul unde scrie despre Domnul ci este "strilucirea slavei Lui si efigia ipostasului Sau" (Evr. 1,3). Caci, dact am admis ca ipostas e concursul proprietitilor din jurul fiectiruia, atunci se recunoaste ci, asa cum la Tatil exist ceva vazut $i contemplat ca propriu si prin care este Fecunoscut numai El, in acelasi mod se crede acelasi lueru si despre Cel Unul-Nascut: cum atunei aici numele de “ipostas" este atribuit de Scripturit numai Tatalui iar Fiul se zice c& e forma ipostasului Sau si este, caracterizat nu EPISTOLA CATRE PETRU 205 prin semnele distinctive proprii, ci prin cele ale Tatilui? Cici daciipostasul e semnul propriu fiecarei existente, iar propriu Tatalui se mituriseste a fi faptul ca e nendscut iar Fiul e format prin proprietitile Tatilui, oare nu ramane atunci Tatalui ca proptietate exceptional aceea ca numai despre El si se enunfe nenasterea, pentru ci existenta Celui Unul-Nascut se caracterizeazi prin ceea ce face propriul Tatilui. ; 7. Dar noi spunem cf alt scop urmireste aici cuvantul Apostolului si privind Ia acesta s-a folosit el de aceste expresii: "strilucire" gi "efigie (gravata)". Dacd cineva andeste exact la acest scop nu va gisi nimic care combate cele zise de noi, ci doar ceva care conduce rafiunea spre un nfeles particular. Cici cuvéntul Apostololui s-a facut nu pentru a distinge intre ele Ipostasurile prin semnele jin care se aratd, ci ca s4 faci inteleasi unirea autentica si nedistanfai a relafcl Fiului fat de Tat. Aga cum n-a spus: "care find slava Tatalui" (desi acesta este adevérul), ci, lésand la o parte acest lucru ca unul recunoscut si vrand s& ne invefe sé nu gandim o alt forma de slav& pentru Tatél si o alta pentru Fiul, el determina slava Unului- Nascut ca pe o strilucire a slavei Tatilui, Ricdnd ca Fiul sa fie cugetat impreund cu Tatal plecdnd ie la exemplul . luminii. Caci aga cum stralucirea e din flacdri gi ea nu flacdr’ ci din clipa in care s-a aprins flacira stréluceste impreun& cu ea si lumina, asa vrea gi el ca Fiul sa fie cugetat din Tatil, dar aga ca Unul-Nascut si nu fie determinat prin interpunerea unei distanye fati de existenja Tatalui, ci doar ca ceea ce provine din cauzi sa fie géndit pururea impreund cu cauza. In acelagi mod, ca si cum ar interpreta gandul oferit inainte, zice si: "efigie206 SF. GRIGORIE DE NYSSA EPISTOLA CATRE PETRU 207 a ipostasului Sau" calauzindu-ne de mani prin exemplele trupesti spre infelegerea celor neviizute. C&ci asa cum trupul este intotdeauna intr-o figuri, dar una este ratiunea (definitia) figurii si alta cea a trupului, si definitia uncia nu ar putea fi comparaté cu cea a celuilalt, totusi, chiar daci prin ratiune distingi figura de trup, natura nu primeste distinctia, ci una este ginditi impreund cu cealaltd. Aga crede Apostolul c& trebuie si gandim; chiar daci cuvantul credintei ne inva c& diferenta Ipostasurilor e neamestecata el ne infitiseazi prin expresiile folosite coeziunea si conaturalitatea (concrescenja) Unului fala de Tatal, nu ca gi cum Cel Unul- tr-un ipostas, ci ca Unul Care nu primeste nici o mediere a unirii Lui cu Tatal. Astfel, c€1 ce-si afinteste prin ochii sufletului privirile sale spre efigia Celui Unul-Nascut ajunge la intelegerea si a Ipostasului Tatilui, nu ca si cum proprietatile contemplate in Acestia s-ar schimba