ale agentului constatator, Vasile Vieru, cu referire la contestația depusă de
avocatul Ion Mihalaș în interesele contravenientului Sergiu Chiorescu, în privința Procesului-verbal cu privire la contravenție nr. 1439/20 din 30.04.2020 și Deciziei asupra cazului contravențional 1. În fapt, agentul constatator a reținut că la 26.02.2020, la pista de control vamal „ieșire autoturisme” din Republica Moldova a PVFI Leuseni, în jurul orei 22:51, pentru efectuarea controlului vamal, s-a prezentat autocarul de rută neregulată ce se deplasa spre Italia, înregistrat pe compania „IONUȚ PRIM” SRL (IDNO - 1009600012955), cu numărul de înmatriculare WSS089 (MD), codul VIN WKK62942213000297, remorca cu n/î B322NOW (RO), codul VIN VF9M235MFHX558228, condus de cetățeanul Republicii Moldova, Chiorescu Sergiu (IDNP 2001042092747), selectând coridorul verde de control (nimic de declarat). 2. În baza informațiilor operative parvenite de la ofițerii Direcției Investigații Speciale a Serviciului Vamal și din partea ofițerilor de investigații din cadrul Direcției Investigații Speciale a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră al MAI, autocarul menționat mai sus a fost redirecționat pe coridor roșu de control, efectuând controlul nedistructiv cu aplicarea razelor ,,X-Ray”, fapt ce a provocat unele suspiciuni de tăinuire bunurilor în regiunea rezervorului. 3. În urma controlului detaliat asupra rezervorului, în comun cu ofițerul Direcției chinologice, Sergiu Afanasii, cu implicarea câinelui „Mary”, s-a confirmat prezența produselor de tutungerie, ulterior fiind ridicate 1700 de pachete cu țigarete de marca „Marlboro Gold” cu timbrul de acciz al Republicii Moldova. 4. La 28.02.2020, a fost pus în sarcina Laboratorului Vamal stabilirea faptului dacă în autocarul de model SETRA, cu n/î WSS089 (codul VIN WKK62942213000297) sunt prezente alte locuri special amenajate pentru camuflarea/tăinuirea bunurilor, valoarea autocarului cât și valoare produselor de tutungerie nedeclarate de către cet. Sergiu Chiorescu. 5. Astfel, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 28/10-00140 din 30.03.2020, s-a constatat că în construcția caroseriei autocarului de model SETRA, cu n/î WSS089 (codul VIN WKK62942213000297), sunt prezente locuri special amenajate, neprevăzute de către uzina producătoare, ce pot fi folosite pentru ascunderea/tăinuirea diferitor categorii de mărfuri. 6. Totodată, prin același raport de constatare s-a stabilit că valoarea produselor de tutungerie de marca ,,Marlboro Gold” cu timbrul de acciz al Republicii Moldova constituie 61 200 lei MD, iar prețul mediu de comercializare pe piață al autocarului de marca SETRA, model S417 HDH, a/f 2004, cu n/î WSS089 (codul VIN WKK62942213000297) constituie 930 877 lei MD. 7. Reieșind din cele expuse, organul vamal a constatat că în acțiunile cet. Chiorescu Sergiu (IDNP 2001042092747), sunt prezente elementele contravenției prevăzute de art. 287 alin. (10) din Codul contravențional și s- a dispus sancționarea acestuia cu amendă în sumă de 80 de unități convenționale, ceea ce constituie 4000 lei MD. 8. De asemenea, prin Decizia asupra cazului de contravenție vamală nr. 1493/20 din 30.04.2020, s-a dispus încasarea de la Sergiu Chiorescu a sumei de 930 877 lei MD, ceea ce constituie contravaloarea autocarului de model SETRA model S417 HDH a/f 2004, cu n/î WSS089 (VIN- WKK62942213000297). 9. Din considerentele menționate, avocatul Ion Mihalaș a depus contestație, argumentând în 4 puncte nemulțumirea contravenientului cu privire la sancțiunea dispusă de agentul constatator, considerând că sancțiunea dispusă chipurile ar fi ilegală. 10.Prin urmare, contestația depusă o considerăm neîntemeiată și solicităm respingerea acesteia din următoarele considerente: 11.În primul, rând atrag atenția asupra faptului că pretențiile avocatului nu au suport legal, acestea nefiind fondate pe anumite prevederi legale. 12.În argumentarea sa, avocatul consideră, la pct. 1 din contestație, că actele care au stat la baza emiterii Deciziei asupra cazului de contravenție vamală sunt nule din motiv că: procesul-verbal de audiere a persoanei în cărei privință a fost pornit procesul contravențional este întocmit la data de 27.02.2019, adică cu un an înaintea comiterii faptei; în ordonanța de efectuare a expertizei tehnico-criminalistice și merceologice nr. 612 din 28.02.2020 nu sunt indicate bunurile sau mărfurile care urmează a fi puse la dispoziția expertului pentru cercetare; precum și că nu a fost efectuată expertiza tehnico-științifică și merceologică. 13.Astfel, referindu-mă la cele invocate de avocat la pct. 1, menționez că conform art. 255 alin. (5) din Codul vamal, după încheierea audierii, persoana audiată ia cunoștință de procesul-verbal şi confirmă prin semnătură veridicitatea depozițiilor sale scrise sau verbale consemnate. Citând norma dată, menționăm că însăși persoana audiată a confirmat prin semnătură veridicitatea declarațiilor sale fiind prezentă și mențiunea în cadrul procesului-verbal de audiere „la data de 20.02.2020, eu Chiorescu Sergiu…”. 14.În ceea ce privește faptul că nu au fost indicate bunurile asupra căreia urma a fi dispusă expertiza în ordonanța de dispunere a expertizei, comunicăm că indicarea bunurilor asupra cărora s-a dispus expertiza nu constituie o obligație prevăzută de lege pusă în sarcina agentului constatator, ci un drept în sensul art. 253 din Codul vamal, or atragem atenția și că art. 252 alin. (1) din Codul vamal stipulează că colaboratorul vamal care efectuează actele de procedură în cazul de contravenție vamală sau îl cercetează emite o ordonanță privind necesitatea expertizei, desemnarea expertului sau instituției care o va efectua, problemele ce urmează să fie elucidate și materialele puse la dispoziția expertului, aceasta însemnând că agentul constatator are discreția de a stabili care anume materiale, după caz, și bunuri urmează a fi puse la dispoziția expertului. 15.Referitor la faptul că nu a fost efectuată expertiza tehnico-științifică și merceologică, și acest argument îl considerăm unul absolut irelevant și neîntemeiat, or din dispozițiile prevederilor art. 252 alin. (1) din Codul vamal menționat mai sus, reiese că colaboratorul vamal are la dispoziție mecanismul dispunerii expertizei prin ordonanță. 16.Totodată, prin art. 425 alin. (2) din Codul contravențional în calitate de probe se admit elementele de fapt constatate prin următoarele mijloace de probă: constatările tehnico-științifice. 17.Respectiv, Codul de procedură penală stabilește la art. 139 alin. (1) că organul de constatare poate folosi cunoștințele unui specialist la efectuarea constatărilor tehnico-științifice. 18.În acest sens, având în vedere că agentul constatator a dispus efectuarea acțiunii procesuale Laboratorului Vamal din cadrul Serviciului Vamal, legea stabilește mecanismul de dispunere a mijlocului probatoriu și de administrare a probei, iar în cadrul Laboratorului Vamal activează specialiști și nu experți, subiectul împuternicit de a efectua raportul de constatare tehnico-științifică este specialistul, în sensul art. 389 din Codul contravențional, ceea ce înseamnă acțiunea procesuală a fost efectuată în concordanță cu normele legale. 19.Cu atât mai mult, în corespundere cu art. 425 alin. (5) din Codul contravențional, sunt admisibile probele pertinente, concludente și utile, administrate în conformitate cu prezentul cod, iar potrivit alin. (6) al aceluiași articol, nu pot fi admise ca probe datele care au fost obținute: a) prin violență, amenințări sau prin alte mijloace de constrângere; b) prin metode ce contravin prevederilor științifice; c) prin încălcarea esențială a drepturilor și libertăților constituționale ale persoanei, inclusiv a dreptului la apărare sau a dreptului la interpret/traducător. 20.Ținând cont de cele menționate mai sus, se constată că probele au fost administrate în conformitate cu prevederile Codului contravențional și nu există temeiuri de a le declara inadmisibile, or avocatul fără a indica o prevedere plauzibilă, prevăzută de lege, declarativ a invocat pretențiile sale în privința acțiunii procesuale desfășurate. 21. La pct. 2 din contestație, s-a invocat de către avocat, că valoarea de piață a mijlocului de transport de model SETRA a fost apreciată greșit prin Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 28/10/00140 din 30.03.2020. Aici reiterăm, că specialistul, utilizând cunoștințele sale suficiente și speciale în domeniul în care este competent, a efectuat conform constatărilor sale speciale evaluarea valorii comerciale a mijlocului de transport, în vederea stabilirii costului mediu al acestuia. Invocarea chestiunilor cu privire la neluarea în considerare a uzurii autocarului, sunt la fel neîntemeiate, or specialistul a indicat în raportul de constatare aceste lucruri. La fel, temeiuri pentru oarecare dubii la efectuarea constatării tehnico-științifice nu au apărut, or părții i s-a explicat faptul că poate înainta recuzare față de specialist. 22. Pct. 3 din contestație este absolut neîntemeiat, or la art. 446 din Codul contravențional nu se regăsește o asemenea literă e) cu asemenea temei invocat și prevederi legale. 