ori amesteca, ca si cum am atribui Tatdlui nasterea iar Fiului nenasterea, ci in sensul c& nu e cu puting ca, dacti una se disjunge de alta, s& inteleaga restul pornind numai de la ca insdsi. Caci nu ¢ cu putingi ca cel ce numeste pe Fiul sa nu ajunga la infelegerea Tatalui, pentru ci prin relatie acest apelativ manifest’ impreuni si pe Tatil, 8. Asadar, intrucat "cel ce a vazut pe Fiul a vazut pe Tatil” (In. 14,9) dupa cum zice in Evaghelie Domnul, de aceea zice (Apostolul) c& Fiul Unul-Nascut este "efigia Tatiilui" si ca sii ne facem cunoscut gandul lui si mai bine, si luam gi alte expresii ale Apostolului in care ne spune ci Fiul e "icoana Dumnezeului Celui nevizut" (Col. 1,15) si iardgi; icoana bunditatii Lui; nu pentru cA icoana difer’ de arhetip in ce priveste rafiunea invizibilitaqii gi bundtatii ci ca sf arate cl e identicd cu prototipul, chiar da e altceva decft el. Cici nu s-ar salva ratiunea (definitia) icoanei dacd n-ar avea claritatea si invariabilitatea in toate. Agadar, cel ce infelege frumuseea icoanei ajunge la infelegerea arhetipului, Jar cel ce a infeles forma lui Hristos si-a intiparit in sine efigia ipostasului Tatailui vizindu-L prin Acesta pe Acela, nu ins privind in reprezentarea iconicd nenasterea Tatilui (cici atunei El ar fi intru totul identic - cu Tatil - nu altul), ci vazand framusefea neniscuti in cea nscuta. Caci asa cum cel ce priveste intr-o oglinda curaté imprimarea formei sale in ea are cunostinja clari a fefei reprezentate iconic in ea, aga si cel ce cunoaste pe Fiul a primit in inim prin cunoagterea Fiului efigia Ipostasului Tatalui. Piindcd toate cele ale Tatilui se vid in Fiul gi toate cele ale Fiului sunt ale Tatilui, pentru c& intreg Fiul rimane in Tatal gi iarisi EI are in Sine pe Tatil intreg (In. 14,11). Astfel incat ipostasul Fiului devine un fel de forma si de fay pentru (re)cunoasterea Tatalui, iar ipostasul Tatalui e (re)ounoscut in forma Fiului, desi in Ele rimane proprietatea contem- plati numai in Acestea pentru distinctia clari a Ipostasurilor.GLOSAR DE TERMENI TEHNICI cikén = imagine, aseminare, icoand > eik6 = a fi aseminitor, a asemina eikonizein = a reprezenta iconic apeikonizo = a reprezenta o imagine dup un model, a copia o imagine eldos = infajisare, aspect exterior, chip; idee, specie > eldo (lat.video) = a vedea, a sti emphéreia (> emphéro) = similitudine homojosis, homofoma = aseminare morphé = forma schéma = figura stoicheion = linie < stoichéo = a alinia, a pune in rand homéstoichos = charaktér = efigie gravati, intiparita, trasati; tr caracteristica tYpos = marci, trisitura imprimata; relief; schita, figura, model ektYpoma = redare imprimata in relief, intiparire graphé, graphein = a scrie, scriere; a desena, desen zographein = a picta dupa natura, dupa un model viu perigraphé = circumscriere (a)perigrapton = (ne)circumscris archétypon, (protétypon) - pardégogon = model - ura GLOSAR eu) copie confgejionaté, reprodusa dup model historia = observare directii, relatare proskymesis = inchinare, prostemare in semn de venerare latrefa = adorare ousia inti, substanja phsis = natura, fire hypéstasis = subzisteny, ipostas présopon = fad, persoand schesis = relatie theologia - oikonomia = doctria despre Dumnezeu in Sine - si, respectiv despre lucrarea Lui fn afara Sa