23. Cu privire la pct. 4 din contestație, și anume că confiscarea specială afectează dreptul de proprietate, reiterăm considerentele expuse în Deciziile Curții Constituționale nr. 68 din 19 iunie 2018 și nr. 33 din 25 martie 2021. În aceste decizii, în paragraful 23 și 28, Curtea a făcut trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Așadar, în decizia Radu v. România din 3 septembrie 2013, Curtea Europeană a constatat lipsa unei încălcări a dreptului de proprietate, garantat de articolul 1 al Protocolului adițional nr. 1 la Convenție, ca urmare a dispunerii măsurii de siguranță a confiscării speciale. Totodată, în decizia Iordăchescu v. România din 23 mai 2017, Curtea Europeană a stabilit că măsura confiscării speciale era necesară în contextul luptei împotriva infracțiunilor, pentru că urmărea un scop legitim, de interes social general, i.e. cel al prevenirii săvârșirii de infracțiuni (a se vedea §§ 46-48 din hotărârea citată). 24.De asemenea, în comunicarea Comisiei Europene către Parlamentul European și Consiliu, COM (2008) 766 final se menționează că pentru a se descuraja activitatea infracțională, este esențial ca infractorii să fie deposedați de produsele infracțiunii. Astfel, confiscarea ar împiedica utilizarea averilor infractorilor ca sursă de finanțare pentru alte activități cu caracter infracțional, ar îndepărta pericolul compromiterii încrederii în sistemele financiare și al coruperii societății legitime. În plus, se arată că confiscarea are un caracter disuasiv, deoarece întărește principiul potrivit căruia criminalitatea nu aduce venituri. Mai mult, se menționează că confiscarea asigură fonduri care pot fi reinvestite în inițiative privind aplicarea legii sau prevenirea criminalității (DCC nr. 68 din 19 iunie 2018, § 24). 25.La paragraful 25 din Decizia menționată supra (DCC nr. 68 din 19 iunie 2018), Curtea a subliniat că dreptul persoanei la posesia nestingherită a bunurilor sale presupune existența unor garanții judiciare eficiente. Astfel, din jurisprudența Curții Europene se desprinde necesitatea existenței următoarelor garanții: evaluarea trebuie făcută de către un tribunal în cadrul unei proceduri judiciare, care include o ședință de judecată publică; apărarea trebuie să aibă acces la dosarul cauzei; persoanele trebuie să aibă posibilitatea să administreze probe, să ridice excepții și să prezinte dovezile pe care le consideră necesare; prezumțiile pe care se bazează acuzarea nu trebuie să fie absolute (a se vedea în acest sens Phillips v. Regatul Unit, 5 iulie 2001, §§ 42 și 43; și Grayson şi Barnham v. Regatul Unit, 23 septembrie 2008, § 45). 26. Curtea Constituțională a mai subliniat că, în cauzele privind confiscarea bunurilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a examinat dacă ingerința a asigurat echilibrul corect între protecția dreptului de proprietate și interesul general, având în vedere marja de apreciere a statului în această materie. Echilibrul necesar nu va fi atins dacă proprietarul bunurilor a trebuit să suporte „o sarcină individuală excesivă”. Astfel, considerăm că în prezenta speță suma de 930 877 lei MD nu constituie o sarcină individuală excesivă, în raport cu interesul general și cu ingerința statului. 27.Mai mult, deși articolul 1 paragraful 2 din Protocolul nr. 1 la Convenție nu conține exigențe procedurale explicite, Curtea Europeană a analizat dacă procedura în ansamblu îi oferă reclamantului posibilitatea rezonabilă de a-și prezenta cazul în fața autorităților competente, permițându-le acestora să asigure un echilibru corect între interesele concurente (a se vedea Gyrlyan v. Rusia, 9 octombrie 2018, § 28; Sadocha v. Ucraina, 11 iulie 2019, § 27; Karapetyan v. Georgia: 15 octombrie 2020, § 35 și 38) și anume că contravenientul și-a asumat riscul de a fi confiscat bunul prin eludarea deliberată a controlului vamal. 28. Așadar, a fost pus în discuție dreptul de proprietate, iar persoana interesată a avut la dispoziție suficiente garanții procedurale şi posibilitatea unui acces efectiv la un tribunal, care să se pronunțe cu privire la pretinsele ingerințe în dreptul său (HCC nr. 8 din 5 aprilie 2019, § 48; DCC nr. 125 din 22 octombrie 2020, § 26). 29.În drept, în temeiul celor menționate mai sus, se constată că procesul verbal a fost întocmit conform prevederilor art. 443 din Codul contranvențional, nu există temeiuri din cele prevăzute la art. 441 din Codul contravențional pentru declararea nulității procesului-verbal cu privire la contravenție nr. 1439/20 din 30.04.2020, potrivit art. 445 din Codul contravențional, și, cu atât mai mult, pentru încetarea procedurii contravenționale, în sensul art. 461 din același Cod. 30. În baza celor expuse,
SOLICIT:
1. Respingerea ca neîntemeiată a contestației înaintate de către avocatul Ion
Mihalaș în interesele contravenientului Sergiu Chiorescu împotriva Procesului- verbal cu privire la contravenție nr. 1493/20 din 30.04.2020 și Deciziei asupra cazului de contravenție vamală nr. 1493/20 din 30.04.2020. 2. Menținerea sancțiunii dispuse în Decizia asupra cazului de contravenție vamală nr. 1493/20 din 30.04.2020.